Sfântul Ioan Gură de Aur este personalitatea fără asemănare căreia istoria Bisericii

Universale i-a consacrat un loc de cinste în sânul său, Răsăritul readucându-l în

permanenţă în amintire prin săvârşirea Liturghiei alcătuite de el, iar Apusul cinstindu-l cu
aşezarea moaştelor sfântului în cel mai de seamă loc al său, în preajma bazilicii Sfântului
Petru din Roma. Obişnuiţi ca Sfântul Ioan să fie cel care ne poartă, prin Liturghia sa,
către înălţimile divine, ne va fi greu să alcătuim o lucrare pentru a evoca uriaşa
personalitate a acestui sfânt, fiindcă nu poţi cuprinde în câteva pagini tot ce a făcut Ioan
Hrisostom pentru întreaga creştinătate.
Sfântul Ioan Hrisostom sau ,,Gură de Aur”, cum este el numit de tradiţie, trece
drept cel mai important teolog al Bisericii de Răsărit. Sfântul, arhiepiscop al
Constantinopolului, a devenit foarte cunoscut prin predicile sale, prin interpretarea cu
deosebit talent a Sfintei Scripturi, căpătând un renume care a depăşit graniţele Imperiului
bizantin. Scrierile sale sunt împărţite în trei categorii: opuscula, homilies şi epistole. Tot
el redactează, în secolele IV- V, o Liturghie în tradiţia antiohiană, care îi va purta numele,
folosită până azi de Biserică Ortodoxă. Puţină lume ştie că există şi în România moaşte
ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Mici părticele la Mănăstirea Tismana, iar o parte mai
mare în Paraclisul Reşedinţei Patriarhiei din Bucureşti. Moaşte care urmează să
împodobească viitoarea Catedrală a Neamului.
Sfântul Ioan Gură de Aur mărturiseşte în opera sa că, Domnul nostru Iisus Hristos
prin Întruparea, Jertfa, Învierea şi Înălţarea Să a făcut posibilă mântuirea credincioşilor.
Credinciosul îşi însuşeşte mântuirea, deschizându-se harului dumnezeiesc şi conlucrând
cu acesta prin credinţa dreaptă şi fapte bune. De mântuire se poate împărtăşi orice om,
pentru că Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţă
adevărului. Adevărul care duce la mântuire se găseşte în Biserică Una, stâlp şi temelie a
adevărului (I Timotei 3,15).
Prin urmare întreita slujire a Mântuitorului Iisus Hristos stă în legătură directă cu
mântuirea oamenilor. Fără acest aspect misiunea Fiului lui Dumnezeu se face lipsită de
obiectul sau. Sfântă Scriptură ne arată clar că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească,
ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi (Matei 10,45), de
aici înţelegem că slujirea profetică, arhierească şi împărătească au ca scop răscumpărarea,
adică mântuirea omului.
Mântuitorul Hristos este modelul divin al slujirii. El este slujirea desăvârşită.
Slujirea Mântuitorului nu se rezumă la cele trei aspecte, adică profetică, arhierească şi
împărătească. Slujirea lui Iisus Hristos are aspect întreit şi în următoarele aspecte:
a) Slujirea lui Dumnezeu Tatăl.
În Noul Testament, slujirea Mântuitorului Hristos este centrată pe supunerea lui
voii Tatălui: Mâncarea Mea este să fac voia celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc
lucrul Lui (Ioan 4, 34). Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl
mi-a poruncit aşa fac (Ioan 14, 31), Mântuitorul Hristos ne spune clar şi în repetate
rânduri care este misiunea Fiului Omului: nu caut voia Mea ci voia celui ce M-a trimis
(Ioan 5, 30). În toată activitatea Mântuitorului Hristos, există două momente mai
importante în care slujirea Tatălui este completă, desăvârşită. Şi aceste momente
marchează începutul şi sfârşitul activităţii Sale pământeşti
 b) Slujirea Sfinţilor Apostoli.
Mântuitorul spune Sfinţilor Săi Apostoli care erau preocupaţi de cele lumeşti: Eu
în mijlocul vostru sunt ca unul care slujeşte (Luca 23, 46). Mântuitorul Hristos a numit
intodeauna pe apostolii Săi slujitori şi I-a îndemnat la slujire. Hristos este modelul
suprem al slujirii: păziţi poruncile Mele ... după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu (Ioan 15, 10). Porunca include cu necesitate ideea de slujire, supunere, ascultare.
Modelul acesta nu poate fi întrecut de ucenici căci el provine din ordinea divino-umană:
Nu este slugă mai mare decât stăpânul şi nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis (Ioan
13, 16)
c) Slujirea lumii.
Mântuitorul Iisus Hristos şi-a pus sufletul, a mărturisit pentru Apostoli, dar nu
numai pentru ei ci şi pentru cei care cred împreună cu ei: Dar nu numai pentru aceştia
mă rog,. ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Că toţi să fie una ... ca
lumea să creadă că Tu M-ai trimis (Ioan 17, 20-21). Jerfa Mântuitorului Hristos pe Cruce
şi consecinţa ei, răscumpărarea, este slujire prin excelenţă, obiectivă, şi ea se îndreaptă
către toată omenirea. Iisus, păstorul cel bun este Iisus care slujeşte, care mărturiseşte
pentru omenire: Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile
sale (Ioan 10, 11 ). Devotamentul slujirii Păstorului cel bun este aşa de mare, încât oile
ascultă de glasul păstorului şi de aceea ele cunosc păstorul şi vin după păstor: Şi Eu le
dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi din mâna mea nimeni nu le va răpi (Ioan 10,
28). Păstorul care îşi pune sufletul pentru oi este păstorul care suferă.
Importanţa abordării unei astfel de lucrări, având ca temă centrală întreita slujire a
Mântuitorului constă şi în aceea că Sfantul Ioan Gură de Aur spune că şi noi oamenii
putem imita slujirea Mântuitorului Hristos. Omul poate avea diferite forme de a sluji. Dar
cea mai mare dintre toate este slujirea preoţiei1. Prioritatea acestei slujiri este dată de
importanţa misiunii de a avea încredinţată turma cuvântătoare a lui Hristos, de a avea în
grijă suflete. Preoţia lui Hristos poartă în ea şi o demnitate împărătească, pentru că
Hristos este ,,Arhiereu din veac”, dar şi chemarea profetică. Teologii văd manifestându-se
această demnitate, mai ales, prin Învierea Domnului, învingând deci păcatul şi moartea,
prin înălţarea la cer şi prin şederea sa de-a dreapta Tatălui. Vom avea grijă să abordăm şi
celelate aspecte ale întreitei slujiri chiar dacă slujirea arhierească pare să aibă o întâietate
prin aceea că pe această temă s-a scris mai mult şi există o bibliografie mai bogată.
Cercetarea noastră odată cu această lucrare se va axa pe operele Sfântului Ioan
Gură de Aur din care reiese în mod clar că Iisus Hristos a avut in mod cert ceea ce nimeni
nu a mai avut inainte de El şi ceea ce nu va mai avea nimeni. Întreita slujire, chemarea
profetică, slujirea arhierească şi demnitatea împărătească au fost puse adeseori în
evidenţă de Sfântul Ioan Hrisostom. Nu numai scrisul sfântului, dar şi viaţa cuvioasă a
excelentului teolog pledează pentru Hristos ca model de urmat pentru toţi cei care şi-au
propus să slujească aproapelui respectând ceea ce în Noul Testament este marcat prin
cuvintele ,, Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul (Ioan 13,34).

1
Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Preotie, trad. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucuresti, 2007, p61
 Vom încerca un studiu detaliat asupra cuvântărilor sfântului ca să găsim soluţii
teoretice şi practice pentru toţi aceia care îşi pun întrebări despre iubirea aproapelui,
despre felul de a fi al Mântuitorului Hristos, despre slujire. Vom căuta elementele care să
ne permită elaborarea unui plan care să aibă ca finalitate o viaţă creştină fără reporş şi o
disponibilitate de a sluji celorlaţi pâna la jertfă după modelul lui Iisus Hristos.
Vom parcurge prin lucrarea cu titlul Despre întreita slujire a Mântuitorului în
opera Sfântului Ioan Gură de Aur şi drumul de la cauză la efect. Vom studia care sunt
urmările întreitei slujiri a Mântuitorului. Care sunt consecinţele acestei slujiri ne
interesează, pentru că Iisus Hristos este nu numai un model, nu numai un profet, un
arhiereu şi nu numai un împărat. Iisus este mai mult decât atât. Pentru că El este Viaţa, e
viaţa noastră şi iubirea noastră. Luând contact cu aceste consecinţe vom lua contact cu
Viaţa.
În scrierile Sfântului vom nominaliza teoriile, vom urmări tipul de abordare, vom
enumera principiile, vom detecta conceptele, vom identifica modelul şi în final vom
evidenţia rezultatele. Ce model de slujire ne imprimă opera marelui teolog plecând de la
slujirea întreită pe care ne-a aratat-o Iisus Hristos? Aceasta este întrebarea la care
încercăm să răspundem prin intermediul acestor rânduri.
În elucidarea problemelor ridicate de abordarea unei teme legate de întreita slujire
vom încerca sub îndrumarea Pr. Conf. Dr. Petre Comşa să aducem şi o contribuţie
personală în cele pe care le vom scrie. Ne vom axa mai ales după capitolul introductiv pe
analize, precizări, comparaţii, clasificări şi vom identifica termenii cheie.
Deschidem aceasta cu un capitol biografic. Titlul acestuia este, plecând de la opera
omonimă, Gură de Aur – Atletul lui Hristos2.

2
Vorbim de cartea Gură de Aur – Atletul lui Hristos scrisă de Virgil Gheorghiu, Editura Deisis, Sibiu, 2004