UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, LITERE ŞI COMUNICARE

STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
SPECIALIZARE: MULTILINGVISM ŞI INTERCULTURALITATE ÎN CONTEXT EUROPEAN
ANUL al II-lea, SEMESTRUL I
POLITICI LINGVISTICE

POLITICA LINGVISTICĂ A REGATULUI UNIT

Profesor
Lect. univ. dr. Ancuța Negrea

Masterand
Stroe Alexandra-Ioana

Târgoviște
 2018

POLITICA LINGVISTICĂ A REGATULUI UNIT

I. INTRODUCERE
Înainte de a trece la abordarea directă a subiectului, e necesară o precizare asupra teritoriului
implicat. Din punct de vedere politic Regatul Unit include următoarele teritorii: Anglia, Scoția, Țara
Galilor și Irlanda de Nord. Irlanda (Eire) nu face parte din Regatul Unit în pofida unei lungi istorii de
dependență, ea este parte a Insulelor Britanice. Cele patru teritorii din componența Regatului Unit sunt
state separate, și totuși cei care locuiesc în Anglia de multe ori uită despre acest fapt, Țara Galilor, Scoția și
Irlanda de Nord sunt conștiente în mare parte despre identitatea și limbile lor naționale. Țara Galilor și
Scoția se bucură de un anumit grad de independență politică față de guvernul central din Anglia. Sistemul
juridic și educațional din Scoția dețin un grad mai mare de independență decît cele din Țara Galilor, pe de
altă parte chiar dacă ambele state au alte limbi decît engleza, Țara Galilor este mai independentă și are o
identitate lingvistică mai pronunțată decît Scoția. Prin urmare, problema unei politici lingvistice este mai
explicită în Țara Galilor decît în alte teritorii ale Regatului Unit.
„Limba oficială de facto a Regatului Unit este limba engleză. Conform recesămîntului din 2011 se
estimează că 95% din populația Marii Britanii sunt vorbitori monolingvi de engleza. A doua cea mai
vorbită limbă din Marea Britanie este limba Scots, urmată de poloneză, o limbă imigrantă. Pe locul patru
s-a situat galeza- limba oficială în Țara Galilor, și singura limbă oficială de jure în orice parte a Regatului
Unit. Există alte trei limbi vii indigene în țară: gaelica scoțiană, irlandeza, și cornica, diferite dialecte
regionale, și numeroase limbi vorbite de populațiile imigrante cît și a celor care le-au învățat ca a doua
limbă. Se estimează că 5,5% din populație vorbește limbi aduse în Marea Britanie, ca urmare a imigrației
relativ recente. Limbile din Asia de Sud, inclusiv punjabi, urdu, hindi, bengali, tamil și gujarati, reprezintă
grupul cel mai mare fiind vorbite de 2,7% din populația Regatului Unit”1.

1.1. Limbile indigene

În Marea Britanie sunt vorbite patru limbi celtice indigene: galeza, irlandeza, gaelica, cornica, și o
limbă germanică indigenă: Scots. Toate sunt recunoscute ca limbi regionale sau minoritare, făcând obiectul
unor măsuri specifice de protecție și promovare din cadrul Cartei europene pentru limbile regionale sau
minoritare și Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale. În cadrul Cartei europene pentru
limbilor regionale sau minoritare, guvernul britanic s-a angajat să recunoască unele limbi regionale și să
promoveze unele tradiții lingvistice. O serie de organisme au fost înființate în regiunile din Regatul Unit
pentru a supraveghea promovarea limbilor regionale.

„Anumite națiuni și regiuni din Marea Britanie au cadre pentru promovarea limbilor lor
autohtone:
• În Țara Galilor, Legea privind limba galeză 1993 solicită ca engleza și galeza să fie tratae în mod egal în
activitatea sectorului public. Acest lucru a fost aplicat în continuare prin adoptarea Măsurii privind limba
galeză (Țara Galilor) din 2011.
• În Scoția, Legea privind limba gaelică (Scoția) din 2005 a oferit limbii gaelice prima sa bază legală; iar
regiunea Insulelor de Vest din Scoția au o politică de promovare a limbii.
• În Irlanda de Nord, irlandeza și limba Ulster Scots se bucură de o utilizare limitată, alături de limba
engleză.”2

1.2. Statutul limbii engleze în Regatul Unit

1
Moldovanu Gheorghe, p.128
2
Ionescu-Ruxăndoiu Liliana, Chițoran Dumitru, p.89
 Regatul Unit nu are o constituție scrisă propriu-zisă. Astfel, drepturile cetățenilor sunt o combinație
a dreptului cutumiar, a legilor și obiceiurilor. În prezent, Constituția este un set de convenții, obiceiuri și
simple acte ale Parlamentului Westminster, pe care în teorie orice viitor Parlament le-ar putea modifica. Cu
toate acestea, există texte constituționale majore: Magna Carta (1215), care limitează puterea Coroanei,
Carta drepturilor (1689), care a extins competențele Parlamentului, Actul de reformă (1832), care a adus
modificări privind reprezentare populară și Actul privind drepturile omului (1998), în care sunt definite
drepturile fundamentale ale cetățenilor. Nici unul dintre aceste texte nu face vreo referință la limba engleză
sau la statutul ei. Numai articolul 14 din Actul privind drepturile omului menționează cuvântul „limbă”.
Acesta este motivul pentru care limba engleză nu are nici o recunoaștere constituțională. Dreptul britanic
este de origine jurisprudențială.

În conformitate cu articolul 1 din Anexa 1 din Legea privind naționalitatea britanică (1981), orice
persoană care solicită cetățenia britanică trebuie să demonstreze cunoștințe suficiente de limba engleză,
galeză sau gaelică scoțiană. Acest text nu demonstrează că limbile engleză, galeză și gaelică sunt
recunoscute ca oficiale în orice parte a Regatului Unit, ci pur și simplu că cele două, galeza și gaelica
scoțiană sunt limbi etnice sau naționale, tolerate oficial. În orice caz, Legea privind naționalitatea
britanică (1981) a fost înlocuită de Legea cu privire la teritoriile britanice de peste mări (British Overseas
Territories Act) din 2002, în care nu se conține nici o prevedere de ordin lingvistic.

„În realitate, este vorba mai degrabă de o recunoaștere simbolică, așa cum limba engleză este
singura limbă care permite comunicarea cu toți reprezentanții Maestății Sale: este deci limba oficială de
facto, deoarece engleza nu este proclamată în mod oficial, cu excepția unor legi datând din Evul Mediu.”3
Legea privind naționalitatea, imigrația și dreptul la azil din 2002 nu mai face referire la limba
engleză sau orice altă limbă, dar vorbește de suficiente cunoștințe despre viața în Marea Britanie și
cunoștințe corespunzătoare ale unei limbi.

II. POLITICA LINGVISTICĂ A REGATULUI UNIT

Guvernul Britanic tinde să evite prezentarea unor politici privind chestiunile legate de limbă, cu
excepția cazului când este obligat să o facă. Activitatea politică din Țara Galilor, inclusiv unele
demonstrații violente cu caracter naționalist au dus la formularea unor politici lingvistice clare, însă
celelalte state din Regatul Unit au doar practici ce țin de domeniul limbii. În plus pe lângă limbile din
Scoția (gaelica) și Țara Galilor (galeza) sunt multe altele – vorbite ca prima sau a doua limbă în
activitățile zilnice din Regatul Unit. De la mijlocul sec. al XIX-lea numeroase grupuri culturale, lingvistice
și religioase s-au stabilit în Regatul Unit (de origine poloneză, chineză, franceză, etc.). La acestea putem
adăuga și pe cei veniți din fostele colonii sau din statele din componența Comunității Statelor
Independente. Toate cele prezentate mai sus ne demonstrează că Regatul Unit este un stat multinațional
și cu un „cadru” lingvistic foarte divers.4
Se poate de afirmat că absența unei politici oficiale privind limba vorbită în Regatul Unit este ea
însăși o politică de asigurarea a dominanței limbii engleze.
În Parlamentul britanic, la dezbateri și la elaborarea și promulgarea legilor este folosită doar
limba engleză; legile nefiind traduse în alte limbi. În ceea ce privește justiția, și agențiile
guvernamentale, numai limba engleză este folosită, deși galeza (Welsh) este permisă în administrația
publică locală din Țara Galilor.

2.1. Administrația

3
Ionescu-Ruxăndoiu Liliana, Chițoran Dumitru, p.91
4
Wikipedia, 14 Noiembrie 2018. < https://en.wikipedia.org/wiki/Languages_of_the_United_Kingdom>
 Guvernul britanic a anunțat că noua sa politică își propune să dea dovadă de respect față de
preferințele lingvistice ale celor ce nu vorbesc limba engleza. Într-un viitor apropiat, persoanele care
aparțin unor grupuri minoritare etnice vor putea folosi limba lor maternă în procedurile administrative și în
accesul lor la serviciile publice. De exemplu, biroul de beneficii sociale dispune de servicii de
interpretariat. Începând cu anul 1998, un număr mare de agenții guvernamentale publică broșuri
informative în limbile minorităților naționale. Această politică se aplică în special limbilor precum: galeza,
gaelica scoțiană, irlandeza și limbii Ulster Scots.
„Astfel, Ministerul Educației și Ministerul muncii publică broșuri informative cu privire la
școlarizare pentru părinții care sunt vorbitori ai unei limbi minoritare/regionale;Ministerul Sănătății a
publicat mai multe broșuri, privind sarcina, serviciile de maternitate și moartea subită infantilă”5.
Mai mult decât atât, în regiunile locuite în mod tradițional de un număr substanțial de persoane
aparținând minorităților naționale, guvernul a promis afișarea denumirilor locale tradiționale, numele
străzilor și a altor indicații topografice destinate publicului, deopotrivă în limba minoritară, atunci
când există o cerere suficientă pentru astfel de indicații.
Consiliul administrației publice a organizat în toamna anului 1997 primul recensământ al tuturor
consiliilor locale din Anglia și Țara Galilor. Rezultatele acestui recesământ, care au fost publicate în martie
1998 au demonstrat că minoritățile etnice, cu 3,1% din funcționarii aleși, au fost sub-reprezentați în
administrația locală.În mod evident, guvernul britanic a recunoscut că minoritățile etnice au fost sub-
reprezentate în consiliile agențiilor publice; afirmând că va caută să remedieze această situație. Politica
egalității șanselor în administrația publică dorește ca fiecare persoană eligibilă cu aceleași abilități să
dispună de șanse egale la acces și promovare într-o anumită funcție. Autoritățile recunosc că nu trebuie să
existe discriminare bazată pe rasă, culoare, naționalitate sau origine etnică.

2.2. Justiția
În justiție, procedurile se petrec de obicei în limba engleză, dar în caz de acuzații penale ar trebui
să fie disponibile servicii de traducere pentru persoanele care nu vorbesc sau nu înțeleg limba engleză.Un
acord cu privire la utilizarea interpreților în cadrul procedurilor penale a intrat în vigoare la 1 aprilie 1998.
Acordul se axează pe standardizarea aprobărilor privind prezența interpreților atunci când se investighează
prezumția de vinovăție și înfățișarea acuzatului și a martorilor în procedurile penale din Anglia și Țara
Galilor. Se pare că drept rezultat al diversității procedurilor în vigoare privind utilizarea interpreților a
constituit o sursă de confuzie. Acordul urmărește, de asemenea, ca până la sfârșitul anului 2001, instanțele
de judecată sau secțiile de poliție să nu mai apeleze decât la serviciile interpreților înscriși în Registrul
Național al Interpreților în Serviciului Public.

2.3. Educația
Sistemul de învățământ din Marea Britanie este descentralizat, dar în același timp el este gestionat
de guvernul central. Există patru organe ministeriale: în Anglia ''Departement of Education and
Employement''; în Țara Galilor ''Education Department of the Welsh Office''; în Scoția ''Scottish
Education Department''; în Irlanda de Nord ''Department of Education''. Acestea sunt Autoritățile
educaționale locale care sunt responsabile pentru punerea în aplicare a orientărilor naționale.
Învățământul obligatoriu al Programului Național este format din patru cicluri, care mai pot fi
numite și etape cheie sau niveluri, două primare, și două secundare. Disciplinele obligatorii ale
programului în școlile primare sunt reglementate de Legea Învățământului (Education Act 1996), care
reglementează educația în Marea Britanie. Cele trei discipline principale includ cursurile de limba engleză
și galeză în Țara Galilor, matematica și știința.
În program, este inclusă o oră de predare a limbii engleze pe zi. Guvernul britanic consideră că
limba engleză ar trebui să fie limba de instruire în toate școlile, cu excepția celor din Țara Galilor sau aici
limba de instruire poate fi engleză sau galeză. În conformitate cu Legea Învățământului, una din
preocupările de bază ale autorităților este de a asigura că toți studenții au o bună cunoaștere a limbii
engleze. Guvernul estimează că, fără această cunoaștere, copiii ai căror engleza nu este limba lor maternă

5
Ionescu-Ruxăndoiu Liliana, Chițoran Dumitru, p.91
ar putea să nu beneficieze de fiecare oportunitate pe care școala le-o oferă; și nu ar putea nici să participe
pe deplin în viața adultă și profesională, și a societății britanice.
Cu toate acestea, este posibilă și predarea în altă limbă (de exemplu: galeza, cantoneză, hindi,
urdu, pashto, punjabi, sindhi, etc.) cu condiția acordării unui număr minimum de ore și limbii engleze; în
cazul limbilor minoritare, numai galeza este predată ca subiect, și doar în Țara Galilor..
Studierea limbii a doua este obligatorie în Marea Britanie (pînă la vârsta de 14 ani în Anglia, și până
la 16 ani- Scoția), aceasta de cele mai multe ori fiind franceza, dar germana, spaniola și rusa rămân pe
poziții bune. Galeza este predată tuturor elevilor din Țara Galilor ca limba a doua.

2.4. Limba de lucru

În cele din urmă, în domeniul muncii și afacerilor, limba engleză rămâne în afara oricărei
concurențe. Toate activitățile economice se desfășoară exclusiv în limba engleză, cu excepția comerțului
reprezentanților grupurilor etnice în care sunt utilizate limbile indo-pakistaneze sau hindi, urdu, sindhi,
etc.
În ceea ce privește afișele comerciale, acestea nu sunt supuse nici unei legi sau vreunui regulament;
există numeroase afișe bilingve, dar acestea nu sunt rezultatul unei planificări lingvistice. Guvernul
Regatului Unit s-a angajat să excludă din legislație orice dispoziție care interzice sau limitează în mod
nejustificat folosirea limbilor minoritare în documentele referitoare la viața economică sau socială, în
special contractele de muncă și în instrucțiunile de utilizare pentru produse sau echipamente.

2.5. Mass media

Regatul Unit a adoptat măsuri cu privire la mass media și limbile regionale. Convenția BBC
prevede că serviciile oferite de aceasta trebuie să cuprindă emisiuni care să reflecte viața și preocupările
publicului la nivel local și național. Aceste emisiuni trebuie să numere, de asemenea, o proporție și o
varietate rezonabilă de programe pentru publicul național, fiind produse în Irlanda de Nord, Scoția, Țara
Galilor și Anglia, alte regiuni decât Londra și partea de Sud-Est. BBC administrează în prezent
aproximativ 40 de posturi de radio locale din Anglia și Insulele Anglo-Normande și șase pentru publicul
din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.
O lege din 2003 privind comunicațiile prevede ca „Biroul de Comunicații” să includă în
autorizațiile serviciilor regionale ale „Canalului 3” măsuri destinate să garanteze că un timp suficient va
fi acord programelor regionale și cuprinzând informații din care o anumită proporție va fi difuzată în
timpul orelor de maximă audienţă. În plus, Biroul de Comunicații trebuie să stabilească cerințele care vor
garanta o proporție adecvată a emisiunilor, care trebuie să fie realizate în fiecare regiune, după caz, și să
producă emisiuni locale.6
În temeiul Cartei europene pentru limbile regionale sau minoritare, Regatul Unit intenționează să
mențină și să dezvolte relații între grupurile ce folosesc o limbă regională sau minoritară și alte grupuri ale
aceluiași stat ce vorbesc o limbă sub o formă identică sau apropiată, cât și stabilirea de relații culturale cu
alte grupuri din cadrul statului folosind limbi diferite.

3.1. Anglia
Contextul de ţară
Anglia are o populaţie de 51,8 milioane de persoane, din care 16% aparţin unui grup etnic
minoritar sau sunt de rasă mixtă. Aceasta este favorizată lingvistic nu doar pentru că are drept limbă
oficială o limbă majoră de circulaţie mondială – engleza –ci şi datorită unui grad foarte înalt de
diversitate lingvistică, ultimul sondaj constatând existenţa în Londra a 233 de limbi diferite.Unul din şase
copii de şcoală primară (16,8%) şi unul din opt copii de şcoală secundară (12,3%) cunosc o altă limbă în
afară de engleză – cifra acestora ridicându-se la aproape un milion la nivelul Angliei. Anglia are o

6
Axl, 14 Noiembrie 2018 <http://www.axl.cefan.ulaval.ca/europe/angleterre.htm>
singură limbă regională minoritară recunoscută –limba cornică, utilizată în grade variabile de câteva
sute de persoane (2008).7

1. Limbile în documente şi bazede date oficiale

În Anglia şi, în general, în Regatul Unit nu există legislaţie lingvistică specifică dincolo de cea
referitoare la limbile R/M. Engleza, limbile străine, limbile R/M şi limbajul mimico-gestualsunt tratate într-
o serie de documente şi orientări de politicălingvistică. În Anglia, în urma alegerilor din 2010, multe dintre
acestea au fost revizuite.
2. Limbile în învăţământul preşcolar
„Începând cu vârsta de patru ani, toţi copiii cu nivel limitat de limba engleză primesc sprijin
suplimentar din partea unor profesori formaţi în acest scop. Ocazional, limbile străine se predau la nivel
preşcolar. Limba cornică este predată informal într-un număr mic, dar în continuă creştere, de unităţi pre-
şcolare. ”8
3 Limbile în învăţământul primar
În anul 2000, în urma unei consultări publice extinse, Studiul Comisiei Nuffield referitor la situaţia
limbilor în Regatul Unit a recomandat o serie de măsuri, inclusiv învăţarea unei alte limbi de la o vârstă
timpurie. Acesta a devenit unul dintre principalii piloni ai Strategiei naţionale pentru limbi din Anglia
lansată de către guvernul laburist în 2002. S-a ajuns astfel ca în 2010, în urma unui amplu program de
dezvoltare a curriculum-ului, de sprijin pentru şcoli şi de formare a cadrelor didactice, 92% din şcolile
primare să ofere o limbă străină. Învăţarea limbilor începe, în majoritatea şcolilor, odată cu primul an de
şcoală primară, la vârsta de şapte ani, de obicei 30–40 minute pe săptămână.
4. Limbile în învăţământul secundar
Situaţia limbilor străine în şcolile secundare din Anglia este de mulţi ani motiv de preocupare.
Limbile străine erau obligatorii până la vârsta de 16 ani până în 2004, când acest prag a fost redus la 14 ani.
Guvernul actual încurajează şcolile în a da prioritate limbilor prin introducerea ‘bacalaureatului englezesc’
– o formă comprehensivă de certificare pentru elevii care obţin note bune la cincidiscipline cheie, printre
care o limbă. Limbile sunt predate ca discipline de studiu. Există, de asemenea, proiecte pilot şi scheme
individuale care presupun utilizarea unei alte limbi ca mediu de instruire. În Cornwall, un număr mic, dar
în creştere, de şcoli secundare oferă limba cornică, de regulă cadisciplină extra-curriculară. În centre
urbane, cum ar fi Londra, se predau într-o măsură limitată limbile velşă şi irlandeză.
5. Limbile în învăţământul profesional şi tehnic şi superior
„Deşi cele trei instituţii de învăţământ profesional şi tehnic recenzate în cadrul Language
RichEurope dispun de ofertă în domeniul limbilor, la nivelul Angliei oferta referitoare la limbi este extrem
de redusă în cadrul cursurilor de factură profesională şi tehnică. ”9
Universităţile din Anglia oferă o gamă largă de limbi în cadrul specializărilor de studii sau prin
module complementare. Studiiile lingvistice şi literare tradiţionale au avut întotdeauna un statut aparte în
universităţile cu nume.

6. Limbile în mass-media audiovizuală şi presă

Utilizarea altor limbi decât engleza nu este o practică comună în mediul audio-vizual clasic (radioul şi
televiziunea terestră), deşi există unele seriale poliţiste destul de populare care sunt subtitrate; în mass-
media mai recentă – televiziune prin cablu, prin satelit, online – sunt larg disponibile canale TV în limbi
europene şi ale minorităţilor. În oraşele englezeşti există, de asemenea, multe programe de radio pentru
comunităţi. Cu precădere în oraşele mari, sunt disponibile ziare într-o gamă largă de alte limbi. Filmele
în limbi străine prezentate în Marea Britanie sunt invariabil în limba originală şi cu subtitrare, atât la
cinema cât şi la televiziune. Limbajul mimico-gestual este oferit în mod regulat la evenimente media

7
BBC, 14 Noiembrie 2018 <http://www.bbc.co.uk/languages/european_languages/countries/uk.shtml>
8
Moldoveanu Gheorghe, p. 237
9
Ionescu-Ruxăndoiu Liliana, Chițoran Dumitru, p.170
importante în toate oraşele, producătorii fiind obligaţi prin lege să vină în întâmpinarea nevoilor
persoanelor cudeficienţe de auz.

7. Limbile în serviciile şi spaţiile publice

În oraşe, poliţia, serviciile de sănătate, instanţele şi administraţia locală folosesc pe scară largă
servicii de traducere şi interpretariat, iar informaţia, scrisă şi online, este disponibilăîntr-o gamă de
limbi. Limbile respective sunt selectate din perspectiva limbilor comunităţilor deservite.

8. Limbile în mediul de afaceri

Analiza solicitărilor de competenţe ale angajatorilor din Regatul Unit nu arată o cerere extrem de
mare pentru limbi. Pe de o parte, acest lucru poate fi datorat faptului că mulţi angajatori monolingvi au o
percepţie destul de îngustă asupra importanţei limbilor pentru afacerea lor; pe de altă parte, cei care
consideră competenţele lingvistice ca fiind valoroase au posibilitatea de a recruta dintr-o masă bogată de
lucrători străini multilingvi.

CONCLUZII

Să nu uităm că politica lingvistică actuală din Regatul Unit este rezultatul unei lungi tradiții de
represiune exercitată de Anglia față de vecinii săi ale căror teritorii le-a cucerit, iar limbile le-a asimilat
(galeza, gaelica scoțiană, irlandeza, cornica).
Este adevărat că reformele din Marea Britanie au fost necesare, dar par prea târziu adoptate în
măsura în care asimilarea a devenit o realitate pentru minorități naționale (numite oficial minorități etnice).
Din păcate, nimic nu va împiedica majoritatea scoțienilor, celor din Țara Galilor sau irlandezilor să
continue să se exprime în mod natural în limba engleză, în viața lor de zi cu zi, la locul de muncă sau la
școală. Indiferent de subvențiile guvernamentale, directivele Uniunii Europene, restaurarea administrațiilor
regionale sau campaniile de promovare a limbii, minoritățile naționale vor continua să se exprime în
limba engleză.Galeza, gaelica scoțiană și irlandeza riscă să rămână niște limbi de decor care vor fi
găsite doar în legi, numele străzilor, meniurile restaurantelor, etc., dar nu și în viața reală. Aceste limbi
au mai multe șanse de a rămâne simboluri ale identității colective decât să servească ca instrumente de
comunicare pe scară largă în viața de zi cu zi.
Totuși, se observă și tendințe pozitive în ceea ce privește limbile minoritare/regionale din Regatul
Unit. În primul rând, au fost adoptate mai multe acte care oferă anumite drepturi acestor limbi: Actul
limbii galeze a oferit același statut limbii galeze ca și englezei, iar Norma Limbii Galeze oferă statut
oficial limbii galeze în Țara Galilor. În Scoția Legea limbii gaelice solicita crearea unui Plan Naţional
pentru Limba Gaelică, iar Acordul Good Friday din Irlanda de Nord a stabilit principii de respect şi
toleranţă în privinţa diversităţii lingvistice.
În domeniul educației se realizează, de asemenea, un progres în acest sens. Atât în Țara Galilor, cât și
în Scoția și Irlanda de Nord există instituții de învățământ cu predare în limbile regionale/minoritare, sau
instituții în care aceste limbi se predau, ca prima limbă.
Limbile minoritare/regionale sunt susținute și promovate la nivel regional reprezentând o moștenire a
bogăției culturale naționale, însă limba engleză continuă să rămână principalul mijloc de comunicare.
 BIBLIOGRAFIE

 MOLDOVANU, Gheorghe, Politică și planificare lingvistică: Abordare teoretică și aplicativă

 IONESCU-RUXĂNDOIU, Liliana, CHIȚORAN, Dumitru, 1975, Sociolingvistică. Orientări

actuale, București: Editura Didactică și Pedagogică

 http://www.bbc.co.uk/languages/european_languages/countries/uk.shtml

 https://en.wikipedia.org/wiki/Languages_of_the_United_Kingdom

 http://www.axl.cefan.ulaval.ca/europe/angleterre.htm