PROBERVUL

Provenienta si definitia proverbului:

Specia e numita in grai popular vorba,zicala(zisa) uneori un adios din batrani,pentru a-I
conferi aureola necesara.Dintre acestea vorba e cea mai apropiata,mai de seama etimologic din
latina proverbium,raspandit prin literatura medievala si aparut mai tarziu in colectii.Probervul se
va bucurat de o soarta privilegiata ,invrednicindu-se de timpuriu de patrunderea in scrieri si de a
fi cultivat si incercurile carturarilor in deosebi ai umanistiilor.
Multimea de definii data acesteia atat de raspandite si utilizate expresii care este proverbul
se poate grupa in 3 directii principale:
1)directia literar-folclorica,vizand incadrarea intr-un gen sau specie literara
2)directia lingvistica,vizand caracteristicile de expresie ale proverbului
3)directia logica,vizand statutul logico-semiotic ale proverbului si adesea incadrarea sa intr-un
anumit tip de propozitie logica.
Proverbul este un enunt LINGVISTIC,el indeplineste toate conditiile incluse in definitia
curenta a enuntului:,,prin enunt se intelege o secventa fonetica(un flux sonor),limitata prin
pauza si caracterizata printr-un contur international si care poata o anumita informatie
semantica,reprezentand deci o comicare,,.
Poverbul cuprinde in formularea sa o STRUCTURA LOGICOSEMANTICA,particulara,fxa.de exemplu in BUTURUGA MICA RASTOARNA CARU
MARE,, un termen nu poate fi substituit cu zero si nici macar cu un sinonim.Se poate admite
doar modificari care pastreaza legatura de baza,,BUTURUGA FOARTE MICA RASTOARNA
CARUL FOARTE MARE,,.
Proverbul este o expresie RECUTENTA (o izolare) a carui aparitie in curs e marcata prin
elemente segmentale specializate cu rolul de a schimba planul de referinta sau prin procedee
suprasegmentale;pause,intonatii specifice.
Iata acuma cateva conditii ale lui Ovidiu Papadima care desi expunse metaforic,au
caracterul unei definitii a proverbului,mai ales prin surprinderea unor trasaturi
specificevalabile:,,proverbele nu sunt invataturi,sunt ca toate celelalte forme de arta
populara,forme de viata,,.
O alta definitie data in acest timp de V. Netea intr-un articol,,la baza proverbului trebuie sa
existe totdeauna o gandire filozofica,etica sau sociala,formulate in propozitii categorice de
sentimente,in timp ce locutiunea sau zicala este mai mult o observatie, o apostrofa,o
constatare,un indemn sau un bluestem,exprimate adesea prin simple intergectii sau cu ajutorul
unor cuvinte care sugereaza prin ele insele anumite notiuni sau tipuri de oameni.Dupa cum se
vede opozitia se situeaza.Tot astfel procedeaza si I.C.Chitima :,,proverbul constata un fapt si da
implicit o judecata pe curand,, iar ,,zicatoarea ramane la constatarea faptului si la exprimarea
acestuia constatari,facute de mai multe ori in forma metaforica si poetica.Legatura este insa
stransa intre cele doua forme incat adesea proverbul se poate transforma in zicatoare si
invers.In jurul acesteii valori de constatare se forumleaza apoi definitia din care reiese ca

zicatoarea poate avea in contextual proverbului sau invers ide care ofera o sugestie foarte
interesanta,nedezvoltata ca ,,proverbul este formularea scurta a unei constatari cu valoare larg
omeneasca,exprimata direct sau figurat,, ,iar zicatoarea ,,este formularea unei imagini verbale
care intareste o constatare sau o ide,,.
.
Pildele filosofesti,, dupa limba cea proasta greceasca talmacite romaneste,, adica(din
neogreceste)cuprind dupa numerotarea noastra 964 de pilde insiratele unele dupa altele,fara
numele autorilor si fara numerotatie.Stilul e cam concis si sentintele sunt pune ca un fel de
axiome etice,generale,deoarece ne fiind pomenit autorul maxima pierde subiectivitatea ei si
devine mai obiectiva.
Unele exemple ne vor arata caracterul aceste colectiuni:,,cu vorbele cele dulci sa castigi
multi prieteni , ,,nebunul are inima lui in gura si inteleptul are limba lui in inima , ,,nu da in
datorie pentru ca sa traiesti slobod, ,,lacomia aduce saracia si numai acela este bogat,care nu
pofteste nimica, ,,bucuriile cele mai desavarsite ale lumii sunt puurea amestecate cu oarecare
intristaciuni, ,, la toate treburile tale sa iei sfat de la cei ce se tem de Dumnezeu, ,,fa bine
celui ce-ti face rau ca-l vei birui, ,, cu rabdarea ajunge cineva la sfarsitul gandului sau.
Afara de acele doua colectiuni mai exista in literature romana si alte colectiuni de maxime
etice relative moderne si care nu au intrat in popor de exemplu ,,filozoful Indian sau mijloc de
a trai mai fericit in societate culese de un vechi bramin si rumanite de un scolar de la Sfanta
Sava, 1835,1836, 1853.Alta carte este cea a lui Darvar,tradusa in greceste si in fine
Conductoriul pe caile vietii in invataturile morale clasice de Fr. Reiche.
Proverbele sunt intelepciunea oamenilor,rodul inteligentei practice,specialitatea trasa in
generalitate.Ele se nasc la toate popoarele sunt in ceea ce priveste ideea generala,
asemandandu-se intre ele avand tot unu si acelasi izvor;:viata.
Cuprinsul proverbelor,in sensul cel larg este unu multiplu.Sub proverb se cuprinde mai
intai ,,pilda sau inchipuirea unei imagini generale intr-o imagine restransa din care se naste o
parte insemnata a limbii populare,adica ,,locutiunea proverbiala cateodata confundata cu
idiotismele de exemplu:,,a prinde cu ocaua mica, ,,a o lua la sanatoasa, ,,a ramane la sapa de
lemnetc.Cuprinde mai apoi maxima sau sentinta care a luat nastere prin abstractiuni si pleaca
de la general la special:asa sunt sentintele tuturor intelptiilor si filosofilor.Si in fine proverbul
propriu-zis,care se naste din intruchiparea fiecaruia,care reprezinta un ceva special si ajunge cu
incetu a se lati si a se generalize.Putem zice ca,cu cat o maxima e mai generala,cu cat e mai
buna;cu cat un proverb e mai special,cu atat e mai bun.
Proverbul se intrudeste mult cu maxima,apoi cu zicatoarea ceea ce pricinueste
confuzii,unele grele de evitat intr0ucat provin din zone limitrofe.Maxima sau esenta enunta de
asemeni un adevar de mai larga valabilitate,rezultand din rezultatul de discernare unui complex
de fapte,alegand termenii cei mai nationali.
Maxima se mai deosebeste de proverb printr-asta ca maxima sau sentinta spusa de un
intelept are un scop didactic si etic,aratand omului alte scopuri de tendinte mai inalte la care sa
aspire decat folosul propriu.,adesea specialitatea proverbelor e lasuda si defaimarea
persoanelor situatilor,evenimentelor, oraselor,tarilor etc.contiindu-se din neam in neam asa de
explu proverbele referitoare la tigani,bulgari si multi alti.Forma cea mai veche ne apare in
Biblia greceasca,in gnomele si plidele solomonice,caracterul lor aici este acel al maximelor
forma parallelism sau teza si antiteza.Tot im Bilie mai sunt si pildele din ,,Cartea intelepciunei
si pildele lui Iisus din SirahNumeroase expresii,proverbe si formulari biblice,in circulatie la
popoarele orientale necrestine,necunoscatoare a Bibliei se gasesc cu variante in studioln

comparativ a lui J.Long.Inaceasta lucrare se prezinta expresii,proverbe si fraze tipice din

Biblie,cu trimiteri la texte,urmate de expresii si fraze similare sau identice in uz la popoare si
grupuri entice orientale.
O paralela ilustrativa intre unele proverbe si expresii tipice din Biblie si textile
din,,Cartea moritiisi respective,unul dintre papirusurile descoperite in 1904 la
Elefantine,intitulat,,Proverbele inteleptului si subtilului scrib,pe nume A hiker,pt invatatura
fiului sau.
Biblia de asemene in epopeile homerice sunt inserate acele cuvinte inaripate(epea
ptereoenta) prin care Homer denumea proverbele populare ce se iveau oarecum involuntare pe
buze.
Poverbul abunda si mai tarziu in literatura clasica,elina si Latina inclusive la scriitori
crestini din epoca clasica,fiind in vaza si-n literature medievala mai cu semana in cartiile de
intelepciune de felul celor intitulate ce precadere ,,Flosculum veritalis sau flori leguim.Ele sau
buvurat de atentia celui mai erudite umanist al Renasterii,Eramus care a publicat in 1500
colectia devenita celebra din care s-a adapat apou literature paremiologica,, Veterum
Maximeque Insignuim Paroemiarum is est Adagiorum Collectanea desi se extinde numai pe
152 de pagini.Mai mult unele colectii de proverbe inaugureaza literature si limba nationala
primul monument al literature albaneze este o colectie de proverbe de la inceputul sec al XVIIlea.
Proverbe care figureaza in Biblie:
Dupa opinia cercatatorilor, Proverbele lui Solomon apartin mai multor scribi si au fost
strans laolalta in sec. III-II i.e.n. altii datand culegerea in sec IV i.e.n.Oricum proverbele
continute in aceea culegere nu-I apartin lui Solom care a trait in sec al X-lea i.e.n.Dupa
P.MacLeod Yearsley ,,proverbelui sunt atribuite l;ui Solomon lui Agur,fiul lui Jakeh,regale
Lemuel si altoraatribuirea catre Solomon datorandu-se cu toata,probabilitatea faptului ca o
intreaga mitologie s-a acumulat in jurul numelui lui.Celebra judecata a lui Solomon este o
legenda orientala de larga raspandire,o versiune a acestuia apare in literature jainista in
India,alta atribuind-o lui Buda.
Dupa datarile specialistiilor,, Textele Piramidelor,Cartea mortilor Vedele lui ManavaSastra preced cu circa un mileniu sapientiale bibice.
Proverbe din Noul Testament: ,,pomul cum rodeste asa se cunoaste, ,,Ce facemana
dreapta nu stie ce face mana stanga, ,,pomul se cunoaste din roada si omul din mintea
neroada, ,,Ca tot cel ce seinalta smeri-sa-va sic el ce se smereste inalta-se-va, ,,Dumnezeu
are doua scari pe una urca pe alta coboara.
Aparitiile proverbului
Cele mai vechi dovezi ale utilizari proverbelor ni le ofera textile asiro-babiloniene,plasate
in mileniul al IV-lea i.e.n. care cuprinde pe langa mituri,epope si imnuri sacre,scrieri cu
character sapiential,in care fiind adevarate ,,antologii,, de proverbe dupa cum se poate vedea
foarte usor:,,groapa mea de apa nu s-a uscat,de aceea setea nu ma chinuie,,.
Colectia cea mai veche si cea mai bogata este,,F loarea darurilor tiparita pentru iataia data
la 1700 in Snagov,si apoi la 1703 si 1814.Partea cea mai importanta se compune din sentente si
maxime atat ale filozofilor cat si ale partilor bisericei,incepand de la Socrat,Aristotel,Plaon, pana

la Ovidie si Juvenal, si de la Isidor si Sf. Augustin pana la Toma Achinatul(Toma de la Aquino),

marele scholastic al Edului Mediu.
A doua carte aproape contemporana cu cartea precedenta,este aceea intitulata:,,Pilde
filosofesti,, tipartite la Targoviste 1713 de catre Vladica Antim,editia a doua 1835.
Printre acestea proverbul:,,lanque de mile et couer de fielse gaseste atat la Cicero(10643 i.e.n.)cat si la Horatius(65-8 i.e.n.)cu circa doua secole de redactarea Evangheliei dupa
Matei,in care proverbul figureaza de asemenea.La fel stau lucrurile cu proverbul:,,prietenul tine
mai mult la tine decat la fratel cuprins in Cartea Proverbelor(circa in sec IV i.e.n) dar care
figureaza de Hesiod (circa in sec VIII i.e.n.),asta fara sa mai punem la socoteala faptul ca
proverbul figureaza si in Mahabharata ,opera care precede cu circa un mileniu Evanghelia lui
Matei.
Asemenea stau lucrurile si cu un alt proverb:,,decat orb si calare mai bine schiop sip e
jos,proverbul acesta figureaza si la Euripide(sec V i.e.n)si la Eschil(sec VI-V i.e.n.)ceea ce
lamureste pe deplin vechimea acestuia.Din analiza prezentata mai sus rezulta ca atunci cand un
proverb popular se regaseste si in Biblie mentiunea corecta este atunci cand aceasta figureaza si
in Biblie.
Proverbele in cultura romana si straina
Cultura romana a trebuit sa astepte pana in sec al XIX-lea pentru a inregistra primele
culegeri de proverbe,aceasta nu inseamna ca proverbul n-a existat si nu a circulat mai inainte.
In literature nostra proverbele impodovesc paginile cronicarilor indeosebi ale lui Ion
Necule dar apar si in lucrari anume profilate,astefel in ,,Albinusase la sfarsitul secolului al
XVII-lea se intalnesc o seama de proverbe iar Antim Ivireanu le consacra in 2 lucrari:,,Floarea
darurilortiparita intre 1700 apoi in 1703 si 1814,iar a doua lucrare numindu-se:,,Pilde
filosofestidin 1713.
In anul 1895 apare la Bucuresti primul volum din marea culegere a lui Julius Zanne
intitulata:,,Proverbele romanilor,cuprinzand proverbe,zicatori,povatuiri,povesti
adevarate,asemanari,idiotisme si cilimituri culese din toate tarile si regiunuile locuite de romani
cu continut profane,indeosebi in,,viata lui Bertoldoapoi Anchi si Anadam.Chiar daca aproape
toate sunt traduse in alte limbi indeosebi in greceste.Cel a carui lucrare se apropie mai mult de o
colectie folcloristica este vornicul Iordache Golescu(1778-1840) de la care a ramas manuscrisul
masiv de 854 de pagini.
,,Pilde, povatuiri si cuvinte adevarate si povesti adunate dealcatuit prin 1845,
proverbele si zicatorile alcatuiesc capitolul I(Pilde si talcuirea) si capitolul II,,( pilde despre
povatuire si talcuirea lor).totalizand 78 de pagini darcele mai multe fiind traduse in
literature.De asemeni,, poveste vorbi(1847) a lui Anton Pann se rezuma mai mult pe repertoriul
turc si grecesc de proverbe,autorul fiind mai degraba traducator compilator.L
la editia a 2-a(1852-1853).
Constatand ca proverbul ,,apa trece pietrele raman n-ar exista la alte
popoare.B.N.Hasdeu il ridica pe soclu inalt al documentului istoric:numai izvoarele de multe
curg si se scurg pe pietre,niciodata raurile de pe campii,in priviinta carora nisipul ramane.Pentru
ca un asemena proverb sa se fi putut naste in radacina la toti romanii din Dacia lui Traian ca sa
admitem ca intreaga nationalitate a nostra s-a format in Carpati pogorandu-se mai tarziu gat ape
ses.Cu toate acestea elevul sau Lazar Voineanu l-a semnalat si in repertoriul turc,dar sub
forma:apa duce,nisipul ramane tocmai ca si aromanului:,,apa curate, arina ramane(Inf Orientala

I XCV).Usurinta prin care pietrele pot fi inlocuite prin nisip, dupa plac, fac insolubila intrebarea
cu privire la forma proverbului,cu dupa tot atata de insolubilase vadeste ipoteza imprumutului
sau cea a genezei independente , deopotriva de plauzibil,lipsand orice punct de sprijin inspre o
tabara.
Se citeaza obeservatia unui profesor de folclor de la Universitatea din Berlin facuta in
1905:,,orice folclor are mai multe sau mai putine motive originale,folclorul romanesc are 33 de
motive originale.
Proverbele romane trebuie sa se asemene mai mult cu cele latine decat cu proverbele
altor popoare dintre care tocmai sclavii au avut o inraunire destul de mare asupra spiritului
religios si etic al poporului roman.Noi ne lasam condusi numai de fapte.
In orice caz influenta religioasa din punct de vedere a superstitiilor noastre
romane:,,Bun e Dumnezeu,mester e Dracul,Dracul crapa cand faci bine, e de bines a fi
stangaci ca sa impusti pe Dracul, ,,Corbul niciodata nu adduce veste buna, ,,Un Dumnezeu da
si altu ia.
O carte foarte recenta in capitorul,, colectii importante de proverbein diferite
limbiindica pentru proverbele romanesti doua lucrari:
-Zanne Julius ,,Proverbele romanilor din Romania,Basarabia,Bucovina,Ungaria,Istoria si
Macedornia Bucuresti 1895-1900.
-Munteanu George,,Proverbele romanesti bucuresti 1967.
Principalele trasaturi formale ale proverbelor romanesti stabilite de Flydal sunt
urmatoarele:
1)proverbele sunt uniri precedate de un prezentativ,rolul acesta ca marca introductiva este de a
semnala o schimbare a planului expresie in text in primu rand si in al doilea rand considera
autorul de a conferii un anume prilegiu.
2)proverbul este o citare aceasta insemana ca e relative buni de a cunoaste este o ,,vorba
3)proverbul este un text foarte scurt, proverbul minimal presupune 2 cuvinte autonome din punct
de vedere prosodic si 2 termeni logici:un confitionant si un conditionat.
Prima colectie de proverbe englezesti este a lui John Heywood din 1546:,,Proverbs in
the English tanque,in Spania apar la mica distanta 2 impoartante culegeri:,,Proverbions a lui
Lopez de Mendoza in 1552 si :,,Proverbions en Castellano a lui Hemand Nunez in 1555.In 1598
apare si prima culegere de proverbe in maghiara apartinand lui Janos Baranvai.In 1968 apare la
Anvers colectia lui F. Goedthals:,,proverbs ancient flamands et francais,de mentinut ca celebrul
filolog elenist Hneri Estienne autorul monumentului:,,Thesaurus graecaescoate la Geneva in
1594 o antologie paremiologica :,,les premices ou le premur livre des provers.
In secolul IV-lea Aristotel scria cu multa indreptatie:proverbele sunt fragmente ale unei
intelepciuni foarte vechi,scapate din naufragiisi din ruine datorita scutimi lor si justetei
sensurilor.Circa 2400 era considerate foarte vechi astfel ca nu poate fi vorba ca un autor antic sa
fie autorul vreunui proverb popular.
Proverbul se afla mentionat:
a)ca filosofema de uz curent in India cu 500-600 de ani i.e.n.
b)in piesa Curculio(GARGARITA) a lui Plautus reprezentata la Roma probabil in 193 i.e.n.
3)in opera lui Sextus Empiricus:,,Adverisus Mathematicosscrisa probabil in jurul anilor 200
i.e.n.
Cateva proverbe de uz satiric se regasesc si in chiuituri fara a se putea determina in ce
directue s-a facu timprumutul:Nu-s batran de batranete,ci-s batran de fuste creteatestat si de

strigaturi transilvanene care adauga:Poale crete ca macul/ Buze moi ca bumbacul/.De asemenea
proverbul:,,decat sluga la ciocoi,mai bine cioban la oiare intregire in strigaturi,pricizandu-se:,,ca
te culci pe pat de flori/cu capul pe musuroi etc.Sunt strigaturi specifice cantecelor haiducesti
despre imasul taranul agricultor,,fie paine cat de rea,tot mai buna in tara mea sau :,,de-ar fi
lumea de hartie i-as da foc intr-o manie.
Proverbul Vrabia (pasarea) e pui, dar Dracul stie de cand ii, e des citat in strigaturi
despre fata batrana:
Pasarea de pe rotila,
Zice o mandra ca-I copila
Dar si pasarea-I tot pui
Drac-o stie de candu-i?
(Teculesc 183)

Exista proverbe de strigaturi in care intervine dialogul:

-Hai, nevasta la prasit!
-Aoleu m-am bolnavit!
-Hai nevasta la baut!
-Bodaproste mi-a trecut.
Mai rar pot si semnalate proverbe atestate si ca ghicitori:,,Aparama de gaini, ca de caini
nu ma tem e defapt cunoscuta ghicitoarea despre rama,sensul metaforic.
Cele mai multe proverbe au fragmente rimate mai lungi de peste 5 silabe constituindu-se
in chip similar cu versurile speciilor cantata.Cele mai adesea in colectii sunt publicate in cate 2
randuti:Cate zile si noroc /treci prin apa si prin foc.
Cu gandu la Dumnezeu/si cu man ape sanul meu.
Un petic de mosie/un sac de hartie.
Acum plange in camara/rasul ei de asta-vara.
Asculta de toti/si apoi fa cum poti.
Ce folos ca tata-I crai/daca de mine e vai?
Ce stie satu/nu stie barbatul
De-ar muri socrul/sa-I apuc locul.
Eu catana/tu catana/cine san e faca zama?
Pofteste cu noi la masa/daca ti-ai adus de-acasa.
Ursul nu joaca de voie/si de nevoie.
Un tip de variante l-ar putea constitui cele determinate prin ,1)adaos s-au eliminare:,,Unu
trage,altu face/Unu face,altu trage.
2)Prin realizarea substituiri:Ziua buna de dimineata se cunoaste/Ziua buna se conoaste de
dimineata.
3)Mai multor cuvinte in contextual proverbial implica variante semantice:Cine sade cu fundul in
doua luntre pica in apa/Cine umbla cu fundu in doua luntre cade in apa.
4)Caracter antonimic:Cainele care latra nu musca/Cainele care nu latra,musca.
Ca specie proverbele sunt definite prin:
a)scurte nedepasind limitele unei fraze

b)sunt aplicate la texte particulare, practic limitate ca numar

c)alcatuiesc un scurt ansamblu care se manifesta ca un limbaj filozofic in cadru caruia sensurile
se intrebau,se contrazic,se implinesc s-au se aprofundeaza reciproc.
O alta grupa de expresii paremiologice se refera la cele care ne par sub forma unei
propozitii enuntiative,afirmative s-au negative,un exemplu ar fi:Cine se scoala de dimineata
departe ajunge,pisica blanda zgarie rau,ulmul nu face pene etc.
Exista de exemplu o serie de proverbe exclamative care pot fi considerate ca derivate ale
proverbelor propriu zise:Barbatul bun si usturoiu dulce!(dandu-ne intelesul ca barbatul bun si
usturoiul dulce nu exista), fereste-ma Doamne de dusmanul din casa ca de cel de afara ma feresc
singur!(dandu-ne si acest un inteles ca dusmanul din casa e mai periculos decat cel de afara).
Tot ca derivate din aceasta categorie pot fi considerate si putinele proverbe dialogate
existente in colectiile romanesti:
-Cine ti-a spart capul?
-Frate-meu!
-De aceea ti la spart asa tare!
se citeste fratele iti sparge capul mai rau ca strainul.
Sau:
-Ce este mai rau ca o femeie?
-Doua.
Se citeste:mai rau decat o femeie nu poate fi decat prezenta a doua femei.
In proverbe omul apare ca obiect si subiect:Omul isi priveste si isi dirijeaza prin
proverbe,propria viata,se refera in mod essential la versiunea umana,la conditiile existentei si a
modului de a fi.
Un proverb te indeamna sa fi calm si apropiat in dragoste ca si in prietenie sa I te daruiesti
cu totul,clipa cu clipa ca ea sa poata inflorii:Ochii care nu se vad se uita.
Cauze care determina existenta mai multor variante de aceluias proverb pot fi:
1)Atitudinea,atentia s-au memoria vorbitoriului
2)Necesitate la adaptarea la context.
3)Originea diferita a unor proverbe similare ca expresie si esmnificatii s-au creatii prin anologie.
Lectura proverbelor vzute ca texte, n sensul propriu al cuvntului, pare s ridice destule
probleme, n ciuda ctorva studii de real inut tiinific i de acut modernitate ce le-au fost
consacrate n ultimul timp. Concizia, structurile fixe, procedeele nemotehnice, "aspectul
metamorfic", resemnificarea lor perpetu prin raportarea la alte "contexte genetice", dobndind
valoarea unor adevrate documente i devenind, n acelai timp din ce n ce mai "opace", mai
greu de explicat. Interpretarea lor presupune, pe de o parte, reconstituirea contextului genetic
prezumtiv i pe de alt parte, observarea folosirii lor n diverse mprejurri de via.