Descrierea specificului activității psihologului educațional

Activitatea psihologului din instituţiile de învăţământ general constituie în contextul

Educaţiei Incluzive, o activitate de suport complexă şi sistematică, orientată spre asigurarea
dezvoltării psihice şi personalităţii progresive a copiilor. Capacitatea sistemului educaţional
de a răspunde intereselor tuturor categoriilor de beneficiari, inclusiv, a copiilor cu CES, este o
condiţie importantă a educaţiei de calitate.
Psihologul este un specialist în psihologia educaţională care analizează/examinează
problemele specifice mediului şcolar; explică şi promovează înţelegerea procesului de
dezvoltare a copilului şi a relaţiilor dintre acest proces, comportament şi învăţare; selectează,
administrează şi interpretează instrumente de evaluare psihologică; elaborează şi
implementează programe individualizate/de grup cu caracter preventiv şi/sau de intervenţie;
oferă consiliere psihologică specializată în domeniul educaţional. Activitatea de suport a
psihologului constă în prevenirea, identificarea şi intervenția psihologică în vederea
dezvoltării personalității armonioase a copilului, oferind asistenţă specializată copiilor,
cadrelor didactice şi cadreclor de conducere, părinţilor/reprezentanţilor legali, alţi actori
implicaţi în procesul educaţional.
Direcţii de activitate:
În vederea realizării acestui obiectiv major, specialistul psiholog îşi organizează activitatea
prin următoarele sarcini de bază:
Activităţi de prevenţie/profilaxie care presupune prevenirea dificultăților în dezvoltarea
copilului prin identificarea factorilor de risc care ar favoriza apariția problemelor în procesul
de dezvoltare şi crearea condițiilor favorabile pentru această dezvoltare; asigurarea suportului
necesar cadrelor didactice şi cadrelor de conducere în desfășurarea unui proces educațional
eficient şi dezvoltarea relațiilor constructive cu copii, părinții/reprezentanții legali, ceilalți
actori; elaborarea recomandărilor în vederea dezvoltării personalității copilului, care să
reflecte particularitățile individuale şi de vârstă ale copiilor, modalități adecvate de dirijare a
activității didactice din instituție; asigurarea unui parteneriat eficient cu familia, în vederea
formării competențelor parentale, construirii unor relații pozitive și constructive între părinte-
copil, părinte-cadru didactic.
1. Activităţi de evaluare psihologică şi psihodiagnoză care presupune analiza
auto/sesizărilor din partea copiilor, cadrelor didactice, cadrelor de conducere,
părinților/reprezentanților legali, alți actori implicați în procesul educațional; selectarea
instrumentelor de evaluare în funcție de vârsta şi particularitățile de dezvoltare ale
 copilului, scopul şi obiectivele evaluării; interpretarea calitativă şi cantitativă a rezultatelor
obținute în urma evaluării psihologice şi stabilirea acțiunilor de intervenție în corespundere
cu necesitățile copilului; întocmirea Raportului de evaluare psihologică/Notelor informative
la solicitarea administraţiei instituției, Comisiei multidisciplinare intrașcolare; realizarea
reevaluării copiilor în vederea constatării dinamicii în dezvoltarea copilului şi/sau
proiectarea unor noi acțiuni de intervenții.
2. Activităţi de intervenţie psihologică, care presupune consilierea psihologică şi
activităţi de dezvoltare personală:
1. Consilierea psihologică prevede realizarea ședințelor de consiliere psihologică cu
copiii în vederea prevenirii şi diminuării abandonului, inadaptării în procesul educațional,
depășirii unor situaţii conflictuale, optimizării comunicării, relațiilor interpersonale , ședințe
de consiliere psihologică cu părinții/reprezentanții legali ai copilului în vederea prevenirii şi
diminuării dificultăților de învățare, relaționare, comportament, dezvoltarea abilităţilor
parentale. ședințe de consiliere cu cadrele didactice şi cadrele de conducere în vederea
stabilirii dificultăților/problemelor specifice vârstei, grupei/clasei de copii, particularităților
individuale de dezvoltare a copilului, identificării cauzelor acestora şi implicarea în
soluționarea lor.
2. Activităţi de dezvoltare personală care prevăd selectarea şi elaborarea programelor de
intervenţie per diverse domenii de dezvoltare (cognitiv, comunicare, socio-emoţional,
comportament adaptativ ) şi implementarea programelor de intervenţie în vederea
dezvoltării proceselor psihice; formării competenţelor pro-sociale – de comunicare,
colaborare/cooperare, negociere, relaţionare, adaptare la situaţiile solicitante ale vieţii,
rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; dezvoltării capacităţilor individuale de
autocunoaştere, autoevaluare şi dezvoltare personală, depăşirii situaţiilor de criză, conflict
şi risc.

Sarcini importante:
Psihologul îşi desfăşoară activitatea în baza unui plan elaborat şi coordonat cu responsabilul
de activitatea psihologilor, aprobat de către directorul instituţiei de învăţământ. În activitatea
sa, ţine cont de actele normative existente şi completează sistematic documentaţia în
corespundere cu cerinţele şi recomandările de rigoare. Spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea
este amenajat conform necesităţilor şi recomandărilor. Una din atribuţiile prioritare a
psihologului este să ofere asistenţă specializată copiilor cu cerinţe educaţionale speciale,
părinților/reprezentanților legali, cadrelor didactice şi cadrelor de conducere, contribuind la
dezvoltarea integră a personalității copilului. Totodată, psihologul prin activităţile ce le
desfăşoară contribuie la crearea unui climat psihologic favorabil în instituție, pentru realizarea
activităților de suport pentru copil, familie, cadre didactice etc. Psihologul este membru al
Comisiei multidisciplinare intrașcolare şi contribuie la organizarea unui proces educațional
incluziv, asigurând dreptul la educaţie de calitate pentru toţi copiii. La necesitate ori solicitare,
psihologul participă ca membru în diverse comisii create în cadrul instituţiei de învăţământ şi
în afara ei, cu acordul managerului instituţiei de învăţământ. Pentru a facilita procesul
educaţional al copilului, psihologul ca membrul al echipei, acumulează şi comunică echipei
informații cu referință la punctele forte, necesitățile, interesele şi caracteristicile specifice ale
elevului. Printre alte atribuiţii de bază ale psihologului se înscriu: sesizarea cazurilor de abuz,
neglijare, exploatare, trafic al copiilor şi realizarea activităţilor de suport în cazurile de abuz,
neglijare, exploatare, trafic al copiilor, elaborarea recomandărilor pentru copiii cu cerinţe
educaţionale speciale şi familiile acestora, cadrelor didactice şi de conducere privind
oportunitatea dezvoltării competențelor șisoluționarea de conflicte, organizarea evenimentelor
de informare, formare, comunicare şi sensibilizare publică în domeniile ce se înscriu în aria sa
de activitate; informarea administrației instituției, părinților/reprezentanților legali, alte
instituții/structuri de protecție a copilului cu privire la problemele identificate, care prezintă
risc pentru integritatea fizică și psihică a copilului, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
elaborarea şi administrarea bazei de date şi monitorizarea la nivel instituțional a situaţiei
tuturor copiilor, beneficiari ai serviciului psihologic.
Reuşita intervenţiilor specializate în asistenţa copiilor este direct proporţională cu capacitatea
specialiştilor de a se autoinstrui şi dezvolta continuu, precum şi formarea competenţilor
profesionale la cerinţele actuale.
Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog, denumite şi principii
deontologice, au caracter etic profesional, acestea reprezentând prevederi obligatorii sau
recomandări pentru comportamentul şi atitudinea psihologilor în exercitarea actului
profesional.
Studiu de caz

Studiu de caz anonim. Buna, mă numesc X.Z., am xx ani, cu câteva zile în urmă am fost la un
psiholog, în care uram să avem o consiliere. Am ajuns la acest cabinet unde trebuia sa ne
intalnim si la ora pe care am fost de bun acord amândoi, până atunci toate lucrurile au decurs
foarte bine. Apoi totul a luat o intorsatura inversa , am intrat in acest cabinet si primul lucru
care mi-a creat disconfort a fost ca pe masa si pe un perete erau poze cu familia sa acest lucru
ma deranjat un pic. Am facut cunostinta si am inceput eu a vorbi cu ce problema si din ce
motiv am venit dupa psihologul a inceput a vorbi cu mine și a început să îmi explice problema
cu care mă confruntam în concordanță a unei teorii scrisă de un psiholog faimos . Asta inca nu
e tot dupa vreo cateva teste pe care le-am făcut la un moment dat i-a sunat telefoul si el a
raspuns si incepe a vorbi la telofon deparca eu nu as fi fost in acel cabinet.

Conform acestui studiu de caz anonim eu am descoperit următoarele încălcări al

Codului Deontologic.

a. Cabinetul nu era amenajat așa cum cere Codul Deontologic

b. Nu a avut un limbaj corespunzător sau pe înțelesul pacientului, de aici reiese că
psihologul a încălcat Art.2. unde ei trebuie să folosească un limbaj pe înțelesul
pacienților.
Problemele de ordin etic
Portretul unui psiholog eficient

1. Să aibă studii specializate.

2. Trebuie să dispună de cunoștințe superioare despre oameni și conduita umană.
3. Intuiția de a simți dincolo de cuvinte ceea ce se intâmplă într-o ședință, dar mai ales
cea ce nu se spune, dar se transmite prin comportamentul non-verbal .
4. O buna capacitate de a asculta, de a comunica, de a socializa este absolut necesară
unui psiholog. Psihologul bun știe și să asculte și vorbește mai puține decât clientul
lui. Capacitata de a socializa este foarte importantă.
5. Trebuie să aibă răbdare cu pacientul și să se dezvăluie si să progreseze în modul lui.
6. Nu trebuie să judece și să nu critice.
7. Este onest să-i spunem clientului nostru, atunci când nu putem lucra cu el că problema
lui ne depășește, că îi recomandăm alt psiholog care îl poate ajuta mai mult.
8. Psihologul trebuie să fie o persoană cu o inteligență peste medie, trebuie să aibă o
cultură bogată pentru a putea înțelege discursul pacientului.
9. Trebuie să ofere o informație concretă.
10. Motivează spre schimbare însă nu el este vindecătorul.
11. Găsește în tine o forță pe care tu nu o mai găsești de ceva vreme.
12. Te ajuta să vezi lucrurile din viața ta rațional și pozitiv.
13. Trăiește emoții pozitive impreună atunci când e cazul.
14. Să fie simpatic.
15. Sa nu fie plictisitor.
16. Sa aiba simtul umorului.
17. Sa nu eticheteze pacientul.
18. Sa fie calm.
19. Sa vorbească cu o vocea caldă și pe un ton normal.
20. Sa fie imbracat adecvat in conformitate cu varsta pacientului.
21. Sa fie simplu
22. Sa fie la același nivel cu pacientul.
23. Sa iti ofere o stare de bine
24. Sa iti ofere incredere in tine.
25. Sa fie onest.