RECENZIE

Recenzator: Gumennaia Ecaterina

Articol recenzat : Holman A. Controverse etice privind practica mințirii participanților în
studii psihologice. Revista Română de Bioetică, Vol. 11, Nr. 1, Ianuarie - Martie 2013, p.
51-64

Rezumatul articolului

În articolul recenzat se descută despre evoluţia codurilor de etică acercetării psihologice,

practica minţirii participanţilor în studiile de psihologie, poziţii pro şi contra practicii minţirii
participanţilor,soluții și concluzii acestei problemei.
In articolul recenzat elemental central il constituie frecvenţa practicii minţirii participanţilor în
studiile de psihologie. Ca în orice domeniu de cercetare care implică participanţi umani, şi
cercetătorii în psihologie se pot confrunta cu dileme etice importante atunci când îşi planifică şi
realizează investigaţiile. Condiţiile studierii participanţilor umani sunt trasate într-un set comun
de reguli, aflate la baza codurilor de etică a cercetării din toate domeniile.

Scopul ar fi stabilirea poziţiilor pro şi contra practicii minţirii participanţilor .Și care sunt
argumentele invocate in apărarea practicii mințirii pacienților.

Sintetizând argumentele şi contra- argumentele relevante din articol, pot prezenta următoarele
principalele teme ce pot fi extrase din disputele dintre apărătorii şi contestatarii practicii minţirii
participanţilor:
a. Tema beneficiilor ştiinţifice şi sociale. Argumentul principal invocat de apărătorii
practicii minţirii participanţilor este acela că informaţiile ce pot fi culese în situaţiile în
care ea este folosită sunt mult mai valide decât în cazul în care psihologul ar fi complet
sincer cu participanţii.
b. Tema principiilor etice fundamentale .Majoritatea criticilor acestei practice reclamă
faptul că aceasta încalcă anumite principii etice fundamentale pentru cercetarea din orice
domeniu.

c. Tema consecinţelor negative asupra psihologiei participanţilor minţiţi .Un alt punct
nevralgic al practicii minţirii participanţilor este cel al potenţialelor consecinţe negative
pe care le-ar putea produce pentru aceştia.
 Astfel, sa creat condiţii ca orice dezbatere etică cu privire la practica analizată să fie însoţită de
argumente empirice, în special derivate din studiile ce au analizat consecinţele sale psihologice
asupra participanţilor. Articolul prezintă o sinteză a acestor controverse etice cu fundamentare
empirică, vizând, printre altele, beneficiile minţirii participanţilor şi efectele sale negative asupra
acestora, limitarea versus promovarea autonomiei lor, afectarea sau creşterea validităţii studiilor
ce o utilizează.
Autorii care acuză încălcarea autonomiei participanţilor de către practica minţirii lor propun şi o
soluţie care ar menţine posibilitatea înşelării, cea a consimţământului informat indirect, inspirată
din cercetarea biomedicală.
Argumentele invocate în apărarea practicii minţirii participanţilor denotă paradigma utilitaristă
pe care este construit codul etic al cercetării în psihologie, care o legitimează încă în studiile
contemporane şi care inspiră luările de poziţie ce răspund criticilor acesteia. Revizuirile
progresive ale codurilor de etică a cercetării psihologice nu au impus limite mai stricte ale
utilizării sale, iar una dintre sursele acestei toleranţe poate fi identificată în specificul dezbaterii
etice cu privire la metodologia psihologică.