''Toiagul Pastoriei'' este o piesa de rezistenta a lui Ion Druta, reconfirmind
aplecarea lui spre structurile baladesti si spre parabola moderna. Prozatorul
s-a consacrat ulterior unor specii de mai larga respiratie, dupa care a revenit iarasi la sugestivitatea nuvelei si a nuveletei. Aparitia ''Toiagului'' inseamna deci continuarea unui program artistic, a unor referine afirmate anterior. Scris !n "#$% &i publicat c!iva ani mai t!rziu !n '()iteratura si arta((, lucrarea a ramas fara ecoul critic meritat si e pacat, pentru ca s-au conturat in ea citeva din ideile lui despre viata si om. *itind +Toiagul Pastoriei+, raminem uluiti de simplitatea subiectului,cu toate atributeleambiguitatii , plin de cotituri imprevizibile, subiectul este totusi simplu- continutul lucrarii ar putea incapea in citeva fraze- a fost o data un pastor care,Totusi, reala avergula a te.tului si sensurile lui adevarate sunt mai largi si ar fi greu sa fie intelese fara insistente si dezg/iocari analitice. *onflictul- omul si destinul, omul si timpul, omul si oamenii. Subiectul- traseul unui destin. Subiectul are un bogat plan subte.tual, cu implicari etice adinci- in acest plan trebuie cautate sensurile. Perioada- anii (%0, (10, (20, ($0. *entrul de interes- destinul uman si problema lui, omul nedreptatit de soarta, de timp, de semeni, neintelegerea umana, surzenia spirituala. Toiagul are si el un sens, in buna masura, simbolic, fiind, in primul rind, o emblema a ciobaniei. In mod obisnuit, toiagul este un bat lung si drept de care se serviste cineva la mers sau pentru a se apara, este un fel de baston, simbol al unei demnitati, dar, mentiona )ucian 3laga, +cuvintul toiag are alta sarcina mitica decit baston, care e desertat de orice asemenea sarcina. *iobanii isi spri4ina si ei in toiag singuratatea si dorul. Protagonistul nuvelei s-a spri4init pe bunatate si credinta, pe omenire si putere launtrica. Toiagul fiind si un spri4in tainic, un suport launtric, acest suport al Pastorului este dragostea de pamintul natal, un legamint trainic, prezent pina la ultimul pilc de iarba. 5ste apoi acel multrabdator +bine+ care ilustreaza intelepciunea si puterea acestui om inofensiv, interiorizat care seamana cu dealul sau, cu cimpurile, cu pamintul. Toiag mai inseamna luminarea incolacita, care trebuie aprinsa timp de %0 de zile, presupunindu-se ca sufletul celui plecat mai dainuie pe undeva pe-aproape. Toiagul este, in sens figurat, un *657 in care s-a spri4init in vremi pastorul, un suport spiritual. Departe de a fi neutru si perfect transparent, titlul acesta isi releva integra semnificatie abia dupa ce am parcurs si am inteles subiectul. Titlul scrierii aminteste de 8 Povara bunatatii noastre 9, de 8 Piept la piept 9 sau8:alul de piatra 9, fiind si el o metafora ce vizeaza un anume mod de e.istenta, rezistenta omului in fata furtunilor si a destinului. In '(toiagul pastoriei(( mai putin consemna desfasurarea narativa si poetica a baladei, ritmul si frazarea, tonalitatea baladesca, dramatismul de balada atmosfera, starea de cintec- plutire; Subiectul nuvelei + Toiagul pastoriei+ ne duce cu actiunea in cadrul rustic, in vatra satului, o vatra a fiintarii, matricei spirituala mioritica despre care vorbea )ucian 3laga. 5ste si spatiu geografic, si abianta spirituala, si locus-ul ontologic al misterului, si lume conventional- metaforica. S-ar putea afirma ca +Toiagul Pastoriei+ are un obiectiv, un univers dual. Pe de o parte, este vocata o lume concreta, banal-realista- satul basarabian de dupa razboi, un cadru" aspru, care limiteaza, nedreptateste, reprezintind marasmul e.istentei imediate- absurde, terne, pocive- o lume aproape de erou la nivelul perceptiei senzoriale. Dar- absurda cum este-lumea aceasta e patria lui, a Pastorului. Pe de alta parte, se configureaza, o lume imaginara- cea a visului, a posibilui,- un departe salvator, orizontul desc/is spre lumina, traducind nostalgia dupa un tinut visat, frumos, cald. 5 nostalgia paradisului, un +dincolo+ mistic care ispiteste. De aici impresia de plutire incerta, de visare, de suspas e.istential. In consecinta si figuratiile spatiale capata alte conturi. <ilonul epic nu este prea bogat, desi subiectul cuprinde o intreaga viata de om. Dar autorul nu amanunteste relatarea,nu evoca actiuni concrete si intilplari cotidiene-el incifreaza compartimente,atitudini si situatii cu un mare grad de ganeralitate si relateaza nu intimplarea unui persona4 concret,ci ale unui persona4 +ar/etipal+. In +Toiagul pastoriei+ este evocat tocmai acest +suflet de tip pastoral+, motiv din care sint atit de vizibile nuantele baladesti la care ne-am referit. Pastorul intruc/ipeaza mentalitatea unui om al naturii, produs al unei civilizatii de tip pastoral, in care *alinescu vedea un semn al vec/imii unui popor. Subiectul evolueaza o buna masura dupa logica alegoriei- episoadele articulate simbolic si alegoric in subte.t sensuri mai adinci,iar in modul de a inbina realul concret cu suprarealitatea imaginata, fictiva autorul afla o c/eie subtila de incifrare a sensurilor si de largire al lor. +Toiagul Pastoriei+ este o nuveleta condensata, cu evidente trasaturi de balada, de parabola,si de elegie. +Si n-avea oi+, asa incepe lucrarea =in balada populara oile au ramas fara cioban, pe cind la Druta > ciobanul a ramas fara oi?. *u atit mai dureroasa este constatarea ca a fost invidiat,urmarit,nedreptatit doar pentru presupusele turme. De fapt le avea in amintire si imaginatie, turmele acestea. Pastorul a pus in bataie acelorasi pericole, care sunt invidia, lacomia, rea-vointa; In +Toiagul Pastoriei+ nu se realizeaza o intoarcere prea adinca in timp, dar povestea pilduitoare a pastorului mioritic este dispersata in nucleul narativ al nuvelei, fapt care ne permite sa vorbim si noi despre originalitate. Sint folosite modalitatea folclorica a spunerii in pilde > istorii, te.tualzarea sensului de a fi si a ramine. Indeletniciri pastoresti, le.ic mioritic, sentimental apartinentei la un spatiu si un spirit auto/ton, nedefinita si incerta e.istenta a unei lumi prinse in citeva semne, o substanta ideatica de tip folcloric > si acestea apropie nuvela de balada. *onflictul mioritic =dintre pastori? lipseste, dar conotatia transgresiva a relatiilor pastorului cu satul substituie acest conflict, cadrul insusi e conflictual @ lupta pentru supravietuire. )ipseste si gestul testamentar din +:iorita+, dar pastorul si-a dorit toata viata lui intre Alinga cei dragi > casa A stina, fluier, foc, aer, iarba, toata viata lui a fost o indrumare a limitei, viata insasi fiind o forma de testament, de inscriere a dorintei individului. A.a subiectului sa putut observa, o constituie traseul e.istential, drumul > odisee, viata care este o cursa cu obstacole, o rezistenta indir4ita in fata agresiunii demonice a timpului, a destinului, a mortii. Avind in obiectiv traiestoria punctuala a unui destin, subiectul se dezvolta dupa un scenariu ar/etipal- omul si lumea. )umea il invinge =prin insensibilitate si indiferente?, dar si omul triumfa +cu moarte pre moarte calcind+. Spatiul si atmosfera baladesca sint respectate deci pina la pragul ultimal pastorului, moartea lui fiind proiectata in afara unui B orizont motivational concret =cind, cum, de ceC?. <inalul acesta, important pentru deslusirea semnificatiilor operei, aduce un panteism cu nuante romantice si releva imaginatia mistica a povestitorului- se ve/iculeaza o sugestie vazind osmoza mioritica, contopirea cu cosmosul, dainuirea. :oartea un face decit sa disocieze inmanunc/ierea fortelor vitale intr-o organizare individualizata, intr-o convergenta unitara, adica in individualitate, liberind anonim, divergent si fara coeziune ceea ce era mai inainte ordonat si in ec/ilibru. Prin moarte se termina ciclul individualitatii organice, care se inc/eie definitiv, lantul transformarilor energetice si continua insa la nesfirsit in alte cadre, inaintea ciclurilor de evolutie. Pastorul poate +dainui in cosmos+, floare fiind, mugur si radacina, pilc de iarba; +)ocul acela sfint unde fusese pina mai nu demult mormintul singuraticului de la marginea cimitirului =;? acum statea de 4ur impre4ur acoperit cu o patura de iarba deasa, iarba marunta, iarba frumoasa ca matasa +. Ingropat +aici, pe aproape+, in locul ultim al solitudinii sale, pastorul isi continua post- e.istenta in simbolicul pilc de iarba, realizindu-se astfel legamintul nuptial cu un +dincolo+ mistic, cu metafizicul, acea osmoza mioritica la care ne-am referit. Pilcul simbolic de iarba vine si ca o replica la indiferenta imorala a satului. In plan etic individual este aici superior colectivitatii. In conte.tul eroilor drutieni, pastorul se distinge, in primul rind, prin faptul ca ne trimite la o sursa ar/etipala. 5tern repetitiv, ar/etipalul cuprinde niste particularitati care ramin indiferent de circumstantele social-istorice concrete. Pastorul este un apostol al tolerantei, ingaduintei si iubirii pentru aproapele, este capacitatea de a ramine neclintit in fata vietii si a destinului. 5ste un ar/etip al pastorului. Toate dramele pstorului au fost o punere la !ncercare =a creaiei a credinei, a puterii luntrice?, sub raport moral el rm!ne virtutea incoruptibil. Totodat este o !ntrupare a unei vinovii publice =a ficruia pentru toi &i a tuturor pentru toate?. 3unvoina ingenuitatea, tria interioar a celuicare &tie s !neleag &i s ierte, milos!rdia cre&tineasc, el reprezint un temparament, un invers afect, un anumit tip de moralitate. Du &tie ce-i pornirea rutcioas. 3l!nd &i mrinimos, inzestrat din bel&ugcu compre/ensiune, dar &i cu trie luntric, el se !ntrude&te cu tipurile sadoveniene, fiind-ca &i acestea-plin de condoare &i cldur, !nduio&torprin capacitatea de a trece peste obodie ne!nelege &i ranc/iune. Persona4ul lui Ion Dru a suferit &i el Easprimele cerului &i pm!ntului+, are &i el ceva din Etrie de rob+ &i din ingenuitatea primordial. 5l crede statornic !n puterea de rezisten a binelui, urmre&te spectacolul lumii ca o privire inocent &i ierttoare... Fl caracterizeaz credina sincer &i ne&tirbit !n oameni, bl!ndeea &i buntatea... Itirinerariul lui este o via !n care a trecut cu demnitate a!ntre Scilia &i *aribda, !ntre limitele =limitrile? unei lumi nedrepte, pe care !ns o iart &i o suport. Fn plan generalpst orul este omul !ntre oameni. Fn plan social este un ran moldovean, pe care teroarea istoriei a !ncercat s-l desfiineze prin surg/iun siberian. Fn plan psi/ologic este !nsinguratul, romanticul interiozat, taciturn, inadaptat. Fn sens religios este omul credinei cre&tine care le suuport poe toate cu !nelepciune &i stoicism, e ascetul biblic de tip ar/aic. EDar a-l considera doar sub acest aspect, defein primar, a orizontului partriar/al, ar !nsemna s !ngustm percepia,ne!ngduit, la detalii de suprafa, -menionaz Anton *osma !ntr- un studiu despre romanul contemporan. >Pentru persona4ullui Ion Drtu este !ns esenial tocmai substartul sufletes, imperioritatea cea mai G ascuns numai rareori &iinsuficient luminat !n raza con&tiinei lucide.+ Pstorul este o condensare emblematic de virtui. Pstorul e un taciturd- Ese mai zicea c e mul prea zg!rcit la vorb &i atunci c!nd nu vrea el, nu poi scoate cu cle&tele vorba dintr-!nsul. Hi se mirau stenii-pentru ce o fi adunat el acolo !n sufletul lui cuv!nt la cuv!nt, glum la glum, ce are el de g!nd s fac cu d!nsele la btr!neeC+. :uenia carpatin a omului &i a peisa4ului este un motiv pe care !l !nt!lnim adesea la Ion Dru. Fn EToiagul pstoriei+ elementele sunt acelea&i =agresatul &i pstorul?, universul se constituie dup simetriile lui, natura fiind pentru eroii si &i o substan vital, care /rne&te, ocrote&te, dar &i ceva mai mult. Acolo, pe deal, pstorul e.ist fizic-imaginar, el e.ist !n alt lumeI J lume cu mioare, cu pasiune, cu poteci de munte, cu pravile eterne... Pstorul este un romantic, un vistor care trie&te amintiri despre o turm de alt dat =real sau visat?, despre locuri &i timpuri pe care le rec/eam !n memorie. 6omanticul se las legnat de reveria vaporoas, uneori confuz, fr obiect, &i contururiprecise, reverie !n timpul creia con&tiina se las invadat de glasurile naturii ambiante sau de flu.ul memoriei. 3ucuria Pstoruluie bucuria unui ran care trie&te armonia &i plintaea naturii strlucirea &i profunzimile ei, dar e &i bucuria artistuluiI 5l pstreaz g!ndul c o dat &i o dat, de peste munte, va porni iar cu turma pe poteci, tot a&a cum 6uta viseaz s mai vad o dat f!lf!ind deasupra satului aripa de cucor. Timpul !l vmuie&te pe pstorului, !l g!rbove&te nu numai fizic, ci &i >parial- luntric. Drumul prin via al pstorului, mai mult sugerat, de c!t urmrit !n concreteia s, este destinul unui om dintr-un tipm anume- anii G0'- 10', cu neguri &i !nseninri, cu drumurile forate spre Siberia &i !napoi, cu e.cesele lui- timpul vitreg l-a lipsit de turm =la propriu &i la figurat?, timpul a adus !nstrinarea dintre om &i om, dintre om &i sat. Iar din toate se configureaz nu numai timpul eroilor, ci &i semne din biografia moral a epocii. E*restul pe l!ng st!n sub pupola albastr a cerului, de diminea p!n sara, de cu primvar p!n toamna t!rziu, an cu an o fi a4uns singur cu mintea lui la cel mare adevr ca nimic nu e ve&nic pe lume-toate sunt trectoare+.Se trece cu pstorul. Hi n- arfi at!t de dureroas trecerea aceasta dac n-am simi fiorul rece al singurtii. Psatorul e singur. *uvintele Esingur+, Esinguratic+ Esingurtate+ se !nt!lnesc !n puinele pagini ale lucrrii mai bine de zece ori,!n forme &i conte.te diferite, de la sublinierea faptului c Eo fi a4uns singur cu mintea lui la acel adevr+ &i Ea inut mori& s le fac pe toate singur cu m!na lui+ p!n la a mi se spune- E*a toi ciobanii cobor!i din singurtatea dealurilor, c/iar &i atunci c!nd es pomenea !n mi4locul mulii, rm!nea oare cum sub ocrotirea propriei singurti+. EDu avea nevast, nu avea copii. Hi n-ar fi putut s- i aib, pentru c pstorul nu e at!t o !ndeletnicire, c!t o vacaie, un destin, o cruce pentru toat viaa &i cel care a luat toiagul, !ndemn!nd turma !n urma lui, nu va mai putea nici el fr turm,nici turma fr el +. Subiect singurtatea >destin, acceptat !n mod con&tient retragerea voluntar, con&tien a omuli care, de&i, particip la bucutiile &i necazurile aproapelui, rm!ne totu&i oarecum izolat, suport!nd resemnat, consecinele acestei izolri. Apare =ce e drept, camuflat, sugerat, sub!neles? motivil vinei- sentimentul cuplei &i infuzez treptat, astfel !nc!t la sf!r&itul lecturii trim &i noi durerea pentru destinele umane nerealizate. EToiagul pstoriei+ amrciunea, tensiunea dramatic spore&te spre final, autorul reprezent!nd !ns o risipire dramatic, lipsa punilor de comunicare afectiv !ntre 5l &i *ellalt. Am a&teptat finalul ca pe!mplinirea unui act de dreptate, actul nu s-a produs > autorul a voit s ne demonstreze p!n la sf!r&it imoralitatea indiferenei. Fn final se face simit un fel de fatalism sirdinzat, atmosfera capt un gust de resemnare, vibreaz !n subte.t tema aspitaiilor zadarnice. Fnc un motiv druian, la care ne-am referit cu un alt prile4- <ocul. Fn faa focului vibreaz rugi li dorine nespuse, atunci se na&te c!ntecul, mirosin &i el a flacr, a ve&nicie, c!ntecul care rscole&te orizonturile, coboar !n vale, !mbri&!nd rdcinile satelor, troenite de vreme, topindu-se !n e.istena lor &i,poate, !mbl!nzindu- le destinul. *ci dinuie !n doinele Pstorului pm!ntul, cerul, anotimpurile, psrile. Hi fire&te, turmele. *ci era un foc sub cerul curat, cu mturturi de prin ograd, ca la st!n. E*!nd umbrele amurgului a4ungeau p!n la picioarele lui, !l gseau &ezind !n pilrostrii, l!ng cele trei petroaie calde, cu fluierul la gur, &i, ca s-i mai treac din ur!t, cum fac, de obicei, ciobanii, depna acolo c!te-o zdrean de c!ntec+. Jmului !iplcea s-&i triasc viaa a&a cum i-o cere inima &i aceste popasuri l!ng foc erau, defapt, ni&te gesturi ale sufletului. Pentru pstor casa este un spaiu al statorniciei &i puritii, al sguranei &iu al retragerii !n intimitate. Fn Etoiagul pstoriei+, forele Eadverse+ sunt opuse mai puin ostentativ, dar ele e.ist &i se configureaz suficient de limpede. Du sunt ciocniri violente, dar,!ns o permanen tematic din proza lui Ion Dru ar fi aceast confruntare-legea- fr-de legea =legile pm!ntului, legile credinei &i ale omeniei, tradiia &.a?. Etoiagul pstoriei+ este a&a dar un poem filozofic &i parabolic un fel de mit invidual construit !nluntrul unui cunoscut mit naional- o u&oar aur de semifantastic =fantasticul baladesc? !ncon4ur!ndu- i &i pe eroi, &i aciunea-p!n la pulverizarea contururilor concrete. Subiectul cuprinde mai multe episoade la grania realului cu ficiunea, a tririi imediate &i a imaginarului. )utul ca simbol al fertilitii telurice, dealul- !nlarea spiritual, casa- lca&, iarba semnific!nd permanena, neuitarea, dinuirea-toate sunt simboluri care transcriu acela&i sentiment al contopirii fascinante cu elemntele, sentiment pe care ni-l transmite poezia popular. Pastorul. Kn om ciudat la prima vedere, prin felul de a fi al caruia scriitorul a e.primat o seama de adevaruri crunte referitoare la noi si la istoria noastra. 5ra nalt si zdravan cat un munte, caci de acolo, de la munte, o fi coborat neamul lor pentru a se capatui pe dealurile noastre. 5ra tacut, trist. :asurat la umblet, masurat la catatura, masurat in toate pornirile sale. Dimeni n-a zarit in ograda lui oi, nu l-a vazut sa manance branza, si totusi il credeau bogatas, c/iabur, in listele in care oamenii puterii notau averile Pastorului vecinii au introdus atatea oi, incat bietul lor consatean s-a pomenit dator statului cu lana, branza si pielicele. Ar fi putut Pastorul sa le spuna oamenilor, inclusiv func tionarilor cu recensamantul averilor, ca n-are oi, ca nici nu le-a avut vreodataC In realitate asa ar fi procedat oricine, in nuvela persona4ul e acela care la orice intrebare raspunde cu un singur cuvant- 3ine 5l este acela care-i incearca de minte si pe consateni, si pe oame nii puterii- nevazand oaie la casa lui, vor indrazni oare sa-l con sidere bogatasC Jamenii au indraznit. Lor indrazni sa-l deporteze ca pe un contra C Au indraznit si l-au deportat. A venit timpul reabilitarilor si a fost reabilitat. Apoi a fost barfit din nou, acum ca o fi adus aur de pe unde fusese deportat. Ion Druta a e.plorat aici cateva situatii absurde, intemeiate pe zvonuri si presupuneri, fara sa-si puna persona4ul sa se in4osea sca demonstrand la stanga si la dreapta ca n-are oi si ca a fost calomniat. Si ne-a aratat ce fel de oameni suntem noi atunci cand numai in vorbe ne numim frati, surori, oameni de acelasi neam etc. De-a aratat cat loc ramane in viata noastra pentru barfeli, pentru tradari, pentru o totala lipsa de omenie. *oncluzii cu atat mai 4ustificate si mai dureroase, cu cat Pastorul a fost un om de mare omenie, unul care n-a facut nimanui nici un rau, ci dimpotriva a lecuit oile pe care i le aduceau satenii, i-a a4utat pe acestia cu sfaturi bune, a pastrat cantece batranesti. Duvela Toiagul pastoriei este o inversare a genialei idei mi oritice. J inversare pe cat de neasteptata, pe atat de fireasca =Mrigore Lieru?. Du oile raman fara pastor, ci pastorul ramane fara oi. Acelasi confrate de breasla a facut observatia surprin zatoare ca Pastorul urca pe deal... pentru a vedea mai clar si mai profund dramele care se intampla in vale , urmata de o concluzie care merita toata atentia- Pastorul reconstruieste, pe de o parte, secventele dramatice din viata poporului. Pe de alta, el construieste prin *antec misterul protector, misterul miscand idei. Masim in viata pastorului doua pozitii active superioare, prin care el devine un persona4 national . Duvela este o parabola sugestiva, din al carei final intelegem ideea daruirii de sine a Pastorului, de vreme ce el si dupa moarte bucura oc/iul consatenilor si ii imbie pe unicul covoras de iarba verde, asternut intr-o primavara devreme in cimitirul de la margi nea satului. Jr, mai ales finalul adevereste caracterul preponderent semanatorist al lucrarii, ca si acceptarea de catre persona4 a des tinului /arazit. Prin operele sale de rezistenta scriitorul se implica in istoria zbuciumata a oamenilor acestui pamant si ramane alaturi de toti acei care pe-a lor spinare tara tin =Ale.ei :ateevici?. Fn realitate, pstorul lui Dru este o copie fidel a oierului din :ioria, la fel de pasiv &i cuminte. 5l crede !n viaa de apoi &i ignor vicisitudinile vieii de aici =deportarea !n Siberia, ostilitatea oamenilor?. *onte.tul este, bine!neles, altul, de unde &i absena oilor. Iat de ce ciobanul lui Dru viseaz la cadrul pastoral originar. Spre deosebire de ciobanul mioritic, protagonistul nuvelei Toiagul pstoriei este foarte singuratic, nu are nici o mioar care s-i furnizeze informaii, micua lipse&te &i ea. *riticii interriverani sunt de prere c Dru ne descrie aici un univers terifiantANafNian, !n care individul suprimat de diabolicul sistem social rezist prin recuperarea +izvoarelor+ mioritice. Jr, persona4ele lui OafNa caut =cu !nfrigurare? soluii &i nu le gsesc, pe cPnd cele ale lui Dru le au oricPnd la !ndemPn. *iobanul din Toiagul pstoriei se simte !n siguran, ca &i ciobanul din :ioria, pentru c are !n buzunar +soluia+ metafizic, el crede !n perpetuarea vieii. Dac e.ist !ns soluia, !nseamn c &i rezistena ciobanului nu mai e tragic, iar universul +plmdit+ de Dru nu este cPtu&i de puin !nfrico&tor. Iat de ce ciobanului +nu-i plcea groaza, nici s fie cuprins de groaz, nici s vPre groaza !n alii nu-i plcea+ Hi, bine!neles, el nici nu este !ngrozit- +5ra tcut iar cPnd totu&i scotea o vorb, glasul !i era sonor, senin, cu unduiri de glume adunate de prin cPntece vec/i+. Fn cel mai bun caz, Toiagul pstoriei este o pasti& a :ioriei care ne !ndeamn s fim pasivi !n plan social-politic, de parc viaa de aici &i acum nu are importan, s fim mioritici !ntr-o lume care nu este =doar? mioritic. Du m mir faptul c &i acest cioban este idealizat, c el se vrea pstrtor al tradiiei &i !n acela&i timp ignor cu senintate toate inconvenientele de provenien social. Avem de-a face cu o cacealma. +)as c-i bine+ este o gselni care convine atPt smntori&tilor, cPt &i fosilelor realismului socialist. *rePnd aceste persona4e resemnate A senine A evlavioase, preocupate de cre&terea animalelor &i cultivarea pmPntului, Dru a reu&it s +recruteze+ adepi !n dou tabere inamice. Din +/i&urile+ smntoriste ranii smerii ai lui Dru par +patrioi+ ai satului &i +paznici+ ai +specificului naional+, pe cPnd de pe +baricadele+ realismului socialist ei sunt vzui ca ni&te aborigeni nstru&nici, dar loiali puterii sovietice. Dru a profitat din plin de pe urma acestor persona4e +enigmatice+, ambigue. +A&a e viaa+ !nseamn pentru smntori&ti o +condensare+ a filosofiei strmo&ilor, iar pentru +mastodonii+ realismului socialist > acceptarea ideologiei sovietice. Qranii lui Dru parc nu particip la edificarea socialismului, dar parc nici nu i se !mpotrivesc. Du !ntPmpltor Dru este astzi scriitor canonic nu numai la */i&inu, ci &i !n +rezervaia+ comunist din stPnga Distrului. )a */i&inu Jnac/e *rbu& e considerat martir al neamului moldovenesc sau romPnesc =!n funcie de cultura &i opiunea politic ale cititorilor?, iar la Tiraspol > internaionalist, prieten al poporului rus A sovietic, un +urma&+ destoinic al persona4elor lui Ion *anna. Spunea Dru, nu mai in minte unde, c +pmPntul, istoria &i limba sunt, !n esen, cei trei stPlpi pe care se ine neamul+. Adevrul este c pmPntul lui Dru se termin la Prut, limba !n care scrie prozatorul de la :oscova este moldoveneasc, iar istoria noastr, a&a cum ne-o repoveste&te acesta, este +furit+ de PotiomNin =vezi romanul 3iserica alb ="#$","#$2?. Dup ce analizeaz cu +acribie+ opera lui Dru de dup "#10, D. 3ilec/i trage concluzia c aceasta +mai conine un suport tot atPt de temeinic ca &i cele trei - religia+ =""?. A&a o fi fiind, numai c religia la Dru e subordonat panslavismului, redus la banalul +a&a e viaa+. De aceea, supoziia lui :i/ai *impoi din volumul :rul de aur ="##$?, aceea c +&ansa basarabenilor de a intra !n 5uropa ar putea fi sacrul &i eticul lui Dru+, mi se pare de-a dreptul ciudat. 3nuiesc c !ntre timp &i-a revizuit-o el !nsu&i. S-o spunem tran&ant- Dru e un scriitor minor, un +idol+ &mec/er ale crui picioare de lut sunt !nfipte !n dou +parcele+ literare anacronice. *u +sacrul &i eticul+ lui Dru poi intra doar !n Transnistria lui Igor Smirnov, !n nici un caz !n 5uropa.