Beneficii aduse de Psihologia Judiciara

Marinache Andreea - Grupa 4

Anul II, Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Psihologie, ZI
 Societatea umană , în devenirea ei istorică , nu a evoluat haotic, la
întâ mplare, chiar dacă traiectoria ei evolutivă îi era necunoscută . Încă din fazele
iniţiale ale existenţei fiinţei umane s-au instituit, din necesită ţi practice, minime
reguli de conduită care, cu timpul, s-au transformat în norme, devenind
obligatorii pentru toţi membrii unei comunită ţi. În acele minimale reglementă ri
ale raporturilor interumane, iar apoi intergrupale, îşi are originea dreptul care,
treptat, într-un proces complex şi de lungă durată , se transformă în ştiinţă de
sine stă tă toare şi practică socială .
Psihologia judiciară se adresează tuturor categoriilor de specialişti care
participă la înfă ptuirea justiţiei şi ale că ror hotă râ ri produc un impact asupra
destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii. Din această perspectivă ,
psihologia judiciară se defineşte drept disciplină distinctă , cu un pronunţat
caracter pragmatic, informativ-formativă şi de cultură profesională a
magistratului în statul de drept, care are ca obiect studierea nuanţată şi
aprofundată a fiinţei umane (persoana) implicată în drama judiciară , în scopul
obţinerii cunoştinţelor şi evidenţierii legită ţilor psihologice, apte să
fundamenteze interpretarea corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară
sau criminogenă .

Impactul psihologiei judiciare asupra demersului actului de dreptate este

resimţit pe două direcţii majore:

Pe de o parte, îl ajută pe magistrat la înţelegerea aprofundată şi nuanţată

a individului uman (autor, victimă , martor etc.), participant la drame judiciare şi,
pe de altă parte, îi oferă un ajutor imediat, avertizâ ndu-l asupra propriilor sale
limite caracterial-psihologice şi atitudinal-aptitudinale, exersâ ndu-i
autocontrolul şi oferindu-i, totodată , acele strategii tehnice şi mijloace cu ajutorul
că rora aceste limite pot fi depă şite.
Avâ nd deci de judecat omul, magistratul trebuie să -l privească din perspectiva
persoanei, care în mod obişnuit acţionează raţional, de multe ori automat nu o
dată însă şi iraţional, justiţia în evoluţia ei tinzâ nd prin intervenţie preventiv-
ofensivă eficace să reducă şi să îngră dească din ce în ce mai mult potenţialul de
raţionalitate criminogenă al fiinţei umane.

Conexiunile psihologiei judiciare cu psihologia generala, cu psihologia

sociala si cu alte ramuri ale psihologiei

Faptul ca adancirea cunoasterii unor domenii stiintifice reclama

interdisciplinaritatea, nu mai este de mult o noutate. La granita dintre stiinte
exista domenii conexe interdisciplinare care-si "intind mana", imprumutandu-si
metodologii, cunostinte si instrumentar in vederea conturarii de noi adevaruri,
care, devenind ulterior certitudini, vor consta ca "pamant destelenit" si vor fi
reclamate putin cate putin ca stiinte independente. Exemplificativ, in studiul
lumii vii, in domeniul tangent biologiei si chimiei a luat nastere biochimia, cu
resursa ei deosebit de spectaculara, genetica. Similar, in domeniul tangent
psihologiei generale si dreptului (stiintelor juridice) a luat nastere psihologia
judiciara.
A) Relatiile cu psihologia generala
Psihologia judiciara, definita ca disciplina formativ-aplicativa si de cultura
profesionala a magistratului în statul de drept, al carei obiect îl constituie
studiul si întelegerea aprofundata si nuantata a personalitatii individului uman
implicat în procesul judiciar, are legaturi de subordonare si interconditionare
reciproca în primul râ nd cu psihologia generala, de la care împrumuta si aplica
metode de abordare a domeniului, cunostinte asupra unor legi psihologice
si instrumente de investigatie cu arie de larga aplicabilitate, constituind, dintr-un
anumit punct de vedere, un domeniu experimental al psihologiei si al dreptului.
Studiind legile fenomenelor psihice, psihologia generala ofera o baza
solida pentru rezolvarea problemelor practice, specifice din cadrul sistemului
activitatilor judiciare si, invers, incercand sa ajute la solutionarea unor probleme
practice prin lamura sa aplicativa, psihologia judiciara, isi poate extrage si
fundamenta, din punct de vedere stiintific, adevarurile sale mai generale cu
caracter de lege. Psihologia generala studiaza general-umanul din psihic, ca
reflectare in omul individual a planului general-social, alcatuit din ceea ce este
comun intregii istorii a existentei umane. De aceea, perspectiva de abordare a
psihicului uman este mai abstracta si mai generala. Ea ofera insa aparatul
conceptual si metodologic pentru disciplinele aplicative, deci si pentru psihologia
generala, care, la randul ei, este adaptata specificului preocuparilor proprii ale
acestora.
Psihologia judiciara verifica o serie de informatii asupra legitatilor
evidentiate de psihologia generala intr-un compartiment distinct al existentei
umane si, totodata, furnizeaza noi informatii, evidentiaza noi aspecte cu caracter
de legitate specifice domeniului, in urma cercetarilor si investigatiilor efectuate.
 In opinia unor autori, in cadrul psihologiei aplicate trebuie diferentiata
psihologia aplicata generalizata, de psihologia aplicata specializata. In timp ce
prima s-ar ocupa de psihodiagnoza, de organizarea si optimizarea diferitelor
activitati, psihologia aplicata specializata se ocupa de activitatile concrete din
diferite din sectoare ale existentei umane. Desigur, psihologia judiciara face parte
din a doua categorie, insa ea incorporeaza activ si adapteaza o mare parte din
strategiile, metodologia si instrumentarul ce apartine psihologiei aplicate
generalizate.

B) Relatiile cu psihologia sociala

Datorita faptului ca individu uman, care face obiectul studiului si al

psihologiei judiciare, este participant la drama judiciara, se recunoaste implicit
legatura psihologiei judiciare cu psihologia sociala, care la randu-i, ii va oferi
metodologie, instrumentar si cunostinte necesare intelegerii aparitiei si
dezvoltarii dramei judiciare, precum si a protagonistilor acesteia in mediul lor
social natural de evolutie, in colective si medii, grupuri si subculturi sociale.
Legatura cu psihologia sociala este atat de stransa,incat unii autori considera
psihologia judiciara ca fiind una din ramurile aplicative ale psihologiei sociale.
Astfel, pentru P. Golu, psihologia social-juridica se ocupa de studiul
aspectelor psihologice implicate in relatiile dintre legislatie si conduita vie a
indivizilor, constientizarea si cunoasterea de catre cetateni a normelor social-
juridice, cauzele si consecintele abaterii de la ele, caile redresarii
comportamentelor care vin in conflict cu normele social-juridice, problemele
psiho-sociale ale delicventei juvenile si al remedierii ei etc. Tot in aceasta
directie, T. Bogdan considera psihologia judiciara ca o parte aplicata a psihologiei
sociale care urmareste sa descopere acele mijloace psihologice care pot contribui
la o mai adecvata stabilire stiintifica a adevarului material, deci la o mai
achitabila administrare a justitiei.
Desigur, fara a neglija raporturile cu psihologia generala, psihologia
judiciara este, intr-adevar, foarte strans legata de psihologia sociala, care,
studiind planul particular-social din constructia omului, se caracterizeaza printr-
o abordare mai concreta a omului, urmarind efecte individuale si de grup ale
unor determinari concret-istorice. Pentru psihologia judiciara explicatia
psihosociala, bazata pe considerarea individului uman in contextul
interactiunilor sale cu grupurile de apartenenta, cu alte persoane, cu normele
social-morale si social-juridice cu valoare reglatorie pentru conduita sa, se
dovedeste a fi deosebit de utila pentru organizarea demersurilor sale teoretice si
practice.

C) Relatiile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei

Fara indoiala ca, in organizarea demersului sau teoretic si practic,

psihologia judiciara se va adresa si altor ramuri ale psihologiei, cum ar fi:
psihodiagnosticul si psihologia diferentiala, care ofera date asupra tipologiilor si
a diferentelor interindividuale. Psihologia experimentala ofera, de asemenea,
date deosebit de interesante referitoare la instrumentarul investigatoriu ce
poate ajuta la abordarea diferitelor componente ale personalitatii subiectilor, in
vederea, mai ales a evaluarii conduitelor simulate si a posibilelor dezechilibre ce
se pot finaliza criminogen. Trebuie subliniat ajutorul oferit de psihologia
experimentala prin expresia ei psihofiziologica, la evaluarea functionalitatii
analizatorilor atat de mult discutati in faza senzorio-perceptiva a marturiei, cat si
pentru biodetectia comportamentului simulat.

Preocupă rile ce conturează obiectul psihologiei judiciare:

a) teoretice:
-de a-şi organiza şi îmbună tă ţi aparatul teoretico-conceptual cu care operează şi,
pe de altă parte, de a asigura funcţionalitatea acestui construct;
-de a elabora modele teoretico-explicative privind etiologia unor fenomene
psihice de care se ocupă în mod preponderent;
-dea urmă ri validarea unor modele conceptuale teoretico-explicative, elaborate
de psihologia generală şi psihologia socială , în urma testă rii acestora pe terenul
specific activită ţii judiciare;

b) practic-aplicative:
-de a-şi elabora o metodologie specifică de cercetare-investigare a realită ţii
psihice din domeniul judiciar;
-de a surprinde şi evidenţia prin intermediul cercetă rii concrete, legită ţi şi
regularită ţi specifice fenomenelor psihice din domeniul de studiu;
– de a oferi organelor judiciare informaţii pertinente şi utile privitoare la
realitatea psihică în sistemul judiciar;
-de a ajuta efectiv organele judiciare în a stabili adevă rul şi a aplica legea. În acest
sens, psihologia judiciară are un rol important în a contribui la evitarea comiterii
unor erori judiciare datorate unor cauze psihologice;
-de a contribui la elaborarea unor programe recuperative şi de a testa eficienţa
acestor programe în cadrul instituţiilor sociale specifice;
-de a contribui prin mijloace specifice la organizarea unor programe de acţiune
socială preventivă ;
-de a oferi asistenţă psihologică  concretizată în expertizele de specialitate oferite
atâ t organelor judiciare pe parcursul procesului penal, câ t şi infractorilor, atâ t pe
perioada detenţiei, câ t şi în perioada post-detenţională .

Ce este expertiza psihologica judiciara?

Expertiza psihologica judiciara este o evaluare psihologica specializata a
persoanelor angrenate in demersul judiciar, la cererea instantei judecatoresti sau
a partilor. Este un demers complex, in care sunt utilizate instrumente si tehnici
psihologice si care are ca finalitate emiterea unei opinii de specialitate. 

Dispunerea expertizei psihologice se realizeaza de catre instantele

judiciare, parchete, cabinete de avocatura, persoane fizice si alte institutii
specializate prin documente specifice (incheieri judiciare, ordonante, rezolutii
motivate, adrese sau simple cereri).
Rapoartele de expertiza psihologica se semneaza si se parafeaza de catre 
expertul psiholog, opiniile de specialitate avand forta credibilitatii rezonabile
date de catre un profesionist atestat, putand fi valorificate de catre organul
judiciar sau de catre beneficiar.
 Expertiza psihologica judiciara constituie un instrument de investigatie
util organelor de urmarire penala dar si instantelor de judecata, pentru
cercetarea problemelor specifice cu continut psihologic, esentiale pentru
solutionarea cauzelor penale sau civile, capabila sa ofere concluzii obiective,
esentiale pentru analiza dosarului cauzei.
Tudorel Butoi PhD (Institutul de Psihologie Judiciara) defineste o serie de
exigente apte sa confere raportului de expertiza psihologica credibilitate si
obiectivitate:

1. obligativitatea mentionarii cabinetului si competentelor expertului, actul de

dispunere si entitatea care solicita;
2. baza juridica, statutul legal, temeiul dispunerii expertizei;
3. materialul si metoda utilizata (teste, chestionare, date anamnestice,etc.);
4. toate informatiile, interpretarile si evaluarile vor fi sustinute permanent de
citate si surse bibliografice, precum si de suport statistico-matematic al testelor
utilizate;
5. raportarea simptomatologiei identificate la traumele obiectivate in prejudicii
si disfunctionalitati de insertie sociala;
6. opiniile de specialitate: clare, sintetice, cu referinte suport in demonstratiile de
continut ale raportului;
7. recomandarile, post opinii de specialitate: se vor cantona strict in zona de
interventie psihologiei clinice preventiv-recuperatorii, specifica terapiilor de
suport.

Partile nemultumite de rezultatele unei expertize psihologice pot solicita

opinia unui alt specialist, care poate formula opinii sau recomandari cu privire la
aceleasi obiective. Instanta de judecata, in cazul in care considera necesar, va
aprecia in mod suveran care dintre opinile de specialitate poate fi validata in
cazul dat spre judecare, nevalidarea unei opinii de specialitate neputand
constitui temei pentru tragerea la raspundere profesionala a psihologului
emitent.

Principalele cauze in care este utila efectuarea expertizei psihologice:

1. infractiunile prevazute de legea penala;

2. stabilirea discernamantului in cazul savarsirii unor fapte penale; sau stabilirea
discernamantului in cazul incheierii unor acte de dispozitie;
3. dupa accidente in situatii post-traumatice;
4. evaluarea capacitatii parentale in cazul exercitarii autoritatii parintesti,
stabilirii autoritatii parintesti, instituirea unor masuri de protectie a minorului,
pentru adoptii, copilul, victima a abuzului (fizic, psihic, sexual), etc.;
5. in domeniul dreptului muncii: climatul organizational, restructurarea
organizationala, diagnoza organizationala, angajarea in munca, mentinerea in
munca, concedierea, conflictul de munca, disponibilizarea de personal etc.
Bibliografie:

1. Ioana-Teodora Butoi, Tudorel Butoi . Psihologie judiciara, Editura Fundatiei

Romania de maine, Bucuresti, 2004
2. P. Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978