Regele Solomon

Regele Solomon a condus timp de mai mult de patruzeci de ani cel mai puternic
regat in istoria Israelului. El a fost (secolul 10 i.e.n.) al treilea rege al Israelului, dupa tatal
sau, regele David, si regele Saul. Era faimos pentru intelepciune si apreciat pentru a fi
construit marele Templu al lui Dumnezeu, Beit Hamigdash, in Ierusalim si pentru a fi
adus o perioada de pace si prosperitate fara precedent in regat. Solomon a fost uns rege
chiar cand fratele sau Adoniyah planuia sa ia tronul pentru el. Tanarul rege a domnit
impreuna cu tatal sau pana la moartea lui David. Primul act al lui Solomon dupa moartea
tatalui sau a fost sa elimine toti fostii dusmani ai tatalui sau. Dupa ce a omorat pe toti cei
ce amenintau potential autoritatea sa, el s-a concentrat asupra dezvoltarii si imbogatirii
regatului.

Solomon mostenise de la tatal sau un regat imens care se intindea de la Eufrat

pana la granita cu Egiptul.

Dominatia lui includea regatele Transiordaniei si Siriei. Regele Solomon controla

principalele drumuri intre Egipt si Mesopotamia: rutele internationale cunoscute ca "Via
Maris" si "Drumul Regilor." Comertul care se facea de-a lungul acestor rute a crescut
foarte mult bogatia regatului sau.

Solomon pare sa fi avut o relatie economica apropiata cu regele Hiram din Tyra,
care i-a ajutat pe israeliti sa-si dezvolte afacerile navale, ceea ce le-a permis sa ajunga in
Africa si sa aduca de acolo aur, argint, fildes si alte materiale pretioase. Pe langa mana de
lucru, Hiram i-a pus la dispozitie lui Solomon si lemn de cedru si de chiparos pentru a
ajuta la construirea lui Beit Hamigdash in Ierusalim.

Beit Hamigdash si palatul lui Solomon langa el erau poate cele mai grandioase
cladiri ale timpului, construite din materiale rare si scumpe, fabricate de artizani foarte
iscusiti. Constructia Templului a durat sapte ani in timp ce palatul lui Solomon a durat
treisprezece ani. In plus, Solomon a cladit intregi noi orase in regatul sau si a extins cu
mult orasul lui David.

Solomon este de asemenea cunoscut si ca cel mai poligam evreu din istorie. S-a
casatorit cu membri ai familiilor regale din alte natii, inclusiv moabitii, amonitii,
edomitii, sidonienii, hititii si egiptenii, si chiar cu fiica regelui Egiptului, pentru a stabili
relatii bune si legaturi stranse intre regatul sau si vecinii sai. Legenda spune ca ar fi avut
1000 de sotii.

Combinatia dintre diplomatia pe plan international si dezvoltarea interna a reusit

sa creeze bogatie si siguranta fara precedent in Israel. Bogatia lui Solomon nu a fost
egalata decat de intelepciunea sa, faimoasa "intelepciune a lui Solomon", care a fost
subiectul a numeroase povesti si legende.
 Intelepciunea lui Solomon a fost pusa la incercare cand doua femei au venit la el,
ambele pretinzand a fi mama aceluiasi copil. Solomon, dandu-si seama ca adevarata
mama va fi cea mai ingrijorata in legatura cu bunastarea copilului, a ordonat sa se taie
copilul in doua, sub pretextul ca va da fiecarei femei o jumatate. Desi una dintre femei
era dispusa sa accepte aceasta solutie, adevarata mama a tipat alarmata, preferand sa
renunte cu totul la copil decat sa il vada in suferinta. Problema a fost astfel rezolvata si
inteligenta si dreptatea regelui au primit laudele meritate.

Faima lui Solomon de rege intelept si drept s-a raspandit curand catre alte tari si
vizitatori de peste tot veneau sa-i aduca omagiul si sa-i ceara sfatul. Cea mai faimoasa
dintre acestia a fost regina din Sheba, care a venit cu alaiul ei, incarcata cu daruri. Voia sa
vada cu proprii ochi intelepciunea si bogatia despre care auzise atat de multe, si a plecat
impresionata de abundenta ambelor. O mare varietate de poezii si opere de intelepciune ii
sunt atribuite regelui Solomon, inclusiv Cantarea Cantarilor, care a fost scrisa in tineretea
acestuia, Proverbele, pe care le-a creat la maturitate si Ecleziastul, care a fost scris in
ultimii lui ani de viata.
 Regele David
Dintre cei patruzeci si doi de barbati si femei care au condus anticul regat al
Israelului si al Iudeei timp de mai mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut si cel
mai important. David a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de
imperii, tata si rege.

Regele David a aparut pentru prima oara in istorie pe cand era un tanar cioban si
l-a omorat pe giganticul si ingrozitorul soldat filistin Goliat. In timpul tineretii lui David,
Israelul se afla in razboi cu filistinii. In timpul unei confruntari, armatele Israelului si ale
filistinilor se aflau fata in fata pe cele doua maluri ale unei prapastii. Ambele armate
ezitau sa fie prima care sa atace deoarece soldatii ar fi fost prada usoara in timp ce ar fi
incercat sa urce pe malul celalalt. Pentru a salva vieti si timp, unul din comandantii
armatei filistine a hotarat ca fiecare armata sa aleaga unul dintre cei mai buni soldati ai ei
pentru a lupta unu la unu si ca armata al carei soldat castiga, urma sa castige batalia.

Filistinii l-au trimis pe Goliat, un soldat imens si feroce, puternic inarmat. Soldatii
israeliti erau intimidati si ezitau sa se ofere voluntari sa ii atace pe filistini. Pe cand
timpul trecea, un tanar cioban pe nume David a vizitat tabara israelitilor pentru a aduce
mancare celor trei frati mai mari care serveau in prima linie si a observat cat de
demoralizati erau soldatii. David a incercat sa le ridice moralul soldatilor. Regele Saul,
regele Israelului, a auzit de eforturile acestuia si l-a chemat la el. David i-a spus lui Saul
ca ar vrea sa-l confrunte pe Goliat. Fara alte alternative vizibile, Saul a fost de acord ca
David sa lupte cu Goliat si i-a oferit propria armura si armele sale pentru aceasta
confruntare. David i-a spus lui Saul ca nu are nevoie de ele pentru ca este mic si armura
cea grea l-ar incetini. David a mers atunci in linia intai si a mers sa-si intalneasca
adversarul cu nimic mai mult decat o prastie si cinci pietre mici si rotunde.

Goliat a fost infuriat si insultat ca israelitii au trimis sa lupte cu el un baiat mic si

prost inarmat. Goliat a urlat "Ce sunt eu un caine sa veniti la mine cu un bat!" David a
raspuns prin a-si ridica prastia si a arunca o piatra direct in fruntea lui Goliat. Goliat s-a
prabusit mort la pamant. Filistinii au fost atat de socati cand au vazut ca primul lor
luptator a fost omorat pe loc de un baiat incat au fugit. David a devenit un erou in Israel,
in timp ce vestea victoriei lui se raspandea in toata tara.

Regele Saul l-a rasplatit pe David dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David
i-a devenit apropiat regelui si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare,
Jonathan. In timp ce David devenea din ce in ce mai popular in regat, datorita victoriei
sale impotriva lui Goliat si a filistinilor, Saul incepea sa se teama ca ar putea sa incerce
sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit
complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva
filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a intors si a fost proclamat rege.
 Sub domnia lui David, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat
si respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o
societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern.

Intr-un raid indraznet, David a capturat Ierusalimul strapungand fortificatiile

orasului printr-un canal subacvatic. Dupa capturarea orasului, David l-a proclamat
capitala regatului lui evreiesc unit si l-a stabilit ca centru secular si religios al tuturor
triburilor din Israel. Aici a infiintat masinaria centrala a statului si l-a proclamat orasul
sfant. A adus arca legamantului la Ierusalim si a construit un altar pentru a-L servi pe
Dumnezeu. El a facut planuri pentru constructia marelui Templu sau Beit Hamigdash, la
Ierusalim. Astazi, Ierusalimul este capitala statului Israel, sediul Knessetului si centrul si
inima religiilor si politicii occidentale.

Cu ajutorul comandantului lui, Joab, David a cucerit teritoriul care se intindea de

la Eufrat la Nil. David era si poet, muzician si un exaltat cercetator al Torei. Lui ii este
atribuita scrierea Cartii Psalmilor.

Cu toate succesele sale, David a fost nevoit sa faca fata slabiciunilor si dorintelor
sale umane. Ceea ce este poate cel mai remarcabil la el este ca, spre deosebire de multi
regi puternici, era capabil sa asculte criticile si sfaturile altor oameni. Cand, de exemplu,
a vazut-o pe Bath-Sheba imbaindu-se si a fost coplesit de pasiune pentru ea, el a aranjat
ca sotul ei, Uriah, sa fie ucis in batalie pentru ca el sa se poata casatori cu ea.

Profetul Nathan l-a condamnat in mod public pe David pentru comportamentul

sau, acuzandu-l de crima si pacalindu-l sa-si dea singur sentinta prin parabola mielului
omului sarac (Are un om bogat, care are de toate, dreptul sa ia singurul miel al unui om
sarac?). Este interesant ca intr-o monarhie ca a lui David, Nathan l-a putut critica pe rege
in mod public fara sa fie ucis pe loc; ceea ce este si mai remarcabil este ca David si-a dat
seama si si-a recunoscut public greseala si s-a cait. Mai tarziu, fiul Bath-Shebei,
Solomon, a devenit rege.

Centralizarea autoritatii si stilul adesea autocratic al lui David au creat probleme,

atat in familia acestuia cat si intre conducatorii triburilor lui Israel. Cand fiul lui,
Absalom, s-a rasculat in 979 i.e.n, multi dintre conducatorii acestor triburi s-au alaturat
rebeliunii. Acestia erau obisnuiti sa-si exerseze autonomia locala si nu le placeau
impozitele si recrutarea fortata in armata nationala pe care le impunea regele. David a
reusit sa inabuse revolta, dar aceasta nu a fost o victorie imbucuratoare pentru el,
deoarece Joab a fost nevoit sa-l omoare pe Absalom pentru a potoli in sfarsit rascoala.
Doliul lui David la moartea fiului sau a fost mai puternic decat celebrarea victoriei. Catre
sfarsitul vietii lui David s-a starnit un alt conflict in legatura cu mostenirea tronului.
Adoniyah, cel mai mare dintre fiii supravietuitori, se astepta sa devina rege, dar David a
aderat la profetia lui Nathan si l-a desemnat pe Solomon ca succesor al lui. In ciuda
acestor probleme, iscusinta politica a lui David a fost de asa natura incat a reusit sa-si
impace oponentii si sa dea tronul lui Solomon.
 Nathan a prezis ca dinastia lui David va dura pe veci, si intr-adevar, evreii din
ziua de azi cred ca Messiah va fi un descendent direct al lui David. Una dintre
binecuvantarile care urmeaza dupa citirea Haftarah-ului de Shabbat si de sarbatori
proclama: "Bucura-ne, O Dumnezeu stapanul nostru... cu regatul casei lui David cel uns.
Fie dat ca el sa vina curand si sa ne umple inimile de bucurie."

Prin exemplul lui David, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu si cu fiecare
suflet de pe pamant, a fost indreptat spre viata de zi cu zi printr-o metoda blanda de
guvernare, prin monarhie constitutionala si teocratie democratica. In ciuda
imperfectiunilor sale, el este unul dintre cei mai admirati oameni din istorie. David era un
evreu profund religios, dispretuia opresiunea si a muncit din greu pentru a se asigura ca
dreptatea predomina in regatul lui. Conceptele de libertate si responsabilitate pe care le-a
introdus au exercitat o influenta remarcabila in istorie, servind ca model pentru
guvernarea constitutionala.