Direcții de cercetare pentru a îmbunătății rata de detecție a simulării

comportamentului verbal și non-verbal

Andăr Maria Carla

Statement Validity Assessment este cea mai utilizată modalitate verbală în

descoperirea comportamentului simulat și este acceptatată ca și probă în instanță în unele state
cum ar fi State Nordice Americane, Austria, Germania, Suedia, Elveția, sau Olanda și a fost
proiectată pentru a verifica dacă un copil a fost sau nu abuzat sexual când nu apar dovezi
medicale. De cele mai multe ori victim oferă informații contradictorii. Fundamentul SVA este
Criteria- Based Content Analysis, și are o listă de 19 criterii majoritar prezente într-o
declarație adevărată vizavi de una falsă.

Cele 4 etape ale SVA:

 Analizare dosar caz, include informații precum vârsta martorului copil, relațiile
cu agresorul, abilitățile cognitive, dacă a fost un eveniment izolat sau nu, toate
declarațiile date de către acesta și circumstanțele familiale.
 Interviul semi-structural întrucât intervievarea minorilor poate fi și mai dificilă
decât intervievarea unui adult, sunt recomandate întrebări de familiarizare
precum activități ale copilului pentru ca la apropierea de subiect este
recomandat a avea întrebări deschise precum * Spune-mi ce s-a petrecut
atunci?
 CBCA este utilizat dupa înregistrarile declarațiilor iar acesta trebuie aplicat
strict pe transcrile efectuate pe baza declarațiilor și se urmăresc următoarele
criterii: Structura logică, prosucția nestructurată, cantitatea de detalii,
încorporarea contextuală, descrierea interacțiunilor, reproducerea
conversațiilor, complicații neașteptate survenite în timpul incidentului, detalii
neobișnuite, detalii de prisos, detalii raportate prost interpretate, asocieri
externe, date despre starea mental a subiectului, atribuirea starii mentale a
autorului, corectări spontane, recunoasterea despre lipsa informațiilor, ridicarea
îndoielilor privind propria declarație, auto-dezaprobare, grațierea autorului,
detalii caracteristice ale infracțiunii. După găsirea a câtor mai multe astfel de
 declarații totul se centralizează într-un scor de fiabilitate unde trebuie sa fie
cuprinse și identificate un număr cât mai mare a astefl de declarații.
 Evaluarea rezultatului CBA , întrucât acesta nu reprezintă un rezultat în sine,
mai departe se face o evaluarea a rezultatului și o interpretare pe caz , poate
detaliile sunt omise din cauza vârstei intervievatului de exemplu, și atunci a
fost întocmită o validity checklist care cuprinde date precum: nepotrivire în
exprimare și cunoștiințe, nepotrivirea emotivă, suscebilitatea la sugestii,
interviu sugestiv-îndrumător sau coerciv, nepotrivirea interviului per total,
motive indoielnice de raportat, contextual discutabil al dezvăluirii sau
raportului inițial, presiunea pentru a declara fals, inconsistența cu legile naturii,
inconsistența cu alte declarații, inconsistența cu alte dovezi.

Reality monitoring a atras foarte multă atenție ale lumii științifice și s-au făcut
cercetări în Canada, Finlanda, Franța, Germania, Spania, Suedia și Marea Britanie. Aceasta nu
este o ustensilă propriu zisă ci reprezintă mai degrabă procesul cognitive care este utilizat în
imaginarea evenimentelor și interpretarea acestora. Principiul acesteia este că adevărata
experiență diferă în calitatea informațiilor oferite vizavi de experiența așadar o amintire dată
din experiența avută conține detalii precum miros, detalii vizuale, detalii ale sunetelor, și cum
au fost poziționate obiectele sau persoanele, sau detalii privind trăirile emoționale ale
participanților. Pentru a testa calitatea amintirilor Johnson a dezvoltat un chestionar de 39 de
întrebări Memory Characteristic Questionnaire care testează trairile afective, cognițiile
privind evenimentul, trăirile contextuale precum și simțurile care intervin în amintiri. Acest
chestionar a demonstrate că o amintire traită are o altă calitate vizavi de o amintire inventată.
Criteriile în stabilirea calității unei memorii sunt următoarele:

 Claritate;
 Informații percepute;
 Informații privind spațialitatea;
 Informații temporale;
 Emoțiile;
 Reconstrucția poveștii;
 Realismul;
 Operațiile cognitive implicate.
 Părerea mea este că până acum de-a lungul anilor s-au făcut foarte multe studii privind
comportamentul simulat din punct de vedere al mesajelor verbale, al limbajului non-verbal
precum și al modificărilor fiziologice și cel mai coerent lucru din punctul meu de vedere ca,
într-o lume în care ne dezumanizăm și treptat se vede o scindare foarte ușoară între moralitate
și fapte să se continue studiile pe mesajele verbale transmise și pe metode de găsire a
comportamentelor simulate în mesaje verbale, întrucât mi se par singurele care sunt durabile.
Interpretarea modificărilor fiziologice sunt greu de utilizat ca și eșantion motiv pentru care
nici nu sunt acceptate ca mijloace acceptate de instanțe, pot fi deosebit de costisitoare sau
imobile, au nevoie de un specialist pentru a fi interpretate deci nu sunt practice. Mesajele non-
verbale până acum s-au dovedit a fi un bun indicator de simulare dacă intervievatorul poate și
știe să interpreteze emoțiile trăite de către un interlocutor, deci necesită un specialist, încă
unul extraordinar de bun pentru a putea fi utilizate aceste date în mod practic, iar până acum
nu au fost acceptate în instanță astfel de dovezi și cred că suntem la mulți ani distanță de a
avea resursele umane pentru a putea aplica aceste testări .

Din cauza accesibilității și ușurinței pentru a fi aplicat precum și mobilitatea acestor

cunoștiințe care pot fi accesibile odată cunoscute tuturor care execută intervievări printr-un
simplu guideline și un training, mi se pare a fi cea mai bună resursă pentru a fi exploatată.