Universitatea de Vest Timișoara

Facultatea de Sociologie și Psihologie

Asistență socială, An I – Învățământ la distanță

Practica bazată pe dovezi

Studentă,
Drinovan Delia Petronela

2021-2022
 Brăescu începe cu o evaluare inițială, în care:
 Se întâlnește cu reprezentanții tuturor instituțiilor relevante pentru Tania (Poliție,
Servicii Sociale și Servicii de Sănătate Publică)
 Decide o anchetă în baza articolului 47 din Legea Copilului (Marea Britanie)
 Organizează împreună cu un reprezentant al Echipei de Protecție a Copilului din
Poliție interviuri separate cu Tania, Tina (mama Taniei) și Mark (partenerul actual al
Tinei), luând în considerare particularitățile individuale și de vârstă ale fiecărei
persoane.
Practicianul continuă apoi cu o evaluare complexă, în profunzime, pentru a putea înțelege și
răspunde la întrebări: ”Care sunt riscurile potențiale pentru Tania? Care sunt cele mai
eficiente metode pentru a le putea minimiza? Este Tina capabilă să aleagă parteneri de
încredere în așa fel încât să nu o pună în pericol pe Tania?”
Astfel, practicianul îndeplinește Pasul 1 din Practica asistenței sociale bazată pe dovezi
științifice – convertirea nevoilor de informare a practicii în întrebări la care pot fi găsite
răspunsuri, prin punerea de întrebări, doar că acesta nu pune întrebări generalizate, ci pune
întrebări la nivel de caz, formulate concret, fără întrebări retorice sau foarte complexe.
Pentru a putea răspunde întrebărilor de mai sus, practicianul abordează eclectic următoarele
teorii:
 Teoria cognitiv-comportamentală din care a ales teoria socială a învățării conform
căreia o persoană observă și asimilează diferite comportamente și consecințe, pe care
le repetă apoi într-o nouă situație:
a. Tina a fost victima abuzului sexual in copilărie, abuzatorul fiind chiar tatăl ei,
deci a învățat că tații pot avea un comportament sexual față de copiii lor;
b. Tina a rugat de multe ori pe tatăl ei să se oprească, dar acesta nu a oprit
abuzurile, deci ea a învățat că nu poate avea o influență prea mare asupra
acțiunilor întreprinse de alți oameni.
Neacceptând orice cercetare fără o analiză riguroasă a detaliilor metodologice și a
modului în care ea a fost planificată și derulată, a analizat cercetarea realizată de Faller
în 1988 luând în considerare caracteristicile dezirabile ale unui studiu riguros, și a
extras din concluziile cercetărilor ideile teoretice care au fost acceptate și de
cercetătorii britanici, și anume:
- Mamele se așteaptă ca bărbații să aibă un comportament sexual față de copii,
pornind de la propria lor experiență din copilărie;
- Neputința învățată – persoanele care au fost în această situație au învățat să fie
neajutorate, ele necrezând și nesimțind că pot schimba situația.
 Teoria psihodinamică a fost aleasă deoarece ar fi fost singura capabilă să analizeze în
profunzime modul de gândire al Tinei. Inconștientul ne protejează de ceea ce ar fi prea
dureros pentru noi dacă ar fi acceptat de conștient, deci Tina a ales inconștient
parteneri care ar putea abuza de fiica ei. Faller (1988), și Renvoize (1993), vin și ei în
sprijinul acestei idei deoarece menționează că femeile abuzate sexual în copilărie pot
să aleagă în mod inconștient parteneri care pot abuza de copii lor. (Faller, 1988;
Renvoize, 1993)
 Teoria ecologică potrivit căreia între persoană și mediu există o legătura de
determinare reciprocă, iar copilul nu poate fi înțeles decât în contextul familiei,
comunității din care face parte și culturii din care provine. Conform acestei teorii,
practicianul a concluzionat faptul ca Tina aparținea unei subculturi de oameni care
abuzează sexual de copii.
În continuare, practicianul aduce argumentele pentru intervenție, punând în balanță punctele
tari și punctele slabe, ținând cont de un element-cheie al practicii anti-opresive , principalul
obiectiv al intervenției fiind acela a o ajuta pe Tania să trăiască într-un mediu care să
minimizeze riscurile și să promoveze bunăstarea acesteia. (Department of Health, 1999)
Conform celor de mai sus precum și celor prezentate în studiul de caz, Brăescu a îndeplinit
Pasul 2 - Localizarea dovezilor pentru a răspunde la întrebări și evaluarea critică a acestora
din Practica asistenței sociale bazată pe dovezi științifice, prin folosirea teoriilor și a cercetării
realizate de Faller.
Brăescu, după stabilirea unei conferințe inițiale de protecție a copilului și înscrierea numelui
Taniei în Registrul de protecție al copilului, a realizat planul de intervenție ținând cont de trei
aspecte-cheie care au ghidat conținutul și termenul limită pentru realizarea acestuia și anume:
asigurarea protecției copilului, conștientizarea faptului că un copil nu poate aștepta la nesfârșit
și promovarea dreptului la educație. Scopul principal al planului a fost acela de a proteja
copilul pentru a nu mai fi supus în continuare riscului de abuz sau neglijare, și ținând seama
de sentimentele și dorințele Taniei și a părinților ei, Brăescu a propus ca Tania să fie ocrotită
de bunicii săi paterni. (Brăescu, 2010, pg. 269-270)
A urmat principiul practicii antiopresive și a ales intervenția bidirecțională care implică atât
mama (Tina) cât și copilul (Tania) datorită dovezilor că programele care implică atât mama
cât și copilul sunt cele mai eficace. Brăescu a considerat că lucrul cu Tina și Tania trebuie
atent și permanent evaluat și monitorizat, așadar a ales metoda cognitiv-comportamentală
deoarece conduce spre rezultate foarte bune în cazul copiilor preșcolari care au fost victime
ale abuzului sexual și în cazul părinților lor. Deoarece copilul a dezvăluit ulterior că a fost
abuzat sexual și avea un comportament sexualizat, practicianul a considerat că intervenția era
una terțiară, iar scopul intervenției să fie acela de a minimiza consecințele abuzului sexual și
de a reduce gradul de disfuncții psihosociale. (Macdonald, 2001)
Terapia cognitiv-comportamentală se aplică diferențiat între copii și părinți prin sesiuni
individuale. Brăescu a analizat diferite cercetări și a descoperit că această metodă este una
apreciată de mulți cercetători datorită eficacității sale. La întrebarea dacă metoda cognitiv-
comportamentală este capabilă să rezolve toate problemele identificate și dacă rezultatele sunt
de durată, practicianul, după efectuarea unei cercetări amănunțite, nu a găsit nici un răspuns
negativ sau pozitiv la această întrebare.
Brăescu a luat în considerare și metoda psihodinamică, dar, din nou, nu a găsit nici o
cercetare riguroasă care să sprijine sau să contrazică dovezile privind această metodă. Așadar
a renunțat la folosirea acestei metode din cauza insuficienței cercetărilor riguroase puse la
dispoziție la data analizei cazului. (Brăescu, 2010, p. 271)
Pasul 3 – Stabilirea modului în care dovezile obținute se aplică unui anumit beneficiar ți
implicarea beneficiarului în luarea deciziei din practica asistenței sociale bazată pe dovezi
științifice a fost îndeplinit de către practician, conform celor prezentate mai sus și în articolul
acestuia.
Concluziile la care a ajuns practicianul în acest articol sunt:
 O teorie a fost insuficientă pentru înțelegerea problemei clientului;
 Abordarea eclectică a îmbunătățit capacitatea de cunoaștere a cazului, și a furnizat
instrumente folositoare pentru analiza situației și conturarea planului de acțiune;
 Aplicarea teoriei în practică este dificilă și este necesar să fie supuse unei analize
riguroase și selective de către asistentul social, imperativ fiind de aplicat ceea ce s-a
dovedit a fi eficient și rezultatele care au la bază cercetări efectuate riguros din punct
de vedere științific. (Brăescu, 2010, p. 271)
Concluzie
La pasul 1 din practica asistenței sociale bazată pe dovezi științifice (PASBDS), practicianul
a formulat întrebările astfel încât acestea să confere posibilitatea de a găsi răspunsuri la ele, la
nivel de caz.
 La pasul 2 din PASBDS Brăescu a folosit teoriile: cognitiv-comportamentală,
psihodinamică și ecologică, și cercetarea realizată de Faller în 1988, deci este în conformitate
cu PASBDS.
Pentru pasul 3 din PASBDS practicianul a consultat și a luat decizia împreună cu familia și
copilul și a ajuns la concluzia că Tania (copilul) trebuie ocrotită temporar de bunicii paterni,
ceea ce conduce la îndeplinirea acestui pas.
Articolul se încheie cu concluziile lui Brăescu, deci nu avem o îndeplinire a pașilor 4 –
acționarea în acord cu recomandările rezultate din consultarea dovezilor, și 5 – evaluarea
procesului.
Complexitatea pașilor 1-4 necesită evaluarea continuă a cunoștințelor despre literatura
actuală, bazele de date electronice în continuă schimbare și abilitățile de a trage concluzii
bazate pe rigurozitatea metodologică, și crește nivelul de profesionalizare al domeniului.

Bibliografie

 Brăescu, D. P. (2010). Practica bazată pe dovezi în asistența socială. Revista de

Asistență Socială, pg. 265-273.
 Faller, K. C. (1988). Child Sexual Abuse An Interdisciplinary Manual for Diagnosis,
Case Management and Treatment. Columbia University Press.
 Department of Health (1999). Working Together to Safeguard the Children. The
Stationary Office.
 Macdonald, G. (2001). Effective intervention for Child Abuse and Neglect An
Evidence-based Approach to Planning and Evaluating Interventions. John Wiley&
Sons Ltd.
 Renvoize, J. (1993). Innocence destroyed. A study of child sexual abuse. Routledge.