PILDELE LUI SOLOMON

Pildele lui Solomon. Cartea Proverbelor este o minunată antologie de zicale înțelepte.
Stimulând gândirea, un proverb scoate în relief un adevăr simplu, axiomatic1

Toate proverbele sunt subsumate pe bună dreptate înțelepciunii, care în gândirea ebraică
este foarte importantă. Înțeleptul ebraic leagă înțelepciunea de morală și nu se pierde în
speculații abstracte, el se ocupă de probleme legate de viața practică. Împărțirea proverbelor se
face astfel:

- Proverbele lui Solomon 1,1

- Proverbele lui Solomon 10,1

- Cuvintele înțelepților 22,17

- Proverbele lui Solomon ,,copiate de oamenii lui Ezechia” 25,1

- Cuvintele lui Agur 30,1

- Cuvintele regelui Lemuel 31,12

În această colecție există proverbe proprii, câteva de tip popular, dar majoritatea poartă
ștampila artei deliberate și care se ocupă de conduita prudentă a vieții. Diviziunile subliniate mai
sus arată că în actuala ei formă din Biblie, Cartea Proverbelor acoperă mai multe secole.
Înțelepciunea pe care înțeleptul o manifestă în contact cu viața și exigențele ei nu este decât o
contrapartidă a înțelepciunii divine.

Îl vedem pe Solomon ca tânăr împărat cere înţelepciune de la Dumnezeu (III Regi 3,5-9)
şi cum Dumnezeu îi satisface cererea (vezi, III Regi.4,34; 10,1-13). Priceperea, discernământul şi
perspicacitatea în luarea unor decizii au fost atât de extraordinare încât i-au dus faima în lume.
Circa 800 din cele 3.000 de proverbe ale sale sunt incluse în aceste colecţii care alcătuiesc Cartea
Proverbelor. Nu a existat un om mai potrivit decât Solomon pentru a fi autor al acestor maxime
spirituale. Proverbele nu le-a scris după ce inima lui s-a depărtat de Domnul, ci înainte.
1
Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2008, p. 360.
2
Ibidem, p. 361
Ecleziastul cu concluziile sale amare cuprinde experienţa insatisfacţiei unei vieţii fără
Dumnezeu, trăită în imoralitate, materialism şi idolatrie.

În Proverbe se observă o mare diversitate de forme poetice. Primele nouă și ultimele

două capitole sunt discursuri ample, în vreme ce secțiunile intermediare conțin scurte cuplete –
fiecare constituind o unitate3.

Paralelismul, atât de caracteristic poeziei ebraice, este folosit cu succes în aceste

proverbe. Paralelismul ,,sinonimic” poate fi observat când ideea este repetată în al doilea vers al
cupletului:

Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac;

ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine (Pilde 20,13).

Se poate vorbi și de un paralelism antitetic:

Un răspuns blând domoleşte mânia,

iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.

Limba celor înţelepţi picură ştiinţă,

iar gura celor nebuni revarsă prostie (Pilde 15,1-2)

Cuvintele inspirate ce alcătuiesc cartea Proverbele au un dublu scop: „pentru a cunoaşte

înţelepciunea şi învăţătura (Proverbele 1:2). Ele ne ajută să dobândim înţelepciune, care este
capacitatea de a vedea clar lucrurile şi de a aplica cunoştinţa pentru a rezolva problemele. Tot
prin intermediul proverbelor suntem şi disciplinaţi, sau instruiţi din punct de vedere moral. Dacă

3
Ibidem, p. 362
le dăm atenţie şi le ascultăm sfatul, ele ne vor influenţa inima, contribuind astfel la fericirea şi
succesul nostru în viaţă (Evrei 4,12).

Marea majoritate a zicerilor din această carte sunt atribuite lui Solomon, atestat drept
regele cel mai înțelept al vremii, cel despre care ni se spune că a rostit nu mai puțin de 3000 de
proverbe (III Regi 4,32)4. Nu trebuie uitat însă că o bună parte din literatura Vechiului Testament
a cunoscut și o transmisie orală: așadar o bună parte dintre proverbe au fost rostite și consemnate
de însușii Solomon, pe când altele, tot ale lui, au circulat din gură în gură și din generație în
generație, acestea fiind, la un moment dat, culese și transcrise de ,,prietenii regelui Iezechia”
probabil la porunca și spre folosul acestuia.

Cartea Proverbelor e o pajiște cu flori multe și felurite, din care cititorul își poate alege
aromele care-i plac5

4
Bartolomeu Valeriu Anania, Poezia Vechiului Testament, EIBMBOR, București, 2000, p. 363.
5
Ibidem.