MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Referat
La disciplina: Deontologia profesiei de psiholog

Controlat:                                                                    Realizat:
Balode Nelly  Student anul II, gr. 181/11-PS
lector univ.                                                     Iatisen Dumitru

Chișinău- 2019

1
 Cuprins

1)Specificul activitatii psihologului clinician

2)Studiu de caz

3)Problemele de ordin etic intilnite in activitatea psihologului clinician

4)Portretul unui psiholog eficient

5)Rezumat „Practica mintirii participantilor”

6)Bibliografie

2
 Specificul activitatii psihologului clinician

Profesia de psiholog clinic este una dintre cele mai prestigioase si perspective profesii ale
secolului XXI conform jurnalului „Forbes”. Psihologia clinica este o ramura stiintifica a
psihologiei care studiaza legile proprietatilor mentale, proceselor si starilor la persoanele care
sufera de diferite boli (psihice). De asemenea, acesta inventeaza noi metode de
psihodiagnosticare clinica, ajutor psihologic, psihoprofilactica si psihoigiena.
Continutul psihologiei clinice este determinat in primul rind de nevoile clinicii
psihiatrice/neurologice/somatice. Cu alte cuvinte, sarcinile sunt in mare parte de psihodiagnostic
si asistenta psihologica pentru pacienti.
Dar obiectivul psihologiei clinice este mult mai universal : lucrul cu personalitatea unei persoane
pentru a-i mentine si restabili sanatatea (psihica). Acest lucru permite psihologului clinic sa fie
solicitat in orice domeniu profesional orientat pe om (client).
Principalele domenii de activitate profesionala ale unui psiholog clinic sunt :

 Lucrul cu persoana ce intimpina dificultati in adaptare si autorealizare referitor la starea

sa fizica, psihologica, sociala si spirituala
 Diagnostica psihologica care vizeaza rezolvarea sarcinilor diagnostice si terapeutice ale
practicii clinice
 Consultarea psihologica referitor la procesele profilactice, curative si de reabilitare in
situatii de criza si situatii extreme, precum si dezvoltarea si adaptarea personalitatii
 Protectia si refacerea sanatatii, prevenirea bolilor
 Expertiza psihologica in legatura cu sarcinile medicale si sociale (de munca), pedagogica,
judiciara si militara
Responsabilitatile de serviciu ale unui psiholog clinic depind de locul de munca. Intr-o clinica, el
ofera in primul rind un diagnostic al problemelor psihologice ale pacientului, ale personalitatii
acestuia, determina caracteristicile manifestarii si retrairii bolii. Pe baza acestor date, psihologul
clinic ofera asistenta psihologica pacientului, orientata pe promovarea procesului de vindecare si
recuperare. Pentru aceasta se folosesc tehnici si metode de consiliere psihologica si totodata de
corectie.
Metodele de munca detinute de psihologul clinician pot fi utilizate de acesta in lucrul cu oamenii
si in orice alt domeniu profesional – educatie, protectie sociala, productie, etc. Desi sarcinile
activitatii sale de munca vor fi mult mai determinate si limitate de nevoia de a mentine si
consolida sanatatea.

3
 Studiu de caz

[Autor: Caraba Emanuela Mihaela

Rezumat:
O pacienta vine in terapie diagnosticata cu tulburare distimica, in urma terapiei isi revine,
incheie procesul terapeutic, iar la 3 luni dupa aceia incepe o relatie amoroasa cu fostul terapeut
care a consiliat-o pe aceasta perioada, cand era diagnosticata cu tulburare distimica.

Cuvinte cheie: terapie , fosta clienta, relatie amoroasa

Tipul cazului: Relatie sexuala cu fosti clienti

Terapie si consiliere

Psihologul J. D. in varsta de 38 de ani , cu experienta in profesia de psiholog de 12 ani,

primeste in terapie o tanara, pe nume M. D. , in varsta de 25 de ani care este diagnosticata cu o
distimie de aproximativ 2 ani , care a debutat in urma despartirii dureroase de fostul logodnic,
care a inselat-o. M. D, de atunci nu a mai avut curaj sa intre in nici o relatie amoroasa de teama
de a nu fi dezamagita. Cand pacienta M. D isi revine, de comun acord cu psihologul incheie
procesul terapeutic, iar acesta ii spune in cazul in care va avea o alta problema sa revina in
terapie. Dupa 3 luni, in preajma Craciunului, psihologul si fosta pacienta se intalnesc
intamplator intr-un magazin, la cumparaturi, incantati ca se revad se hotarasc sa mearga la un
ceai ca sa mai povesteasca ce a mai facut si cum s-a mai simtit de la incheierea terapiei. Acestia
povestesc si se distreaza foarte bine impreuna, in consecinta decid sa se mai intalneasca la o
cafea etc. Dupa aproximativ 4 intalniri in decurs de 2 saptamani , fiind atrasi unul de altul
acestia se angajeaza intr-o relatie amoroasa, petrecand Craciunul impreuna cu familia lui, si
facandu-si planuri de viitor impreuna.

Supervizori: Furcic Mihaela si Opris Diana]

Analizind acest studiu de caz, noi observam o abatere de la principiul etic si deontologic a
psihologului. Psihologul J. D. negind prevederile codului etic, intra intr-un contact sexual cu
fosta sa clienta si aceasta se repeta de mai multe ori. Conform articolului XII. 9 (referitor la
terapie si consiliere) este prevazut ca psihologii nu se vor angaja sub nici o forma in relatii de
intimitate sexuala cu fostii clienti pentru o perioada de cel putin 2 ani de la incheierea terapiei.
Astfel, psihologul ce respecta prevederile codului deontologic ar fi trebuit in aceasta situatie
amabil sa reaminteasca fostei cliente de contractul si prevederile acestuia semnate de catre
clienta si ulterior negarea probabilului contact amoros.

4
Problemele de ordin etic intilnite in activitatea psihologului clinician

Orice psiholog trebuie sa respecte principiile si normele morale care sunt semnificative pentru
intreaga comunitate stiintifica. In primul rind aceasta prevede onestitatea si corectitudinea in
colectarea de date experimentale, respingerea concluziilor pripite bazate pe rezultate neverificate,
pastrarea parerii proprii intr-o polemica bine argumentata cu orice autoritate stiintifica, refuz
categoric de atribuire a ideilor si rezultatelor cercetarii altor persoane drept ale noastre,
impartialitatea, autocritica si o atitudine corecta fata de opiniile celorlalti.
In ultimile decenii a avut loc o dezvoltare rapida a psihologiei nu numai ca stiinta, ci si ca
domeniu de activitate practica. Lucrind intens in domeniul practicilor, psihologii se confrunta
inevitabil cu solutionarea diferitelor probleme de ordin etic, cu nevoia de a intelege ce principii
si norme trebuie respectate, dupa care sa se ghideze in practica lor. Astfel in multe tari au aparut
o totalitate de coduri ce ajuta respectarea si solutionarea numeroaselor probleme de ordin etic
aparute in cadrul activitatii profesionale.
Una din cele mai dese probleme intilnite este competenta profesionala a psihologului clinician.
Deci, in caz ca psihologul intelege ca nu este apt sa ajute pacientul sau acesta nu are calificarea
corespunzatoare necesitatii pacientului, acesta trebuie sa refuze si sa orienteze pacientul spre alt
specialist.
Din acest principiu reiese altul – nevatamarea clientului. Astfel, o concluzie necintarita si rapida
sau un tratament neadecvat pot agrava problema cu care a venit pacientul.
O problema des intilnita este respectul fata de personalitatea clientului. Un psiholog clinician
adecvat nu are dreptul sa discrimineze sau sa exploateze persoana indiferent de problema
acestuia.
Si la fel o probleme des intilnita in etica profesionala este nerespectarea confidentialitatii
referitor la datele culese despre client si in general, despre personalitatea acestuia

5
 Portretul unui psiholog eficient

Competenta profesionala constituie baza fara de care munca unui psiholog este de neconceput.
Metodele de lucru ale unui psiholog profesionist se bazeaza pe cunostintele stiintifice care
abunda in terminologia de specialitate. Este naiv sa credem ca pregatirea unui psiholog consta
doar din conversatii si instructiuni adresate clientului. Adesea studentii de psihologie sunt
dezamagiti atunci cind se confrunta cu stiinte serioase, in timp ce asteptau seminare distractive,
fara memorarea unui material imens dar extrem de important, fara de care un psiholog nu poate
oferi un serviciu calitativ si productiv.
Profesia unui psiholog necesita calitati personale deosebite. Din pacate, doar o simpla pasiune de
a oferi sfaturi tuturor nu este de ajuns. In primul rind, studiul psihologiei necesita curiozitate,
abilatati analitice, disponibilitatea de a ne aprofunda in „jungla” complicata a teoriilor stiintifice
si foarte mult efort depus pentru intelegerea proprietatilor psihice ale persoanei si abordarea
dinamica a cunostintelor adaptate diferit asupra fiecarui individ.
 Empatia
O calite extrem de importanta este empatia. Abilitatea de a empatiza o alta persoana, de a ne
pune in locul acesteia, de a patrunde in lumea sa emotionala. Dar desigur empatia in exces deja
dauneaza procesului terapeutic, ce va duce la fenomenul de „burning out” a specialistului.
 Autocontrolul
Acesta prevede capacitatea de a-ti controla starea de spirit si cea emotionala, mentinind calmul in
orice situatie. Deseori acesta e greu de il mentinut, din cauza comportamentului obsesiv si plin
de agresivitate a clientului.
 Rezistenta la stres
Capacitatea unei persoane de a tolera tensiunile intelectuale si emotionale semnificative ale
activitatii profesionale. Clienti sunt diferiti, deci trebuie sa fim pregatiti sa ne confruntam cu o
multime de emotii si experiente negative in lucrul cu acestia.
 Comunicabilitatea
Capacitatea de a gasi rapid si usor un limbaj comun cu clientul este foarte importanta. Psihologul
trebuie sa utilizeze un limbaj inteligibil pentru fiecare client.
 Ingeniozitatea
Un psiholog trebuie sa gaseasca diverse cai de a sintetiza informatia necesara despre client in
scopul ajutarii acestuia.
 Reflectia
Capacitatea de a analiza critic pe sine, actiunile si rezultatele noastre.
 Capacitatea de a constientiza greselile proprii
Ulterior implica si corectarea acestora cu scopul de eficientizare a calitatii deservirii clientului.
Suntem si noi oameni si este evident ca putem si noi gresi.
 Adaptabilitatea
Un psiholog trebuie sa se adapteze dupa fiecare client, indiferent de ce tip de personalitate acesta
reprezinta.
 Toleranta
Un psiholog trebuie sa fie tolerant indiferent de cultura, nationalitatea, etnia, rasa, religia, sexul
sau orientarea sexuala a clientului.
 Gindirea pozitiva
Daca un psiholog va demonstra spiritul de scepticism si pesimism, efectivitatea consultarii va
scadea considerabil. Un psiholog cu gindire pozitiva poate „contamina” si clientul cu o astfel de
gindire si dispozitie. Bineinteles ca si gindirea pozitiva aici trebuie abordata cu masura.
 Spiritul de observatie

6
Abilitatea de a observa unele detalii ce ofera informatii suplimentare sunt extrem de importante.
Comunicarea paraverbala si nonverbala sunt surse importante de a patrunde mai aprofundat in
lumea interioara a clientului si totodata de a delimita adevarul de minciuna.
 Intuitia psihologica
Aceasta calitate poate fi numita talent sau chiar dar, dar necesita sa fie dezvoltata. A avea aceasta
intuitie inseamna a intelege mai mult decit spune clientul, a vedea cauzele ascunse ale
problemelor sale, a rezuma toate informatiile despre client si a o citi.
 Mentalitatea analitica
Este o trasatura a unui psiholog de succes. Capacitatea de a analiza situatia, de a acorda
prioritate, de a gindi in sens larg si pozitiv sunt abilitati fundamentale a unei munci productive.
 Tendita spre autocunoastere si dezvoltare
Un psiholog de succes trebuie sa aiba dorinta sa obtina in permanenta cunostine noi, sa-si
largeasca abilitatile profesionale si calitatea consilierii

7
 Rezumat „Practica mintirii participantilor”

Mintirea participantilor este o problema etica cu care se confrunta des cercetatorii psihologiei
sociale. Aceasta practica a fost frecvent aplicata si utilizata in perioada anilor 60-70. Dar ulterior,
utilizarea acestei practici este in continua scadere. Cercetatorii sustin si motiveaza necesitatea
utilizarii acestei practici prin faptul ca aceasta e unica metoda de cercetare si observare a
comportamentului natural uman cum ar fi agresivitatea, conformismul, obidienta, discriminatea
sociela, etc.
Asociatia Psihologilor Americani in 1973 a publicat un set de norme etice ce trebuiesc
respectate, inclusiv fiind abordata si mintirea participantilor. O arie reglementata de aceste
standarde este cea a psihologiei aplicate. Astfel acest domeniu vizeaza protejarea participantilor
in fata potentialelor consecinte negative ale cercetarii, asigurarea confidentialitatii. oferirea
posibilitatii de a refuza participarea la studiu si de a se retrage in orice monent, fara a suferi nici
un fel de penalizare, cit si informarea lor cu privire la scopul studiului si rolul lor in sensul
cerintelor ce le vor fi adresate si a comportamentelor ce vor fi urmarite.
Insa o scuza a acestei practici deseori este propusa de cercetatori ca fiind „impunerea conditiei
elimirii consecintelor negative la finalul studiului”. O conditie a acceptarii acestei practici este
justificarea valorii rezultatelor anticipate ale studiului. La fel aceasta e permisa doar in cazul in
care nu exista proceduri alternative care sa nu implice mintirea participantilor si care sa poata
oferi raspunsuri valide la intrebarea de cercetare. Dar mintirea participantilor nu este permisa
atunci cind studiul le-ar putea cauza acestora durere fizica sau suferinta emotionala,
participantilor trebuind sa le fie permisa retragerea din studiu in orice moment, cit si retragerea
datelor care ii vizeaza din baza de date a cercetarii.
In aceasta dilema gasim anumite propuneri de solutionare, cum ar fi:
 Consimtamintul informat indirect, ce propune exprimarea consimtamintului, in conditii
speciale a unei persoane in care are incredere participantul – sa primeasca toate
informatiile despre experimentul in care acesta va fi inclus, sa evalueze acceptabilitatea
conditiilor si a scopului cercetarii si sa isi expuna consimtamintul cu privire la
participarea respectivului individ.
 O alta solutie eficienta ar fi „consimtamintul partial informat” ce presupun ca
participantului sa i se comunice la inceputul studiului faptul ca este posibil ca infromatiile
pe care le va primi pe parcursul acestuia sa nu fie in intregime corecte si/sau complete,
urmind ca la finalul cercetarii sa i se ofere imaginea completa asupra detaliilor prezentate
anterior eronat sau incomplet.

8
 Bibliografie

1. https://moeobrazovanie. ru/professions_klinicheskiy_psiholog. html . „Моё

образование”. 30. 09. 19
2. http://socioumane. ro/blog/ionelcioara/files/2012/10/studii-de-caz-MPC-2013-2014-
finale. pdf . „Socio Umane”. 30. 09. 19
3. https://iphras. ru/uplfile/root/biblio/bioeth/bioeth_1/10. pdf . “Проблемы этики в
клинической психологии”. 30. 09. 19
4. https://moeobrazovanie. ru/vazhnye_kachestva_dlya_psihologa. html . „Моё
образование”. 30. 09. 19
5. https://ekolobkova. ru/neuverennost/154-kakimi-lichnostnymi-kachestvami-dolzhen-
obladat-psikholog . „Ekolobkova”. 30. 09. 19