Misiunea internă şi externă – considerente generale

De la început, misiunea Bisericii s-a angajat în două mari direcţii: misiunea ad

intra, sau internă, adică Biserica s-a preocupat de cei botezaţi, organizând viaţa
internă, liturgică şi socială a comunităţii creştine; şi misiunea ad extra, externă,
adică Biserica a propovăduit Evanghelia celor din afară, a intrat la cei netăiaţi-
împrejur şi a mâncat cu ei (Fapte, 11,3). Astfel, Biserica apare atât ca o comunitate
euharistică – poporul lui Dumnezeu deja răscumpărat, care se adună să
comemoreze faptele lui Dumnezeu din istoria mântuirii, trăind o viaţă nouă în
Duhul Sfânt – cât şi ca o comunitate apostolică misionară, care are conştiinţa unei
trimiteri speciale la cei necredincioşi: „Deci, dacă Dumnezeu a dat lor aceleaşi dar
ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L
opresc pe Dumnezeu?”(Fapte, 11, 17). Istoria Bisericii primare este o mărturie
nedezminţită în această privinţă.
Aşadar, Biserica are două braţe cu care actualizează iconomia mântuirii: cel
pastoral, având disciplina ei internă, euharistică, şi cel misionar, având proiectul ei
apostolic, de a răspândi Evanghelia. Izvorul viu al împlinirii de către parohie a
misiunii este Liturghia1. Pentru „zidirea Bisericii” (Efes., 4, 12), aceste două braţe
sunt indispensabile. A săvârşit Euharistia în vederea hrănirii poporului lui
Dumnezeu şi a propovădui Evanghelia în vederea convertirii popoarelor, sunt două
cerinţe care au caracter de porunci dumnezeieşti2 (Efes., 3, 7-7).
Valoarea centrală a misiunii Ortodoxiei este de a apăra credinţa şi structurile
dogmatice şi comunitare care exprimă cu fidelitate adevărata Tradiţie a Bisericii
apostolice ca mod de transmitere a vieţii celei noi, revelată prin Hristos şi Duhul
Sfânt.
Experienţa vie şi nemijlocită a Bisericii cu Sfânta Treime care este
accesibilă oricărui credincios. Harul Sfintelor Taine celebrate de cler în mod
neîntrerupt (succesinea apostolică), poruncile, rugăciunile, viaţa ascetico-mistică,
cultul, Filocalia, toate sunt forme de revelaţie a lui Dumnezeu.
Scopul misiunii ortodoxe este imprimarea vie a vieţii Sfintei Treimi, viaţa
noastră având o dimensiune eshatologică în Împărăţia lui Dumnezeu, şi care este o
experienţă reală, pe Dumnezeu Îl trăim liturgic, mistic, sacramental.
Biserica Ortodoxă coboară cerul pe pământ şi urcă pământul în cer.
Misiunea ortodoxă nu este o propagandă a ideilor, sau interese colective sau
individuale.

1
Prof. Dr. Nifon Mihăiţă, Misiologie Creştină, Editura Asa, Bucuresti, p 88
2
Pr. lect. univ. dr. Mihai Himcinschi, Curs de Misologie şi Ecumenism, Facultatea de Teologie din
Craiova, p 62
 Scopul este liturghisirea şi filocalizarea existenţei în deplinătatea ei, în ritm
pascal, baptismal, euharistic, de unde şi schimbarea omului şi a lumii, înnoirea
omului şi a lumii prin taine în care pregustăm veşnicia (Euharistia).
Misiunea ortodoxă este eclesiologia ortodoxă adevărată legată de
hristologie şi triadologie.
Mijloacele, definiţia, scopul, sunt date în Hristos Unul din Treime făcut om
pentru ca să ne îndumnezeiască, să ne introducă în comuniunea Sfintei Treimi.
Problemele grele, sărăcia, drogul, crima organizată, prozelitismul sectar,
formalismul, scolasticismul din Biserică sunt semne care fac dovada că Biserica
trebuie să se înnoiască, să se deschidă. In astfel de problematică este implicat şi
laicul de aceea odată cu redescoperirea semnificaţiei esenţiale a Liturghiei , trebuie
să redescoperim adevărata natură a laicatului în Biserică3.

Fiecare om, fiecare mădular trebuie să-şi găsească un loc în edificarea

Trupului lui Hristos, după cum subliniază Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihăiţă4 dar în
acelaşi timp laicul trebuie să conştientizeze faptul că este participant activ la
misiune. Iar misiunea se face după modelul Sfintei Cruci. Misiunea întotdeauna va
rămâne "o asimilare continuă a tainei Sfintei Cruci" - o iubire jerfitoare şi o
smerenie în lupta împotriva egocentrismului individual şi social. Trăirea crucii la
un nivel personal deosebeşte experienţa cretină de orice altă experienţă. Totul
începe şi îşi atinge punctul culminant în această etapă a misiunii. În sfânta Cruce
universalitatea şi împlinirea se intersectează - universalitatea reprezentată prin
braţul orizontal al Crucii, cu împlinirea, întrupată pe verticală. Sfânta Cruce
rezumă dimensiunea mondială şi responsabilitateta misionară a Ortodoxiei5.

Misiunea , fie ea internă sau externă, trebuie să aibă de a face cu o continuă

luptă pentru sfinţenie. Cei mai activi misionari au fost sfinţii care au trăit în trecut
ca şi în prezent, atât sfinţi cunoscuţi cât şi sfinţi necunoscuţi. Sfinţii au fost oameni
care sau pocăit cu toată fiinţa lor, având un adânc simţ al păcătoşeniei şi slăbiciunii
lor. Totuşi înconjuraţi de mila şi dragostea lui Dumnezeu ei au căutat curăţia
interioară şi sinceritatea, unindu-şi cugetele, atitudinile şi voia lor cu voia divină.
Prezenţa lor printre noi face prezenţa lui Dumnezeu-Omul evidentă.

Caracterul personal, ascetic şi existenţial al credinţei ortodoxe a luat o formă

radicală odată cu mişcarea de înnoire isihastă (sec.XIV) şi cu dezvoltarea
monahismului în general, care dealtfel a adus o contribuţie de bază la
consolidarea Bisericii. Mănăstirile au devenit nu numai mari centre de cultură şi de
pelerinaj, ci şi adevărate focare de inspiraţie şi înnoire spirituală. Părinţii
3
Prof. Dr. Nifon Mihăiţă, op. cit. , p 89
4
ibidem
5
Prea Fericitul Anastasie, Arhiepiscop de Tirana, Durres şi a toată Albania, Responsabilitatea apostolică şi
dimensiunea mondială a Ortodoxiei (traducere Ion Bria), Credinta strabuna, Alba iulia nr 3/2003
duhovniceşti, marii asceţi şi stareţi, au constituit adevărate icoane vii în care se
reflecta lumina dumnezeiască6. Biografia sfinţilor devine cea mai populară
literatură ascetică şi misionară.
Sub raport sociologic, Biserica apare ca o comunitate care se roagă şi
mijloceşte în numele celor oprimaţi şi neprivilegiaţi. Ea a avut curajul unei etici
sociale şi politice care s-a concentrat în jurul ideii de „filantropie”. Uneori ea a
exprimat vocea celor care suferă şi a formulat protestul lor împotriva nedreptăţilor
de orice fel.
Înţelegerea responsabilităţii apostolice ortodoxe şi a misiunii mondiale este de
o importanţă vitală pentru că ea extinde orizonturile noastre, extinde viziunile
acelora către care îndreptăm efortul nostru misionar, şi ne plasează pe drumul
întregii viziuni a Bisericii şi către scopul ei.

6
Pr. lect. univ. dr. Mihai Himcinschi, op. cit, p 89