1. Ce elemente sunt definitorii pt psihologia judiciara?

Colectarea, examinarea si prezentarea probelor

2. Ce aspecte sunt specifice psihologiei judiciare?
 Psihologia criminalului
 Procesuale aplicarea teoriei in cazul investigatiilor, intelegerea legaturilor intre
comportamentul criminal si tratamentul inculpatilor
3. Ce criterii ar trebui sa indeplineasca un profesionist care si asuma rolul de psiholog
judiciar?
 Intelegerea conceptelor de baza a unor concepte din contextul muncii legate de:
psihologia relevanta studiului comportamentului criminal; legea statului in care practica
 O intelegerea a rezultatelor si posibilelor rezultate in aplicarea psihologiei in procesul
investigatiilor criminale, procese legale, procesul custodiei, tratamentul criminalilor si
victimelor;
 O intelegere detaliata a psihologiei relevante pentru urmatoarele persoane (inclusiv adulti
si copii): faptuitori, victime, martori, investigatori;
 Intelegerea aspectelor practice a psihologiei judiciare in ceea ce priveste: diferite cereri
pentru evaluare, procesul de urmarire penala si judecata, luarea deciziilor respectand
prezumtia de nevinovatie, vina, retinerea tratamentul si reabilitarea
 Toate acestea sunt combinate cu necesitatea experientei in ceea ce priveste practicarea
psihologiei judiciare

4. Ce roluri poate îndeplini psihologul judiciar?

Mediator angajat de firmele de avocatura pentru a rezolva anumite dispute;
psiholog civil;
psiholog care se ocupa cu studiul comportamentelor violente;
psiholog care lucreaza impreuna cu sectiile de politie;
psiholog care analizeaza comportamentul inculpatilor si capabilitatea lor de a participa la
proces si care face sugestii in ceea ce priveste tratamentul aplicabil pentru anumiti inculpati.

5. În ce secvențe ale procesului judiciar poate fi implicată psihologia judiciară

aplicativă ?
In toate. Atat in faza urmaririi penale cat si in faza judecatii precum si in cea executionala si de
reabilitare.

6. Care sunt categoriile de persoane care intră în sfera de interes a psihologiei judiciare?
Atat inculpatii cat si victimele, martorii, si chiar investigatorii; nu are relevanta daca sunt adulti
sau minori
7. Care sunt diferențele între psihologia judiciară (forensic psychology) și psihologia
criminalistică/ infracțională (criminal psychology) ?
Nu exista o diferenta clara intre cele doua, ele trebuie tratate impreuna fiind inseparabile
8. Care sunt elementele specifice dreptului?
Legislatia, procedurile
9. Care sunt elementele specifice psihologiei? (Pag. 4)
Empatia, analiza gandirii
10. Care sunt diferențele dintre drept și psihologie?
Psihologia priveste mintea inculpatului, dreptul se refera la faptele materiale; psihologia este mai
subiectiva poate varia foarte mult in timp ce dreptul este aplicabil tuturor conform regululilor
prestabilite
11. Care sunt direcțiile de colaborare între drept și psihologie?
Eastman: a privit cele doua discipline ca fiind doua state: Mentaland si Legaland
Carson: cele doua nu difera atat de mult si pot „colabora”

12. Care sunt incompatibilitățile între modul de gândire specific dreptului și modul de gândire
specific psihologiei?
Practicienii in drept si cei in psihologie au adesea probleme in a intelege pe deplin disciplina
celuilalt, de a intelege termenii. Din punctul de vedere al lui eastman, practicienii in drept se
considera superiori si mai importanti decat psihologii.
13. La ce se referă criteriile Daubert?
Acestea influenteaza ce „experti” au voie sa aduce probe in cadrul proceselor desfasurate pe
teritoriul SUA.
14. Ce elemente sunt incluse în lista criteriilor Daubert?/ Ce condiții trebuie să îndeplinească
declarația martorului expert pentru a fi admisibilă în instanță? (Pag.5)
 Daca tehnica sau teoria sunt verificabile
 Daca tehnica sau teoria este acceptata in comunitatea stiintifica
 Care este probabilitatea unei erori in cadrul studiului.
15. Ce elemente sunt incluse în concepția practicienilor – cercetători (researcherpractitioners ?
(Pag. 5-6)
 Combinatia dintre cercetare si practica
 Cercetatorii sunt cei care aplica dar si creeaza cunostintele psihologice
16. Ce componente ale psihologiei judiciare aparțin mai degrabă domeniului aplicativ?
 Psihologia politista; psihologia investigativa; psihologia clinica; psihologia in inchisori.

17. Ce componente ale psihologiei judiciare aparțin mai degrabă domeniului academic?
Psihologia biologica; a comportamentului; psihologia cognitiva si psihologia sociala.
18. Ce particularități prezintă teoriile societale/macro-teoriile care explică infracționalitatea?
(Pag.65-66)
 Cel mai larg nivel de analiza
 Criminalitatea este rezultatul structurii sociale
 Exemple: teoria marxista sau feminista
19. Ce aspecte specifice se regăsesc în categoria teoriilor locale/de nivel comunitar ce explică
infracționalitatea? (Pag. 65-66)
 Criminalitatea nu este distribuita aleatoriu geografic si nici crima.
 Unele parti din orase tind sa aiba mai multi criminali; in general crimele tind sa fie
comise aproape de casa criminalilor.
 Problemele financiare pot reprezenta un factor al criminalitatii.
20. Cum este explicată infracționalitatea din perspectiva teoriilor legate de socializare și
influența de grup? (Pag.65-66)
 Acestea se refera la influentele sociale directe asupra comportamentului criminal;
influenta grupului asupra criminalitatii
 Determina sau nu daca cei mai tineri pot fi implicati in activitati delicvente.
21. Ce aspecte sunt caracteristice micro-teoriilor/abordărilor teoretice individuale care explică
infracționalitatea? (Pag. 66)
 Se considera ca aspetele biologice si psihologice reprezinta o cauza a criminalitatii
 Nu se pot stabili trasaturi de caracter precise care sa fie asociate criminalitatii.
 Exista unele aspecte ale personalitatii care ar putea fi asociate criminalitatii.

22. Care sunt avantajele abordărilor care oferă explicații neuropsihologice ale infracționalității?
(Pag. 69)
 Cunoasterea cauzelor de ordin neuropsihologice poate ajuta in gasirea unor tratamente mai
potrivite.
 Factorii biologici au o oarecare influenta asupra criminalitatii, desi destul de mica.

23. Care sunt limitele explicațiilor neuropsihologice asupra infracționalității? (Pag. 69)
 Suntem destul de departe de intelegerea completa a bazelor biologice ale criminalitatii
 In ceea ce priveste majoritatea psihologilor judiciari, abordarile biologice in momentul
actual nu se ocupa cu tratarea criminalilor cu ajutorul terapiei.

24. Cum este explicată inferacționalitatea, din perspectiva teoriilor psihanalitice (Pag.72)
 Freud explica faptul ca oamenii comit anumite crime din vina, din cauza unor sentimente
apasatoare ale caror origine nu o cunosc.
 Kline sustine faptul ca cresterea intarirea egoului reprezinta factori ai criminalitatii.

25. Prin ce elemente se aseamănă un comporatament infracțional cu o dependență? (Pag73)

 Factorii de risc si antecedentele sau predictorii comportamentului adictiei sunt asemanatori
cu cei ai crimei.
 Persistenta si escaladarea;
 Procesul schimbarii comportamentale: procesul terapiei este asemanator la cele doua

26. Care sunt caracteristicile modelului maladiv al dependenței? (Pag 73)

 Presupune o predispozitie genetica sau biologica in ceea ce priveste dependenta.
 Este mereu inclusa componenta predispozitiei
 Furtul si dependenta sunt inrudite.
 Proeminenta; exictare; toleranta; retragere; incetarea
27. Care sunt caracteristicile modelului cognitiv-comportamental al dependenței? (Pag 73)
• Proeminenta; exictare; toleranta; retragere; incetarea

28. Care sunt compoonentele care explică apariția și evoluția comportamentului infracțional ,
definit în termeni de dependență? Ce reprezintă fiecare dintre aceste componente? (Pag. 73-
74).
 Dependenta, abuzul de substante si cel de alcool
 Persistenta si escaladarea activitatii criminale
 Procesul schimbarii: tratamentele asemanatoare

29. Ce factori de personalitate explică infracționalitatea, conform teoriei lui Eysenck? Ce

caracteristici definitorii are fiecare dintre acești factori explicativi?(Pag.77)
 Extraveresie: activ, creativ, asertiv, lipsit de griji, dominant, aventuros
 Pshitocism: agresiv, antisocial, rece, creativ, egocentric, impersonal, impulsiv, lipsit de
empatie
 Neuroticism: anxios, depresiv, emotional, irational, cu stima de sine joasa, timid si
crispat.
30. Ce factori de mediu/sociali pot influența infracționalitatea, conform teoriei lui Eysenck?
(Pag. 77-78)
 Comportamentul antisocial este pedepsit de cei apropiati
  Socializarea duce la o situatie in care chiar gandul de a se comporta antisocial duce la
stari de neliniste, durere.
31. Care sunt particularitățile Teoriei Învătării Sociale (Social Learning Theory) în
contextul explicării infracționalitățiii? (Pag 78-79).
 Copii invata si reproduc comportamentele parintilor
 Premierea si pedepsirea sunt implicate in reproducerea comportamentului.
32. Ce factori pot determina apariția comportamntului infracțional, conform Teoriei
Tensiunii Sociale (Strain Theory)?
 Blocarea oportunitatilor de a-si atinge tinteele cu succes, ce duce la tensiune si frustrare
care actioneaza pentru criminalitate.
 Inegalitatiloe sociale
 Evenimentele percepute ca fiind nedrepte, care au o magninutidine sau durata mare;
persoana tanara nu are control;

33. Ce categorii de tensiuni pot conduce la apariția comportamentului infracțional?(Pag.

80-81)
 Alte persoane previn sau ameninta indeplinirea telulilor
 Altii previn sau ameminta cu scoaterea/ indepartarea unui obiect drag al persoanei
(iubitul/iubita)
 Impunerea sau amenintarea cu stimuli nocivi
34. Ce contexte sunt asociate cu creșterea probabilității de apariție a comportamentului
infracțional în prezenta unor tensiuni sociale? (Pag. 80-81)
 Abuzul de minori si neglijenta; esuarea in indeplinirea obiectivelor prin cai legale,
morale; disciplina parentala stricta, cruda; respingerea de catre parinti; somaj; lipsa de
adapost/casa.

35. Cum este explicată infracționalitatea din perspectiva constructivismului social?

 Criminalitatea nu este un comportament distinct
 Criminalitatea nu este un lucru static, universal.

36. În ce măsură boala psihică poate conduce la infracționalitate(Pag. 434)

Sunt adesea conectate (boala psihica si crimanlitatea). Bolile psihice conduc mai rar la
infractionalitate decat tulburarile psihice.
37. Care este diferența între boală psihică și tulburare psihică? (Pag. 435)
Tulburarea psihica incorporeaza boala psihica. Boala este tratabila si schimbatoare dar include si
anumite probleme pe termen lung (probleem de invatare).
38. Ce factori conduc la creștere probabilității de apariție a comportamentelor
infracționale la militarii afectați de PTSD (Pag.442-443)
 Veteranii cu PTSD ce manifesta iritabilitare si furie au sanse mai mari la criminalitate
 Expunerea mare la lupta
 Vrasta, sexul, antecedente,alcool, viata familiala;
 Cu cat sunt mai multe simptome de ptsd, cu atat sunt sansele mai mari la violenta

39. Ce simtome sunt cel mai adesea asociate cu violența în cazul persoanelor cu tulburari
psihice? (Pag. 444)
 Iluzii;paranoia; halucinatii
 Pierderea tempoarar a contactului cu realitatea.
40. Ce rol au halucinațiile auditive asupra violenței persoanelor cu tulburări psihice?
(Pag.444)
Sunt motivul principal ale tulburarilor psihotice.

41. Ce factori sunt relavanți în predicția violenței la persoanele cu boli psihice ?

(McNeil,1997 ) (Pag. 445)
 Anumite antecedente de violenta; persoanele fara adapost; victime ale abuzului sau
observarea adultilor violenti; legaturile sociale slabe- antisocialii; anumite medii in care
cresc si se dezvolta persoanele; armele.

42. Ce influență are momentul de debut al bolii asupra nivelului de violență manifestat de
cei care comit infracțiuni? (Pag. 446)
 Cei care incep devreme au un istoric stabil de comportament antisocial din copilarie pana
in cursul vietii.
 Cei care incep mai tarziu, nu au un istoric de comportament antisocial sau criminal;
aceste comportamente apar odata cu boala psihica; acestia sunt mai usor de tratat.
43. Ce factori contribuie la consolidarea percepției conform căreia rata infracționalității
este mai mare în rândul persoanelor cu boli psihice? (Pag. 447)
 Anumite studii demonstreaza faptul ca cei care au boli mintale sunt predispusi de
asemenea la infractiuni
 Studii care compara criminalitatea celor ce sufera de boli mintale grave cu membri ai
comunitatii care nu sufera de asemenea boli
 Studii care demonstreaza nivelul mai inalt de boli mintale in randurile condamnatilor.
44. Ce factori contribuie la creșterea riscului de victimizare violentă în cazul persoanelor
cu boli psihice? (Pag. 448)
  Stresul si sexul interactioneaza in asa fel incat duc la diferite raspunsuri tipice la
situatii critice. Barbatii tind sa adopte o atitudine de tipul fugi sau lupta in timpul
stresului, in timp ce femile folosesc strategii de adaptare.
 Persoanele bolnave sunt mai bine protejate de vicitimizarea violenta daca sunt
casatorite sau muncesc deoarece sotul/supervizorul produc o stare de siguranta.
 Simpotmele avansate pot indica vulnerabilitatea mintii persoanei bolnave.
45. 10. Ce factori contribuie la reducerea riscului de victimizare violentă în cazul
persoanelor cu boli psihice ? (Pag. 448)
 Prezenta unei persoane de incredere
 Munca

46. Ce caracteristici sunt specifice psihopatiei ? ( Pag. 449-450)
 1: interpersonal- mincinos, manipulator, sarmant
 2.: ifectiv- nu simte vina; fara empatie sau emotii; neaga responsabilitatea pt lucrurile
rele pe care le face
 3. Lifestyle: se plictiseste usor, nevoie de stimulare, impulsiv, iresponsabil, fara
obiective realiste, stil de viata parazit
 4. Antisocial- nu are control al comportamentului, versatil in ceea ce priveste crimele
comise; probleme de comportament in viata tanara; delicvent in timpul copilariei.

47. Ce factori prezic reîncarcerarea persoanelor cu boli psihice ? (Pag. 450)

 Infractorul sufera de una dintre bolile foarte grave si reprezinta un pericol public
 Crize majore in comportament
 Psychopath disorders-mai posibil sa comita infractiuni decat cei cu boli mintale
ALCATUIREA PROFILULUI INFRACTORULUI
48. Care sunt principalele aspecte criticate în privința realizării profilului infractorului
conform procedurilor propuse de FBI? (Kocsis, 2015) (pag. 294)
In profiling work there is a marked difference of opinion between two points of view.
There are those who argue that profiling is akin to clinical judgement – informed by
research but ultimately a subjective matter, dependent on the insight and skill of the
profiler. On the other hand, some argue that profiling must be led by research and aspire
to objectivity.
Profilers are portrayed as flawed individuals, in some ways not unlike the criminals they
seek to identify: obsessed, driven, and troubled. In the non-fictional/ biographical books,
profiling is touted as truly remarkable in its effectiveness; profilers sell themselves and
their claimed skills.
*În activitatea de profilare există o diferență marcată de opinie între două puncte de
vedere. Există cei care susțin că profilarea este înrudită cu judecata clinică-informat de
cercetare, dar în cele din urmă o chestiune subiective, dependente de înțelegere și de
 calificare a profiler. Pe de altă parte, Unii susțin că profilarea trebuie să fie condusă de
cercetare și aspiră la obiectivitate.
Profilers sunt portretizate ca indivizi eronate, în unele privințe, nu spre deosebire de
criminali care caută să identifice: obsedat, condus, și tulburat. În cărțile non-
fictive/biografice, profilarea este touted ca cu adevărat remarcabil în eficiența sa;
Profilele se vând și abilitățile lor revendicate.

49. Cum este definită realizarea profilului infractorului?

*Potrivit lui Jackson și Bekerian (1997, p. 2), profilarea infractorilor se bazează pe
următoarea formulă: "comportamentul este expus la o crimă sau la o serie de infracțiuni
similare, iar studierea acestui comportament permite să se facă deducții cu privire la cel
mai probabil infractor." Jackson și Bekerian sugerează că analiza profilului include
profilarea infractorilor, profilarea psihologică, profilarea penală și crearea de profiluri
de personalitate penală. Potrivit Homant și Kennedy (1998), următoarele trei tipuri de
profilare ar trebui să fie distinse cu atenție, printre altele:

50. Ce implică analiza scenei crimei?

Crime scene profiling: uses information from the scene of the crime (physical and other
evidence) to generate a full picture of the unknown offender. ( ca mai sus)
*Profilare scena crimei: folosește informații de la locul crimei (fizice și alte dovezi)
pentru a genera o imagine completă a infracțiunii necunoscut. (ca mai sus)

51. Ce implică analiza profilului infractorului (Homant & Kennedy, 1998) (offender
profiling)?
• Offender profiling: the collection of empirical data in order to collate a picture of the
characteristics of those involved in a certain type of crime.
*Profilarea infractorilor: colectarea datelor empirice pentru a colora o imagine a
caracteristicilor celor implicați într-un anumit tip de infracțiune

52. Ce implică realizarea profilului psihologic (Homant & Kennedy, 1998) (psychological
profiling)?
• Psychological profiling: the use of standard personality tests together with interviewing
in order to assess the extent to which the individual fits the known personality template of
a certain type of offender such as child sex abusers.
*Profilarea psihologică: utilizarea testelor de personalitate standard împreună cu
intervievarea pentru a evalua măsura în care individul se potrivește cu modelul de
personalitate cunoscut al unui anumit tip de infractor, ar fi agresorii sexuali copii.

53. Cum este definită crima în serie în accepțiunea investigatorilor FBI?( 295)
CRIMINAL IN SERIE caracteristici: heavy;
• middle-aged;
 • male;
• single;
• living with a sibling.
The term ‘serial killer’ is held to be an innovation of members of the Unit. It should be
stressed that there may well be serial killers who do not show sexual elements in their
crimes. For example, a bank robber may kill on several different raids, yet it would be
difficult to identify this as being in any way sexually motivated. The FBI investigators
defined serial homicide as ‘three or more separate events in three or more separate
locations with an emotional cooling off period in between homicides
*CRIMINAL IN SERIE caracteristici: heavy;
• vârstă mijlocie;
sex masculin
singur
• trăind cu un frate.
Termenul de "criminal în serie" este considerat a fi o inovație a membrilor unității. Ar
trebui subliniat faptul că pot fi criminali în serie care nu prezintă elemente sexuale în
crimele lor. De exemplu, un jefuitor de bănci poate ucide pe mai multe raiduri diferite,
dar ar fi dificil de a identifica acest lucru ca fiind în nici un fel motivat sexual.
Anchetatorii FBI au definit crima în serie ca fiind "trei sau mai multe evenimente
separate în trei sau mai multe locații separate, cu o perioadă emoțională de răcire între
Omucideri

54. Care sunt principalele etape ale analizei scenei crimei conform procedurilor propuse și
implementate de FBI?(296)

*Etapa 1: asimilarea datelor

Cea mai timpurie etapă de profilare FBI implică colectarea de o varietate de informații.
O infracțiune are, de obicei, o varietate de materiale documentare conexe: de exemplu,
raportul patolog despre circumstanțele medicale care au dus la moarte, fotografii luate la
locul crimei, declarațiile martorilor și rapoartele poliției și așa mai departe. Aceste
informații pot să nu apară la prima vedere să fie de orice valoare, la toate. Cu toate
acestea, există întotdeauna potențialul ca materialele nepromițătoare să fie cruciale în
ceea ce privește profilul final. Ora decesului, de exemplu, poate avea o implicație
importantă pentru psihologia infractorului. Practic, procesul este unul dintre încercarea de
a identifica semnătura psihologică a infractorului. Această semnătură psihologică este
diferită de modus operandi (a se vedea caseta 14,1)-aceasta din urmă se referă în general
la stilul de a comite crima. Acesta este modul caracteristic în care acționează acest
criminal special. Semnătura psihologică se referă la ceea ce poate fi spicuite de la locul
 crimei despre personalitatea infractorului. Acest lucru este cel mai probabil să includă
fanteziile infractorului.
Etapa 2: calificarea la locul faptei
crimele sexuale în serie sunt cele mai importante crime profilate de psihologii FBI.
Profilers a dezvoltat o dihotomie pentru a descrie două scene caracteristice crimei-
organizate, dezorganizate, și scene mixte crimei.
• Organizat = dovezi de planificare.
• Dezorganizată = haotic.
• Mixt =ambele.
Cercetările timpurii au indicat că scenele infracționale ar putea fi clasificate în mod fiabil
de către profileri (Ressler și Burgess, 1985). A existat, în medie, un acord de aproape
75% între diferiți profileri dacă a fost organizată sau dezorganizată o scenă a crimei. Cu
toate acestea, a existat o variație considerabilă între profileri și unii profileri a făcut o
evaluare foarte diferită a fel de scena crimei implicate decât altele au făcut
Etapa 3: scena crimei
Reconstructia nu trb sa implice redarea evenimentelor ca intr-o reconstructie televizata;
reconstructia are rol in a stabili modus operandi al infractorului. Trebuie luata in
considerare succesiunea evenimentelor. De asemenea, raspunsul victimei ar putea afecta
infractorul, de ex, daca s-a luptat, poate afecta capacitatea infractorului de a-si indeplini
fanteziile
ETAPA 4: Generarea profilului
Pot include, de ex, trasaturi demografice, obiceiuri comportamentale, dinamica
personalitatii

55. Care este diferența dintre ,,semnătura,, criminalului și modul de operare a acestuia?
(pag. 296; pag. 298-299)

Practic, procesul este unul dintre încercarea de a identifica semnătura psihologică a

infractorului. Această semnătură psihologică este diferită de modus operandi)-aceasta
din urmă se referă în general la stilul de a comite crima. Acesta este modul caracteristic
în care acționează acest criminal special. Semnătura psihologică se referă la ceea ce
poate fi spicuite de la locul crimei despre personalitatea infractorului. Acest lucru este
cel mai probabil să includă fanteziile infractorului.

Semnătura criminalității și modus operandi două concepte care au un impact asupra

profilării infractorilor trebuie să fie distinse: (a) modus operandi (MO) și (b) semnătura
criminalității: • modus operandi se referă pur și simplu la modul caracteristic în care o
persoană îndeplinește o anumită sarcină , deși se aplică în mod obișnuit modului în care
un infractor comite o infracțiune particulară. Potrivit Keppel, Weis, Brown și Welch
(2005, p. 14), un modus operandi se referă la "autorul infracțiunii
 Modus operandi nu sunt neapărat fixat, iar infractorii pot schimba foarte usor
modalitatea de comitere în lumina experienței lor în timp ce comite o infracțiune sau pe
baza a ceea ce au învățat de la crimele anterioare. •
Caracteristicile semnăturii unei infracțiuni reflectă lucrurile care se întâmplă în timpul
comiterii unei infracțiuni, dar care sunt mai mult sau mai puțin caracteristice
infracțiunii. Semnătura penală se crede că reflectă aspecte ale naturii unui anumit
infractor. Spre deosebire de modus operandi, o semnătură penală este considerat a fi un
lucru relativ fix și de schimbare la nucleul său. Cu toate acestea, aceasta poate evolua în
anumite privințe în timpul unei secvențe de infracțiuni.

56. Care sunt tipurile de scenă a crimei, conform conceptualizării FBI? (pag. 296)
Profilers developed a dichotomy to describe two characteristic crime scenes – the
organised, the disorganised, and the mixed crime scenes.
• Organised = evidence of planning.
• Disorganised = chaotic.
• Mixed = elements of both
The organised/disorganised crime scene classification was based on offenders’ reports of
their crimes in the early study by profilers (Douglas et al., 1992). Early research indicated
that crime scenes could be reliably classified by profilers (Ressler and Burgess, 1985).
There was, on average, nearly 75 per cent agreement between different profilers on
whether a crime scene was organised or disorganised. However, there was considerable
variation among profilers and some profilers made a very different assessment of the sort
of crime scene involved than others did. The two main types of crime scene reveal
different aspects of the psychology of the offender.
*Profilers a dezvoltat o dihotomie pentru a descrie două scene caracteristice crimei-
organizate, dezorganizate, și scene mixte crimei.
• Organizat = dovezi de planificare.
• Dezorganizată = haotic.
• Mixt = elemente ale ambelor
Clasificarea organizată/dezorganizată a crimei s-a bazat pe rapoartele infractorilor cu
privire la crimele comise în studiul timpuriu de către profileri (Douglas et al., 1992).
Cercetările timpurii au indicat că scenele infracționale ar putea fi clasificate în mod
fiabil de către profileri (Ressler și Burgess, 1985). A existat, în medie, un acord de
aproape 75% între diferiți profileri dacă a fost organizată sau dezorganizată o scenă a
crimei. Cu toate acestea, a existat o variație considerabilă între profileri și unii profileri
făcut o evaluare foarte diferită a fel de scena crimei implicate decât alții au făcut-o. Cele
două tipuri principale de scena crimei dezvăluie diferite aspecte ale psihologiei
infractorului.

57. Prin ce se caracterizează criminalul în serie organizat? (pag. 296-297)

*trei criterii sunt cruciale pentru definirea unei crime seriale (sexuale):
• Trei sau mai multe victime sunt ucise în timpul evenimentelor multiple și discrete.
 • Uciderea victimei este plăcută pentru agresor la momentul respectiv. Acesta poate fi
detensionare sau în alt mod consecvent Cu setul intern de valori al făptașului. Atacurile
însele nu îndeplinesc doar scopuri funcționale.
• Crimele nu au loc sub îndrumarea sau binecuvântarea oricărei organizații politice sau
criminale
CRIMINAL în serie organizat: în conformitate cu Geberth (1996), infractorul organizat
este caracterizat prin caracteristici precum: urmareste si este la curent cu mass-media;
are o mașină decentă; alcoolul este asociat cu infracțiunea; tatăl său a avut un model
stabil de ocupare a forței de muncă; a experimentat disciplina infantilă inconsecventă;
infractorul isi poate controla starea in timpul savarsirii crimei.

58. Prin ce se caracterizează criminalul în serie dezorganizat?(pag. 296-297)

*Infractorul dezorganizat demonstrează practic modelul invers: un interes mic sau deloc
în mass-media; trăiește sau lucrează aproape de locul faptei, astfel încât să nu fie nevoie
de un vehicul; alcoolul a fost neimplicat în crimă; Tatăl infractorului a avut un model
instabil de angajare; disciplina copilăriei lor a fost dură; și agresorul a expus anxietatea
atunci când a comis crima.

59. Care sunt diferențele între aspectele investigației în cazul criminalilor în serie
organizați comparativ cu criminalii în serie dezorganizați (referitor la caracteristicile
personale ale infractorului, la comportamentul său de după infracțiune și la tehnicile de
investigație recomandate)? (pag. 297)

Hypotheses about the profile of the offender are drawn together. These hypotheses are
not necessarily psychological in nature and may include, for example, demographic
features (social class, type of work, employment/ unemployment); lifestyle (such as
living alone, being in a relationship); behavioural habits (e.g. poor at mixing socially,
solitary hobbies); and personality dynamics (e.g. offending linked to depression).
Obviously, helping police improve the efficiency of information processing by
suggesting features of the offender which would narrow the search is a major one.
*Ipotezele despre profilul infractorului sunt trase împreună. Aceste ipoteze nu sunt
neapărat psihologice în natură și pot include, de exemplu, caracteristicile demografice
(clasa socială, tipul de muncă, ocuparea forței de muncă/șomajul); stil de viață (cum ar
fi trăind singur, fiind într-o relație); obiceiuri comportamentale (de exemplu, săraci la
amestecarea Hobby-uri sociale, solitare); și dinamica personalității (de exemplu,
ofensatoare legate de depresie). Evident, ajutând poliția să îmbunătățească eficiența
prelucrării informațiilor prin sugerarea caracteristicilor infractorului care ar restrânge
căutarea este una majoră.

60. În ce scop se realizează profilul infractorului? Care sunt funcțiile/utilitatea alcătuirii

profilului infractorului ?(297)
 *În profilarea infractorilor FBI, profilul poate servi o serie de funcții posibile evident,
ajutând poliția să îmbunătățească eficiența prelucrării informațiilor prin sugerarea
caracteristicilor infractorului care ar restrânge căutarea este una majoră. O altă funcție
de profilare este de a ajuta la răspunsul la întrebările de legături între o serie de
infracțiuni și numărul posibil de infractori diferite implicate. Legarea crimelor
infractorilor în acest mod înseamnă că informațiile și resursele pot fi reunite de diferite
echipe de poliție care investighează infracțiuni aparent neconectate.

61. Prin ce se caracterizează criminalii în serie vizionari (visionary killers)? (pag 304)
*Ucigașii vizionari: acest tip de ucigaș acționează în mare măsură pe voci sau viziuni de
la Dumnezeu, îngeri, diavoli și altele asemenea, care îi spun că ar trebui să ucidă o
anumită persoană sau tip de persoană (de exemplu, prostituate). Astfel, de exemplu,
criminalul vizionar este revendicat de Holmes și Holmes să lase în urmă o scenă a
crimei haotică – modelul tipic dezorganizat. Variabile, ar fi împrăștierea de bunuri,
îmbrăcăminte răspândit în jurul, arma lăsată în victimă, răscolind și ar trebui să ajute la
identificarea acestui tip.

62. Prin ce se caracterizează criminalii în serie misionari (mision killers)? (pag. 304)
Mission killers: this type of killer has decided that a certain group or type of person is
unacceptable or valueless and that the world should be free of them. The crime scene
characteristics that should identify this type in Canter and Wentink’s data include murder
weapon missing, firearm use, bludgeoning, throat cutting.
*Criminali de misiune: acest tip de criminal a decis că un anumit grup sau tip de
persoană este inacceptabil sau fără valoare și că lumea ar trebui să fie liber de ei.
Caracteristicile locului crimei care ar trebui să identifice acest tip în datele lui Canter și
Wentink includ arma crimei lipsă, utilizarea armelor de foc, tăierea gâtului.

63. Care sunt categoriile de criminali în serie cu motivație hedonică? Prin ce se

caracterizează fiecare dintre aceste categorii? (pag.304)
Lust killers: this type is a subcategory of hedonistic killers. Lust killers kill as part of the
process of fulfilling their sexual lusts. Sex is the point of the process. As a consequence,
typical crime scene characteristics would include multiple sexual acts, penetration with
object, vaginal rape, abdominal mutilation, torture and violence to genitals.
Thrill killers: this is another subcategory of hedonistic killers. The thrill killer basically
enjoys the process of killing in the sense that they get pleasure and excitement from it.
Death may deliberately be extended to take a long time and may involve torture.
Characteristics of thrill killing can be similar to those of lust killing (e.g. torture, vaginal
rape and penetration with objects) but others are different (e.g. bite marks, manual or
ligature strangulation, body covered after death and concealed perhaps in an isolated spot,
and burns on body of victim).
 *Lust Killers: acest tip este o subcategorie de criminali hedoniste. Poftele ucigașe ucid
ca parte a procesului de îndeplinire a poftelor lor sexuale. Sexul este punctul de proces.
Ca o consecință, caracteristici tipice scena crimei ar include mai multe acte sexuale,
penetrare cu obiect, viol vaginal, mutilare abdominală, tortură și violență la organele
genitale.
Thrill killer: aceasta este o altă subcategorie de criminali hedoniste. Criminalul se
bucură în esență de procesul de ucidere, în sensul că ei a lua placere si entuziasm de la
ea. Moartea poate fi prelungită în mod deliberat pentru a lua o lungă perioadă de timp și
poate implica tortura. Caracteristicile uciderii pot fi similare cu cele de ucidere
anterioare (de exemplu, tortură, viol vaginal și de penetrare cu obiecte), dar altele sunt
diferite (de exemplu, urme de muscatura, strangulare manuală sau ligatura, corp
acoperit după moarte și ascuns, probabil, într-o loc izolat, și arsuri pe corpul victimei).

64. Care sunt caracteristicile criminalilor în serie care ucid din dorința de putere și
control? (pag. 304)
Power/control killers: the gratification in the killing is that the killer has control over the
victim. Dominance over another person is the motive. Enjoyment of the killing is
maximised by extending the process over time. Typical crime scene characteristics
include the use of restraints, torture and gagging, body parts missing, evidence tampered
with, decapitation. Some characteristics are shared with thrill killing such as vaginal rape,
ligature strangulation and the body concealed. Power/control killing characteristics were
actually very typical of the entire sample of cases and did not form a distinct group. Such
acts as bludgeoning, attacks on the face, strangulation and violence to the genitals, then,
are a feature of the other types of serial killing. • There did appear to be a group of thrill
killing variables which tend to go together, though these seem to be best considered
largely in terms of the restraint pattern that the killer used. So details such as the weapon
being missing and the victim being alive during the sexual attack were likely to be part of
other patterns.
*Criminali de putere/control: satisfacție în uciderea este că criminalul are control
asupra victimei. Dominația asupra altei persoane este motivul. Bucuria uciderii este
maximizată prin extinderea procesului în timp. Caracteristicile tipice ale locului crimei
includ utilizarea de restricții, tortură și calus, părți ale corpului lipsă, dovezi alterate cu,
decapitarea. Unele caracteristici sunt partajate cu uciderile de tip lust killer, cum ar fi
viol vaginal, strangulare ligatura si corpul ascuns. Caracteristicile de ucidere a
puterii/controlului au fost de fapt foarte tipice pentru întregul eșantion de cazuri și nu au
format un grup distinct. Astfel de acte ca bludgeoning, atacuri pe fata, strangulare și
violență la organele genitale, atunci, sunt o caracteristică a celorlalte tipuri de ucidere
în serie. • Nu părea să fie un grup de emoții uciderea emotiile care tind să meargă
împreună, deși acestea par a fi cel mai bine luate în considerare în mare măsură în ceea
ce privește modelul de reținere pe care criminalul folosit. Deci, detalii, ar fi arma
lipsește și victima fiind în viață în timpul atacului sexual au fost susceptibile de a fi parte
din alte modele.
65. Care sunt scopurile realizării profilului geografic?
Scopul este sa analizeze rap dintre geografia criminalitatii si alti factori psihologici.Spre ex locul
celor mai multor ucideri se afla in centrul oraselor, acestea sunt comise relativ in apropierea
caselor, pe cand sinuciderile au loc in locuri mult mai indepartate
66. Pe ce se bazează abordarea statistică a alcătuirii profilului infractorului?
Profilarea statistica este bazata pe propria sa etica orientata spre cercetarea distincta fara
dependenta de intuitie si intuitie clinica.
Raportul unui comportament al unui criminal avut in timpul crimei la alte comportamente
asemanatoarea acestuia.
67. Care sunt elementele specifice scenei crimei de tip instrumental oportunist?
Infracțiuni de furt anterioare ,Familiarizați cu zona infracțiunii. Au ajuns anterior la sesizarea
poliției ,victime cunoscute ,Şomerii Victima cunoscută- Infracțiuni anterioare de furt de vehicule
Victima cunoscută -Infracțiuni de efracție anterioare

68. Ce caracteristici sunt cel mai adesea asociate infractorilor identificați printr-o scenă a
crimei de tip instrumental –oportunist?
Fata ascunsa, femei victime, atac manual, ranile multiple intr-o singura zona, zona gatului
atacata.

69. Care sunt elementele specifice scenei crimei de tip instrumental-cognitiv?

A Servit în serviciile armate
A servit o pedeapsă cu închisoarea

70. Ce caracteristici sunt cel mai adesea asociate infractorilor identificați printr-o scenă a
crimei de tip instrumental-cognitiv?
Corp transportat
Corpul ascuns
Corpul plasat cu atenție
Instrument contonduitor
Față în sus

71. Care sunt elementele specifice scenei crimei de tip expresiv-impulsiv?

Infracțiuni de trafic anterioare
Căsătorit la momentul săvârșirii infracțiunii Căsătorie anterioarăFemeie infractoare
Infracțiuni anterioare pentru tulburare publicăInfracțiuni anterioare de droguri
Căsătoria anterioară
Infracțiuni anterioare pentru vătămarea bunurilor

81. Ce caracteristici sunt cel mai adesea asociate infractorilor identificați printr-o scenă a
crimei de tip expresiv-impulsiv?
Sadism, agresivitate, intimitate si criminalitate-reflecta pp teme integrative care stau la baza
tiparului asocierilor dintre caracteristici.
Ucigasii prezinta moduri similare de interactiune in. timpul omuciderii sau a realizarii
infractiunii ca si in mare parte de restul vietii( relatia dintre lucruri sau actiuni facute de catre
infractor victimei si urme de comportamente lasate la locul crimei)

82. La ce se referă coeficientul Jaccard?

 Aceasta metoda este destul de bine stabilita.Este pur si simplu nr de caracteristici ale
scenei crimei impartite de doua scene de crima impartite la nr total de caracteristici
diferite ale scenei crimei prezente in cel putin una dintre cele doua scene ale crimei
.Aceasta insemna ca caracteristicile scenei crimei nu sunt utilizate in calculul asemenarii .

83. La ce se referă similaritatea taxonomică?

 Similitudine taxonomice: în această procedură, calculul similarității este calculat într-un
mod care consideră că anumite comportamente sunt similare, în ciuda faptului că sunt
nominal diferite. Așadar, de exemplu, un comportament la locul faptei cum ar fi „mușcă
sânii victimei” poate fi văzut ca fiind foarte asemănător cu „mușcă fesele victimei”, chiar
dacă acestea nu sunt exact aceleași. Ambele, de exemplu, pot fi văzute ca fiind foarte
diferite de a spune „taie niște păr de la victimă”. Asemănarea taxonomică ține cont,
așadar, de faptul că unele caracteristici ale locului crimei pot fi considerate ca aparținând
mult aceleiași categorii

84. La ce se referă ipoteza omologiei în contextul analizei profilului infractorului?

 in profilarea formei de bază a omologiei este presupunerea că caracteristicile infracțiunii

(locul crimei) sunt predictive ale caracteristicilor infractorului

85. Care sunt tipurile de consistență între caracteristicile scenei crimei și caracteristicile
infractorului? În ce constă fiecare dintre aceste forme de consistență
Legătura dintre consistenta și criminalitate: primul tip este potrivirea infracțiunii care se bazează
pe convingerea că există o consecvență în caracteristicile infracțiunilor unui anumit
infractor.Potrivire: Al doilea tip de consecvență este acela că există o potrivire simplă între o
caracteristică a infracțiunii și caracteristicile tipice ale infractorilor care comit acest tip de
infracțiune.
Homologie: Cel de-al treilea tip de consecvență caută relații între tiparele particulare ale scenelor
de crimă și tiparele caracteristice particulare la un individ.

72. Ce se poate spune despre acuratețea memoriei martorilor oculari ?(Pag.268)

Memoria poate fi schimbata si influentata. Politia sua are incredere in marturiile martorilor
73. Care sunt motivele pentru care martorii au tendința de a afirma că recunosc un
suspect? (Pag. 268)
 Martorul poate considera ca politia are motive serioase sa suspecteze o anumita persoana
 Persoana aratata poate semana cu infractorul
 Poate a vazut persoana din fotografie undeva la un moment dat
 Poate se teme ca va parea „fraiera” daca spune ca nu-si aminteste cum arata exact infractorul.

74. Care este nivelul de încredere pe care îl au ofițerii de poliție în declarațiile martorilor
oculari? (Pag. 268)
Unul foarte ridicat, chiar daca acestia s-au inselat in trecut
75. Ce reprezintă falsificarea retroactivă a memoriei? (Pag. 268)
Schimbarea mai mult sau mai putin voluntara a datelor din memorie odata cu trecerea timpului
pentru a acorda un raspuns cat mai corect in viziunea martorului.
76. Ce factori prezic acuratețea declarațiilor oferite de martorii oculari? (Pag. 270)
 Lungimea descrierii/marturiei;
 Distanta dintre infractor si martor; pozitia in care se aflau unul fata de altul, si sentimentele
de amenintare pe care martorul le-a avut.
77. Ce rol au modalitățile de formulare a întrebărilor asupra memoriei martorilor? (Pag .
271)
 Modalitatea cum este pusa intrebarea poate influenta raspunsul
 Intrebari cu da si nu pot afecta raspunsul
 Informatia verbala poate afecta amintirea vizuala
78. Care este impactul încrederii pe care o are un martor în propriile estimări/declarații
asupra identificării corecte a unui suspect? (Pag 274-275?)
 Martorii increzatori nu sunt in general mai buni decat cei neincrezatori in identificarea
corecta a unui suspect.

79. Ce factori influențează încrederea pe care martorii o au în proprillile

estimări/declarații, în contextul identificării unui suspect? (Pag. 274-276)
 Impactul emotional
 Distanta in timp fata de momentul producerii infractiunii
 Feedbackul confirmativ sau nu pe care il primesc

80. Care sunt elementele care trebuie luate în considerare în pregatirea unui demers de
selectare a suspecților (line-up) pentru a facilita indentificarea corectă a vinovatului –
creșterea validității procedurii? (Pag. 277-280)
 Persoane care nu au legatura cu descrierea martorilor
 Ofiterul care introduce suspectii pentru a fi identificati de martori nu ar trebui sa stie cine
este cu adevarat infractorul
 Transfer inconstient: cand martorul l-a vazut pe suspect inainte dar nu in momentul
crimei si il asociza cu infractorul.
 Comunicarea catre martori a faptului ca exista posibilitatea c nici unul dintre suspecti sa
fie infractorul
 Sortarea suspectilor dupa rasa, trasaturi etc

81. Care sunt factorii de risc ce pot conduce la creșterea probabilității de eroare în
identificarea vinovatului, în cadrul unei proceduri de aliniere (line-up)- reducerea
validității procedurii? (Pag 277-280)
 Necomunicarea faptului ca exista posibilitatea ca nici unul dintre suspecti sa nu fie
infractorul
 Prejudecati fizice
 Memoria influentabila a martorilor
 Introducerea suspectilor-momeala
82. Ce este caracteristic unei proceduri de indentificare de tip dublu –orb? (Pag. 277)
Ofiterul care aduce suspectii nu ar trebui sa stie cine este cu adevarat infractorul
83. Ce reprezintă tranferul inconștient, în contextul identificării suspecților de către
martori? (Pag. 277)
Martorul a vazut suspectul candva inaintea crimei dar nu in timpul acesteia; si nu realizeaza acest
lucru (locuiesc amandoi in acelasi cartier).
84. Cum explică Teoria Raționamentului Relativ (Relative judgement theory) modalitatea
prin care martorii aleg vinovatul în contextul unei proceduri de aliniere ? (Pag. 278)
Cel care seamana cel mai mult cu infractorul va fi ales de catre martor. In alte cuvinte, martorul
se comporta ca si cum infractorul ar fi prezent in linia de persoane di face alegerea tinand cont de
ce isi aduce aminte.
85. Ce modalități de prezentare a suspecților sunt cele mai eficiente în cadrul unei
proceduri de identificare a vinovatului de către martori ? (Pag. 278)
Poza suspectului sa nu fie diferita fata de celelalte, sa nu existe pauze in vorbire in enumerarea
suspectilor sau inflexiuni pt a influenta martorul.

86. Ce recomandări există cu privire la bunele practici în planificarea unei proceduri de

identificare a vinovatului de către martori? (Brewer & Palmer, 2010) (Pag. 281)
Doar un singur suspect ar trebui implicat intr-o enumerare; aceasta trebuie bazata pe declaratiile
martorului; o procedura dubla-oarba ar trebui urmata; daca un martor a vazut deja fotografiile
suspectilor, nu ar trebui sa mai treaca prin acest proces inca o data; trebuie acordate instructiuni
adecvate; orice decizie trebuie inregistrata; nu trebuie acordat feedback negativ in ceea ce
priveste alegerea martorului.

87. Care ar trebui să fie nivelul de similaritate între persoanele care sunt incluse într-o
aliniere (line-up ) - suspecți și persoane cu rol distractor (filler)- pentru a reduce erorile
de identificare a vinovatului? (Pag. 282)
 Intr-un sir de persoane cre nu semana este greu sa se gaseasca inculpatul
 Pe de alta parte in siruri cu persoane care seamana foarte bine, au facut identificarea corecta
mult mai dificila.
88. Care este efectul locului pe care îl ocupă vinovatul în aliniere (line-up) asupra reușitei
sau nereușitei de a fi recunoscut de către martori? (Pag. 283)
Pozitia 1: 7% corect; 3%incorect
Pozitia 3: 50% corect; 31% incorect
Pozitia 4: 64% corect; 34%incorect
Pozitia 5: 21% corect; 15% incorect.
Cu alte cuvinte, suspectul care sta in pozitia 1, are sanse mai mari de scapare decat cel care sta in
pozitia 2.
89. Care este legătura dintre vinovăția/nevinovăția unui suspect și capacitatea de a oferi
alibiuri convingătoare? (Pag. 288)
Aceasta legatura este influentata de mai multi factori precum capacitatea persoanei de a-si aminti
un anumit eveniment, alibiul ar putea fi slab din cauza rutinei sau a faptului ca nu si aminteste.
De obicei cele foarte detaliate si nesustinute de martori sau alte probe indica minciuni
 Psihologia disimularii

1. Ce elemente de după depunderea mărturii îi pot determina pe investigatori

să bănuiască sau să detecteze o falsă confesiune?
- Părerea de rău/regretul
- Schimbările de la nivelul timbrului vocal
- Ridicarea vocii
2. Ce soluții practice se pot aplica de către investigatori după depunerea unei
mărturii pentru a afla dacă respectiva confesiune este adevărată sau falsă? (kavanaugh)
După depunerea mărturiei, trebuie să se analizeze dovezile existente și să se stabilească
potrivirea dintre dovezi și mărturie.
3. Ce recomandari/reforme sunt puse în apliare pentru a reduce problema
falselor confesiuni?
-inregistrarea electronică a tuturor interogatoriilor
-limitarea timpului arestului preventiv și a interogatoriilor
-prezentarea inculpatului de probe false
-protejarea suspectilorvulnerabili
-reformarea practicilor de reformat.

Kassin S.M. 2002. False confession and the jagger case, The New York Times OP-ED
November 1, 2002

1. Ce factori au favorizat falsa confesiune în cazul agresiunii din Central Park?

-constrangerea exercitata de catre anchetatori (daca nu cooperezi, nu vei merge acasa)
-varsta suspectilor
-presiunile din mass-media

Psihologia disimularii (cap 18) Lies, lie detecting and creditability 1: the psychology of
deception
1. Ce elemente fac dificila identificarea minciunii?
 -capacitatea suspectului de a si controla expresiile faciale si tonalitatea vocii
- folosirea tehnicilor de manipulare
- posibilitatea suspectului de a pregati minciuna: anticipeaza cand e necesar sa minta
2. Ce elemente sunt definitorii pentru situatiile de decizie corecta , in contextual
identifiarii minciunii si a adevarului – conform Teoriei Detectarii Semnalelor.
- Atunci cand exista semen ale minciunii si acestea sunt detectate,
- Atunci cand nu exista semen ale minciunii si acestea nu sunt detectate
3. Ce elemnte sunt definitorii pentru situatiile de fals pozitiv in contextual
identificarii minciunii si a adevarului- conform Teoriei Detectarii Semnalelor?
Atunci cand nu exista niciun semn al minciunii dar totusi este detectat unul
4. Ce elemnte sunt definitorii pentru situatiile de fals negative, in contextual
identifiarii mincciunii si a adevarului- conform Teoriei Detectarii Semnalelor.

Atunci cand exista semne ale minciunii dar nu este detectat nici macar unul.
5. Cum este explicat procesul de detective a minciunii prin intermediul
modelului perceptiei corecte si realiste. Ce reprezinta fieare etapa a acestui process?
Acest model nu presupune existent nui semnal (indicand o minciuna) care trebuie detectat
pentru a decide daca o persoana a mintit sau nu.
Primul stadiu: necesita ca o persoana mincinoasa sa prezinte o diversitate de indicatori
comportamentali ai minciunii, altfel detectia ar putea fi incompleta/incorecta.
Al 2-a stadiu: Semnele care indica minciuna implica potential multe parti ale corpului
mincinosului si cele ale persoanei c care comunica. Daca evaluatorul adevarului nu poate vedea
aceste lucruri atunci capacitatea lor de detectare a minciunii va fi redusa.
Al 3-a stadiu: este despre activitatea evaluatorului de minciuni atunci cand studiaza
suspectul.
Al 4-a stadiu : este despre ce face evaluatorul de minciuni cu informatia acumulata in
urma sudierii suspectului de la stadiul anterior. Daca evaluatorul adevarului nu stie care dintre
comportamentele suspectului indica idea de minciuni si, mai mult, fofloseste semne invalide,
neadecvate, atunci, detectarea minciunilor va fi slaba sau deloc.

6. Prin ce se diferentiaza profesionistii de non-specialisti in privinta identificarii

adevarului si a minciunii?
 a) Profesionistii au avut tendinta de a fi sceptici si cred ca povestea a fost o
minciuna. Non-profesionistii au tendinta de a fi partinitori fata de a crede povestea adevarata
b) Profesionistii au tendinta de a adopta o abordarea sistematica in privint judecarii,
Adica, ei au verificat detaliile interne impotriva altor detalii interne sau importiva cunoasterii
exterioare a povestii. Non-specialistii adopta o strategie diferita – strategia euristica. Practic,
acest lucru se bazeaza pe judecarea bogatiei diferitelor tipuri de detalii din poveste.
c) Profesionistii vor folosi aceleasi detalii ca si non-specialistii de inciuna, dar
concluzioneaza deseori ca sunt o indicatie de inselaciune in privinta adevarului povestii,
incercand sa convinga de veridicitatea povestii. Altii sustin ca lipsa lor ar reprezenta ca povestea
este o inselaciune.

7. Care este nivelul de validitate al indicatorilor utilizati pentru detectarea

minciunii si a adevarului?

Pana si cei mai buni indicatori utilizati pentru detectarea minciunii si a adevarului sunt
predicatori mediocri

8. Ce erori fac evaluatorii – in general sau in interpretarea indicatorilor

specifici – atunci cand incearca sa identifice adevarul si minciuna?
Dovezile dintr un studio demonstreaza discrepante majore intre ceea ce
sugereaza dovezile de cercetare si convingerile profesionistilor.
a) Miscari corporale - Ofiterii de politie au tendinta sa creada ca mincinosii fac mai
multe miscari corporale, in timp ce procurorii si judecatorii cred ca miscarea corpului nu poate fi
folosita ca un semn al minciunii. Dovezile cercetarii sugereaza ca mincinosii pot face efectiv mai
putine miscari ale corpului decat cei care spun adevarul.
b) Este mai usor sa se detecteze un mincinos in sitautiile fata-n fata: profesionistii au
tendinta sa creada ca interogatoriile in care se interactioneza cu martorii in sitautii fata in fata ar
fi mai bune ca sa identifice minciuna. Observatorii ar fi mai nepriceputi la detectarea minciunii.
Aceasta viziune detinuta de grupurile profesionale din sistemul de justitie penala inverseaza cee
ace sugereaza dovezile de cercetare. Adica, in mod obiectiv, observatoriile sunt mai bune sa
detecteze mincinosii decat interogatoriile.
c) Lipsa de detalii: grupurile de profesionisti a tendinta de a crede ca declaratiile
false contin putine detalii. Studiile rekevante arata relatia dintre veridicitate si cantitatea de
detalii.
d) Mincinosii Evita contactul visual: majoritatea politistilor cred acest lucru. Cu
toate aceste, procurorii si judecatorii au tendinta de a crede ca nu exista nicio diferenta intre
mincinosi si cei care spun adevarul referitor la contactul cu ochii. Dovezile cercetarii sunt ca nu
exista o relatie intre minciuna si contactul visual – unele studii chiar sugereaza mincinosii fac
mai mult contact vizual.
e) Vocea ascutita: acest lucru nu a fost, in general, vazut ca un indicator al minciunii
in oricare dintre grupurile de profesionisti. Dovezile cercetatorilor sugereaza totusi ca exista o
relatie.
f) Afirmatiile neadevarate sunt mai putin coerente in timp> toate grupurile
profesionale au tendinta de a crede acest lucru. Exista cateva dovezi care sugereaza ca aceasta
idee este corecta.

9. Ce rol are incarcarea/ suprasolicitarea cognitive in detectarea adevarului si a

minciunii?
Suspectii considera dificila gestionarea situatiei fara a dezvalui dovezi ca mint, atunci
cand sunt supraincarcati din punctd e vedere cognitive. Se pare ca pentru a minti, resurse noastre
mintale necesita un effort mai marre decat pentru a spune adevarul – mincinosul trebuie sa faca
mai multa munca mentala si sa indeplineasca mai multe tipuri de sarcini decat cel care spune
adevarul in multe circumstante. Aceasta complexitate a sarcinilor este mult prea dificila pentru
ca creierul sa o poata gestiona efficient.
Incarcarea cognitive excesiva asupra mincinosilor este rezultatul a unui numar de factori
precum:

1) Din punct de vedere cognitiv, este mult mai solicitant sa inventezi o minciuna
decat sa spui adevarul.
2) Cei care spuna devarul vor presupune ca cealalalta persoana vede ceea ce spune ca este
intr-adevar, in timp ce persoanele care mint ca este necesar sa depuna mai mult efort pentru a
parea credibil.
3) Persoana care minte ar putea avea nevoie sa monitorizeze cealalta persoana mai activ
si cu atentie pentru a indica faptul ca minciuna este credibila.
4) Adevarul trebuie suprimat de catre persoana care minte, lucru care necesita o solicitare
cognitiva.
11. Ce strategii utilizeaza infractorii si cei fara antecedente penale pentru a evita
incarcarea cognitiva?
a) a nu da deloc informatii; ceea ce inseamna ca ei nu dezvaluie informatii care ii
autoincrimineaza;
b) contactul cu ochii: cum ar fi evitarea oricarui contact cu ochii celeilalte persoane.
 c) nu au o strategie
d) mincinosii ( fara antecedente penale), in cea mai mare parte, descriu o poveste veridica
pe care au experimentat-o, dar o atribuie altei perioade fata de cea care in care s –a intamplat cu
adevarat.
12.Ce stiluri de intervievare aplica anchetatorii cu scopul de a detecta adevarul si
minciuna? Ce caracteristici are fiecare dintre aceste stiluri de intervievare?
Sunt utilizate 3 tipuri de interviuri:
a) Colectarea de informatii: acest tip de intervievare a informatiilor implica
solicitarea de catre ofiterul de politie a unei declaratii despre activitatea suspectului- cum ar fi
ceea ce au facut in ziua in care a fost comisa infractiunea. Aceasta este o forma deschisa de
chestionare pt a obtine cat mai multe informatii posibile si, in general, are un succes rezonabil in
aceasta privinta.
b) Stilul acuzator: In acest tip de stil de interviu, ofiterul de politie conrunta
suspectul intr-un mod dur, acuzator: Ce incerci sa ascunzi de mine? Poate nu este surprinzator ca
stilurile de intervievare acuzatoare tind sa produca negari la astfel de acuzatii precum: Nimic! Cu
cat suspectul spune mai mult, cu atat este mai mare posibilitatea sa dezvaluie indicii ale
inselaciunii/minciunii.
c) Analiza comportamentului: Aceasta forma de interviu incepe cu intrebari deschise
exploratorii- la fel ca primul stil de interviu ( cel de colectare), dar introduce apoi o lista standar,
predeterminata, cu 15 intrebari. Teoria ce sta la baza acestui tip de interviu include ideea ca acei
suspecti care sunt nevinovati se asteapta sa fie in cele din urma nevinovati si, ca o consecinta,
acestia sunt mai predispusi sa fie de ajutor politiei. De exempli, suspectul este rugat sa raspunda
la intrebari despre cine pare sa fie persoana care a comis infractiunea-este posibil, ca cei care
spun adevarul, sa sugereze nume in aceasta privinta.

POLIGRAF
TESTUL POLIGRAF SI ANALIZA VALIDITATII DECLARATIILOR
13. Prin ce se caracterizeaza tehnica de control/ de comparatie, in contextul utilizarii
poligrafului?
Tehnica de control-cei vinovati vor arata mai mult interes intrebarilor relevante, pe cand
cei nevinovati vor raspunde intrebarilor de control.
14. prin ce se caracterizeaza tehnica intrebarilor de control adresata direct, in
contextul utilizarii poligrafului?
 Tehnica intrebarilor de control direct-cei nevinovati vor fi mai nelinistiti cu privire la
faptul de a minti atunci cand raspund la intrebarile de control decat la intrebarile relevante pentru
infractiune.
15. Prin ce se caracterizeaza tehnica informatiei ascunse/cunoasterii incriminatorii,
in contextul utilizarii poligrafului?
Tehnica informatiei ascunse/cunoasterii incriminatorii-nu detecteaza minciuna, ci mai
degraba daca persoana e constienta de anumite informatii care, in mod normal, ar fi cunoascute
doar de infractor sau politie.
16. Care sunt motivele pentru care se recomanda testarea poligraf pentru infractorii
care au fost condamnati pentru infractiuni sexuale?
a) pentru a dezvalui mai multe din trecutul agresorului sexual
b) pentru a urmari comportamentul agresorului in timpul perioadei de tratament si de
supraveghere astfel incat sa nu recidiveze
c) pentru a-l determina pe infrcator sa admita fapta pe care a savarsit-o si sa fie constient
de gravitatea acesteia
d) pentru a afla detalii specifice in legatura cu respectivul agresor
17. Ce componente include analiza validitatii declaratiilor? La ce se refera fiecare
dintre aceste componente?
Doua componente:
a) Continutul bazat pe criterii care se refera la analiza continutului unei declaratii
despre infractiune(include structura logica, detalii neobisnuite, rectificari spontane)
b) Lista de verificare a validitatii este o evaluare psihologica mai amanuntita a
posibilei victime pentru a vedea daca ar avea motive sa dea o declaratie falsa(include
sugestibilitate, influentarea de catre altii, abilitatea de a discerne realitatea)
18. Ce elemente sunt luate in considerare in procesul de evaluare a credibilitatii
declaratiilor?
a) capacitatea persoanei de a depune marturie
b) calitatea marturiei
c) fiabilitatea marturiei
19. ce categorii de criterii sunt luate in considerare in analiza de continut a
declaratiilor? Ce criterii sunt specifice fiecarei categorii?
a) Caracteristici generale ale naratiunii( criterii:structura logica mai buna;
nestructurarea/dezorganizarea; mai detaliat in adevar, structura expunerii constanta pe tot
parcursul declaratiei)
 b) Continut specific( crieterii: context care incorporeaza mai multe detalii;mai multe
descrieri ale interactiunilor;conversatii reproduse mai extensiv;complicatii neasteptate in
poveste)
c) Particularitatile continutului(criterii: detaliu comun neobisnuit;detaliu comun
inutil;detalii precise care nu sunt intelese;stari subiective;starea psihica a faptasului;asocieri
externe)
d) Continut legat e motivatie(criterii: rectificari spontane comune; admiterea lacunelor in
memorie; punerea la indoiala a propriilor declaratii; auto-criticism; iertarea faptasului)
e) Elemente specifice infractiunii( criteriu: mentioneaza lucruri care sunt cunoscute ca
fiind particulare respectivei infractiuni)

Psihologia magistratilor si avocatilor

1. Ce particularitati cuprinde sistemul judiciar adversarial?

Sistemul adversarial anglo-american poate fi descris ca „avocați care contestă, judecă
arbitrii și juriul care decide rezultatul. Litigiul este o formă de luptă, iar avocații buni excelează
la luptă ”
Avocații ar arăta niveluri mai ridicate de hormon testosteron. Acest lucru a fost legat de
creșterea interpersonala dominanta precum si activitatea sexuala
S-a constatat că, în toate cazurile studiate, indiferent de gen, avocații din proces au avut
un nivel mai ridicat de testosteron decât avocații fără proces.
- Rolul judecătorului este minimizat în ceea ce privește decizia se pune problema
vinovăției
- Magistratii sau avocații sunt partizani și acționează pentru partile opuse.
- • Juriul este angajat în mod obișnuit, deși nu este strict o cerință a sistemului adversar.
- • Dovada este prezentată oral mai degrabă decât ca probe scrise sau depuneri
2. Ce avantaje are sistemul judiciar adversarial?
Este cel mai potrivit pentru situațiile în care există un conflict de interese între parti.
este bun în producerea justiției, deoarece permite distribuirea eficientă a resurselor în rândul
litigiilor. Sistemul permite introducerea informațiilor de către reprezentanții litigiilor care
permite distribuirea resurselor adecvat
sistemul adversar produce mai mult justiție decât adevăr, în timp ce sistemul
inchizitorial produce mai mult adevăr decât dreptatea percepută de participanți
 3. Ce particularitati cuprinde sistemul judiciar inchizitorial ?
se referă la acele sisteme legale în care experți legali calificați și oameni laici iau decizii
în comun. Cu toate acestea, astăzi, în Germania,
sistemul se ocupă în principal cu infracțiuni destul de minore

4. Ce avantaje prezinta sistemul inchizitorial?

Tratează problemele cauzelor decesului (și ale tezaurului) din Anglia,
este mai bun pentru a face față problemelor care sunt pline
conflict cognitiv. Aceasta necesită ca in cazul faptelor
răspunsul corect este gasit la sfarsit. Sistemul inchizitorial este bun la
atingerea acestui scop. Se bazează pe terțe părți dezinteresate care
caută faptele fără influența intereselor învestite.
Sistemul inchizitorial poate avea
avantaje în ceea ce privește bunăstarea victimei
crimei conform Laxminarayan (2014) pe care sistemul adversar nu o are.

5. Ce tipuri de juriu exista?

Există două tipuri largi de juriuri:
• Juriul persoanelor laice format doar din oameni laici. Acesta
are adesea 12 persoane, dar numărul poate varia și noi
vom vedea în capitolul 24 că unele jurisdicții folosesc juriile
de până la șase persoane. Este 15 în Scoția.
• Juriul escabinato care are un amestec de laici
și experți juridici. De exemplu, pot exista un expert juridic și doi oameni laici. Acesta
este sistemul utilizat în
 Germania

6.Ce strategii utilizeaza avocatii pentru a spori efectul persuasiv al pledoariei pe

care o sustin in fata instantei?
Limbajul viu sporește impactul mărturiei importante. Astfel, ei consideră „El a venit către
mine” ca fiind bland, în timp ce „El a plesnit spre mine cu ochii intermitenți și o grimasă
contorsionată. . . ”(P. 546) ar putea avea mai mult efect pe ascultător.
• Repetarea informațiilor deosebit de importante poate fi o strategie eficientă.
• Întrebările încărcate, cum ar fi „Ai văzut fereastra spartă?” (P. 546) conțin o implicație
că ar putea accepta - că într-adevăr fereastra era spartă. întrebarea „Ai văzut fereastra în cauză?”
nu conține astfel de implicații.
• Schimbările subtile ale formulării pot influența profund ceea ce sensul denota pentru o
succesiune de evenimente.

7 . Ce strategii utilizeaza avocatii pentru a manipula credibilitatea unui martor?

Stilurile de vorbire puternice sunt caracterizate de directitate, asertivitate și raționalitate.
În schimb, neputincios vorbirea conține o densitate mare de „intensificatori”, cum ar fi „Așa”,
„bine” și „cu siguranță” împreună cu multe cuvinte care se ocupă de ezitări, precum „știți” și
„bine”. Este caracterizat, de asemenea, prin cuvinte politicoase precum „te rog” și 'mulțumesc
foarte mult'. Potrivit lui Bartlett și Memon (1995), puternic tipica vorbirea masculină și
neputincios tipica vorbirea feminină. In general vorbind, bărbații care foloseau vorbirea
puternică erau considerați mai mulți credibil și cam același lucru era valabil și pentru vorbitorii
de sex feminin.
Avocatii fac ca martorii sa para incompetenti , oferind sa zicem marturia unui expert care
ridica serioase indoieli in ceea ce priveste credibilitatea martorilor : daca ar fi putut vedea ceea ce
sustin ca ar fi vazut . De ex ar putea fi imposibil sa vezi o fata de la o anumita distanta , in
lumina slaba de la acel moment .
8. Ce recomandari generale ar trebui sa li se ofere celor care depun marturie in
instanta pentru a asigura o cat mai buna acuratete a declaratiilor?
ascultați cu atenție toate întrebările;
• cereți clarificări dacă nu înțelegeți o întrebare;
 • răspunde cu adevărat;
• sunt de acord cu întrebările / sugestiile numai dacă sunt
precise

9. La ce se refera blasul confirmarii in contextul deciziei judiciare?

Ideal ar fi ca oricarui om sa i placa si sa se astepte la profesionalism in cadrul sistemului
justitiei criminaliste , sa fie deschis posibilitatii ca suspectul identificat de catre politist sa fie
inocent.
Dar noi stim dintr o cercetare psihologica ca exista o tendinta sau o partinire spre
confirmarea unor credinnte decat spre neconfirmarea acestora. Aceasta este cunoscuta sub
numele de blasul confirmarii
10. La ce se refera paradoxul condamnarii?
Paradoxul condamnarii e ca pentru toate cazurile foarte serioase , judecatorii adopta un
standard mai scazut al dovezilor decat ar adopta in mod normal pentru incalcari ale legii mai
putin serioase . Detectarea semnalului presupune doua tipuri de stimuli – semnalul si non-
semnalul.
11. Ce tipuri de erori judiciare apar conform Teoriei Detectarii Semnalelor?
Problema este ca exista un fundal de zgomot si ca majoritatea semnalelor sunt continue
si nu sunt discrete , astfel incat detectarea semnalului este predispusa la erori. Doua tipuri de
erori sunt posibile – o falsa eroare pozitiva , in care un non semnal este detectat ca fiind un
semnal si o falsa eroare negativa , unde un semnal este detectat la fiind un non-semnal . In luarea
deciziilor judiciare exista o alegere intre vinovat si nevinovat . Caracteristicile vinovatului si ale
nevinovatului se suprapun destul de considerabil . Retorica legala spune ca este „mai bine sa
achiti zece vinovati decat sa condamni un singur nevinovat”. Exista dovezi din cercetari conform
carora juratii tind sa ia o decizie de vinovatie in cazul in care acuzatia este mai grava. Desi
cineva ar avea tendinta de a crede ca judecatorii sunt mai stricti in cazurile grave in care se poate
astepta ca pedepsele sa fie mari , riscurile de a lasa liber un terorist sunt mult mai mari decat de a
lasa un magazin liber .
12. La ce se refera mecanismul pedepsei compensatorii?
Acest lucru sugereaza ca in cazul in care dovezile sunt relativ slabe , Judecatorii care
decid un verdict de vinovatie vor tinde sa compenseze indoielile lor initiale , aplicand pedepse
mai mici . Autorii indica faptul ca cercetarile psihologice au demonstrat influenta regretului
anticipat pentru rezultatele posibile .In general judecatorul alege optiunea sigura in luarea
deciziilor . Aceasta inseamna ca judecatorul , atunci cand alege o pedeapsa , va opta pentru o
sentinta mai indulgenta in cazul unei infractiuni grave.
 13. Cum se explica riscurile care apar in aprecierea credibilitatii martorului prin
intermediul Teoriei Deciziilor Periculoase ?
Ne poate ajuta sa intelegem corect cum apar nedreptatile in sala de judecata . Problema
consta in interpretarea initiala a informatiilor culese de pe fata inculpatului sau a expresiilor lor
de emotie . Din mai multe motive , judecatile facute in acest fel sunt riscante , deoarece spre ex
nu exista indicatori perfecti de onestitate si multi indicatori inselatori . Cercetarile au aratat ca
judecatorii atunci cand sunt condamnati sunt influentati de moduri pragmatice de gandire bazate
pe experientele lor anterioare in instanta. Judecatorii sunt puternic influenatati de impresiile
initiale . Motivatia va conduce la o examinare atenta a dovezilor , dar impresiile initiale
coloreaza intregul proces de luare a deciziilor .

Evaluarea riscurilor
1. 1. Care sunt modalitățile de evaluare a riscului? Prin ce se caracterizează fiecare
dintre aceste modalități
Evaluările funcționale se bazează pe interviuri cu infractorul cu privire la evenimentele
asociate infracțiunii sale. Interviul poate ajuta la identificarea factorilor de risc acut dinamici care
au condus la infracțiune. Așadar, interviul susține cognițiile, sentimentele, deciziile și acțiunile
infractorului care au dus la creșterea riscului de a jigni. Clinicianul poate folosi aceste informații
pentru a-l ajuta pe infractor să înțeleagă jignirea.
Evaluările actuariale explorează relația statistică dintre caracteristicile infractorului,
cum ar fi infracțiunile anterioare, criminalitatea și altele, precum și probabilitatea reconvingerii.
O mare parte din aceste informații sunt disponibile în fișier, astfel încât este ușor de obținut și de
utilizat.
Evaluările dinamice de risc utilizează factori de risc care se pot schimba ca urmare a
terapiei sau a experienței închisorii. Se crede că modificările factorilor de risc dinamici sunt
legate de modificările riscului de recidivă.
2. Care sunt diferențele între factorii de risc statici și factorii de risc dinamici?
Factorii de risc statici: (Managementul riscului istoric clinic pentru violență) este o scală
de judecată profesională structurată dezvoltată de Webster, Douglas, Eaves și Hart (1997).
Aceasta implică o serie de factori de risc static de natură istorică, deși include factori de risc
suplimentari, care sunt mai dinamici. Cu toate acestea, factorii de risc istorici pot fi văzuți ca o
măsură a factorilor de risc static.
Un avantaj al factorilor de risc dinamici este că acestea oferă publicului un mijloc de
reducere a recidivei, iar infractorului reprezintă un rezultat mai pozitiv sub forma unei vieti mai
satisfăcătoare.
 Factorii de risc dinamici: START (Evaluarea pe termen scurt a riscului și tratabilității-
the Short-term Assessment of Risk and Treatability)) este o altă scară de judecată
 profesională structurată. Constă dintr-un număr de elemente legate de riscul diferitelor
tipuri, deși în studiul de față au fost utilizate doar riscuri de violență pentru alții.

3. Ce reprezintă conceptul de management al riscului și prin ce modalități se poate
realiza acesta ?
Gestionarea riscurilor poate fi considerată a fi toate acțiunile care pot fi folosite de către
profesioniști pentru a preveni riscul pe care îl evaluează să fie prezent într-un infractor, client sau
situație care se concretizează. Multe dintre tehnici nu sunt destinate să aibă un efect de durată, ci
doar unul imediat.
Controalele statice includ monitorizarea video, secțiile încuiate și așa mai departe.
• Controalele situaționale pot include, de exemplu, excluderea partenerilor violenți din
casa familiei sau reducereadisponibilitatea armelor și accesul la ele.•
Controalele farmacologice sunt frecvente. Ele implică utilizarea sedativelor și a altor
medicamente pentru a reduce agresivitateacomportament, de exemplu.•
Controalele interpersonale includ încurajarea discuțiilor cu ceilalți ca mijloc de reducere
sau de evitare a acestoraexcitatie de emotii precum furia. Există proceduri disponibile pentru
utilizarea consilierii sau terapiei încreșterea autocontrolului, cum ar fi programele de gestionare a
furiei.
4. 4. Care sunt caracteristicile abordării Good Lives Model?
Sursele de motivație sau bunurile primare descrise în Modelul Vieții Bune includ
excelența la locul de muncă și jocul, pacea interioară, prietenia, creativitatea, neputința și
comunitatea, printre altele.
5. Care sunt diferențele între estimarea riscului și estimarea periculozității?
Nu există un singur factor de risc și riscul de consecință al riscului. Există mulți factori de
risc posibili care trebuie înțeleși. De asemenea, este nevoie de informații cu privire la măsura în
care acestea pot fi găsite în diferite contexte de risc. Așa că, de exemplu, un prizonier poate risca
mult mai mult să ofenseze violent în închisoare dacă își împarte celula cu un coleg deținut
violent decât dacă, la eliberare, merge să locuiască cu mama sa izolat.
6. Ce probleme sunt adesea asociate estimării riscului și periculozității
Aceasta a clasificat infractorii cu risc mai mare ca fiind bărbații care aveau oricare dintre
aceste caracteristici: o condamnare actuală sau anterioară pentru o agresiune violentă non-
sexuală, patru sau mai multe condamnări anterioare pentru orice infracțiune sau o condamnare
anterioară pentru o infracțiune sexuală. Bărbații cu risc mai mic au fost cei care nu au prezentat
niciuna din aceste patru caracteristici. Grupurile cu risc ridicat au arătat o recidivă considerabilă
în cei 10 ani de la eliberare. Un sfert a fost condamnat pentru o infracțiune sexuală (dar numai 1
din 20 din grupul cu risc scăzut) și aproape o jumătate pentru o infracțiune sexuală sau violentă
(doar 1 din 8 din grupul cu risc scăzut).
7. Ce elemente descriu abordarea axată pe comportamentul analog infracțiunii?
Eliberarea dintr-o instituție depinde de obicei de următoarele:• rezultatele unei măsuri de
evaluare a riscurilor structurate sau similare;• rezultatele unei evaluări clinice a progresului în
terapie și alte forme de tratament;• comportamentul individului în cadrul instituției.
Printre caracteristicile comportamentelor preinstituționale și instituționale importante
într-o analiză funcțională a comportamentului infractorului sunt următoarele:• antecedente
cognitive la evenimente, cum ar fi credința că nevoile emoționale ale unuia nu vor fi niciodată
îndeplinite și așteptarea că unul va fi abuzat sau maltratat de către alții;
declanșatori distali și proximali ai mediului pentru violență;• funcția comportamentului
violent (de exemplu, reducerea distanței sociale, observarea suferinței etc.);• activare psiho-
fiziologică, cum ar fi calm-încordat / iritabil, pasiv / obosit și activ / energetic;• tipul de armă
folosită;• caracteristicile victimei (de exemplu, a fost victima unei cunoștințe,prieten, intim sau
străin).
Falsele acuzații (cap. 16)-False allegations
1. Prin ce se caracterizează o falsă acuzație ? (Pag.331-332)
Repere de lectură –CURS& SEMINAR –Psihologie judiciară DREPT 2019-2020
Situatii in care persoanele reclama ca au fost victimele unei infractiuni( in text era ex in
special, cu violul_, desi in urma inverstigatiei s-a constatat ca aceasta nu a avut loc. Ele se
caracterizeaza prin faptul ca nu sunt dovezi clare ca o infractiune s-a savarsit, pot avea caracter
intentional( ex abuzul sexual la copii)
2. Care sunt circumstanțele în care poliția apreciază greșit că este vorba despre o
falsă
acuzație(Lisak, Gardinier, Nick and Cote, 2010) (Pag. 331)
Circumstantele in care politia apreciaza gresit ca este vorba despre o falsa acuzatie:
politia esueaza sa obtina suficiente dovezi pentru a aduce o acuzatie impotriva cuiva; cazuri in
care victima ofera minciuni; cazuri in care victima amana sa sesizeze organele de politie; cazuri
in care victima a fost intoxicata( exemplul era intoxicatia cu alcool)
3. Care sunt (dacă sunt) diferențele între o reclamație falsă și o relatare
neadevărată?
(Pag. 332)
Se pleaca, in text, de la ideea ca organul judiciar incluse in categoria de false acuzatii si
acele cazuri cand victima relateaza cevta total neadevarat. O autoare, Saunders, face distinctie
intre o falsa reclamatie( complaint) so p fa;sa re;atare( account). O falsa relatare nu inseamna ca
nu s-a produs un viol, doar ca victima poate acuza persoana gresita.
 4. Care sunt diferențele între anchetatori și cercetători cu privire la percepțiile pe
care le
au asupra falselor acuzații? (Pag. 332)
Anchetatorii si cercetatorii au perceptii diferite in ceea ce priveste falsele acuzatii. Astfel,
anchetatorii considera ca falsele acuzatii sunt mult mai des intalnite decat sugereaza cercetatorii.
Cercetatorii sustin faptul ca rata falselor acuzatii este scazuta( 2-11%) si ca estimarile exagerate
ale politiei reflecta, de facto, prejudecatile sistemului judiciar penal indreptat impotriva
victimelor violului. Acestia mai sustin ca trebuie sa se clarifice cum se poate sti daca infractiunea
s-a savarsit sau nu. Mai mult, anchetatorii considera ca o falsa acuzatie o intalnim atunci cand nu
a fost comica nicio crima, dar ei nu raman statornici pe aceasta idee, deoarece, ei includ in
aceasta definitie si situatii in care relatarea victimei nu a fost total adevarata, cu toate anumite
evenimente povestite chiar s-au intamplat.

5. Care sunt factorii care determină percepțiile anchetatorilor cu privire la falsele

acuzații
(Pag. 332)
Factorii care determina perceptiile anchetatorilor cu privire la falsele acuzatii sunt: nu
exista suficiente dovezi privind fapta savarsita, exista scepticism privind acuzatul, acuzatul
sufera de boli mintale, neadevarul din declaratiile victimelor. In text, se precizeaza ca aceste
false acuzatii( care echivaleaza, in viziunea lor cu ideea de no crime) au ajuns sa intre in
categoria dustbin-ului. In sensul ca pentru o serie de infractiuni in care ancheta este dificila din
categoria unor inconsistente privind probele, organul judiciar prefera sa le clasifice pe motiv ca
ar fi false acuzatii.
6. Care sunt motivele (generale și familiale) care determină apariția falselor acuzații
de
abuz sexual la copii? (Pag. 333)
Motivele generale si familiale care determina aparitia falselor acuzatii de abuz sexual la
copii sunt urmatoarele:
GENERALE
- Nu pot fi identificate, in majoritatea cazurilor, probe de natura fizica a acestui abuz; fata
de raportul sexual care este mult mai vatamator, abuzul sexual prezinta forme mai putin
invazive. Aproape sigur, sexul oral nu va lasa nicio urma fizica. Ca o consecinta,
acuzatiile nu pot fi sustinute de probe medicale
 - Probele provin, cel mai adesea, din audierea unor copii. O audiere necalificata poate
genera false informatii de la copii
- Profesionistii si publicul, in general, sunt emotivi in ceea ce priveste pericolul unui astfel
de abuz si simt ca este important sa protejeze copilul in orice mod posibil. Drept
consecinta, ei s-ar putea sa reactioneze in mod exagerat la lucrurile pe care copilul le
spune
FAMILIALE
- In cadrul procedurii de divort, un parinte influenteaza copilul, care este usor de
impresionat, sa dea false declaratii cu privire la abuz
- In cadrul unei familii disfunctionale, un adolescent face astfel de acuzatii pentru a face
rost de un castig secundar
- Un copil abuzat in trecut invata ce putere are dezvaluirea unui abuz. Astfel, ca dupa o
perioada de timp, multi ani mai tarziu, fac o astfel de acuzatie in scopul de a opri ceva ce
nu ar vrea sa se intample
- Un copil dintr-o familie disfunctionala, dar nu abuziva, face astfel de acuzatii pentru a
obtine ajutorul( expresia e cry for help)
- Sunt prezentate efecte cu caracter contagios cand alti tineri s-au prezentat reclamand
abuzuri
7. Ce caracteristici (antecedente psihologice sau de stare) poate prezenta falsul
acuzator
la maturitate? (Engle and O’Donohue, 2012) (Pag. 334)
Antecedentele psihologice sau de stare pe care le poate prezenta falsul acuzator la
maturitate sunt:
- Mintitul in mod constient sau inconstient pentru a obtine un castig secundar
- Negarea consimtamantului pentru contactul sexual
- O amintire falsa
- Intoxicatie
- O tulburare de personalitate borderline
- O tulburare de personalitate histrionica
- Delir
- Tulburari psihotice
- Disociere
 - Incapacitate intelectuala
-
8. Care sunt diferențele dintre amintirile recuperate gradual și amintirile
recuperate
spontan (Geraerts et al., 2008)? (Pag.339)
Un tip de experienta recuperata de memorie este destul de lent si este de obicei asociat cu
implicarea in terapiile sugestive, inclusiv hipnoza. Acesta este tipul gradual de memorie
recuperata
Cel de-al doilea tip de memorie recuperata este mult mai rapid si aproape ca ia individul
prin surprindere. Acesta este tipul spontan de memorie recuperata
9. Prin ce se diferențiază declarațiile care conțin acuzații adevărate de cele care
conțin
acuzații false? (Pag. 348)
Cercetatorii au examinat fiecare cont, real sau fabricat, pentru a prezenta a 37 de
caracteristici diferite. Aceste caracteristici includeau lucruri precum: infractorul a facut
comentarii sexuale; sarutul a fost implicat; s-a produs fellatio; a avut loc cunnilingus; victima era
legata; ceva personal a fost furat victimei; infractorul era scuzat; si a fost o penetrare anala
Au fost puncte de diferenta intre cele doua
De ex, in conturile reale au fost raportate mai multe comportamente diferite, trasaturi
preudo-

Confesiunile false și adevărate (cap. 17)- False and true confessions

1. Ce categorii de false confesiuni există conform tipologiilor propuse de diverși
autori (
Ex :Kassin &Kiechel, 1996;Ofshe and Leo ,1997) ? Prin ce se caracterizează fiecare
dintre aceste categorii ? (Pag.351 și Pag. 360)
Kassin si Kiechel descriu trei tipuri diferite de marturisire falsa care nu sunt in totalitate
diferite de cele formulate de Ofshe si Leo:
 - Marturisirea falsa voluntara: aceasta este motivata personal si apare in absenta presiunii
externe din partea celorlalti
- Confesiune falsa, conforma cu constrangerea: suspectul convesioneaza pentru a scapa de
un interogatoriu aversiv, a asigura un beneficiu promis sau a evita un rau amenintat;
Marturisire falsa cu interioritate constransa: suspectul incepe sa creada ca a comis crima

2. Ce consecințe poate avea o falsă confesiune asupra modului în care se va

desfășura
demersul de investigare a cazului în etapele următoare? (Kassin, 2008) (Pag. 351)
Repere de lectură –CURS& SEMINAR –Psihologie judiciară DREPT 2019-2020
In mod traditional, confesiunea a fost vazuta ca rezultatul important al interviurilor
politiei cu suspectul. Marturisirea serveste atat ca probe, cat si ca mijloc de a accelera un caz prin
sistemtul de justitie penala. Intre 40-76 la suta din interogatoriile politiei se termina intr-o
marturisire( Gudjonsson). In timp ce factorii care conduc la confesiune si confesiune falsa pot fi
foarte similari, caderea dintr-o confesiune falsa poate fi la fel de grava ca si cea a unei marturisiri
adevarate. Se poate face o confesiune falsa din mai multe motive, dar, odata facuta, poate fi
dificil de inversat. Are consecinte in sala de judecata si in sala de juriu. Kassin( 2008) prezinta
un argument detaliat despre confesiuni false in legatura cu sistemul de justitie penala. Opinia lui
Kassin este ca o confesiune, adevarata sau falsa, are un efect puternic asupra procesului de
justitie penala.
Consecintele pe termen lung ale unei confesiuni realizate din motive pe termen scurt pot
fi coplesitoar. Exista multi factori care duc la confesiuni, dar tehnicile de interogare ale politiei
sunt importante. Incapacitatea politiei de a distinge in mod eficient si precis adevarul de o
minciuna inseamna ca persoanele nevinovate pot fi expuse unor tehnici de interogare care se
bazeaza pe asumarea vinovatiei.
Unele confesiuni false sunt in intregime voluntare in sensul ca marturisirea nu provine
din presurizarea politiei, cum ar fi cea care rezulta din anumite tehnici de intervievare.

3. Care sunt principalele motive care pot determina o persoană să mărturisească o

faptă
chiar dacă nu a comis-o (Gudjonsson and Sugurdsson, 1999) (Pag. 351)
- Acestia marturisesc din cauza presiunii politiei
- Le este frica de ce s-ar intampla daca nu marturisesc
 - Ei cred ca politia i-a intimidat sa marturiseasca
- Au marturisit pentru ca s-au simtit vinovati de comiterea crimei
- Au vrut sa scape de povara
- Au marturisit pentru ca au avut nevoie sa povesteasca cuiva
- Au marturisit pentru ca nu are rost sa nege in interviu
-
4. Care sunt principalele motive care pot determina o persoană să mărturisească o
faptă
chiar dacă nu a comis-o ? (Kavanaugh (2016) (Pag. 351)
-Neînțelegerea implicațiilor pentru acest lucru în sistemul adversar și rezultatele posibile
pentru realizarea unei astfel de mărturisiri.
-Dorința de a obține faimă sau notorietate.
-Pentru a ajuta pe cineva care a fost de fapt infractorul.
-Boală mintală
5. Care sunt aspectele specifice modului de obținere a mărturiilor prin metoda
REID?
(Pag. 353-354)
• It should take place in a small, bare room.
• Controls for things such as lighting should be inaccessible to the suspect.
• Invasion of the suspect’s physical space by the officer is desirable.
• If possible, the room should be fitted with a one-way mirror so that another officer can
secretly view the suspect for signs that he or she may be becoming distressed or tired. These
times are when the suspect may be especially vulnerable to pressure to make a confession.
6. Care sunt aspectele specifice modului de obținere a mărturiilor prin metoda ,,Mr
Big,,?
(Pag. 354)
It involves setting a complex and elaborate trap which may unfold over weeks or
months. The aim is to obtain a confession from the suspect away from the custodial setting. It
requires massive deceptive input from the police, together with the necessary social and financial
support.
 it is likely to be effective when used against a crime perpetrator but it has clear risks in
relation to innocent suspects.
EXEMPLU: a Canadian, who confessed and was convicted along with another man in
1992 for sexual assault and murder but was eventually exonerated on the basis of DNA evidence.
He was convicted of beating and sexually assaulting a 16-year-old girl, Brigitte Grenier, at a rock
music concert. He was young and naive and financially in poor circumstances. Two undercover
Canadian police officers posed as tourists who gave him copious amounts of money for doing
odd jobs. They also went drinking with him and provided him with luxurious accommodation.
Eventually, they offered that he could join their criminal organisation. He falsely confessed to
Brigitte’s murder to impress a fictitious gang leader who was looking for someone with the
capacity for violence. The confession contained numerous factual errors but Kyle Unger was
nevertheless convicted. Other evidence was jailhouse evidence of a confession told to another
prisoner and a wrongful claim by a forensic expert that one of Unger’s hairs was found on the
victim’s body
7. Care sunt aspectele specifice modului de obținere a mărturiilor prin metoda
P.E.A.C.E.?
(Pag. 354)
In Marea Britanie, modelul PEACE( pregatire si planificare, implicare si explicare, cont
si clarificare, inchidere si evaluare) este abordarea folosita. A fost folosit pentru prima data in
1993 in MB si face parte din strategia de pregatire a politiei. Este folosit in alta parte, innclusiv
in Noua Zeelanda si Norvegia. PEACE a fost dezoltat colaborativ intre politie, cercetatori si alti
practicieni, bazandu-se partial pe concluziile cercetarilor.
Printre scopurile sale declasate se numara si dorinta de a provoca confesiuni false.
Potrivit lui Gud Jonnson si Pearse(2011) PEACE se concentreaza pe lucruri precum
corectitudinea, deschiderea, responsabilitatea, raspunderea si gasirea adevarului- marturisirea nu
este o fixare asa cum se intampla in metoda de interogare Reid. Minciuna suspectilor nu este o
optiune pentru politia din MB si nici nu se folosesc dovezi false. Acest lucru nu inseamna, totusi,
ca aceste confesiuni false nu apar. Deparece marturisirea falsa este motivata de o gama larga de
factori, altele decat metodele stresante de interogare ale politiei. Asadar, retineti ca confesiunea
falsa indusa de politie este cea mai aplicata in situatia americana

8. Care dintre metodele de interogare /intervievare conduce la creșterea

probabilității de
apariție a mărturiilor adevărate? De ce? (Pag. 357)
Interogatoriul in stil Reid a marit ratele atat de confesiuni adevarate, cat si false. In
schimb, stilul de interviu bazat pe PEACE a redus nr confesiunilor false, dar nu a afectat sau
redus numarul de confesiuni adevarate.
 9. Care dintre metodele de interogare /intervievare conduce la creșterea
probabilității de
apariție a mărturiilor false? De ce? (Pag. 357)
Interogatoriul in stil Reid a marit confesiunile false, asta si datorita faptului ca
anchetatorii pot fi, din diferite motive, dornici sa accepte marturisirea falsa ca fiind adevarata.
10. Cum se clasifică falsele confesiuni în funcție de strategiile de interogare
utilizate?
(Pag.355)
Ofshe si Leo 1997 au identificat diferite tipuri de confesiuni false, pe baza straturilor de
interogare ale politiei care obtin marturisirea:
- confesiune falsa care respecta statul:
A fi acuzat de o infractiune este o situatie stresanta care poate fi agravata de interogatori
insistent si aparent fara sfarsit de catre politie. Este posibil ca suspectul sa nu aiba niciun raspuns
la ceea ce intreaba. In incercarea de a scapa de o astfel de situatie, suspectul poate marturisi.
- Confesiuni false care respecta contrangerile: amenintarile de vatamare sau promisiunile
de clementa pot contrande suspectul sa marturiseasca. De ex, detectivii pot parea de acord ca
infractiunea ete un accident si nu o infractiune. Cu toate acestea, ei insista asupra unei marturisiri
pentru a confirma acest lucru
- marturisirea falsa care persista:
Suspectul incepe sa devina convins ca exista sansa ca acesta sa fi comis de fapt crima,
desi nu isi aminteste acest lucru. De ex, suspectul poate fi convins ca drogurile sau alcoolul au
provocat acest lucru, explicand astfel lipsa memotiei evenimentului.
11. Ce strategii utilizează anchetatorii pentru a convinge pe suspecți să
mărturisească o
faptă? (Pag. 355-356)
Marturisirea este in mare parte rezultatul unui proces rational de luare a deciziilor in care
oamenii optimizeaza orice situatie pentru ei insisi in contextul alternativelor posibile. Asa cum
sugereaza manualul politiei, politia obtine marturisiri determinandu-l pe suspect sa creada ca
probele impotriva lui sunt insurmontabile. De ex, este sigur ca vor fi condamnati, indiferent de
dovezile suplimentare confesionale. Confesand, suspectul poate obtine un avantaj, cum ar fi o
reducere a pedepsei. In urma marturisirii, ramane posibil ca suspectul sa fie gasit nevinovat. De
ex, marturisirea lor poate contine informatii inexacte= pot descrie folosirea unei arme diferite de
cea pe care politia o considera folosita.
12. Ce strategii sunt recomandate persoanelor anchetate pentru a rezista tacticilor de
persuadare aplicate de investigatori în timpul interogatoriului? (Pag. 355-356)
 Conform teoriilor rezistentei la persuasiune, sune necesare doua resurse:
1) capacitatea de a rezista influentei
2) motivatia de a rezista influentei. Rezistenta poate implica urmatoarele:
- Capacitatea de a evalua in mod corespunzator informatiile pentru a ajunge la decizii
optime si pentru a actiona astfel incat sa ii permita atingerea obiectivelor;
- Capacitatea de a-si exercita vointa si pentru a indeplini acest lucru necesita ca indiividul
sa poata sa se concentreze pe obiectivul de a obtine cel mai bun rezultat legal pentru sine.
In plus, suspectul trebuie sa evite adoptarea unor obiective contraproductive, cum ar fi
incercarea de a satisface interogatoriul( poate pentru a iesit cat mai repede din
interogatie)
13. Ce elemente de după depunerea mărturii îi pot determina pe investigatori să
bănuiască sau să detecteze o falsă confesiune? (Pag. 362)
Berger(2008) sustine ca marturisirile false ar putea fi in atentia autoritatilor atunci cand:
- Inconsecventa marturisirii determina sa se renunte la acuzatii
- Confesorul incearca sa nege sau sa retraga marturisirea
- Cererea de confesiune falsa se face in procesele care au loc dupa condamnare; sau
- Atunci cand este gasit adevaratul faptuitor- desi acest lucru este exceptional
14. Ce soluții practice se pot aplica de către investigatori după depunerea unei
mărturii
pentru a verifica dacă respectiva confesiune este adevărată sau falsă ? (Kavanaugh
(2016)?(Pag. 357)
Kavanaugh(2016) subliniaza importanta revizuirii post-confesiune) a dovezilor in
concordanta cu marturisirea, luarea in considerare a ipotezelor alternative si cautarea
neconcordantelor dintre dovezile pe care politia le are si continutul marturisirii

15. Ce recomadări/ reforme sunt puse în aplicare pentru a reduce problema falselor
confesiuni (Pag. 366-367)
Principalele recomandari( reforme) au fost urmatoarele( kassin 2010), desi nu se poate
sublinia prea mult faptul ca sunt orientate in special catre contextul american si pot fi deja
folosite in alta parte:
 - Inregistrarea electronica a tuturor interogatorilor si interviurilor; cerinta este ca fiecare
interviu sau interogatoriu privativ sa fie inregistrat in intregime, folosint o pozitie a
camerei care pune accentul egal pe suspect si interogator
- Limitarea timpului de arestare si de interogare: ar trebui sa existe restrictionarea duratei
maxime a interogatoriilor, astfel incat sa poata fi depasita doar cu permisiunea unei
autoritati) de ex un ofiter de politie superior). Aceasta este deja o cerinta in Regatul Unit
- Prezentarea dovezilor false: cartea alba incurajeaza sistemul de justitie penala sa fie mai
sensibil la efectele pe care le pot avea probele false in textul interogatoriilor. Din acest
motiv, poate politic, cartes slbs nu mai recomanda interzicerea completa a utilizarii de
dovezi false in interogatoriu. Aceasta sugereaza ca grupurile vulnerabile, cum ar fi tinerii
si cei cu restrictii intelectuale, nu ar trebui sa fie supusi prezentarii de dovezi false
Inchisoarea eficienta

1. Ce este caracteristic viziunii retributioniste asupra inchisorii?

Retributiștii consideră că scopul închisorii este acela de la livra pedepse.

2. Ce este caracteristic viziunii utilitariste asupra inchisorii?

Utilitarii văd închisoarea ca parte a unui proces de aducere despre modificările care reduc
probabilitatea rejudecarii.
Cu toate acestea, utilitarul s-ar putea susține că acest lucru în sine are prea puțin punct,
dacă nu reduce sansele ca altii sa fie victimizati in viitor și deci mai mult decât este necesară
închisoarea. Abordarea utilitaristă presupune că penalitățile tuturor genurilor ar trebui să crească
probabilitatea ca infractorul (și alții care văd rezultatul posibil al riscului pe care-l asumă) vor
înceta să ofenseze în viitor. Eficacitatea sistemul penal în reducerea criminalității poate fi evaluat
în diferite căi

3 Ce este caracteristic viziunii umanitariste asupra inchisorii ?

Umanitarii văd că adesea prizonierii provin din fonduri de privare și victimizare, la fel
merită reabilitare.Tratamentul uman este necesar pentru a răspunde nevoilor infractorilor și
pentru a opri ciclul nesfârșit de abuzuri în care victimele devin viitori in. umanitar ar putea
sugera că mulți infractori sexuali sunt mulți cazuri au fost victime ale agresiunii sexuale, astfel
încât pedeapsa aspră singură este inadecvată. Tratamentul uman este necesar pentru a răspunde
nevoilor infractorilor și pentru a opri ciclul nesfârșit de abuz în care victimele devin viitori
infractori

4 Ce factori pot explica aparitia criminalitatii? Ce metode de interventie/

tratament sunt specific asociate cu fiecare factor in parte ?
Distres emoțional: problemele emoționale adânci sunt
Exprimate în comportament penal.
Tratamente psihodinamice precum psihanaliza.
Consiliere centrată pe client.
Deficitul educațional
Programe de învățământ precum lectura, matematica,
etc.
Instruirea în abilități practice de muncă.
Învățarea comportamentului infracțional: comportamentul infracțional este învățat.
Etichetarea persoanelor ca fiind deviante asigură că așa este
le este dificil să funcționeze eficient în normal
contexte, forțându-le astfel în sisteme sociale deviante
și criminalitate.

5 . Ce principii stau la baza construirii si functionarii institutiilor/ inchisorilor

terapeutice?
evaluare continuă;
• monitorizare continuă;
• sensibilitate la nevoile rezidenților;
• orientat pe competențe;
• „doză” suficientă sau cantități de tratament;
• vizat pe factori criminogeni;
• îngrijire minuțioasă.
 comunitatea terapeutică este construită pe baza valorii terapeutice dovedite a mediilor de
susținere socială (afirmative)
în terapie. Deoarece nu se bazează pe rezultatele cercetării sau pe metodele clinice
consacrate, acesta poate fi văzut ca un model bazat ideologic.
Toate aspectele legate de luarea deciziilor sunt democratizate și
include implicarea prizonierilor.
. 6. Cum este explicata violenta in inchisori prin intermediul teoriei deprivarii?
Teoria deprivării: Deși este greu de atribuit unor autori specifici, teoria deprivării
presupune acea închisoare in care violența este consecința degradării și stigmatizării condițiilor .
Unii prizonieri răspund la aceste condiții asuprite acționând violent.Adică nu sunt violenți prin
dispoziție. În aceste condiții, ei adapteaza brutalitatea la „codul închisorii”.

7. Ce strategii ar trebui aplicate pentru a gestiona problema riscului de suicid in

inchisori?
Reducerea numărului de prizonieri aflați în detenție și aceia cu boli mintale.
• Încercarea de a să evita consecințele negative asupra prizonierilor care raportează
gânduri suicidale personalului. Consecințele pot fi extrem de neplăcute, cum ar fi banda de
rutină, care pot descuraja raportarea.
• Permiterea personalului să identifice și să asiste prizonierii cu sentimente de suicid.

8 . Ce roluri are/ tipuri de activitati desfasoara psihologul care lucreaza in

inchisoare?
Evaluarea riscurilor: timpul prizonierului în închisoare trebuie să fie planificat și stabilite
obiective. De exemplu, la ce stadiulpoate infractorul să fie mutat într-un loc mai puțin sigur
mediului inconjurator? Când ar trebui sa primeasca permisiunea de a pleca acasă și când ar trebui
eliberat infractorul ?
• Evaluarea inițială a riscului: aceasta depinde de trecutul infractorului, inclusiv o
evaluare a factorilor care au condus la inchiderea lui: acestea pot include oricare dintre acestea
urmatoarele - managementul furiei si stresului; cognitiv tratamente comportamentale pentru
anxietate sau depresie; și abilități interpersonale.
• Decizii de a progresa prin sistemul penitenciarului , până la eliberarea definitivă:
aceasta este mai degrabă o sarcină corporativă numai pentru psiholog, deși contribuția de
psiholog la decizie poate fi substanțiala.
 Considerațiile ar include atitudinea față de infracțiune; cunoașterea problemelor de
comportament legate de infracțiuni; comportament în închisoare; și alți factori care indică
adecvarea progresiei.