Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I (decedat la 1 ianuarie 1432), a fost domnul Moldovei între

anii 1400 - 1432, succedându-i la tron lui Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea
cel Bătrân.

Viață și domnie
Blazonul lui Alexandru cel Bun
Monedă bătută de Alexandru cel Bun. Textul în limba latină al monedei: "MONE ALEXANDRI,
WD MOLDAVIENSIS, adică "Moneda Alexandri, waiwodae Moldaviensis".

Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de
organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând
negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat și orașul Iași. A obținut
recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de Constantinopol. În 1402 (după alți
istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial,
moaștele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate
mai târziu la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Alexandru cel Bun și alaiul domnesc la întâmpinarea moaștelor Sf. Ioan cel Nou - frescă M-rea
Sf. Ioan cel Nou Suceava

Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnatate
deosebita în conștiința publică a poporului moldovean, fiind zugrăvit în multe din frescele
bisericilor și mănastirilor din Moldova. Una din ele, cea de la Manastirea "Sfantul Ioan cel
Nou" de la Suceava, întățișând alaiul domnesc în ultima frescă din suita de patru ce reprezintă
martiriul Sfântului, frescele fiind amplasate pe peretele vestic al clisiarniței din incinta
mănăstirii.

Alexandru cel Bun și soția sa, doamna Ana, frescă la Mănăstirea Sucevița

Alexandru cel Bun și alaiul domnesc, frescă de la mănăstirea Voroneț


Statuia lui Alexandru cel Bun din Iași

Același eveniment poate fi văzut și pe peretele sudic al bisericii mănăstirii Voroneț, la finalul
narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Lunga sa domnie -de 32 de ani- a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al
politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și
Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav II Iagello - a incheiat tratate de pace cu
acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 fagaduindu-i acestuia sfat si ajutor impotriva oricarui
dusman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de a
controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecând prin Moldova, de gurile Dunarii,
mai precis de cetățile Chilia și Cetatea Albă.

Acordul dintre Polonia și Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un mare
pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de
influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna
obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-
maghiare.

În calitate de vasal al lui Vladislav II Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii
purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, unde Ordinul teuton a
suferit o mare înfrângere, și la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul său, în 1420,
au loc primele confruntări dintre Moldova și Imperiul Otoman. Turcii au asediat Chilia și
Cetatea Albă, dar Alexandru a reușit să le apere. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432
în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au rămas mai
multi fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.

Alexandru cel Bun a fost căsătorit de patru ori. Prima soție se numea Margareta, fiica
palatinului Ștefan din Losontz. Ea a făcut Catedrala Catolică din Baia, unde a fost
înmormântată. După moartea ei, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Neacșa, numită de autorii
străini Ana care a murit la scurt timp după cununie. A treia soție a fost Ringala, (ortografiat și
Ryngalla) sora lui Vytaudas (marele duce Vitold) și cumnata lui Vladislav al II-lea Iagello. În
același timp Ringala era înrudită cu Alexandru cel Bun, fiind vară primară cu Anastasia, soția
lui Roman I și mama lui Alexandru cel Bun. Înaintea acestei căsătorii Ringala a fost căsătorită
cu ducele de Mazovia, dar aceasta a rămas văduvă. Fiul lui Alexandru cel Bun, Iliaș s-a
căsătorit cu sora mai mică a reginei Poloniei, Maria Holszańska.[3] Ca domn al Moldovei,
Alexandru cel Bun avut un blazon format dintr-un scut și un cap de taur suprapus. Cele 8 fascii
orizontale auriu-verde simbolizează apartenența la dinastiile Basarabilor și Asăneștilor iar
crinii aurii simbolizau Casa de Anjou, o posibilă descendență provenită de la Petru I Mușat,
carea a avut la fel, un blazon cu crini[