Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După 20 de minute
(http://traduceri-dialoguri.blogspot.ro/2013/01/la-restaurant-
traducere.html#.WuXPVsiFPIU)
DIALOG „LA RESTAURANT”
După 20 de minute
Reportajul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului,
informează opinia publică, cât mai real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes
general sau constatate ocazional.
Reportajul poate fi de informație sau de creație, fiind legate de o anumită tematică sau
pur și simplu fiind unul compozițional. De asemenea, după stilul de prezentare sunt
reportaje satirice, explozive, de relatare implicată, etc.
Reportajul, inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare
de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune.
Cultivarea reportajului prin literatură se face prin reviste de specialitate, dar nu numai,
promovând un tip de reportaj numit "de creație" și care se deosebește de cel strict
jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic.
În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină
satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină
cu romanul și creează o specie nouă, romanul reportaj.
Cel mai cunoscut autor de reportaje literare român, care poate fi numit chiar părintele
reportajului literar românesc, este poetul și publicistul Geo Bogza.
Cinematografia (la începuturi) și apoi televiziunea realizează filme de scurt metraj pe
care le prezintă publicului spectator sau telespectator sub forma de jurnale de
actualități, realizând astfel un nou tip de reportaj, reportajul filmat.
Jurnalele de actualități din cinematografie au dispărut în timp deoarece faptul cotidian,
mai bine zis actualitatea imediată nu mai prezenta mare interes după, uneori și câteva
ore. Televiziunea prin spontaneitatea ei a preluat acest tip de reportaj, ea fiind capabilă
să realizeze chiar transmisiuni directe.
De asemeni, atât cinematografia, cât și televiziunea, pot să realizeze filme
documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-
un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat.
Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului
narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea
detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca
real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei
moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei
reconstituiri în amănunte existențiale decisive.
Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și
reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film
cinematografic sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai
însemnate.
Reportaj: Şcoală exemplu pentru cum ar trebui să se înveţe în Brăila
Clopoţelul a sunat anul acesta într-o clădire consolidată, complet renovată. Este prima unitate
de învăţământ reabilitată dintre cele şase proiecte de acest fel ale Primăriei din Brăila, într-o
perioadă în care în foarte multe şcoli se învaţă în condiţii inumane.
„Pe ultima sută de metri am reuşit să completăm încă o clasă I, pentru că mulţi părinţi
au ales în ultimul moment şcoala noastră pentru că este una nouă şi oferă anumite
condiţii", ne-a precizat Elena Toader, directorul Şcolii „Ecaterina Teodoroiu".
Pentru 50 de prichindei, astăzi a fost prima zi dintr-o lungă perioadă din viaţa lor de elevi.
„Îmi place aici, doamna învăţătoare ne-a primit foarte frumos", ne-a spus cu emoţie în
glas Elena Soare, care-şi răsfoia cu curiozitate abecedarul găsit pe bancă.
Festivitate:
S-a deschis noul an şcolar la Liceul Economic „P.S.Aurelian" Brăila Şi adulţii, deopotrivă, au
simţit fluturaşi în stomac. Părinţii bobocilor de clasa I au fost la fel de emoţionaţi, poate chiar
mai mult decât copiii, pentru că prima zi de şcoală înseamnă un alt program şi pentru ei.
„Aşteptăm să vedem cum se vor acomoda. Am ales această şcoală pentru că este nouă şi
curată. Este o plăcere să înveţi aici, cel puţin aşa gândim noi părinţii", ne-a precizat
Marian Eftimie, părinte al unui boboc de clasa I.
Interviul este specia care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog.
Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de
comunicare între el și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei
situații sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte,
clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are funcția principală de a exprima
o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările
depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.
Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin
opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui
interviu.
Tipuri de interviuri
- interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment
unanim cunoscut și actual)
- interviul-informație
- interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și
justifice o atitudine, să-și explice actele, opiniile, opera, etc).
Editorialul (din franceză éditorial) este un articol (de ziar, de revistă etc.), de obicei
nesemnat care exprimă punctul de vedere oficial al conducerii redacției într-o
problemă actuală și importantă. Se mai numește și articol de fond.
Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă
atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială
sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul,
coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i
convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea
legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi
un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter, editorialistul este în
primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de noutate.
Faptele intră într-un editorial doar când conduc spre o concluzie logică. Câmpurile
privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea
- infracționalitatea. Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect interzis editorialului.
Tipuri de editorial
Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare
libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri
de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie.
Poate redacta un editorial polemic.
O sumară enumerare a tipurilor posibile de editorial, ar putea începe cu acele texte de
opinie care dintr-un motiv sau altul, se bazează pe fapte necontrolate (imposibil de
controlat), în momente când atenția/curiozitatea publicului sunt în alertă: editorial-
pronostic- cu posibilă variantă, editorial- balon - de încercare.În afara unei atitudini
etice corecte, am putea așeza editorialul "persoană", al cărui centru de greutate este
persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz
un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului
textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor,
"personajul" care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau
negativ) propus cititorilor.
De asemenea, la limita corectitudinii etice, o succesiune de astfel de editoriale se
transformă într-o campanie de presă, cu tot ce decurge de aici, cu referire la dreptul la
imagine sau la ceea ce deontologia americană numește fair comment.
Cele mai dificile editoriale par a fi așa-numitele editoriale de serviciu (Exemplu: 1
Decembrie — Ziua Națională a României) și editorialul necrolog.
Pentru ca adevărata performanță profesională să fie atinsă de editorialul eseu.
EXEMPLU DE EDITORIAL