Repere in etica si deontologia profesionala

din psihologia juridica si criminalistica

Prezentat de: Marin( Vlad) Ionela Nicoleta

 CUPRINS:

• Importanța eticii și deontologiei în psihologia

criminalistică
• Etica generală în psihologie
• Ghiduri de bună practică în psihologia criminalistică
• Custodia și vizitarea minorilor
• Riscul violenței împotriva femeilor
• Studiu de caz
 • Importanța eticii și deontologiei în psihologia
criminalistică
Toate disciplinele dedicate sănătății trebuie să fie guvernate de reguli
foarte clare privind etica acțiunilor profesioniștilor. Acesta este cazul, de
exemplu, al medicinei și, bineînțeles, al psihologiei. Mai exact, vom vorbi despre
importanța eticii și a deontologiei în psihologia criminalistică, una dintre ramurile
acestei științe care este dedicată celei mai legale părți a ei.
Psihologii criminaliști, printre altele, performează rapoarte de expertiză
pentru a sfătui un judecător despre fundamentele psihologice ale diferitelor
acțiuni sau situații.
O astfel de sarcină delicată, care implică nu numai intervenția unei
științe a sănătății, cum ar fi psihologia, ci și deciziile judiciare care pot restrânge
libertatea unei persoane sau pot da custodia unui minor uneia sau altei părți,
trebuie efectuată cu precauție extremă și întotdeauna într-un cadru etic care în
niciun caz nu poate fi depășit, pentru a avea garanțiile maxime că acțiunea
psihologică se desfășoară cu cea mai mare obiectivitate posibilă și fără a încălca
un singur drept al celor afectați.
Pentru a atinge acest obiectiv, există coduri deontologice care se aplică
tuturor practicii psihologice în general, dar există și altele care sunt specifice
aspectului criminalistic al acestei discipline și care propun o serie de linii
directoare pentru pregătirea rapoartelor experților într-un mod care să
asigure că nu se încalcă niciun criteriu etic. Mai jos vom vedea câteva dintre
ele și vom lua exemple pentru a ilustra bunele practici care trebuie efectuate
pentru a respecta etica și deontologia în psihologia criminalistică.
 • Etica generală în psihologie
Deşi există câteva manuale de etică la nivel național, cum ar fi Codul
Deontologic al Consiliului General al Asociațiilor Oficiale de Psihologi și
chiar European, la fel ca Metacodul de Etică al Federației Europene a
Asociațiilor de Psihologi, este adevărat, de asemenea, că fiecare colegiu oficial
al comunităților autonome respective din Spania este responsabil de elaborarea
liniilor directoare care ar trebui să guverneze acțiunile psihologilor înregistrați
pe acel teritoriu.
Una dintre caracteristicile disciplinei criminalistice în comparație cu restul
ramurilor psihologiei este că, în general, psihologul lucrează cu oameni care nu
doresc să fie acolo din propria lor voință, ci mai degrabă relația este impusă de
procesul judiciar în care sunt scufundați și asta face poziția psihologului
deosebit de delicată.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că domeniul psihologiei juridice (în
cazul în care este inclusă criminalistica) este grupul care primește cele mai multe
plângeri de presupuse malpraxis în acest colegiu oficial. Acest lucru nu
înseamnă, departe de el, că toate acestea implică deschiderea unui proces
disciplinar, deoarece în majoritatea cazurilor se arată că plângerea menționată nu
continuă și, prin urmare, este respinsă. Dar este un eșantion de delicatețea
extremă a acestui domeniu și implicațiile pe care le poate avea o performanță
proastă.
Datele arată că domeniul psihologiei criminalistice primește mai mult de
25% din totalul reclamațiilor adresate profesioniștilor în psihologie în general.
Din această sumă, mai mult de jumătate sunt depuse fără a fi necesară o anchetă,
deoarece nu există semne de malpraxis. Dintre restul, doar unele, 7% din totalul
plângerilor depuse, generează un dosar disciplinar. O cifră foarte scăzută pentru
totalul intervențiilor efectuate în acest domeniu.
 • Custodia și vizitarea minorilor
Dacă practica psihologiei experților este deja extrem de
delicată, atunci când implică decizii care afectează minorii, vorbim despre
cazuri și mai sensibile. Prin urmare, COP din Madrid a decis să publice Ghidul
de bune practici pentru pregătirea rapoartelor psihologice ale experților privind
custodia și vizitarea minorilor.
După aprobarea legii divorțului, problema custodiei a fost o
constantă, iar figura expertului psiholog este esențială pentru consilierea
judecătorului cu privire la cea mai favorabilă opțiune pentru minor, odată ce au
fost evaluate toate posibilitățile.
Și este că, cel mai bun interes al minorului este pilonul fundamental
al eticii și deontologiei în psihologia criminalistică din acest domeniu. Una
dintre maximele care vor guverna aceste acțiuni este aceea că psihologul
evaluează întregul grup familial, întrucât nu este posibil să se ajungă la
concluzii rezonabile dacă au fost studiate doar condițiile de custodie pentru unul
dintre părinți sau tutori. În plus, în mod evident, evaluarea trebuie efectuată
întotdeauna prin criterii obiective.
La fel de important este ca toți membrii familiei să cunoască scopul
procesului de evaluare la care sunt supuși și trebuie să își dea consimțământul
expres pentru a face acest lucru. În plus, psihologul trebuie să informeze ambii
părinți sau tutori cu privire la tehnicile pe care urmează să le aplice asupra
minorilor și, dacă unul dintre ei este împotrivă, trebuie să întrerupă imediat
procedura, cu excepția cazului în care există o hotărâre judecătorească pentru a
continua.
Dacă punctul anterior implica deja o muncă extrem de delicată, este
cu atât mai mult cu privire la etică și deontologie în psihologia criminalistică în
cazurile de custodie și vizitare a copiilor pentru victimele violenței de gen.
Sensibilitatea acestor cazuri va fi, dacă este posibil, chiar mai mare Psihologul
expert va trebui să fie extrem de prudent și să protejeze cu orice preț
interesul superior al minorului, care este legea generală care guvernează toate
acțiunile care implică lucrul cu minori.
 • Riscul violenței împotriva femeilor
Celălalt domeniu în care cele mai delicate cazuri apar în psihologia
criminalistică și pe care l-am avansat deja în punctul anterior, este cel al
cazurilor de violență împotriva femeilor. Pentru a avea cea mai bună înțelegere a
modului de a acționa, COP din Madrid a pregătit Ghidul de bune practici
pentru evaluarea psihologică criminalistică a violenței împotriva femeilor în
relații intime (VCMP).
Figura psihologului criminalist în acest domeniu este de o
importanță vitală, deoarece acesta va deveni consilierul judecătorului și va fi
unul dintre profesioniștii care evaluează dacă are loc o situație de violență
împotriva femeilor și, în acest caz, ce tip este repercusiuni ale acesteia și
posibilele riscuri. Este, desigur, o sarcină extrem de complicată și trebuie
realizată în conformitate cu protocoale foarte stricte care garantează etica
maximă pe tot parcursul procesului.
Psihologul trebuie să clarifice persoanelor implicate în evaluarea
criminalistică care este rolul lor: sfătuiește judecătorul într-un domeniu
foarte specific, cel al psihologiei, în situația judecată, astfel încât să aibă
toate informațiile pe masă înainte de a lua o decizie. Și, întotdeauna,
judecătorul este însărcinat cu pronunțarea pedepsei și decizia. Experții
psihologici sunt doar consilieri care oferă informații foarte valoroase, astfel încât
această decizie să fie cât mai obiectivă posibil.

Sursa:
 ro.warbletoncouncil.org – 2022
• Studiu de caz : Familia I.

Evaluare psihologică
privind capacitățile parentale și aptitudinea de a-și asuma în mod conștient
responsabilitatea creșterii minorilor I. M. A. și I. I. F.

Nume și prenume copii : I M A și I I F

Nume şi prenume părinți : IMC și AEM
Date despre părinți:
Mama:- A E M , nscută la data de 03.11.1999, are domiciliul legal în Mun. Slatina, str X nr
3, conform CI.
Tata: - I MC, născut la data de 15.04.1991, are domiciliul legal în Mun. Slatina, str X nr 3,
conform CI.
Istoric
Conform procesul verbal întocmit de Poliție ,înregistrat la Institutia X cu numărul
XXXX/08.2020 domnul I a susținut faptul că nici el și nici mama copiilor, doamna A, nu se
mai pot ocupa de îngrijirea copiilor , deoarece nu mai au cu ce să îi hrănească, ei locuind în
casa tatălui domnului I , care este plină de șobolani .
Copiii au fost preluați în regim de urgență la solicitarea tatălui, pentru că băiatul cel
mare are febră , iar domnul I a cerut ca reprezentanții Institutiei X să preia copiii în ziua
respectivă, deoarece el nu mai răspunde pentru ei și o să-i dea afară pe stradă.
Prin declarația nr XXXXX/08.2020, părinții copiilor au arătat că doresc o masură de
protecție pentru copiii lor, deoarece nu au loc de muncă, nu au ce să le dea să manânce
copiilor , nu-i pot întreține din cauza neajunsurilor , iar casa în care locuiesc este plină de
șobolani.
Obiectivul prezentului raport este descrierea psiho/sociala a părinților I M C și A E
M.
Această evaluare are la bază ședințele de întâlnire , urmare a cărora au fost întocmite
protocoalele de consiliere nr.XXXX/.07.2021, XXXX/07.2021, XXXX/07.2021 și
XXXX/07.2021 anexate .
Prezentarea componentelor psihologice :
Nivel Subiectiv/Emoţional (inclusiv Satisfacţia/Calitatea vieţii).
 La nivel subiectiv/emoţional părinții manifestă în prezent dorința de a fi cu copiii ,
însă nu au capacitățile necesare interacțiunii corespunzătoare cu nevoia de atașament a
acestora și nici de comunicare potrivită vârstei și dezvoltării lor afective.

Interviul semistructurat releva faptul ca ambii părinți se proiectează decât la prezent

(acum doresc copiii) , dar este posibil ca peste o perioadă de timp , aceștia să revină asupra
deciziei de a solicita pentru a treia oară o măsură de protecție specială pentru fiii lor.

De asemenea, tot prin intermediul interviului este relevat faptul că părinții nu dispun
de mijloace psihologice necesare , care să asigure copiilor nevoile primare de afectivitate.

Nivel cognitiv
Din punct de vedre cognitiv, atât domnul I , cât și doamna A manifestă labilitate și
instabilitate emoțională, cauzate de faptul că până în prezent niciunul dintre părinți nu au
depășit și rezolvat traumele trăite în copilărie .Reamintesc faptul că domnul I a suferit trauma
separării de părinți, fiind crescut fără un model parental, el însuși fiind părăsit în copilărie și
fiind fost beneficiar al unei măsuri de protecție în céntrele de tip vechi , iar doamna A face
parte dintr-o familie numeroasă , experimentând traiul în concubinaj și relații pasagere ( a se
ține cont de faptul că relația doamnei A cu domnul I a început când acesta i-a oferit găzduire ,
împreuna cu concubinul și fiul lor ).
De asemenea, doamna A nu are deprinderi de a îngriji copiii, manifestă deseori frică față
de concubin și adesea este dominată și intimidată de acesta, neavând curajul de a i se opune,
atunci când acesta ia decizii cu privire la viitorul lor sau al copiilor lor.

Expunându-le câteva exemple referitoare la posibile stări de sănătate precare ale

copiilor, cei doi părinți au fost puși în imposibilitatea de a oferi răspunsuri corecte , arătându-
se astfel faptul că nu știu cum să reacționeze într-o posibilă stare de degradare a sănătații
copiilor ( au fost întrebați cum ar reacționa dacă vreun copil face temperatură , insuficiență
respiratorie, convulsii sau se ranește ) , de joacă , nevoii de îndrumare educativă și socială.

Nivel comportamental
Niciunul dintre părinți nu a interacționat afectiv cu copiii în cadrul întâlnirii cu
aceștia , neștiind cum să –și atragă copiii într-un dialog sau felul în care pot să și-i apropie.

Doamna A. povestește amănunte din copilăria sa, recunoscând faptul că a fost deseori
nevoită sa ocupe locul mamei , bolnavă psihic , în ceeea ce privește creșterea și educația
fraților mai mici, persoana sa de atașament fiind străbunica sa , motiv pentru care nu știe cum
să iși manifeste afectivitatea, ea insăși fiind privată de afecțiunea părintească.
În prezent, doamna A trece prin stări contradictorii , afirmând faptul ca iși iubește
concubinul, dar manifestă lipsa încrederii față de acesta , deoarece il suspectează uneori de
infidelitate, dar și din cauza deciziei de a renunța la creșterea și educarea copiilor săi.
De asemenea, afirmă faptul ca este conștientă de faptul ca oricând domnul I poate
recidiva în orice domeniu în care a activat în trecut, respectiv furturi , precum și în decizia de
a renunța la custodia copiilor , chiar în condițiile reintegrării acestora în familie, deoarece este
labil emoțional și nu știe cum să gestioneze o situație tensionată ( de exemplu, în situația în
care bugetul familiei ar fi compromis, domnul I ar putea apela din nou la furt pentru a-și
satisface nevoile personale și la institutiile abilitate dacă nu ar putea să satisfacă nevoile
primare ale copiilor ).

Nivel psihofiziologic
Nu se observă alterări la nivel psihofiziologic.

Nivel de personalitate şi mecanisme defensive/adaptare

Ambii părinți manifestă personalitate instabilă emoțional, din cauza trecutului
traumatizant al acestora.

De asemenea, se conturează o personalitate iritabil-impulsivă a cuplului prin izbucniri

nervoase manifestate prin ton ridicat al vocii și opoziționism , în momentul în care se încearcă
responsabilizarea lor prin recomandări făcute din partea personalului specializat cu privire la
obligațiile sociale neîndeplinite nejustificat.
S-au purtat discuții referitoare la posibile situații generatoare de conflict în cadrul
familiei , având ca scop identificarea unor metode de coping la acestea , în care părinții au
oferit răspunsuri , în general , care să îi favorizeze , însă din mimica si gestica acestora s-a
observat faptul că sunt niște răspunsuri raționale, gândite și care nu reflectă realitatea trăirilor
lor
( privirea îndreptată în partea dreaptă sus relevă un răspuns gândit, elaborat , posibil
minciună).

Nivel de relaţionare interpersonală

În timpul întâlnirii , cei doi părinți nu par preocupați de viața, sănătatea și educația
copiilor lor , devenind ușor agesivi verbal față de doamna T C ( persoana de atașament a
copiilor, care îi îngrijește pe aceștia , în prezent ) , căreia îi aduc acuze referitoare la
înscrisurile făcute în rapoartele de vizită anterioare ( faptul că la Tribunal doamna T a susținut
faptul că unul dintre copii a fost preluat din familia biologică cu malformații la membrele
inferioare, fapt constatat prin act medical ).
De asemenea, ambii părinți manifestă slab interes față de viața cotidiană a celor doi
copii și sferă afectivă redusă.
În timpul întâlnirii, copiii manifestă indiferență față de familia biologică , copilul cel
mare nu se adresează părinților cu apelativele ” mama” și ” tata”, comportându-se în prezența
acestora ca și cum ar fi întâlnit niște cunoștințe mai vechi.
Luând in considerare protocoalele de consiliere nr.XXXX/07.2021, XXXX/07.2021,
XXXX/07.2021 și XXXX/07.2021, înaintez concluziile Raportului de Evaluare Psihologica
privind capacitățile parentale și aptitudinea de a-și asuma în mod conștient
responsabilitatea creșterii minorilor I M A și I I F.
CONCLUZII:
 1) Având în vedere locul și mediul în care vor crește cei doi copii , în cazul unei
posibile reintegrări în familia biologică, putem spune faptul că aceștia nu vor avea un
model de educație potrivit , ținându-se cont de faptul că bunicul patern ( proprietarul
imobilului în care locuiesc cei doi părinți) manifestă agresivitate , este neîngrijit , având
o igienă precară, fiind deseori văzut pe străzi ( vagabondaj) , iar tatăl copiilor , domnul I
M recunoaște cu dezinvoltură faptul că fură și este recidivist , precum și faptul că nu are
un loc de muncă și nici nu pare convins că va avea vreodată vreun venit permament.
2) Niciunul dintre copii nu percepe familia I ca fiind familia biologică și nu
manifestă comportament atașat față de aceasta.
Prin intermediul observației și a interviului reiese faptul ca familia I nu este
dezvoltată corespunzător din punct de vedere cognitiv și socio-afectiv, dovadă fiind
gândirea infantilă , o slabă gestionare a puterii decizionale. Ambii părinți , prin prisma
traumelor din copilărie, manifestă deficit de afectivitate , labilitate și instabilitate
emoțională , fiind ușor influențabili , iar tatăl este predispus la recidivă.
3)În ceea ce privește relațiile cu ceilalți membri ai familiei, se poate spune faptul
că , în prezent , există tensiuni la nivel relațional atât în interiorul cuplului, cât și la
nivelul relațiior intrafamiliale ( bunicul patern manifesta uneori agresivitate , în prezent
are calitatea de reclamant într-un dosar depus împotriva fiului său la Tribunal , pe care
dorește să îl dezmoștenească , iar bunicii din partea mamei nu pot oferi sprijin în
creșterea și educația copiilor, bunica materna având probleme psihice ).
4)Familia I nu dispune de resurse financiare stabile , ambii părinți neavând loc
de muncă , în prezent, prestând doar munci ocazionale , iar imobilul în care locuiesc
fiind insalubru și nesigur, aspectul exterior fiind al unei clădiri în paragină.
5)Separarea copiilor de familia biologică a avut loc intr-un context tensionat, în
care tatăl , sub amenințarea că îi va arunca în stradă , a solicitat unei institutii abilitate
preluarea celor doi copii , motivând faptul că nu dispune de resurse financiare pentru a
le asigura traiul zilnic.

Psiholog Institutia X ,
Vlad Ionela Nicoleta