Viziuni asupra Sfârşitului lumii în Vechiul Testament

Profeţii din Vechiul Testament vorbesc şi proorocesc în special despre

Întruparea lui Iisus, activitatea şi Patimile sale, profeţesc despre prima venire.
Totuşi vedem că prin acelaşi dar profetic, ei au putut vorbi şi despre evenimentele
de la sfîrşitul lumii: catastrofele, semnele vremurilor, înmulţirea răului şi
Împărăţia Păcii. Practic profeţiile lor despre Întruparea Domnului şi activitatea Sa
au legătură şi cu venirea cea de-a doua, fiindcă prima o anunţă pe a doua, şi se văd
astfel zorii Împărăţiei mesianice.
Dincolo de prezentarea caracteristicilor unor evenimente precise, perspectiva
generală asupra vechilor profeţii ne dezvăluie o temă comună. Ori de câte ori se
face referire la viitorul lumii, la eshatologie, profeţiile urmează un model clar:
descrierea catastrofelor este imediat urmată de o viziune a vieţii, bucuriei şi tuturor
posibilităţilor.

I.1. Viziuni apocaliptice la Profetul Isaia.

Profetul Isaia, de pildă, îşi începe viziunea asupra sfârşitului lumii, vorbind
în amănunt despre o vreme în care se va produce o distrugere globală, de o
amploare fără precedent. El descrie acest moment ameninţător, ca pe un timp în
care „pământul devine complet pustiu, complet gol.
Privirea sa proiectată asupra unui timp ce va să vină, oglindeşte îndeaproape
,,descrierile conţinute de multe alte profeţii aparţinând unor tradiţii diferite,
precum ar fi cele ale amerindienilor Hopi şi Navajo, sau ale mayaşilor din Mexic
şi Quatemala”1. În versetele care urmează după această descriere a prăpădului,
asistăm însă la o schimbare totală a viziunii lui Isaia, care este una de pace şi de
vindecare: ,,Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că
izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat” (Isaia 35,6). Aici
avem o viziune a lui Isaia care transcende chiar momentul judecăţii universale,
prezentând o viziune asupra vieţii paradisiace din Împărăţia cerească. În plus, Isaia
adaugă că „cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii orbilor, izbăviţi de negură şi
întuneric, vor putea vedea.” (Isaia 29,18)
Viziunile apocaliptice ale profetului Isaia sunt foarte puternice şi am putea
spune actuale. Caracteristica acestor viziuni este finalul fericit. ,,Domnul vine în
văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui li
certarea Lui cu văpăi de foc”(Isaia 66,15). Acestea nu contribuie însă la
distrugerea lumii, ci la instarurarea Ierusalimului cel Nou. Dar mai înainte de
această împărăţie a păcii trebuie să vină judecata tuturor pe care profetul o vede
astfel: ,,Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai,
în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la
Ierusalim, zice Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru
templul Domnului” (Isaia 66,20).

1
Gregg Braden, Efectul Isaia, Editura For You, Bucureşti, 2006, p. 56.
 Împărăţia cerească este în viziunea lui Isaia, Ierusalimul cel Nou în care
Domnul Hristos ,,va stăpâni peste sufletele pline de credinţă”2. ,,Luminează-te,
luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a
răsărit!” (Isaia 60,1), desemnează că împărăţia lui Hristos este una a luminii şi a
slavei este Împărăţie biruitoare.
Profeţii Vechiului Testament au vorbit şi despre semnele vremurilor, aşa cum
au fost ele descoperite şi dumnezeieştilor evanghelişti.
,,Soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da lumina pe cer; stelele vor
cădea din cer, iar puterile cerului se vor clatina” Aceste semne au fost prezise, şi
de unii din profeţii Vechiului Testament, inspiraţi de Duhul Sfânt ca Isaia (13, 9-
10; 34, 4), Ieremia (4,28), Ioil (3, 4), dar şi de slăviţii Apostoli ai Domnului.
Înţelegem că soarele se va răci sau se va îndepărta de pământ, încât nu va mai
lumina şi încălzi, iar luna nu va mai reflecta lumina lui. Stelele se vor îndrepta
spre noi centri de atracţie, încât vor da impresia unei căderi, iar actuala ordine din
univers se va perturba. Apostolul Petru, ca şi profetul Isaia, vorbeşte despre
,,ceruri noi şi pământ nou, în care va locui dreptatea” (II Petru 3, 13; Isaia 65, 17;
66, 22).
Profeţii vorbesc aşadar de Ziua Domnului, dar nu de o zi legată de Prima
Venire, de Întruparea din Fecioară, ci de a Doua Venire. Isaia spune: Iată ziua
Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască
pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el. Luceferii de pe cer şi grămezile
de stele nu-şi vor mai da lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna
nu va mai străluci. (Isaia 13, 9-10) sau ,,Toată oştirea cerului se va topi, cerurile
se vor strânge ca un sul de hârtie şi toată oştirea lor va cădea cum cad frunzele
de viţă şi cele de smochin” (Isaia 34,4).
Acesta din urmă este o viziune apocaliptică de mare importanţă fiindcă
profetul face referire şi la ,,oştirea de sus” adică la cele care alcătuiesc lumea
nevăzută. La judecata universală şi îngerii din cer vor fi chemaţi, conform
învăţăturii de credinţă ortodoxe.
Parusia Domnului3 este o învăţătură de maximă importanţă, deoarece atunci
lumea va căpăta o nouă înfăţişare, se va transforma; vom avea „Cer nou” şi un
„Pământ nou” - şi poate cel mai important - se va face judecata întregului neam
omenesc de la începutul făpturii până la sfârşitul veacurilor; inclusiv îngerii vor fi
chemaţi să dea socoteală pentru faptele lor. Evenimentul este descris de Însuşi
Mântuitorul: ,,Soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele
vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer
semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe
Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe
îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele
patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini”(Matei cap.

2
Pr. Prof. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, EIBMBOR, Bucureşti,2002, p. 184
3
Parusia este termenul grecesc care desemnează sosirea, prezenţa Domnului.

2
24). De reţinut că timpul exact al Parusiei Domnului - de care depind înnoirea
lumii şi învierea morţilor pentru Judecata de Apoi - îl cunoaşte dinainte numai
Dumnezeu-Tatăl (Matei 24, 36, Marcu 13, 32). După Judecată este vremea
Împărăţiei mesianice, de care vorbeşte şi Profetul Isaia. Profetul prooroceşte cu
destule detalii încât să ne facem o imagine extinsă despre starea de fericire
mesianică instaurată de Domnul nostru Iisus Hristos:
5. Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.
6. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că
izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.
7. Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi
izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi.
8. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo
nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte
vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci.
9. Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se
vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de
Domnul se vor întoarce.
10. Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va
încununa capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor
fugi durerea, întristarea şi suspinarea”. (Isaia 35, 5-10)
Temele centrale la profetul Isaia sunt: ,,Atributele şi caracteristicile lui
Dumnezeu, rămăşiţa lui Israel, Mesia, împărăţia mesianică, speranţele de
restaurare, folosirea de către Dumnezeu a naţiunilor străine şi multe alte idei,
apar frecvent în mesajele prorocului”4.

I.2. Viziuni apocaliptice la Profetul Ieremia.

La profetul Ieremia avem prezentată imaginea Ierusalimului ceresc ca şi în
cazul altor profeţi, dar nu în acelaşi stil. Profetul Ieremia prooroceşte despre
Ierusalimul mesanic astfel:
17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate
popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta
după îndărătnicia inimii lor celei rele.
18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce
împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu moştenire
părinţilor voştri. 140
19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara
cea plăcută, care este moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului?
Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi Tată al tău şi nu te vei mai depărta de
Mine”. (Ieremia 3,17).
Ieremia are un cuvânt profetic care confirmă că va veni şi vremea lui
Antihrist, dar acesta va fi zdrobit. Deci Antihrist va fi evreu si va proveni din

4
Samuel Schultz, Călătorie în Vechiul Testament, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2003, p. 142.

3
 neamul lui Dan. Caracteristicile sale sunt: ,,Antihrist va fi ca un şarpe, ca
diavolul şi va lovi cu călcâiul Biserica, care asteaptă mîntuirea Domnului,
după a doua Sa venire. Si precum profeţia care relateaza despre Hristos s-a
împlinit acum aproape 2.000 de ani la Întruparea Domnului, tot aşa se va
implini şi profeţia despre Antihrist”5.
De asemenea şi Ieremia profeţeşte despre tirania lui Antihrist şi pustiirea
pe care o va produce pe pământ. "De la Dan se aude... iată vin şi vor pustii
pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei" (Ier.8,16). Dar şi Isaia
profeteste despre nimicirea lui Antihrist. Hristos înainte de răstignirea Sa
vorbeşte despre "urâciunea pustiirii" (Mt.24, 15), făcând aluzie la Antihrist.
Dar şi către evrei adresându-se, Iisus zice: "Eu am venit în numele Tatălui
Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui, pe acela îl veţi
primi" (In. 5, 43). Aici "altul" închipuieşte pe falsul Mesia care este aşteptat de
evrei, aşadar pe Antihrist.
Sfântul Apostol Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, în a
doua epistolă către Tesalonicieni, zice că Domnul nu va veni, "dacă mai întâi
nu va veni lepădarea de credinţa şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul
pierzării" (II Tes.2, 3), adică Antihrist. Şi continue profeţia despre Antihrist
zicând: "Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu,
sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu,
dându-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes.2,4). Antihrist se va înalţă pe sine
atât de mult încât se va aşeza în locul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu
şi va încerca prin semne diabolice şi viclene ca să se dea pe sine drept
Dumnezeu. Aici se subînţelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata
să-l reconstruiască, potrivit mărturiilor unor sfinţi am putea spune
contemporani (vezi Cuviosul Paisie Aghioritul)

5
Dimitriu Skartsiounui, Profeţii despre Antihrist, Editura Credinţa Strămoşească, Oradea, 1993, p. 43.