Cultura și gen

-rezumat-

În acest capitol ne este evidențiat faptul că deseori cultura și genul influențează

modul în care înțelegem comunicarea precum și modul în care interpretăm comportamentele
altor persoane.
Exemplu: Santiago Ventura indian de origine din Oaxaca ajunge să fie interogat cu
privire la o înjunghiere mortală la o petrecere în Oregon, acesta nefiind vorbitor de limba
spaniolă iar conform culturii acestuia este nepoliticos să privești oamenii în ochi. La
interogarea acestuia răspunde cu da la fiecare întrebare a polițistului, neprivindu-l în ochi pe
acesta și ajunge să primească sentința de 10 ani închisoare pentru crimă deși nevinovat, abia
după încă 5 ani de proteste din partea militanților pentru drepturile imigranților ajunge un alt
judecător să ii anuleze sentința primită.
Tradițiile și convingerile noastre culturale influențează modul în care înțelegem
comportamentul comunicațional, care în cazul de mai sus se regăsește acest concept întrucât
nici polițistul și nici Ventura nu a cunoscut și nu s-au adaptat unul pe obiceiurile celuilalt.
Termenul cultură poate fi folosit pentru a desemna fie un loc, grupare etnică, sau
grupare religioasă. Cultura o putem defini ca și un sistem de simboluri, limbă, valori sau
norme învățate, fiecare individ fiind identificat cu unul sau mai multe grupuri cu o cultură
comună. Cultura este determinată de cine ne-a crescut, de locul unde am crescut și de
simbolurile, limbajul, valorile și practicile comune în locul unde am crescut, acesta fiind
exclusiv învățată.
Simbolurile reprezintă o idee, cuvintele sunt simboluri iar fiecare cultură are propriile
ei simboluri.
Limbajul facilitează comunicarea scrisă și vorbită și garantează transmiterea culturilor
și a ideilor de la o generație la alta, iar în lume se folosesc în jur de 6800 de limbi.
Valorile unei culturi constituie standardele folosite pentru a evalua cât de bun,
deziderabil sau de frumos este un anumit lucru, de exemplu în SUA sunt valorizate idealuri
precum oportunitățile egale, confortul material, spiritul practic, eficiența, realizarea,
democrația, inițiativa liberă, și alegerea individuală, însă alte țări au valori culturale diferite
dramatic față de alte locuri.
Normele sunt reguli sau așteptări care ghidează comportamentul oamenilor în cadrul
unei culturi, de exemplu salutul sau normele de politețe, ceea ce este deziderabil în unele
culturi poate fi considerat nepotrivit în altele sau chiar ofensator.
Când facem referire la cultură, fiecare individ aparține la mai multe culturi simultan,
valorile si obiceiurile date de locul de proveniență se intercalează cu cele date de generația din
care faci parte precum și din grupurile de interes la care fiecare individ aderă precum etnie,
religie, orientare sexuală, preferințe muzicale, intereselor sportive, sau chiar studiilor de
specialitate, fiecare având propria lor cultură.
Pentru a comunica eficient cu persoanele din alte culturi și subculturi, trebuie să
conștientizăm felul în care comportamentele și modul lor de a gândi diferă de ale noastre, de
exemplu dacă în SUA un profesor universitar poate crede despre un student japonez care nu îl
privește în ochi că acesta nu este onest, însă în societatea japoneză semnifică respect, dar daca
niciunul dintre cei doi nu sunt conștienți de modul în care celălalt ar putea interpreta
comportamentul, poate apărea o neînțelegere foarte ușor.
Atunci când facem referire la subcultură aceasta se referă la grupurile mici de oameni
cu care fiecare individ se identifică. Unele subculturi de exemplu reflectă diferențe sub
aspectul capacităților mintale sau fizice, având ca și exemplu persoanele cu deficiență de auz,
care indiferent de obiceiurile locale, sunt nevoiți a privii interlocutorul in mod direct.
Oamenii care provin din culturi diferite, nu doar comunică în mod diferit ci și gândesc
diferit, exemplu adolescenții și vârstnicii își înțeleg cu dificultate obiceiurile și valorile, și
uneori chiar dacă provin din aceeași țară pot întâmpina dificultăți de înțelegere a limbajului
utilizat.
O modalitate prin care culturile sunt diferite, poate fi felul în care pun accentul pe
indivizi, și anume într-o cultură individualistă, oamenii se simt responsabili pentru ei înșiși,
aceasta cultură subliniază importanța autocunoașterii, autosuficienței, independenței, de
exemplu SUA, Canada, Marea Britanie, sau Australia, acestea fiind printre cele mai
individualiste societăți din lume, în schimb cele care sunt de cultură colectivistă sunt învățate
că sunt responsabile în primul rând față de familie, comunității, și angajatorilor lor, aceste
societăți se axează pe satisfacerea necesităților grupului de care aparțin.
O altă modalitate de diferențiere sunt culturile slab contextuale, unde se așteaptă ca
oamenii să fie direcți, să spună ce anume intenționează, și să încerce a-i convinge pe alții să
vadă lucrurile într-un anume fel, în schimb alte țări cu culturi puternic contextuale aceștia se
adresează mult mai puțin direct, în acele societăți menținerea armoniei fiind mult mult mai
importantă decât exprimarea opiniilor reale, aceștia exprimându-se într-o manieră mai
ambiguă.
De exemplu într-o societate slab contextuală, la locul de muncă un supraveghetor ar
putea mustra direct un angajat iresponsabil pentru a da un exemplu față de ceilalți în vreme ce
într-o cultură puternic contextuală supraveghetorul nu ar risca să îl facă de rușine pe angajat,
mustrarea ar fi în particular și ar folosi un limbaj ambiguu mai degrabă decât direct
adresându-se comportamentului problematic.
Oamenii care provin din țări puternic contextuale evită de obicei să dea un răspuns
negativ unei solicitări de aceea comunicarea cu aceștia poate fi precară daca discută cu oo
persoană care provine dintr-o societate slab contextuală care de regulă își nominalizează
intențiile.
O a treia modalitate prin care culturile diferă este gradul de distribuție a puterii, în
societățile democratice oamenii cred în valoarea egalității, iar cele cu distanță ierarhică mare
puterea este distribuită foarte inegal, anumite grupuri deținând puterea iar cetățenii comuni au
considerabil mai puțină putere, în aceste locuri fiind foarte important să fie respectată puterea
nu egalitatea.
O altă diferențiere este diferența dintre culturile masculine unde sunt promovate valori
tradiționale precum ambiția, realizarea sau achiziția de bunuri, rolurile specifice sexelor, în
schimb într-o cultură pregnant feminină oamenii prețuiesc oferirea dragostei, calitatea vieții,
iar rolurile indivizilor nu sunt foarte diferite.
 Culturile mai pot diferi și din perspectiva normelor și așteptărilor privind utilizarea
timpului, societățile care au un concept monocronic, privesc timpul ca pe o marfă, tratează
acesta ca fiind valoros, iar societățile policronice tratează timpul ca pe un râu nesfârșit.
Oamenii având tendința naturală de a evita situațiile inconfortabile și nefamiliare
acestea provocând foarte mult stres , iar societățile diferă din perspectiva lui Hofstede gradul
în care oamenii încearcă să evite situațiile nestructurate, neclare, asa zisa evitarea
incertitudinii, aceste societăți fiind atrase de situații familiare de teama eșecului, în schimb
persoanele care acceptă incertitudinea sunt mai deschise spre situații noi .
Culturile mai diferă și de sub aspectul utilizării codurilor de comunicare adică
comportamentele verbale și non-verbale ale căror semnificații sunt înțelese doar de oamenii
care aparțin aceleași culturi.
Un idiom este o sintagmă al cărei sens este pur figurativ, adică nu îi putem înțelege
semnificația dacă interpretăm cuvintele în mod literal, de exemplu sintagma * a te duce pe
copcă* nu are legătură cu nici o copcă. Fiecare societate are propriile idiomuri care nu sunt
neapărat evidente pentru persoanele care aparțin altor culturi.
Jargonul este o formă de comunicare idiomatică, care separă adesea culturile, el fiind
limbajul al cărei sens tehnic este înțeles de persoanele din subcultura respectivă, de exemplu
medicii folosesc terminologii medicale folosit doar în comunicarea cu cei care fac parte din
aceeași subcultură.
Societățile diferă mult și din perspectiva modului în care își folosesc gesturile de
exemplu ridicarea arătătorului ți a degetului mic este un gest comun pentru fanii Longhorn
University Texas însă în Italia este folosit pentru a sugera că un soț a fost înșelat de soția sa.
Concepul de gen include multe influențe, de exemplu rolurile psihologice ale
genurilor, sexul biologic și orientarea sexuală.

Genul

Roluri de gen
Orientare sexuală
Masculinitate, feminitate,
androginie Heterosexual, homosexual, bisexual și
Sex
asexual
Biologic feminin
sau masculin

Femeile și bărbații constituie culturi de gen diferit fiecare cu cultura proprie, diferența
cea mai fundamentală constând în faptul că fiecare sex apreciază componente diferite ale
relațiilor, femeile valorifică comunicarea aspectelor intime și sprijinul emoțional iar bărbații
comunicarea activităților.
Orientarea sexuală descrie sexele de care este atrasă o persoană.
 Rolurile de gen, sexul biologic și orientarea sexuală influențează toate modul în care
comunicăm , iar diferențele la nivel de limbaj și la nivel de comportamente nonverbale vom
analiza în cele ce urmează.
Vorbirea expresivă și instrumentală :

 La femei, acestea practică vorbirea expresivă, adică consideră comunicarea

drept principalul mod de a crea apropiere și intimitate, stilul lingvistic abordat
sau tiparele utilizate : noi, ei, adverbe intensificatoare și formulează fraze mai
lungi.
 La bărbați, aceștia practică vorbirea pentru a soluționa probleme și a se achita
de sarcini și utilizează frecvent tipare cum ar fi: autoreferințele, sau adjective
precum bun sau inutil.

Printre comportamentele nonverbale se numără gesturile expresiile

faciale, tonul vocii și convențiile despre distanța socială, pentru a ințelege cum
influențează trebuie să analizăm următoarele aspecte specifice:
 Atingerea este o formă importantă de comunicare non-verbală,
deoarece poate exprima căldură și intimitate, precum și putere și
dominație. În studiile efectuate s-a descoperit că bărbații tind
mai degrabp să atingă femeile, decât alți bărbați, precum și
viceversa, insă între comunicarea dintre femei atingerile sunt
mult mai frecvente.
 Comunicarea emoțională, femeile conform stereotipurilor sunt
mai emotive decât bărbații adică sunt mai predispuse să și le
exprime.
 Comportamentul afectuos include comportamentele pe care le
utilizăm pentru a ne exprima dragostea și aprecierea pentru
persoanele la care ținem, conform studiilor, femeile folosesc
mai multe comportamente afectuoase non-verbale.

În ansamblu studiile prezintă o diferență complexă a

modului în care rolurile, sexul și orientarea sexuală influențează
comportamentele verbale și non-verbale. Uneori acești factori
contează alteori nu, iar în funcție de fiecare individ diferențele
apar sau nu, prin urmare nu orice femeie vorbește în fraze mai
lungi decât bărbații.
Trebuie o moderată cumpătare în interpretarea influenței
rolurilor de gen, sau a sexului asupra comportamentului
comunicațional întrucât interacțiunile noastre sunt supuse
multor alte influențe pe lângă aceste aspecte.

Andăr Maria Carla