Despre interculturalitate i schimbul de experien Radu Anita

Interculturalitatea reprezinta relatia de interactiune si cooperare continua a diverselor grupuri culturale,etnice,religioase.Relatiile determinante fiind un schimb cultural si intercunoastere in contextul grijei fata de mentinerea specificului fiecarei comunitati. Avand ca membrii 27 de state Uniunea Europeana poate fi caracterizata si prin particularitatile culturale(traditii, obiceiuri, literatura, film, si tot ceea ce concretizeaza de-a lungul timpului munca valoroasa a oamenilor) paricularitati lingvistice,determinate tocmai de numarul mare al tarilor implicate si al minoritatilor, nu in ultimul rand particularitati gastronomice. Retetele poarta aceleasi influente ca si restul culturii romanesti: de la romani vine placinta, cuvant care a pastrat sensul initial al termenului latin placenta, turcii au adus ciorba de perisoare si baclavaua, grecii musacaua, de la bulgari exista o larga varietate de mancaruri cu legume, cum ar fi zacusca, iar snitelul vine de la auUnul din cele mai obisnuite feluri de mancare tipic romanesti este mamaliga, o fiertura de faina de porumb, considerata multa vreme mancarea saracilor, dar care recent a devenit mult apreciata. Putem vorbi despre cultura britanica sau de cultura romaneasca, raportate la perimetrul unor tari, insa putem vorbi si de culturi regionale, precum o asa zisa cultura ardeleneasca sau o cultura europeana impartasita de majoritatea cetatenilor Europei. De asemenea, putem vorbi despre asa numitele subculturi, care nu tin de regiuni delimitabile geografic: subcultura tineretului urban, ghetto, hippy, etc. Fiecare cultura are un set de norme, de reguli nescrise, in functie de care membrii acesteia isi modeleaza comportamentul si percep lumea din jurul lor. E ca un fel de software mental pe care fiecare persoana il dobandeste in familie, cartier, scoala si in decursul contactelor sale cu comunitatea per ansamblu. Cultura influenteaza puternic comportamentul oamenilor si este rezultatul mediului socio-economic, al valorilor pe care le respecta grupul, al modelelor umane

urmate de membrii comunitatii, al comportamentelor ritualice si al modului in care circula informatia in comunitatea respectiva. Comunicarea interculturala e un proces prin care doua persoane apartinand unor culturi diferite incearca sa schimbe idei, sentimente, simboluri si intelesuri. Desi limba este unul dintre cele mai usor de recunoscut elemente ale culturii, informatia este transmisa nu doar pe cale verbala, ci si prin limbajul nonverbal intonatia pe care o folosim, ritmul vorbirii, volumul vocii, insa si prin limbajul corporal - gesturi, mimica, atitudine, pozitie, proximitate fata de interlocutor, etc. Oamenii care vin din culturi diferite au in spate un mediu si o experienta diferita de a noastra si ca atare uneori gandesc si simt altfel decat noi si, mai ales, interpreteaza mai mult sau mai putin diferit ceea ce spunem sau modul in care o spunem. Acest lucru poate produce disconfort in comunicare si chiar confuzii, uneori amuzante, alteori mai serioase. Un vorbitor nativ de limba engleza, unul de poloneza si unul de italiana s-ar putea sa nu se inteleaga extrem de bine nu doar pentru ca vorbesc limbi diferite, ci pentru ca modelul realitatii la care raporteaza ceea ce se spune este diferit. Dorim sa comunicam un anumit lucru, insa nu putem fi siguri daca ceea ce a perceput interlocutorul nostru este exact mesajul pe care l-am intentionat noi. Putem, desigur, presupune ca acesta a inteles ceea ce am dorit sa comunicam, insa aceasta ramane, pana la urma, o simpla presupunere. Desigur ca astfel de situatii pot aparea foarte frecvent chiar si intre membrii aceleiasi culturi! Atunci insa cand intre interlocutori se mai interpun si bariere culturale, lucrurile devin putin mai complicate. De aceea, este bine sa constientizam acele bariere interculturale si sa incercam, pe cat posibil, sa le inlaturam, astfel incat ceea ce dorim sa comunicam sa se apropie cat mai mult de ceea ce este receptionat dar mai ales interpretat de interlocutor. Trebuie sa ne auto-analizam propriile valori, asumptii bazate pe experienta noastra si stereotipuri culturale fata de noi insine si fata de altii, dar si sa ne aplecam asupra culturii celuilalt, pentru a afla cum anume interpreteaza acesta lumea din jur prin prisma valorilor, asumptiilor bazate pe experienta sa si stereotipurilor sale. Cultura se reflecta in tot ceea ce fac oamenii, lucruri direct observabile precum: ce obiceiuri au oamenii din tara respectiva, ce valori au, cum se comporta in public, la serviciu si respectiv intrun mediu informal, ce fac in timpul liber si cum se distreaza, ce cadouri se practica, cum se imbraca oamenii in anumite ocazii, cum comunica intre ei, care sunt vederile lor religioase sau

politice, cat de importanta este ierarhia in societatea respectiva, ce eroi admira oamenii respectivi, care este ritmul si modul in care lucreaza, cum se raporteaza la straini, etc. Nu numai alte culturi au o anumita imagine despre noi. Chiar si romanii au o anumita imagine fata de ei insisi ca natie. Incearca sa te gandesti la o lista cu atribute pe care romanii si le autoatribuie. De exemplu, majoritatea romanilor vor spune ca se stie faptul ca romanii sunt ospitalieri, prietenosi, ca romancele sunt frumoase, ca le place distractia, etc. Toate aceste stereotipuri si asumptii despre alte culturi si despre noi insine influenteaza modul in care ne prezentam si in care ne raportam cu strainii. Atentie insa, nu tot ceea ce consideram noi romanii a fi pozitiv este vazut drept pozitiv in alte culturi! Poate ca ai auzit multe lucruri negative despre stereotipuri. Adevarul este insa ca ele sunt utile in felul lor: ne ajuta sa clasam rapid oamenii in categorii generale, dupa anumite criterii, si sa le atribuim automat anumite caracteristici. De exemplu daca urmeaza sa cunoastem pe cineva care stim ca e invatatoare, ne vom astepta sa fie autoritara, sa ii placa copiii si sa vorbeasca elevat. La fel si in cazul strainilor. Daca urmeaza sa lucram intr-un grup de francezi, ne vom astepta sa fie galagiosi, pedanti si sa vorbeasca doar in franceza. Cand intalnim pentru prima oara pe cineva, ne facem o impresie intiala in doar cateva secunde, de multe ori pe baza aparentelor. Cateodata e greu sa ne re-evaluam aceste prime impresii, chiar daca intalnirile viitoare ne aduc dovezi contrare. Adesea ne formam impresii despre alte tari pe baza unei experiente punctuale pe care poate am avut-o cu o persoana din tara respectiva sau pe baza a ceea ce toata lumea spune despre tara respectiva. Despre unele popoare se spune ca sunt lenese, altele beau mult, altele sunt arogante / politicoase / punctuale / romantice / tolerante / cu simtul umorului, etc. Nu de putin ori, fara sa ne dam seama, ajungem sa proiectam aceste impresii asupra oricui provine din tara respectiva. Atunci cand esti oaspetele unei tari straine pentru o perioada mai lunga, nu uita ca e intotdeauna mai simplu sa incerci sa te adaptezi tu la cultura respectiva decat sa astepti sa se adapteze ceilalti la cultura ta.

Experienta mea cu un student strain

Un exemplu bun este schimbul de experienta pe care l-am avut cu o studenta straina,din
Brazilia in perioada liceului. Aceasta a venit in Romania in anul 3 de liceu,unde timp de 1 an a invatat cot la cot cu noi,a facut parte din colectiv inca de la inceput pentru ca era o persoana noua,interesanta care nu vorbea aceeasi limba cu noi. Toti strainii spun ca limba noastra e destul de grea pntru ei fata de celelalte limbi. Asadar,la inceput exact pe perioada de acomodare,ea vorbea portugheza cu putina engleza,mai mult portugheza. Nea fost destul de greu si noua si ei. Dar,pentru ca a nimerit intr-un colectiv deschis si optimist imediat s-a acomodat iar spre marea noastra uimire a invatat foarte repede limba romana si in scurt timp deja era ca si una de-a noastra. Am familiarizat-o cu mancarea noastra traditionala: sarmalute cu mamaliguta,placintele cu mere si branza facute de moldoveni,varza etc. In acest an a devenit ca o sora pentru noi si astfel ne-a apropiat si mai mult pe noi ca,colectiv. Ne-a impartasit din cultura ei,din traditiile lor,cum se imbraca ei si cum se distreaza. De asemenea, de atunci am tinut legatura si ea s-a mai intors de cateva ori in Romania si ne-am reintalnit. Ea ne cheama mai mereu in Brazilia,oferindu-ne cazare la ea in casa, mancare tot ce trebuie alaturi de familia ei si ca nu trebuie sa ne facem prea multe griji in legatura cu banii. La o astfel de invitatie nu ai cum sa nu te gandesti la bunastarea materiala pe care o are. Chiar si ea ne-a spus ca in Brazilia sunt doar doua clase sociale : cei bogati si cei saraci. La ei nu exista clasa de mijloc. Cu toate astea,am invatat multe de la ea si de la modul ei de comportament care nu este prea diferit de al nostru,fiind de aceeasi varsta. Ce am admirat la ea,este faptul ca este deschisa cu absolut toata lumea si nu ii este frica de faptul ca oamenii au prejudecati la prima vedere. Un exemplu : prima data cand a intrat in clasa noastra,avea un cercel in nas si nu unul normal,mic; ci unul rotund ca un inel,ceea ce noua ni s-a parut destul de non-conformist,avand in vedere ca imbracamintea ei era una absolut normala : blugi,un tricou cu un desen simplu si tenesi. Ea a intrat foarte hotarata si deschisa catre noi cunostinte ,desi sa nu uitam ca ea era cea care era singura intr-o tara necunoscuta;venita

pe cont propriu,fara parinti si prieteni. Iar noi eram cei care o vedeau exact ca pe o straina,dar o straina placuta si interesanta care in scurt timp dormea la fiecare acasa,manca cu noi si ne impartasea traditii si amintiri din viata ei si a familiei ei din Brazilia.