Sunteți pe pagina 1din 8

''Toiagul Pastoriei'' este o piesa de rezistenta a lui Ion Druta, reconfirmind

aplecarea lui spre structurile baladesti si spre parabola moderna. Prozatorul


s-a consacrat ulterior unor specii de mai larga respiratie, dupa care a
revenit iarasi la sugestivitatea nuvelei si a nuveletei. Aparitia ''Toiagului''
inseamna deci continuarea unui program artistic, a unor referine afirmate
anterior. Scris !n "#$% &i publicat c!iva ani mai t!rziu !n '()iteratura si
arta((, lucrarea a ramas fara ecoul critic meritat si e pacat, pentru ca s-au
conturat in ea citeva din ideile lui despre viata si om. *itind +Toiagul
Pastoriei+, raminem uluiti de simplitatea subiectului,cu toate
atributeleambiguitatii , plin de cotituri imprevizibile, subiectul este totusi
simplu- continutul lucrarii ar putea incapea in citeva fraze- a fost o data un
pastor care,Totusi, reala avergula a te.tului si sensurile lui adevarate sunt
mai largi si ar fi greu sa fie intelese fara insistente si dezg/iocari analitice.
*onflictul- omul si destinul, omul si timpul, omul si oamenii. Subiectul-
traseul unui destin. Subiectul are un bogat plan subte.tual, cu implicari
etice adinci- in acest plan trebuie cautate sensurile. Perioada- anii (%0, (10,
(20, ($0. *entrul de interes- destinul uman si problema lui, omul nedreptatit
de soarta, de timp, de semeni, neintelegerea umana, surzenia spirituala.
Toiagul are si el un sens, in buna masura, simbolic, fiind, in primul rind, o
emblema a ciobaniei. In mod obisnuit, toiagul este un bat lung si drept de
care se serviste cineva la mers sau pentru a se apara, este un fel de baston,
simbol al unei demnitati, dar, mentiona )ucian 3laga, +cuvintul toiag are
alta sarcina mitica decit baston, care e desertat de orice asemenea sarcina.
*iobanii isi spri4ina si ei in toiag singuratatea si dorul. Protagonistul nuvelei
s-a spri4init pe bunatate si credinta, pe omenire si putere launtrica. Toiagul
fiind si un spri4in tainic, un suport launtric, acest suport al Pastorului este
dragostea de pamintul natal, un legamint trainic, prezent pina la ultimul
pilc de iarba. 5ste apoi acel multrabdator +bine+ care ilustreaza
intelepciunea si puterea acestui om inofensiv, interiorizat care seamana cu
dealul sau, cu cimpurile, cu pamintul. Toiag mai inseamna luminarea
incolacita, care trebuie aprinsa timp de %0 de zile, presupunindu-se ca
sufletul celui plecat mai dainuie pe undeva pe-aproape. Toiagul este, in sens
figurat, un *657 in care s-a spri4init in vremi pastorul, un suport spiritual.
Departe de a fi neutru si perfect transparent, titlul acesta isi releva integra
semnificatie abia dupa ce am parcurs si am inteles subiectul. Titlul scrierii
aminteste de 8 Povara bunatatii noastre 9, de 8 Piept la piept 9 sau8:alul
de piatra 9, fiind si el o metafora ce vizeaza un anume mod de e.istenta,
rezistenta omului in fata furtunilor si a destinului. In '(toiagul pastoriei(( mai
putin consemna desfasurarea narativa si poetica a baladei, ritmul si
frazarea, tonalitatea baladesca, dramatismul de balada atmosfera, starea
de cintec- plutire; Subiectul nuvelei + Toiagul pastoriei+ ne duce cu actiunea
in cadrul rustic, in vatra satului, o vatra a fiintarii, matricei spirituala
mioritica despre care vorbea )ucian 3laga. 5ste si spatiu geografic, si
abianta spirituala, si locus-ul ontologic al misterului, si lume conventional-
metaforica. S-ar putea afirma ca +Toiagul Pastoriei+ are un obiectiv, un
univers dual. Pe de o parte, este vocata o lume concreta, banal-realista-
satul basarabian de dupa razboi, un cadru"
aspru, care limiteaza, nedreptateste, reprezintind marasmul e.istentei
imediate- absurde, terne, pocive- o lume aproape de erou la nivelul
perceptiei senzoriale. Dar- absurda cum este-lumea aceasta e patria lui, a
Pastorului. Pe de alta parte, se configureaza, o lume imaginara- cea a
visului, a posibilui,- un departe salvator, orizontul desc/is spre lumina,
traducind nostalgia dupa un tinut visat, frumos, cald. 5 nostalgia
paradisului, un +dincolo+ mistic care ispiteste. De aici impresia de plutire
incerta, de visare, de suspas e.istential. In consecinta si figuratiile spatiale
capata alte conturi. <ilonul epic nu este prea bogat, desi subiectul cuprinde
o intreaga viata de om. Dar autorul nu amanunteste relatarea,nu evoca
actiuni concrete si intilplari cotidiene-el incifreaza compartimente,atitudini
si situatii cu un mare grad de ganeralitate si relateaza nu intimplarea unui
persona4 concret,ci ale unui persona4 +ar/etipal+. In +Toiagul pastoriei+ este
evocat tocmai acest +suflet de tip pastoral+, motiv din care sint atit de
vizibile nuantele baladesti la care ne-am referit. Pastorul intruc/ipeaza
mentalitatea unui om al naturii, produs al unei civilizatii de tip pastoral, in
care *alinescu vedea un semn al vec/imii unui popor. Subiectul evolueaza o
buna masura dupa logica alegoriei- episoadele articulate simbolic si alegoric
in subte.t sensuri mai adinci,iar in modul de a inbina realul concret cu
suprarealitatea imaginata, fictiva autorul afla o c/eie subtila de incifrare a
sensurilor si de largire al lor. +Toiagul Pastoriei+ este o nuveleta condensata,
cu evidente trasaturi de balada, de parabola,si de elegie. +Si n-avea oi+, asa
incepe lucrarea =in balada populara oile au ramas fara cioban, pe cind la
Druta > ciobanul a ramas fara oi?. *u atit mai dureroasa este constatarea ca
a fost invidiat,urmarit,nedreptatit doar pentru presupusele turme. De fapt
le avea in amintire si imaginatie, turmele acestea. Pastorul a pus in bataie
acelorasi pericole, care sunt invidia, lacomia, rea-vointa; In +Toiagul
Pastoriei+ nu se realizeaza o intoarcere prea adinca in timp, dar povestea
pilduitoare a pastorului mioritic este dispersata in nucleul narativ al nuvelei,
fapt care ne permite sa vorbim si noi despre originalitate. Sint folosite
modalitatea folclorica a spunerii in pilde > istorii, te.tualzarea sensului de a
fi si a ramine. Indeletniciri pastoresti, le.ic mioritic, sentimental
apartinentei la un spatiu si un spirit auto/ton, nedefinita si incerta e.istenta
a unei lumi prinse in citeva semne, o substanta ideatica de tip folcloric > si
acestea apropie nuvela de balada. *onflictul mioritic =dintre pastori?
lipseste, dar conotatia transgresiva a relatiilor pastorului cu satul substituie
acest conflict, cadrul insusi e conflictual @ lupta pentru supravietuire.
)ipseste si gestul testamentar din +:iorita+, dar pastorul si-a dorit toata
viata lui intre Alinga cei dragi > casa A stina, fluier, foc, aer, iarba, toata
viata lui a fost o indrumare a limitei, viata insasi fiind o forma de
testament, de inscriere a dorintei individului. A.a subiectului sa putut
observa, o constituie traseul e.istential, drumul > odisee, viata care este o
cursa cu obstacole, o rezistenta indir4ita in fata agresiunii demonice a
timpului, a destinului, a mortii. Avind in obiectiv traiestoria punctuala a
unui destin, subiectul se dezvolta dupa un scenariu ar/etipal- omul si lumea.
)umea il invinge =prin insensibilitate si indiferente?, dar si omul triumfa +cu
moarte pre moarte calcind+. Spatiul si atmosfera baladesca sint respectate
deci pina la pragul ultimal pastorului, moartea lui fiind proiectata in afara
unui B
orizont motivational concret =cind, cum, de ceC?. <inalul acesta, important
pentru deslusirea semnificatiilor operei, aduce un panteism cu nuante
romantice si releva imaginatia mistica a povestitorului- se ve/iculeaza o
sugestie vazind osmoza mioritica, contopirea cu cosmosul, dainuirea.
:oartea un face decit sa disocieze inmanunc/ierea fortelor vitale intr-o
organizare individualizata, intr-o convergenta unitara, adica in
individualitate, liberind anonim, divergent si fara coeziune ceea ce era mai
inainte ordonat si in ec/ilibru. Prin moarte se termina ciclul individualitatii
organice, care se inc/eie definitiv, lantul transformarilor energetice si
continua insa la nesfirsit in alte cadre, inaintea ciclurilor de evolutie.
Pastorul poate +dainui in cosmos+, floare fiind, mugur si radacina, pilc de
iarba; +)ocul acela sfint unde fusese pina mai nu demult mormintul
singuraticului de la marginea cimitirului =;? acum statea de 4ur impre4ur
acoperit cu o patura de iarba deasa, iarba marunta, iarba frumoasa ca
matasa +. Ingropat +aici, pe aproape+, in locul ultim al solitudinii sale,
pastorul isi continua post- e.istenta in simbolicul pilc de iarba, realizindu-se
astfel legamintul nuptial cu un +dincolo+ mistic, cu metafizicul, acea osmoza
mioritica la care ne-am referit. Pilcul simbolic de iarba vine si ca o replica
la indiferenta imorala a satului. In plan etic individual este aici superior
colectivitatii. In conte.tul eroilor drutieni, pastorul se distinge, in primul
rind, prin faptul ca ne trimite la o sursa ar/etipala. 5tern repetitiv,
ar/etipalul cuprinde niste particularitati care ramin indiferent de
circumstantele social-istorice concrete. Pastorul este un apostol al
tolerantei, ingaduintei si iubirii pentru aproapele, este capacitatea de a
ramine neclintit in fata vietii si a destinului. 5ste un ar/etip al pastorului.
Toate dramele pstorului au fost o punere la !ncercare =a creaiei a
credinei, a puterii luntrice?, sub raport moral el rm!ne virtutea
incoruptibil. Totodat este o !ntrupare a unei vinovii publice =a ficruia
pentru toi &i a tuturor pentru toate?. 3unvoina ingenuitatea, tria
interioar a celuicare &tie s !neleag &i s ierte, milos!rdia cre&tineasc, el
reprezint un temparament, un invers afect, un anumit tip de moralitate.
Du &tie ce-i pornirea rutcioas. 3l!nd &i mrinimos, inzestrat din bel&ugcu
compre/ensiune, dar &i cu trie luntric, el se !ntrude&te cu tipurile
sadoveniene, fiind-ca &i acestea-plin de condoare &i cldur, !nduio&torprin
capacitatea de a trece peste obodie ne!nelege &i ranc/iune. Persona4ul lui
Ion Dru a suferit &i el Easprimele cerului &i pm!ntului+, are &i el ceva din
Etrie de rob+ &i din ingenuitatea primordial. 5l crede statornic !n puterea
de rezisten a binelui, urmre&te spectacolul lumii ca o privire inocent &i
ierttoare... Fl caracterizeaz credina sincer &i ne&tirbit !n oameni,
bl!ndeea &i buntatea... Itirinerariul lui este o via !n care a trecut cu
demnitate a!ntre Scilia &i *aribda, !ntre limitele =limitrile? unei lumi
nedrepte, pe care !ns o iart &i o suport. Fn plan generalpst orul este
omul !ntre oameni. Fn plan social este un ran moldovean, pe care teroarea
istoriei a !ncercat s-l desfiineze prin surg/iun siberian. Fn plan psi/ologic
este !nsinguratul, romanticul interiozat, taciturn, inadaptat. Fn sens religios
este omul credinei cre&tine care le suuport poe toate cu !nelepciune &i
stoicism, e ascetul biblic de tip ar/aic. EDar a-l considera doar sub acest
aspect, defein primar, a orizontului partriar/al, ar !nsemna s !ngustm
percepia,ne!ngduit, la detalii de suprafa, -menionaz Anton *osma !ntr-
un studiu despre romanul contemporan. >Pentru persona4ullui Ion Drtu
este !ns esenial tocmai substartul sufletes, imperioritatea cea mai G
ascuns numai rareori &iinsuficient luminat !n raza con&tiinei lucide.+
Pstorul este o condensare emblematic de virtui. Pstorul e un taciturd-
Ese mai zicea c e mul prea zg!rcit la vorb &i atunci c!nd nu vrea el, nu poi
scoate cu cle&tele vorba dintr-!nsul. Hi se mirau stenii-pentru ce o fi adunat
el acolo !n sufletul lui cuv!nt la cuv!nt, glum la glum, ce are el de g!nd s
fac cu d!nsele la btr!neeC+. :uenia carpatin a omului &i a peisa4ului
este un motiv pe care !l !nt!lnim adesea la Ion Dru. Fn EToiagul pstoriei+
elementele sunt acelea&i =agresatul &i pstorul?, universul se constituie dup
simetriile lui, natura fiind pentru eroii si &i o substan vital, care
/rne&te, ocrote&te, dar &i ceva mai mult. Acolo, pe deal, pstorul e.ist
fizic-imaginar, el e.ist !n alt lumeI J lume cu mioare, cu pasiune, cu
poteci de munte, cu pravile eterne... Pstorul este un romantic, un vistor
care trie&te amintiri despre o turm de alt dat =real sau visat?, despre
locuri &i timpuri pe care le rec/eam !n memorie. 6omanticul se las legnat
de reveria vaporoas, uneori confuz, fr obiect, &i contururiprecise,
reverie !n timpul creia con&tiina se las invadat de glasurile naturii
ambiante sau de flu.ul memoriei. 3ucuria Pstoruluie bucuria unui ran
care trie&te armonia &i plintaea naturii strlucirea &i profunzimile ei, dar e
&i bucuria artistuluiI 5l pstreaz g!ndul c o dat &i o dat, de peste munte,
va porni iar cu turma pe poteci, tot a&a cum 6uta viseaz s mai vad o
dat f!lf!ind deasupra satului aripa de cucor. Timpul !l vmuie&te pe
pstorului, !l g!rbove&te nu numai fizic, ci &i >parial- luntric. Drumul prin
via al pstorului, mai mult sugerat, de c!t urmrit !n concreteia s, este
destinul unui om dintr-un tipm anume- anii G0'- 10', cu neguri &i !nseninri,
cu drumurile forate spre Siberia &i !napoi, cu e.cesele lui- timpul vitreg l-a
lipsit de turm =la propriu &i la figurat?, timpul a adus !nstrinarea dintre om
&i om, dintre om &i sat. Iar din toate se configureaz nu numai timpul
eroilor, ci &i semne din biografia moral a epocii. E*restul pe l!ng st!n sub
pupola albastr a cerului, de diminea p!n sara, de cu primvar p!n
toamna t!rziu, an cu an o fi a4uns singur cu mintea lui la cel mare adevr ca
nimic nu e ve&nic pe lume-toate sunt trectoare+.Se trece cu pstorul. Hi n-
arfi at!t de dureroas trecerea aceasta dac n-am simi fiorul rece al
singurtii. Psatorul e singur. *uvintele Esingur+, Esinguratic+ Esingurtate+
se !nt!lnesc !n puinele pagini ale lucrrii mai bine de zece ori,!n forme &i
conte.te diferite, de la sublinierea faptului c Eo fi a4uns singur cu mintea
lui la acel adevr+ &i Ea inut mori& s le fac pe toate singur cu m!na lui+
p!n la a mi se spune- E*a toi ciobanii cobor!i din singurtatea dealurilor,
c/iar &i atunci c!nd es pomenea !n mi4locul mulii, rm!nea oare cum sub
ocrotirea propriei singurti+. EDu avea nevast, nu avea copii. Hi n-ar fi
putut s- i aib, pentru c pstorul nu e at!t o !ndeletnicire, c!t o vacaie,
un destin, o cruce pentru toat viaa &i cel care a luat toiagul, !ndemn!nd
turma !n urma lui, nu va mai putea nici el fr turm,nici turma fr el +.
Subiect singurtatea >destin, acceptat !n mod con&tient retragerea
voluntar, con&tien a omuli care, de&i, particip la bucutiile &i necazurile
aproapelui, rm!ne totu&i oarecum izolat, suport!nd resemnat, consecinele
acestei izolri. Apare =ce e drept, camuflat, sugerat, sub!neles? motivil
vinei- sentimentul cuplei &i infuzez treptat, astfel !nc!t la sf!r&itul lecturii
trim &i noi durerea pentru destinele umane nerealizate. EToiagul pstoriei+
amrciunea, tensiunea dramatic spore&te spre final, autorul reprezent!nd
!ns o risipire dramatic, lipsa punilor de comunicare afectiv !ntre 5l &i
*ellalt. Am a&teptat finalul ca pe!mplinirea unui act de dreptate, actul nu
s-a produs > autorul a voit s ne demonstreze p!n la sf!r&it imoralitatea
indiferenei. Fn final se face
simit un fel de fatalism sirdinzat, atmosfera capt un gust de resemnare,
vibreaz !n subte.t tema aspitaiilor zadarnice. Fnc un motiv druian, la
care ne-am referit cu un alt prile4- <ocul. Fn faa focului vibreaz rugi li
dorine nespuse, atunci se na&te c!ntecul, mirosin &i el a flacr, a ve&nicie,
c!ntecul care rscole&te orizonturile, coboar !n vale, !mbri&!nd rdcinile
satelor, troenite de vreme, topindu-se !n e.istena lor &i,poate, !mbl!nzindu-
le destinul. *ci dinuie !n doinele Pstorului pm!ntul, cerul, anotimpurile,
psrile. Hi fire&te, turmele. *ci era un foc sub cerul curat, cu mturturi
de prin ograd, ca la st!n. E*!nd umbrele amurgului a4ungeau p!n la
picioarele lui, !l gseau &ezind !n pilrostrii, l!ng cele trei petroaie calde, cu
fluierul la gur, &i, ca s-i mai treac din ur!t, cum fac, de obicei, ciobanii,
depna acolo c!te-o zdrean de c!ntec+. Jmului !iplcea s-&i triasc viaa
a&a cum i-o cere inima &i aceste popasuri l!ng foc erau, defapt, ni&te
gesturi ale sufletului. Pentru pstor casa este un spaiu al statorniciei &i
puritii, al sguranei &iu al retragerii !n intimitate. Fn Etoiagul pstoriei+,
forele Eadverse+ sunt opuse mai puin ostentativ, dar ele e.ist &i se
configureaz suficient de limpede. Du sunt ciocniri violente, dar,!ns o
permanen tematic din proza lui Ion Dru ar fi aceast
confruntare-legea- fr-de legea =legile pm!ntului, legile credinei &i ale
omeniei, tradiia &.a?. Etoiagul pstoriei+ este a&a dar un poem filozofic &i
parabolic un fel de mit invidual construit !nluntrul unui cunoscut mit
naional- o u&oar aur de semifantastic =fantasticul baladesc? !ncon4ur!ndu-
i &i pe eroi, &i aciunea-p!n la pulverizarea contururilor concrete. Subiectul
cuprinde mai multe episoade la grania realului cu ficiunea, a tririi
imediate &i a imaginarului. )utul ca simbol al fertilitii telurice, dealul-
!nlarea spiritual, casa- lca&, iarba semnific!nd permanena, neuitarea,
dinuirea-toate sunt simboluri care transcriu acela&i sentiment al contopirii
fascinante cu elemntele, sentiment pe care ni-l transmite poezia popular.
Pastorul. Kn om ciudat la prima vedere, prin felul de a fi al caruia scriitorul
a e.primat o seama de adevaruri crunte referitoare la noi si la istoria
noastra. 5ra nalt si zdravan cat un munte, caci de acolo, de la munte, o fi
coborat neamul lor pentru a se capatui pe dealurile noastre. 5ra tacut, trist.
:asurat la umblet, masurat la catatura, masurat in toate pornirile sale.
Dimeni n-a zarit in ograda lui oi, nu l-a vazut sa manance branza, si totusi il
credeau bogatas, c/iabur, in listele in care oamenii puterii notau averile
Pastorului vecinii au introdus atatea oi, incat bietul lor consatean s-a
pomenit dator statului cu lana, branza si pielicele. Ar fi putut Pastorul sa le
spuna oamenilor, inclusiv func tionarilor cu recensamantul averilor, ca n-are
oi, ca nici nu le-a avut vreodataC In realitate asa ar fi procedat oricine, in
nuvela persona4ul e acela care la orice intrebare raspunde cu un singur
cuvant- 3ine 5l este acela care-i incearca de minte si pe consateni, si pe
oame nii puterii- nevazand oaie la casa lui, vor indrazni oare sa-l con sidere
bogatasC Jamenii au indraznit. Lor indrazni sa-l deporteze ca pe un contra C
Au indraznit si l-au deportat. A venit timpul reabilitarilor si a fost reabilitat.
Apoi a fost barfit din nou, acum ca o fi adus aur de pe unde fusese deportat.
Ion Druta a e.plorat aici cateva situatii absurde, intemeiate pe zvonuri si
presupuneri, fara sa-si puna persona4ul sa se in4osea sca demonstrand la
stanga si la dreapta ca n-are oi si ca a fost calomniat. Si ne-a aratat ce fel
de oameni suntem noi atunci cand numai in vorbe ne
numim frati, surori, oameni de acelasi neam etc. De-a aratat cat loc ramane
in viata noastra pentru barfeli, pentru tradari, pentru o totala lipsa de
omenie. *oncluzii cu atat mai 4ustificate si mai dureroase, cu cat Pastorul a
fost un om de mare omenie, unul care n-a facut nimanui nici un rau, ci
dimpotriva a lecuit oile pe care i le aduceau satenii, i-a a4utat pe acestia cu
sfaturi bune, a pastrat cantece batranesti. Duvela Toiagul pastoriei este o
inversare a genialei idei mi oritice. J inversare pe cat de neasteptata, pe
atat de fireasca =Mrigore Lieru?. Du oile raman fara pastor, ci pastorul
ramane fara oi. Acelasi confrate de breasla a facut observatia surprin
zatoare ca Pastorul urca pe deal... pentru a vedea mai clar si mai profund
dramele care se intampla in vale , urmata de o concluzie care merita toata
atentia- Pastorul reconstruieste, pe de o parte, secventele dramatice din
viata poporului. Pe de alta, el construieste prin *antec misterul protector,
misterul miscand idei. Masim in viata pastorului doua pozitii active
superioare, prin care el devine un persona4 national . Duvela este o parabola
sugestiva, din al carei final intelegem ideea daruirii de sine a Pastorului, de
vreme ce el si dupa moarte bucura oc/iul consatenilor si ii imbie pe unicul
covoras de iarba verde, asternut intr-o primavara devreme in cimitirul de la
margi nea satului. Jr, mai ales finalul adevereste caracterul preponderent
semanatorist al lucrarii, ca si acceptarea de catre persona4 a des tinului
/arazit. Prin operele sale de rezistenta scriitorul se implica in istoria
zbuciumata a oamenilor acestui pamant si ramane alaturi de toti acei care
pe-a lor spinare tara tin =Ale.ei :ateevici?. Fn realitate, pstorul lui Dru
este o copie fidel a oierului din :ioria, la fel de pasiv &i cuminte. 5l crede
!n viaa de apoi &i ignor vicisitudinile vieii de aici =deportarea !n Siberia,
ostilitatea oamenilor?. *onte.tul este, bine!neles, altul, de unde &i absena
oilor. Iat de ce ciobanul lui Dru viseaz la cadrul pastoral originar. Spre
deosebire de ciobanul mioritic, protagonistul nuvelei Toiagul pstoriei este
foarte singuratic, nu are nici o mioar care s-i furnizeze informaii,
micua lipse&te &i ea. *riticii interriverani sunt de prere c Dru ne
descrie aici un univers terifiantANafNian, !n care individul suprimat de
diabolicul sistem social rezist prin recuperarea +izvoarelor+ mioritice. Jr,
persona4ele lui OafNa caut =cu !nfrigurare? soluii &i nu le gsesc, pe cPnd
cele ale lui Dru le au oricPnd la !ndemPn. *iobanul din Toiagul pstoriei
se simte !n siguran, ca &i ciobanul din :ioria, pentru c are !n buzunar
+soluia+ metafizic, el crede !n perpetuarea vieii. Dac e.ist !ns soluia,
!nseamn c &i rezistena ciobanului nu mai e tragic, iar universul
+plmdit+ de Dru nu este cPtu&i de puin !nfrico&tor. Iat de ce
ciobanului +nu-i plcea groaza, nici s fie cuprins de groaz, nici s vPre
groaza !n alii nu-i plcea+ Hi, bine!neles, el nici nu este !ngrozit- +5ra tcut
iar cPnd totu&i scotea o vorb, glasul !i era sonor, senin, cu unduiri de glume
adunate de prin cPntece vec/i+. Fn cel mai bun caz, Toiagul pstoriei este o
pasti& a :ioriei care ne !ndeamn s fim pasivi !n plan social-politic, de
parc viaa de aici &i acum nu are importan, s fim mioritici !ntr-o lume
care nu este =doar? mioritic. Du m mir faptul c &i acest cioban este
idealizat, c el se vrea pstrtor al tradiiei &i !n acela&i timp ignor cu
senintate toate inconvenientele de provenien social. Avem de-a face cu
o cacealma. +)as c-i bine+ este o gselni care convine atPt
smntori&tilor, cPt &i fosilelor realismului socialist. *rePnd aceste
persona4e resemnate A senine A evlavioase, preocupate de cre&terea
animalelor &i cultivarea pmPntului, Dru a reu&it s +recruteze+ adepi !n
dou tabere inamice. Din +/i&urile+ smntoriste ranii smerii ai lui
Dru par +patrioi+ ai satului &i +paznici+ ai +specificului naional+, pe cPnd
de pe +baricadele+ realismului socialist ei sunt vzui ca ni&te aborigeni
nstru&nici, dar loiali puterii sovietice. Dru a profitat din plin de pe urma
acestor persona4e +enigmatice+, ambigue. +A&a e viaa+ !nseamn pentru
smntori&ti o +condensare+ a filosofiei strmo&ilor, iar pentru +mastodonii+
realismului socialist > acceptarea ideologiei sovietice. Qranii lui Dru parc
nu particip la edificarea socialismului, dar parc nici nu i se !mpotrivesc.
Du !ntPmpltor Dru este astzi scriitor canonic nu numai la */i&inu, ci &i
!n +rezervaia+ comunist din stPnga Distrului. )a */i&inu Jnac/e *rbu& e
considerat martir al neamului moldovenesc sau romPnesc =!n funcie de
cultura &i opiunea politic ale cititorilor?, iar la Tiraspol > internaionalist,
prieten al poporului rus A sovietic, un +urma&+ destoinic al persona4elor lui
Ion *anna. Spunea Dru, nu mai in minte unde, c +pmPntul, istoria &i
limba sunt, !n esen, cei trei stPlpi pe care se ine neamul+. Adevrul este
c pmPntul lui Dru se termin la Prut, limba !n care scrie prozatorul de la
:oscova este moldoveneasc, iar istoria noastr, a&a cum ne-o repoveste&te
acesta, este +furit+ de PotiomNin =vezi romanul 3iserica alb ="#$","#$2?.
Dup ce analizeaz cu +acribie+ opera lui Dru de dup "#10, D. 3ilec/i
trage concluzia c aceasta +mai conine un suport tot atPt de temeinic ca &i
cele trei - religia+ =""?. A&a o fi fiind, numai c religia la Dru e
subordonat panslavismului, redus la banalul +a&a e viaa+. De aceea,
supoziia lui :i/ai *impoi din volumul :rul de aur ="##$?, aceea c +&ansa
basarabenilor de a intra !n 5uropa ar putea fi sacrul &i eticul lui Dru+, mi
se pare de-a dreptul ciudat. 3nuiesc c !ntre timp &i-a revizuit-o el !nsu&i.
S-o spunem tran&ant- Dru e un scriitor minor, un +idol+ &mec/er ale crui
picioare de lut sunt !nfipte !n dou +parcele+ literare anacronice. *u +sacrul
&i eticul+ lui Dru poi intra doar !n Transnistria lui Igor Smirnov, !n nici un
caz !n 5uropa.

S-ar putea să vă placă și