Conexiunile psihologiei judiciare cu alte discipline și

domenii de studiu din spațiul științelor socioumane.

Extinderea exercitiului de cunoastere a unor domenii stiintifice presupun interdisciplinaritatea , iar

acest aspect nu mai reprezinta de mult ceva iesit din comun. La intresectia dintre stiinte au loc intalniri
intre domenii interdiscip1inare care isi imprumuta astfel o serie de metodologii sau cunostinte în
vederea descoperirii sau organizarii de adevaruri. In acest sens în studiul psihologiei, de exemplu apare
o stransa legatura cu lumea neuro stiintelor, procesele psihice fiind astazi nu doar intelse plecand de la
intelegerea clinica sau speculativa, ci mai cu seama intro stransa relatie cu obiectivarile proceselor ce
au loc la nivelul creierului uman. Astfel in ultima vreme au aparut domenii autonome precum
neuropsihologia sau neurobiologia, domenii care sunt posibile doar la granita de dialog a cunoasterii.
Acestea sunt prin excelenta domenii nascute din interdisciplinaritate.Aceasi poveste o intalnim si în
domeniul tangent psihologiei generale si dreptului unde a luat nastere psihologiajudiciara. Acesta din
urma fiind deci un hibrid de psihologie si stiinte ale dreptului.

Psihologia judiciara al carei obiect îl constituie studiul si întelegerea aprofundata si nuantata a

personalitatii individului uman implicat în procesul judiciar, desfasoara stranse legaturi, în primul rând
cu psihologia generala, de la care preia si pune in aplicare metode, cunostinte asupra unor legi
psihologice si instrumente de investigatie.In acest sens psihologia judiciara poate fi numita un teritoriu
experimental pentru drept si psihologie. Psihologia generala aduce un aport serios in rezolvarea
problemelor de ordin practic care sunt des intalnite in interiorul sistemului activitatilor judiciare. De
cealalta parte, psihologia judiciara îsi poate prelua si contura din perspectiva stiintifica adevarurile
sale generale cu caracter de lege. Psihologia generala abordeaza aspectul general -univeresal prezent
in psihicul uman si care se reflecta în omul concret individul angrenat in spatiul lumi sociale. De aici
reiese ca perspectiva de abordare a psihicului uman specifica psihologiei generale este una abstracta.
Totusi psihologia generala are rorlul de a furniza aparatul conceptual si metodologic pentru
disciplinele aplicative precum este si pentru psihologia judiciara. In acest sens, rolul psihologiei
judiciare este acela de a investiga informatiile primite de la psihologia generala cu privire la legitatile
psihicului uman într-un compartiment distinct al existentei si eperientei umane.
Nu putem sa omitem si raportul strans dintrePsihologia judiciara si stiintele psihologiei sociale.Datorita
faptulului ca individul, care face obiectul studiului si al psihologiei judiciare este implicat in experienta
judiciara, se recunoaste astfel o stransa legatura a psihologiei judiciare cu psihologia sociala. Aceasta
din urma îi va furniza psihologiei judiciare metodologie, instrumentar sau o arie de cunostinte
necesare pentru o buna intelegere a aparitiei si dezvoltarii dramei judiciare.De asmenea apelul la
cunoastrea psihologiei sociale va oferi o intelegere a mediilor sociale din care provin cei implicati in
drama juridica. Asadar putem sesiza cum o stransa legatura cu psihologia sociala aduce beneficile unei
cunoasteri aprofundate a relatiei dintre individ si contextul sau.Individul implicat in experienta juridica
este astfel inteles, nu doar plecand de la intentiile sale, ci si de la relatiille cu familiea,grupul, sau
colectivitatea sociala in intergul sau. Se poate deci observa o foarte stransa legatura intre psihologia
judiciara si pisholgia sociala. Astfel autorul P. Golu afirma ca” psihologia social-juridica se ocupa de
studiul aspectelor psihologice implicate in relatiile dintre legislatie si conduita vie a indivizilor,
constientizarea si cunoasterea de catre cetateni a normelor social-juridice, cauzele si consecintele
abaterii de la ele, caile redresarii comportamente lor care vin în conflict cu nonnele social-jmidice ,
problemele psiho-sociale ale delicventei juvenile si al remedierii ei. Tot in aceasta directie, T.Bogdan
considera psihologia judiciara “ca o parte aplicata a psihologiei sociale care umareste sa descopere
acele mijloace psihologice care pot contribui la o mai adecvata stabilire stiintifica a adevarului
material, deci la o mai echitabila administrare ajustitiei”.
In acest sens fara a omite relatia importanta cu psihologia generala, psihologia judiciara este, indeosebi
foarte strâns legata de spatiul psihologieisociale. Aceasta din urma se axeaza pe analiza contextului
particular-social din experienta persoanei umane si cauta sa inteleaga efectele individuale si de grup
ale unor determinari socio-istorice.Astfel, in ceea ce priveste psihologia judiciara, perspectiva
psihosociala, intemeiata pe considerarea omului în contextul relatiilor sale cu familia, altii oameni,
normele sociale, juridice si morale se arata a fi de mare folos si pentru demersurile sale practice si
teoretice. In ceea ce priveste metodele utilizate in psihologia judiciara, aceasta si a prealuat majoritatea
elementelor conceptuale si teoretice din psihologia sociala. In acest sens, psihologia judiciara
imprumuta si uziteaz de tehnici sau instruemnte precum observatia,experiementul, ancheta
psihosociala, metoda interviului sau a chestionarului,sondajul de opinie.Asadar categoriile cu care
opereaza psihologia judiciara isi au originea in mod considerabil in psihologia generala si sociala.

Mai departe putem sa mentionam si legatura dintre psihologia judiciara si o serie de alte ramuri ale
psihologiei.
Astfel, în structurarea demersului sau teoretic si practic psihologia judiciara se va adresa si altor ramuri
ale psihologiei, cum ar fi: psihodiagnosticul si psihologia diferentiala, care ofera o cunoastere cu privire
la tipologiile si diferentele interindividuale. Deasmenea si psihologia experimentala poate fi de folos
,furnizand o serie de date importante referitoare la instrumentarul investigatoriu ce poate ajuta la
abordarea diferitelor componente ale personalitatii subiectilor, în vederea, mai ales, a evaluarii
conduitlor simulate.

Nu in utlimul rand trebuie sa mentionam importanta legatura dintre psihologia judiciara si stiinta
dreptului.

Psihologia judiciara ne ofera astfel un instrumentar al interpretarii corecte a conduitelor umane.

Intrucat, dreptul îsi limiteaza spatiul de desfasurare strict la conduita umana analizata din perspectiva
normelor juridice se impune un apel la cunostintele de psihologiei judiciara. Astfel, cunostintele de
psihologie judiciara contribuie, în dreptul penal, la aprecierea elementelor de culpa, vinovatie, intentie,
prevedere, stare emotionala, conduita simulata, responsabilitate. De asemenea procedura penala este
strans legata de psihologia judiciara, astfel este nevoie de o buna stapanire a cunostintelor psihologice
de catre organele ce cercetare. Prezenta acestor cunostiinte psihologice va fi de folos in diverese
activitati precum confruntarea, perchezitia, ascultarea, iar buna lor stapanire va eficientiza demersurile
celor implicati in cercetare.

Relatia psihologiei judiciare cu stiinta criminalistica este vizibila atat in ceea ce priveste aspectele
practice cat si cele teoretice. In acest sens, cercetarea la fata locului, reclamata de criminalistica,
prilejuieste o risipa de elemente psihologice asupra interpretarii si obiectivarii în câmpul faptei a
rezultatelor conduitei autorului. Numai cunoscând psihologie judiciara criminalistii vor putea trage
concluzii juste cu privire la intentiile, motivatiile si actiunile autorilor si victimelor acestora,
anticipându-se conduitele de simulare, disimulare, victimizare, eludare a identificarii, fabricare de
alibiuri etc., toate acestea apte sa ofere indicii de descoperire a autorilor si probarii vinovatiei acestora.
În ceea ce priveste tactica criminalistica numai daca ne referim la vasta si complexa activitate de
ascultare a învinuitului, este clara necesitatea cunoasterii întregului registru al potentialului psihologic
al individului uman (învinuit, martor, victima, organjudiciar, parti, experti etc.) implicati în
dramajudiciara. Psihologia judiciara mentine, de asemenea, legaturi strânse cu criminologia, aceasta
din unna având sub lupa în mod expres conduita infractogena din punct de vedere al genezei si trecerii
de la potential la act criminogen ca fenomen sociopsihologic. La rândul ei, psihologia judiciara ofera cu
generozitate criminologiei date si legitati, instlumentar si metodologie, sustinându-i cu tarie eforturile.
Psihologia judiciara are legaturi de interdisciplinaritate si cu medicina legala, careia-i ofera tabloul
psihocomportamental si caracterial al personalitatii umane ca infractor, ilustrând în mod nuantat
motivatiile, tendintele, potentialul intelectual, actional, coeficientul de agresivitate, structura
temperamentala si echilibrul emotional în vederea circumstantierii conduitelor autorului din punct de
vedere psihologic si, ulterior, psihiatrie, în legatura cu necesitatea juridica a stabilirii gradului de
responsabilitate penala.

Pe langa dialogul psihologiei judiciare cu psihologia generala, sociala sau cu domeniul dreptului ori a
stiintei criminalistice putem mentiona si relatia pe care psihologia judiciara o poate intretine cu terenul
filosofiei. Astfel, o buna cunoastere a stiintei hermeneuticii poate contribui la imbunatatirea expertizei
unui psiholog confruntat cu domeniul judiciar. Hermeneutica permite negocierea sau stabilirea unor
semnificatii si sensuri, iar psihologia judiciara se confrunta cu scenarii de viata ce presupun o atenta
interpretare. In acest sens filosofia ne invata sa observam si sa tinem cont de seturi de presupozitii
sociale, familiale, sau de ordinul credintelor, ce se pot afla in spatele unor fapte sau comportamente. De
asemenea filosofia ofera un teren de intalnire a marilor domenii ale spiritului precum si o platforma
unde toate stiintele se pot intalni. Asadar putem considera filosofia ca un teritoriu in care stiintele
psihologiei, dreptului, biolologiei, medicina, se pot intalni si in interiorul caruia se pot dezbate
seemnificatii,sensuri, valabilitate sau obiectivitatea unor metodologii sau rezultate. Astfel o asumare a
culturii de tip filosofic de catre psihologia judiciara o face pe aceasta din urma capabila de a si exitinde
obiectul spre un dialog fructuos cu alte stiinte si de asmeni spreo deschidere mai ampla catre fenomenul
vietii omului in genere.