Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consider ca , cel care poate reprezenta un model atat pentru adolescenți cât și tineri chiar
si adulți este Alexandru Rosca . El a fost un psiholog roman , unul dintre părinții școlii clujene de
psihologie, membru titular al Academiei Române .
Rosca este una din personalitățile cele mai proeminente și prodigioase ale psihologiei
românești contemporane , cercetările și contribuțiile sale bucurandu-se de recunoaștere și
apreciere internațională . Adept al spiritului riguros și obiectiv , el și-a încadrat și desfășurat
activitatea științifică pe principiile experimentalismului și ale întemeierii și verificarii faptice a
oricăror ipoteze și teoretizari despre fenomenele vieții sufletești ale omului . Considerand ca și
cele mai complexe procese și stări psihice se integrează legilor generale ale realității și se supun
unui determinism obiectiv , demonstrează că singura cale cu adevărat științifică și eficienta de
studiere și explicare a lor poate fi doar analiza faptelor și datelor concrete de observație și
experimentale . Aria problematică pe care a abordat-o pe baza de cercetări concrete și sistematice
este foarte incinsa si variată de la modele și tehnici experimentale de laborator pana la chestiuni
de psihologie generala si psihologia personalitatii , de la subiectul debil mintal la cel superior
dotat , de la experimentul constatativ la experimentul formativ . A fost , de altfel primul care a
deschis la noi în țara seria cercetărilor sistematice asupra debilitatii mintale ,considerată în
unitatea dimensiunilor și implicațiilor ei psihologice , pedagogice și sociale .
Roșca a adus o contribuție esențială și la dezvoltarea psihologiei aplicate în România :
psihologia pedagogică sau școlară , domeniul în care a elaborat studii fundamentale privind
bazele și legitățile psihologice ale învățării , ale perfecționării și modernizării activității didactice
de predare evaluare , psihologia transporturilor , sprijinind crearea rețelei de laboratoare de profil
în cadrul Ministerului Transporturilor și dotarea corespunzătoare a acestora , psihologia muncii
și inginerească , domeniul în care a inițiat și coordonat cercetări sistematice și complete asupra
specificului condițiilor de lucru în diferite ramuri și profesii , asupra selecției și formării
profesionale , asupra adaptării omului la masina și a masini la particularitatile psihologice ale
omului , asupra organizării științifice a muncii .
3. Prezentați un concept din domeniul psihologiei și explicați relevanța acestuia.
Conceptul de învățare
În sens larg învățarea este definită ca “proces de însușire de cunoștințe sau deprinderi prin
practica , educației sau experiența , aceasta accepțiune fiind utilizata în cadrul mai multor
discipline , inclusiv în psihologia educației si psihologia cognitiva . Învățarea mai poate fi
definită ca și proces evolutiv de esența informativ formativa , constand in dobandirea de care
ființă vie într-o maniera activa , exploratorie , a experienței proprii de viață și , pe aceasta baza ,
în modificarea selectiva și sitematica a conduitei , in ameliorarea si perfecționarea ei controlată și
continua sub influența acțiunilor variabile ale mediului ambiant .
G. Kimble considera învățarea o schimbare relativ permanentă a potentialitatii de răspuns
ce apare ca rezultat al practicii întărite . Aceasta definiție include patru elemente considerate de
aproape toți teoreticienii învățării ca fiind esențiale pentru înțelegerea procesului învățării :
1 . Schimbarea relativ permanenta exclude schimbarile de moment declansate de
oboseala , situație , obisnuinta .
2. Potentialitatea de raspuns face distinctia intre invatare si performanta , invatarea este
un eveniment recunoscut în urma măsurii schimbărilor de performanta .
3. Întărirea este elementul forte introdus de behavioristi , fără întărire se va manifeste
extinctia dar utilizând întărirea vor apărea acele schimbări ale potentialitatii de răspuns
4. Practica se referă la faptul că dacă învățarea are loc , mai repede sau mai târziu
comportamentul va fi emis și apoi repetat , manifestările întărite vor îmbunătăți învățarea .
Învățarea de tip școlar este deci o schimbare relativ permanentă a cunoștințelor și
comportamentelor ca urmare a experienței școlare .
Cosmovici a identificat doua forme ale invatarii :invatarea spontana , neorganizata pe
care o intalnim în familie , în grupurile de joacă , în timpul exercitării profesiunii , ea fiind
denumită și învățare socială și învățare sistematică care este realizata în școli ori în cadrul
diferitelor stagii de instruire , calificare. În ceea ce privește învățarea realizată în cadrul școlii , se
pot distinge două tipuri de învățare : învățarea senzio-monotorie constand în formarea de
priceperi și deprinderi , acte în care esențial este răspunsul prin mișcări adecvate la anumiți
stimuli și învățarea verbală care cuprinde însușirea de cunoștințe și formarea de capacități ,
priceperi intelectuale .
Cercetătorii și practicienii acceptă faptul ca invatarea scolara consta și în achiziții de
genul : a ști sa cauti si sa regasesti informația în domeniul specific sarcinii , a fi capabil sa
revizuiesti cunoștințele din domeniu și a ajunge să ai încredere în propria competență , a fi
capabil sa reevaluezi rațiunea care a susținut persistentă în atingerea scopului ,a putea sa
controlezi suportul afectiv al acestor schimbări ( Zlate 2001)