Universitatea Ecologica Din Bucuresti

Facultatea De Drept

Disciplina : Psihologie Judiciara

Referat Psihologia Judiciara

Nume profesor :

Nume Elev :

Anul I-IF

Grupa 101
 Cuprins

1. Definitia psihologiei judiciara.

2. Ce intelegem prin psihologie judiciara.
3. Devianta si delicventa.
4. Notiuni fundamentale de psihologie judiciara.
4.1. Obiectul psihologiei judiciare
5. Relatiile psihologiei judiciare cu alte discipline.
 1.Definitia Psihologiei Judiciare

Psihologia judiciara poate fi definita ca o disciplina distincta cu caracter

pragmatic , formativ, avand ca obiect studiul fiintei umane implicata in
drama judiciara,avand finalitatea de a obtine cunostiintele si de a evidentia
legitatile psihologice apte sa fundamenteze interpretarea corecta a
comportamentelor umane cu finalitate judiciara.

Psihologia judiciara studiaza caracteristicile psihosociale ale participantilor

la actiunea judiciara ( infractor , victima , martor , anchetator , magistrat ,
avocat etc) , modul in care aceste caracteristici apar si se manifesta in
conditiile concrete si speciale ale interactiunii lor in cele 3 faze – faza
preinfractionala , infractionala propriu-zisa si postinfractional.

2.Ce intelegem prin psihologia judiciara

Noţiunea de psihologie (gr. psyche- suflet şi logos-ştiinţă) este definită ca
ştiinţa proceselor psihice, a însuşirilor şi relaţiilor interumane. Dominanţa
caracteristică a existenţei umane decurge din procesele cognitive,
voliţionale şi afective, rezultate din faptele produse de om, precum şi din
însuşirile, trăsăturile şi reflectarea psihică a relaţiilor interumane.

Psihologia judiciara este stiinta si practica , o contopire a psihologiei

generale si sociale aplicate la domeniul infractionalitatii.Domeniul
psihologiei judiciare consta in devianta , adica conduite care se abat de la
normele morale si mai ales legale dintr-o cultura.Obiectul este studiul si
analiza comportamentelor implicate in procesul judiciar.

3.Devianta si delicventa

Devianța se referă la încălcarea normelor sociale; nu se limitează la normele legale,

înglobând toate deviațiile posibile. Acest fenomen se poate înțelege numai într-un
context social. Pe lângă aspectul negativ, ea poate fi uneori un fenomen reglator al
vieții sociale.Devianța întărește conformarea și certifică normalitatea.
Delincvența se referă la încălcarea normelor legale, a legilor scrise. Aceasta are o
dimensiune statistica juridică, sociologica , psigologica ,economica si prospectivă și
culturală. Delincvență poate fi de trei tipuri:

 reală: cunoscută și sub denumirea de cifra neagră a criminalității. Se referă la

toate actele și faptele antisociale interzise prin lege, indiferent dacă sunt
descoperite sau pedepsite
 descoperită: doar acele fapte care sunt descoperite
 judecată: doar cea sancționată conform normelor legale

4.Notiuni fundamentale de psihologie juridica

4.1. Obiectul psihologiei judiciare

Psihologia judiciara ca disciplina de sine statatoare, are obiectul sau propriu de

studiu, analizat prin prisma teoriilor explicative ale comportamentului infractional,
utilizand metode de investigare a personalitatii implicate in diferite ipostaze ale
scenariului juridic.

Domeniul psihologiei judiciare il constituie in esenta devianta, conduitele care nu

se incadreaza in normele morale sau legale ale societatii. Deci, obiectul
psihologiei juridice il reprezinta studiul si analiza comportamentului uman implicat
in procesul judiciar, adica omul aflat intr-o ipostaza speciala.

Termenul de comportament are o conotatie extinsa. In sensul cel mai general,

comportamentul reprezinta reactia unei persoane intr-o situatie data sau intr-un
anumit context social – considerat drept sistem de referinta.

Personalitatea umana este complexa si dinamica ea prezinta parametrii multipli,

adeseori contradictorii care nu permit o previziune exacta, ci una probabilistica in
care o persoana va actiona in mediul ambiant.

5.Relatiile psihologiei judiciare cu alte discipline.

Daca luam in considerare modul in care s-a constituit, precum si diversitatea si

complexitatea obiectivelor pe care le vizeaza, dar mai ales natura problematicii pe
care o abordeaza, rezulta ca psihologia judiciara are numeroase conexiuni si puncte
de convergenta cu alte stiinte, in special psihologice si juridice. Din prima categorie
mentionam:

psihologia generala;

psihologia sociala;

psihologia experimentala;

psihologia diferentiala;

psihodiagnosticul.

Din a doua categorie fac parte:

dreptul penal;

procedura penala;
criminalistica;

criminologia;

medicina legala.

Psihologia judiciara promoveaza raporturi de interconditionare reciproca in primul

rand, cu psihologia generala, de la care preia fondul principal de concepte pentru
descrierea si explicarea fenomenelor psihice, evidentiind factorii determinanti ai
dezvoltarii psihice, legile explicative ale acesteia, precum si principalele modalitati de
investigare a proceselor, insusirilor psihice si a structurii personalitatii. Psihologia
judiciara, utilizand sistemul conceptual si metodologic oferit de psihologia generala,
contribuie la verificarea si validarea acestora. Deci, prin informatiile noi pe care le
ofera privitor la anumite aspecte cu caracter general ale vietii psihice, contribuie la
imbogatirea stocului informational al psihologiei in general.

sihologia judiciara promoveaza raporturi stranse si cu psihologia sociala datorita

faptului ca fenomenele care constituie obiectul sau de analiza au o determinare
predominanta de factura psihologica. Fenomenele infractionale nu pot fi intelese si
explicate corect in afara contextului psihosocial in care se produc. Psihologia sociala
ofera modele teoretico-interpretative pentru intelegerea infractionalitatii, metodologie
de investigare a protagonistilor acesteia in mediul lor de evolutie in grupuri si structuri
sociale.

Raporturile dintre cele doua stiinte sunt atat de stranse, incat psihologia judiciara
era considerata o ramura a psihologiei sociale, ceea ce este, evident, o exagerare.

Sunt importante si relatiile psihologiei judiciare cu psihologia diferentiala, disciplina

care ofera informatii vizand tipologiile umane de natura psihologica si deosebirile
psihologice interindividuale. Aceste informatii sunt utile atat pentru constituirea
fondului teoretic al psihologiei judiciare, cat si pentru intelegerea si elucidarea unor
infractiuni .

Deci, psihologia judiciara contribuie la consolidarea arsenalului teoretico-metodologic

al acestor discipline, validand sau invalidand anumite ipoteze sau modele teoretico-
aplicative ale acestora, astfel incat contributiile si efectele sunt reciproce.

Psihologia judiciara, definita ca disciplina formativ-aplicativa si de cultura

profesionala a specialistilor din domeniul judiciar, al carui obiect de studiu il constituie
intelegerea aprofundata si nuantata a personalitatii umane implicata in procesul
judiciar, are relatii cu stiinta dreptului, oferindu-i acesteia un instrumentar al
interpretarii corecte a conduitelor umane cu implicare infractionala. „Din acest punct
de vedere, dreptul ii limiteaza psihologiei judiciare aria de extensie strict la conduita
umana analizata din perspectiva normelor juridice (autor, martor, persoana banuita,
conduita simulata etc.) si a solutionarii sub just temei a principiilor judiciare” (Mitrofan
& colab., 2000, p. 12).

Cunostintele de psihologie judiciara contribuie, in dreptul penal, la aprecierea

elementelor de culpa, vinovatie, intentie, prevedere, stare emotionala, conduita
simulata, responsabilitate etc., ajutand la o mai buna dozare a pedepselor si o justa
incadrare a faptelor.

Legaturile procedurii penale cu psihologia judiciara se regasesc in aceea ca, o serie

intreaga de activitati, cum ar fi confruntarea, perchezitia, prezentarea spre
recunoastere, ascultarea, nu pot fi eficiente decat in masura in care cei care se
ocupa de cercetare vor avea cunostinte psihologice necesare cunoasterii corecte a
conduitelor umane, in raport cu a caror interpretare si obiectivare actul procedural sa
aiba maximum de eficienta sub aspectul aflarii adevarului.

Relatia cu criminalistica (stiinta care se ocupa cu cercetarea mijloacelor si cu

elaborarea metodelor pentru prevenirea infractiunilor, pentru examinarea probelor
judiciare in vederea descoperirii infractiunilor savarsite si a infractorilor) este
biunivoca, regasindu-se atat in aspectele teoretice, cat si cele practice ale ambelor
discipline.

Numai cunoscand psihologie juridica, criminalistii vor putea trage concluzii juste cu
privire la intentiile, motivatiile si actiunile autorilor si victimelor acestora, anticipandu-
se conduitele de simulare, disimulare, victimizare, evaluarea identificarii, fabricarea
de alibiuri etc., toate acestea apte sa ofere indicii de descoperire a autorilor si
probarea vinovatiei acestora.

In ceea ce priveste tactica criminalistica, numai daca ne referim la vasta si complexa

activitate de ascultare a invinuitului, este clara necesitatea cunoasterii intregului
registru al potentialului psihologic al individului uman (invinuit, martor, victima, parti,
experti etc) implicat in procesul judiciar.

Psihologia judiciara mentine legaturi stranse cu criminologia (stiinta care studiaza

conduita infractionala din punct de vedere al genezei si gasirea metodelor pentru
prevenirea si combaterea ei).

Psihologia judiciara ofera criminologiei date si legitati, instrumente si metodologie a

caror finalitate vizeaza sanogeneza si ecologia morala.

Psihologia judiciara are legaturi de interdisciplinaritate si cu medicina legala, care-i

ofera tabloul psihocomportamental si caracterial al personalitatii infractorului,
ilustrand in mod nuantat motivatiile, tendintele, potentialul intelectual, actional,
agresivitatea, structura temperamentala si echilibrul emotional in vederea
circumscrierii conduitelor autorului din punct de vedere psihologic si ulterior psihiatric,
in legatura cu necesitatea juridica a stabilirii gradului de responsabilitate penala.

Bibliografie –

-Adelina Oana Dutu , Psihologie Judiciara , Ed. Sitech,2017.

-https://ro.scribd.com/document/326226327/psihologie-judiciara-bibliografie

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologie_judiciar%C4%83

-http://file.ucdc.ro/cursuri/D_2_N211_Psihologie_judiciara_Tanasescu_Camil.pdf