Despre anihilarea sacrului feminin

În ,,Codul lui Da Vinci’’

În ,,Codul lui Da Vinci”, cartea care a stârnit atâtea reacţii şi atâtea controverse,
creştinii sunt acuzaţi că au anihilat sacrul feminin. Am găsit de cuviinţă să răspundem măcar
uneia dintre ideile găunoase şi neconforme cu adevărul, prezente în acest roman antihristic şi
anticreştin.
Creştinii nu au anihilat şi nici nu au îndepărtat sacrul feminin. Ba, dimpotrivă l-au
întărit. Textual aşa susţine autorul, că sacrul feminin a fost eliminat spre a da, de la Constantin
cel Mare încoace, întâietate principiului masculin. Ştiut este că principiul principiilor este
Dumnezeu şi nici un alt principiu nu stă la baza lumii, fie el masculin sau feminin. Iar în ce
priveşte femeia, ea a fost reabilitată o dată cu apariţia creştinismului, în special prin
contribuţia epistolelor pauline. Sfântul Pavel a venit chiar cu idei ce şocau la vremea aceea
păgânătatea, fiindcă a îndrăznit să pună egalitate între femeie şi bărbat, pe principiile iubirii
aproapelui. Din sclavă şi obiect sexual aşa cum era considerată între popoarele care se
închinau zeilor, ea a devenit egală cu bărbatul, a căpătat un statut bine demarcat în societate,
în familie şi în cadrul Bisericii.
Cultul Preasfintei Fecioare, numită prin hotărâri sinodale de Sfinţii Părinţi ai Bisericii
şi Maica Domnului (TEOTOKOS), este o dovadă certă că nici o acţiune a creştinilor nu a
vizat îndepărtarea sacrului feminin, ci întărirea lui. Autorul face referire la sacrul feminin prin
prisma zeiţei Venus, ori mai degrabă Brown reproşează creştinilor că s-a distrus cultul pentru
zei falşi şi demoni. El deplânge dispariţia cultului acestei zeităţi Venus, care este asociată la
nivel cosmic şi în chip firesc cu diavolul. Cum altfel să fie, când în numele acestei zeiţe s-au
ridicat temple unde se practica desfrânarea, ca un diavolesc semn de adoraţie?
În traducerea Vulgata a Bibliei numele satanei apare ca Lucifer. Dar unde? Exact la
profetul Isaia (14,12) care, făcând referire la satan, îl numeşte ,,stea strălucitoare’’, ,,fecior al
dimineţii’’, ,,steaua dimineţii’’. Această stea este evident Venus, iar ascocierea Lucifer
(Luceafăr) – satan, după cum se poate observa are o vechime de mai multe mii de ani. Asta
înţelege Brown prin cultul sacrului feminin: închinarea la unirea sexuală, aşa zisă sacră,
închinarea la maleficele duhuri de stânga şi preamărirea lui Lucifer.

CRISTIAN ŞERBAN