Tulburare de Personalitate Paranoidă

Tulburare de
personalitate
paranoidă
EFECTUAT: FEDORENCO ECATERINA

COORDONATOR: CALANCEA ANGELA
Tulburare paranoidală
O tulburare de personalitate paranoidă este un tip

de tulburare mintală în care persoană în cauză are un
tipar rigid și nesănătos de gândire, funcționare și
comportament. O persoană cu o tulburare de
personalitate are probleme cu percepția și relaționarea
cu oamenii și situațiile de viață. Din cauza acestui fapt
apar probleme și limite semnificative în privința
relațiilor, activităților sociale, muncii și școlii.
În unele cazuri, este posibil să nu îți dați seama că ai

putea să ai o tulburare de personalitate, pentru că
modul tău de a gândi și de a te comporta ți se pare
normal. De aceea, s-ar putea să dai vina pe ceilalți
pentru problemele cu care te confrunți.
Заголовок презентации
Cuvintele-cheie a
tulburării
paranoide
NEINCREDERE (SUSPICIUNE)
+ OSTILITATE + HIPERSENSIBILITATE (LA
CRITICA, LA REMARCI & FEEDBACK)
+ RIGIDITATE (IN COMPORTAMENT &
CONTINUTUL IDEILOR).
Această tulburare debutează
adesea, în perioada
Ce este o tulburare copilăriei sau adolescenței

timpurii și pare că este mai
frecvent întâlnită la bărbați
paranoidă decât la femei. Studiile
estimează că tulburarea de
personalitate paranoidă
afectează între 2,3% și 4,4%
din populația generală.
Principala caracteristică a
personalităților psihopate
paranoid este tendința de a
forma idei supraevaluate care se
formează după 20-25 de ani. Cu
toate acestea, încă din copilărie,
s-au caracterizat prin astfel de
trăsături de caracter precum
încăpățânarea, îndreptarea,
interesele unilaterale și hobby-
urile
Astfel de oameni sunt excesiv de sensibili la critici,
nemulțumiți constant de cineva. Suspiciunea și
tendința generală de denaturare a faptelor, prin
interpretarea greșită a acțiunilor neutre sau
prietenoase ale altora ca ostile, duc adesea la gânduri
nefondate despre conspirații care explică subiectiv
evenimentele din mediul social.
Pacienții cu tulburări de personalitate, de regulă, se
încadrează în câmpul vizual al psihiatrilor în
perioadele de decompensare pronunțată a stării, în
restul timpului nu sunt predispuși la tratament. În
tratament sunt utilizate diferite complexe: psihanaliză,
psihoterapie analitică, psihoterapie de susținere,
terapie de grup, terapie de familie, terapie de mediu,
spitalizare (pe termen scurt și lung), farmacoterapie
(antidepresive, antipsihotice, tranchilizante).
O persoană care suferă de această tulburare are tendința de a
atribui intenții rele altora; o tendință spre formarea ideilor
supraevaluate, dintre care cea mai importantă este gândirea
semnificației speciale a propriei personalități. Însuși pacientul
caută foarte rar ajutor, iar dacă rudele îl direcționează, atunci în
timpul unei discuții cu un medic, el neagă manifestarea
tulburărilor de personalitate.
Paranoidul
fanatic
Cuprinde Paranoidul
manifestări malign
narcisiste Cuprinde
manifestări
sadice
Paranoidul
Subtipurile crud
Cuprinde
caracteristici
Paranoidul
Millon negativist
insular
Include
manifestări
CERCETATORUL MILLON A IDENTIFICAT 5 evitante
SUBTIPURI ALE PARANOIDULUI. UN
Paranoidul
ASTFEL DE INDIVID POATE MANIFESTA incapaținat
UNUL SAU NICI UNUL DINTRE Cumprinde
URMATOARELE manifestări
compulsive
03.09.20ГГ Название презентации 8

Tulburarea de
personalitate paranoida
este un tipar de
Definitia din neîncredere și
comportament suspicios,
manualul de în care motivațiile și
gesturile celor din jur sunt
psihiatrie DSM V interpretate ca fiind

răuvoitoare. Debutează la
vârsta de adult tânăr, se
manifestă în diverse situații
și îndeplinește 4 sau mai
multe criterii din
următoarele 7:

1. Îi suspectează pe ceilalți, fără a avea suficiente argumente,
că îl exploatează, nedreptățesc sau înșală. Crede ca indivizii il
pacalesc, sau vor sa îi facă rau, în timp ce dovezile nu sustin
acest crez. (Daca dovezile sustin, atunci criteriul nu se aplica.)
2. Are dubii și preocupări cu privire la loialitatea
prietenilor si colegilor, și la încrederea pe care le-o poate
acorda. Practic, manifestă neîncredere față de mai toată lumea,
poate doar cu mici excepții.
3. Evită să facă destăinuiri altora, din teama nejustificată că
aceștia ar putea folosi informațiile împotriva lui. Are un grad mic
de vulnerabilitate, spune doar minimul absolut pentru a-si atinge
scopul, ”nu da din casa” in aproape orice interactiune sociala.
4. Interpretează remarcile neutre ale altora ca fiind jigniri mascate, iar evenimentele
inofensive ca fiind amenințări ascunse. Inclusiv replici extrem de neutre, cum ar fi „ce-ai
mai facut in ultima vreme?„. Persoana cu paranoia se va intreba … de ce vrea sa stie ce-
am mai facut? Citesc printre randuri chiar si acolo unde nu e nimic de citit.
5. Are obiceiul sa poarte ranchiuna. Nu uită și nu iartă jignirile, nedreptăție sau
tachinările. Și uite așa, lista de dusmani creste.
6. Este gata să reacționeze cu mânie sau să contraatace, atunci când crede ca
reputatia sau caracterul îi este atacat. Aceasta este componenta de ostilitate a tulburării.
7. Are suspiciuni repetate, în absența unui indiciu real, cu privire la fidelitatea
soțului/soției, partenerului romantic sau sexual. Din nou, daca suspiciunea e justificată,
atunci criteriul nu se aplica.

Cauze tulburarea Nu este cunoscută cauza exactă
a tulburării de personalitate
de personalitate paranoidă, dar dezvoltarea
paranoidă acesteia implică probabil o
combinație de factori biologici și
psihologici.

Faptul că tulburarea de personalitate paranoidă este mai
frecvent întâlnită la persoanele care au rude apropiate cu
schizofrenie și tulburare delirantă sugerează o legătură genetică
între cele două tulburări, ceea ce înseamnă că istoricul familial
este un factor de risc. Această afecțiune mintală se poate
dezvolta în cadrul membrilor unei familii. De asemenea, se crede
că experiențele din copilăria timpurie, inclusiv traumele fizice sau
emoționale, joacă un rol important în dezvoltarea tulburării de
personalitate paranoidă.

Tipurile de tulburări de
personalitate sunt grupate în trei
grupuri, pe baza unor caracteristici
și simptome similare. Mulți oameni
cu o tulburare de personalitate au,
de asemenea, semne și simptome
Simptome tulburarea ale cel puțin unei tulburări
suplimentare de personalitate. Nu
de personalitate este necesar să prezenți toate

semnele și simptomele enumerate
pentru ca o tulburare să fie
paranoidă diagnosticată.
Persoanele cu tulburare de
personalitate paranoidă sunt mereu
în gardă, crezând că alții încearcă
în mod constant să le înjosească,
să le facă rău sau să le amenințe.
Aceste credințe, în general,
nefondate, precum și obiceiurile lor
de blamare și neîncredere, le
creează probleme în a forma relații
Tulburarea de personalitate paranoică se poate
identifica prin semne, precum:
• neîncredere și suspiciune generală față de ceilalți și de motivele lor;
• credința nejustificată că alții încearcă să îți facă rău sau să te înșele;
• suspiciune nejustificată a loialității sau a încrederii altora;
• ezitarea de a te încrede altora din cauza fricii iraționale, excesive că alții
vor folosi informațiile împotriva ta;
• percepția observațiilor nevinovate sau a situațiilor care nu amenință ca
insulte sau atacuri personale;
• reacție furioasă sau rău intenționată la minciuni sau insulte percepute;
• tendința de a ține ranchiună;
• suspiciune nejustificată, recurentă, că soțul/soția sau partenerul sexual
este infidel (-ă).
Poți să identifici o persoană cu tulburare de
personalitate paranoidă, dacă remarci că:
• se îndoiește de angajamentul, loialitatea sau încrederea altora, crezând că alții o exploatează sau
înșală;
• este reticenră în a încredința sau dezvălui altora informații personale, deoarece se teme că vor fi
folosite împotriva sa;
• este neiertătoare și ține resentimente;
• este hipersensibilă și interpretează criticile primite într-un mod greșit;
• vede semnificații ascunse în remarcile inocente sau în privirile obișuite ale altora;
• percepe intențiile, acțiunile, reacțiile celorlalți ca niște atacuri asupra caracterului său, deși acest fapt
nu este evident pentru alții; în general, reacționează cu furie și se răzbună rapid;
• are suspiciuni permanente, fără motiv, că partenerul său este infidel;
• este, în general, rece și distantă în relațiile sale cu ceilalți și ar putea deveni geloasă, controlând pentru
a evita să fie trădată;
• nu-și poate vedea rolul în probleme sau conflicte, crezând că are întotdeauna dreptate;
• are dificultăți în a se relaxa – starea sa de spirit este mai degrabă, caracterizată de anxietate, tensiune;
• este dușmănoasă, încăpățânată și argumentativă;
• tinde să dezvolte stereotipuri negative ale altora, în special ale celor din diferite grupuri culturale
SUSPICIUNE
EXCESIVĂ

Pentru o persoană care suferă de tulburare de personalitate paranoidă
(TPP), lumea apare ca un loc periculos iar ceilalți oameni au (aproape)
mereu intenții rele. Dacă chiar așa ar sta lucrurile, atunci pare aproape
firesc să fii mereu atent – la ce fac, ce spun, ce cred ceilalți despre tine –
deoarce doar astfel te poți apăra de atacurile și rea-voința oamenilor.
Astfel, o personalitate paranoidă va suspecta, chiar dacă nu are
suficiente dovezi, că ceilalți îl exploatează, îi fac rău sau îl înșeală
(inclusiv în relații romantice). Cu alte cuvinte, atitudinea cuiva cu TPP
este „ceilalți îmi vor răul, așa că trebuie să fiu atent la orice semn că au
trecut sau vor trece la fapte!”. Din nefericire, atitudinea aceasta apare
inclusiv în relațiile cu oameni inofensivi sau cu cei apropiați.
Exemplu:
• Alin e foarte dezamăgit de noii lui colegi de serviciu: toți sunt exact
așa cum se aștepta el să fie: pe interes! „Nu le pasă decât să pară ei cei
mai buni în ochii șefului. Și sunt sigur că mă vorbesc pe la spate și
abia așteaptă să fac o greșeală la noul post!”, își spune el. Din acest
motiv, Alin trebuie să fie foarte atent. Când colegii l-au chemat să ia
prânzul împreună cu ei, desigur că i-a refuzat. ”Știu eu, vor să mă
descoasă și să vadă cu ce mă pot prinde!”, se gândește Alin.

NEÎNCREDERE
ȘI DISTANȚĂ
FAȚĂ DE
CEILALȚI

Unei personalități paranoice îi este foarte greu să aibă încredere în alți oameni,
motiv pentru care deseori va prefera să se izoleze social – va avea doar un cerc
mic de apropiați, pe care i-a supus la suficiente ”încercări” pentru a se convinge
de loialitatea lor. Persoanele cu TPP au constant dubii cu privire la cât de mult
se pot încredere în ceilalți – așa că vor prefera să nu o facă (pe principiul „mai
bine deloc decât să regret”). Din acest motiv, nu vor împărtăși aspecte
personale, din teama că aceste informații vor fi folosite împotriva lor. Acest lucru
este problematic pentru că din cauza vigilenței și suspiciunii excesive care îi
caracterizează, ajung să se distanțeze cu adevărat de persoanele din jur. Iar
distanța se mărește și mai mult în cazul în care chiar a fost insultat, atacat (în
orice formă) sau percepe că a fost „luat de fraier”: nu iartă și nu uită, uneori
pentru perioade extrem de lungi de timp (chiar toată viața).
Exemplu:
Adela l-a cunoscut pe Andi la o petrecere, acum o lună. De

atunci, au ieșit împreună la o cafea și o dată s-au plimbat prin
parc. Andi o găsește pe Adela o fată frumoasă și intelientă și
încearcă să se apropie de ea, dar parcă se lovește de un zid de
sticlă: Adela nu vrea să îi spună aproape nimic despre ea –
despre familia ei sau ce îi place să facă. Răspunde evaziv și rece
la întrebări simple, astfel încât Andi se întreabă: ”Oare nu-i place
de mine? De ce se poată așa distant?”.

INTERPRETĂRI
OSTILE ȘI
DISTORSIONATE

Din cauza faptului că persoanele cu TPP sunt convinse în mod general
că ”lumea este un loc periculos, eu sunt vulnerabil iar ceilalți au doar
intenții rele vis-a-vis de mine”, vor tinde să ”vadă” această amenințare și
rea-voința oamenilor peste tot, în situații de zi cu zi. Astfel, vor tinde să
interpreteze întâmplări sau vorbe ambigue / neutre ca amenințătoare
pentru ei. Din această cauză, uneori vor reacționa surprinzător de ostil
sau vor escalada situația inexplicabil. Pornind de la ideea lor că „ceilalți
sunt oameni răi care nu au nimic bun de spus”, personalitatea
paranoidă va „citi printre rânduri” ofense, ridiculizări și calomnii la
adresa caracterului sau reputației sale – la care „ofensatorul” probabil
nici nu se gândise!
Exemplu:
Alin nu l-a agreat niciodată bine cu vecinul său de deasupra.

Acum 2 luni, acesta s-a mutat și a închiriat apartamentul unor
studenți destul de gălăgioși, care dau muzica tare și țin des
petreceri întreaga noapte. Alin e convins că vecinul se răzbună
astfel pe el: ”Intenționat le-a închiriat lor apartamentul, ca să mă
înnebunească pe mine! Sigur așteaptă să mă plec eu de aici
când n-o să mai suport, ca să vină el înapoi. Totul e un complot
împotriva mea!”. Departe de adevăr, însă.

TRĂSĂTURI
PERSISTENTE,
PERVAZIVE,
PATOLOGICE

Atenție! Tulburările psihologice de tip paranoid sunt compuse
din trăsături și caracteristici extreme de personalitate. Fiecare
dintre noi are uneori gânduri, comportamente și emoții care pot
semăna cu cele descrise anterior. Însă ne întrebăm dacă există o
tulburare efectivă atunci când aceste trăsături
sunt pervazive (apar în toate situațiile), persistente (există de
mult timp și încontinuu) și patologice (sunt extreme și crează
probleme și suferință individului).

Exemplu:
În lumea în care trăim este bine uneori să fim sceptici cu privire la motivele și
intențiile celorlalți – altfel am aluneca într-un fel de naivitate care ne poate expune
la tot felul de situații neplăcute. Este adevărat că există oameni care au intenții rele
– însă nu toți! Majoritatea dintre noi reușim să decidem destul de corect în cine
putem să avem încredere și în cine nu, iar o atitudine deschisă ne ajută să stabilim
relații cu cei din jur. Cu toate acestea, nu ne-am autodezvălui chiar oricui, ceea ce
este chiar sănătos! Totodată, există situații în care este perfect normal să fim
suspicioși, mai ales dacă avem dovezi care să ne susțină ”probele de vinovăție” a
cuiva. Pe de altă parte, este normal să ne înfuriem dacă cineva ne atacă sau ne
insultă – însă nu vedem în oricine un potențial inamic! Și nu în cele din urmă, dacă
cineva greșește față de noi, putem găsi puterea de a ierta și chiar uita chiar dacă
uneori ne vine foarte greu sau durează o perioadă mai lungă de timp.
Emoții

• Pot sa para reci, incapatanati, artagosi, aflați in continua defensa, mereu cu garda
sus.
• Sunt vigilenți, alerți, gata oricând să detecteze reaua voință, reaua credință a
celorlalți, înșelătoria sau luatul peste picior. Pot deveni antagonici foarte ușor.
Structura lor motivațională e inflexibilă, iar exprimarea emoțiilor e caracterizată de
defensă. Rezistă cu tenacitate tentativelor de influență externă sau control.
• Pot fi irascibili, lipsiți de umor. Încearcă să pară obiectivi și lipsiți de emoție, însă
sunt adeseori pe muchie de cuțit între lipsa reacției și reacții puternice. Pot fi invidioși,
geloși pe ceilalți, gata să se înfurie mai devreme sau mai târziu și să atace.
• Proiectează sentimentele lor de inadecvare pe ceilalți.
• E interesant cum pot fi în același timp timizi, stângaci și inadecvați și totodată să aibă
o atitudine de misecuvinism, de îndreptățire.
Nucleu paranoid

• Este ceva ce avem cu totii. Este acea doză de suspiciune pe care poate că e bine să o
ai, ca marjă de rezervă. Ea vine din vremuri ancestrale, pentru că dintotdeauna au
existat aparențe înșelătoare, gesturi înșelătoare, iluzii și lucruri care nu erau ceea ce
păreau.
• Putem să ne gândim la nenumărate exemple: cadoul primit de troieni sub forma unui
cal, care era plin cu soldati, gata sa le atace cetatea. Sau atacul de noapte al lui Vlad
Tepes la Targoviste, cand soldații lui s-au imbracat in turci.
• Avand in vedere cati pshiopati există pe lume merita sa nu ai incredere oarba in
oricine și orice, oricand, in orice privinta. Asta nu te-ar ajuta sa evoluezi în viață, ci
din contra. Pentru ca nu avem acces imediat la verificarea realitatii, nucleul asta
paranoid ne ajuta sa ne pastram o marja de rezerva.
Consecințele
tulburării

• Probleme cu integrarea la locul de munca si mentinerea unui job. Creaza tensiune. Oamenii
fie se vor plange la departamentul de Resurse Umane, sau nu vor vrea sa coopereze cu ei.
• Probleme cu integrarea sociala. Nu cultiva prietenii. Sfarsesc izolati, sau ceilalti ii izoleaza – nu
le faciliteaza integrarea.
• Agraveaza celelalte tulburari comorbide: ca narcisici, vor face mai mult rau, vor fi mai caustici
si mai razbunatori. Ca antisociali, vor avea mai multe motivatii sa faca rau altora. In borderline –
faza de devalorizare va fi si mai crunta si mai ostila.
• Probleme cu relatiile de cuplu de lunga durata. De cate ori poti sa acuzi pe cineva de
infidelitate, care nu e infidel, pana cand se va satura, nu va face fata presiunii, si va vrea sa plece?
• Fiind foarte litigiosi – dau in judecata pe toata lumea, fac plangeri si petitii – iar asta le complica
putin existenta si le canalizeaza o parte din energie in aceasta directie.
• Se poate crea distanta si intre ei si familia lor. Fie membrii familiei devin relativ reticenti sa se
angajeze in schimburi cu ei, fie invers, ei taie legaturile cu familia.

POTRIVIT PSIHOLOGULUI
CUM APARE JEFFREY YOUNG,
TULBURĂRILE DE
TULBURAREA DE PERSONALITATE EXISTĂ
DEOARECE PERSOANA
PERSONALITATE ARE UN MOD
NESĂNĂTOS ȘI
PARANOIDĂ? DEOSEORI IRAȚIONAL

DE A PERCEPE,
ÎNȚELEGE ȘI A SE
RAPORTA LA REALITATE.

• Copilul a fost abuzat în familie (fizic, verbal, sexual, neglijare) și a învățat că nu poate să
aibă încredere nici măcar în persoanele foarte apropiate, care ar fi trebuit să îl îngrijească.
Mai târziu, adultul se așteaptă ca oricine altcineva să îl trateze la fel și uneori devine chiar el
abuzator, pentru a preveni să i se mai facă vreun rău.
• Copilul a fost insultat și depreciat de către persoane din familie și chiar abuzat pentru
defectele sale (ex. lovit, înjurat, pedepsit aspru). Mai târziu, adultul va fi mereu ”în alertă”
pentru a preveni ca cineva să îl mai desconsidere sau să îl insulte, pentru că a învățat că
asta duce la situații foarte neplăcute.
• Modul în care fiecare dintre noi reacționăm la un mediu nesănătos în copilărie depinde și
de temperamentul cu care ne naștem – cu alte cuvinte, există și o componentă genetică
și biologică care contribuie la dezvoltarea TPP. Totodată, abuzul din copilărie nu duce
neapărat la TPP: copilul poate fie să de dezvolte normal, fie să dezvolte alt fel de tulburare
psihologică.
Exemplu:
Adela nu a avut o copilărie fericită. Tatăl ei a fost alcoolic și s-a purtat foarte
rău cu ea. Cel puțin o dată pe săptămână venea acasă seara și le bătea pe ea
și pe mama ei, din cele mai stupide motive. Când Adela îl supăra pe tatăl ei în
orice fel, o închidea în beci și uneori uita de ea chiar și o zi întreagă. Mama
Adelei n-a reușit să fie nici ea un sprijin: în loc să o protejeze de tatăl ei abuziv,
mama o folosea la toate muncile casei, în timp ce ea își petrecea majoritatea
timpului pe la prietene, plângându-se de soțul ei. Considera că din vina Adelei
s-a apucat soțul ei de băut și pentru asta îi spunea adesea „Te urăsc! Mai bine
nu te făceam!”. Adela a plecat de acasă când s-a mutat la facultate. Chiar dacă
e departe de ai ei, ea poartă în suflet mereu o frică ce o paralizează: cum să
mai aibă încredere în cineva, după cum a fost tratată de proprii ei părinți?

Indivizii cu tulburare
Diagnostic, semne de personalitate
paranoidă văd
și simptome înțelesuri ascunse,
tind să fie ranchiunoși
și contraatacă rapid,
neavând o înclinație
spre a face
confidențe.
Au o purtare formală și pot să manifeste o tensiune musculară
considerabilă, cu incapacitatea de a se relaxa. Ei “scanează” mediul din jur,
căutând mereu nereguli sau amenințări. Sunt adesea lipsiți de umor și
serioși. Folosesc proiecția și pot să aibă idei preconcepute profund
înrădăcinate, manifestă idei de referință, privindu-i pe alții drept disprețuitori
sau amenințători. Nu cred în loialitatea sau fidelitatea altora și pot fi cât se
poate de restricționali, lipsiți de căldură, uneori fiind mândri de faptul că sunt
raționali și obiectivi. De cele mai multe ori îi curtează excesiv pe cei
puternici sau cu rang înalt și exprimă dispreț față de cei slabi, bolnavi sau
handicapați. Pot părea practici și eficienți, însă generează frecvent la alții
frică sau conflict. Unii sunt implicați în grupări extremiste.
• Dacă o persoană are simptome, medicul va începe o evaluare prin efectuarea unui istoric
medical complet și a unui examen fizic. Deși nu există teste de laborator pentru a diagnostica
în mod specific tulburările de personalitate, medicul ar putea folosi diferite teste de diagnostic
pentru a exclude boala fizică ca fiind cauza simptomelor. Dificultățile de auz sau abuzul de
substanțe pe termen lung pot fi confundate cu tulburarea de personalitate paranoidă.
• Dacă medicul nu găsește nicio cauză fizică pentru simptome, te-ar putea îndruma spre un
psihiatru sau psiholog, profesioniști din domeniul sănătății care sunt special instruiți pentru a
diagnostica și trata bolile mintale. Tulburarea de personalitate paranoidă este diferită de
tulburările psihotice, cum ar fi schizofrenia paranoidă sau tulburarea delirantă persistentă, de
tip persecutor, prin faptul că cei cu tulburarea de personalitate paranoidă nu au distorsiuni
percepționale, cum ar fi auzul vocilor sau gândire bizară delirantă, precum ideea că este
urmărită peste tot. Psihiatrii și psihologii folosesc instrumente de intervievare și evaluare
special concepute pentru a evalua o persoană cu tulburare de personalitate.

Epidemiologie,
evoluție și
pronostic

Tulburarea de personalitate
paranoidă este întâlnită mai
frecvent la bărbați decât la femei
și, de asemenea, prevalența este
mai mare la minorități, imigranți și
la persoanele deficite de auz.
Evoluția și pronosticul pot să
varieze, în funcție de trăirile
individuale ale pacientului cu
această tulburare și de
circumstanțele de viață;
complicațiile posibile sunt
tulburări delirante, schizofrenia,
depresia, tulburările anxioase și
tulburările legate de substanțe.
Management și tratament
în tulburarea de
Pacienții solicită rar tratament,
iar cei paranoizi tind să devină
și mai paranoizi. Practicienii
trebuie să se aștepte la acest
lucru și să rămână onești,
curtenitori și profesionali. De
obicei se folosește psihoterapia
suportivă, dând atenție
deschiderii (sincerității),
consistenței (constanței și
coerenței terapeutului) și evitării
umorului. Trebuie sprijinite
porțiunile sănătoase ale
egoului, oferindu-se explicații
alternative dar fără confruntare.
TRATAMENT: Psihoterapia
Atunci când un pacient caută tratament pentru tulburarea de

personalitate paranoidă, psihoterapia este una dintre opțiuni.
Tratamentul se va concentra pe creșterea abilităților generale de
coping, în special încrederea și empatia, precum și pe
îmbunătățirea interacțiunii sociale, a comunicării și a stimei de
sine.
În fapt, scopurile de bază ale psihoterapiei pentru tulburarea de personalitate
paranoidă sunt:
• să se construiască încrederea în cadrul relației terapeutice explorând
ambivalența, respectând autonomia persoanei și limitele sale emoționale și
păstrând o atitudine non-defensivă;
• să se exploreze impactul și corectitudinea convingerilor problematice
referitoare la ceilalți în situații interpersonale și sociale de bază;
• să se lucreze în colaborare pentru a dezvolta convingeri alternative, care să
aibă un grad mai mare de funcționalitate, utilitate;
• să se testeze comportamente și abilități sociale mai adaptative pentru a
susține convigerile mai funcționale și a reduce suspiciunea și neîncrederea
care predomină.
TRATAMENT: Medicația
O altă soluție în cazul acestei
tulburări este medicamentația
care în general, nu este utilizată
pentru tratamentul tulburării de
personalitate paranoidă. Cu
toate acestea, medicamentele,
cum ar fi anxioliticele,
antidepresivele sau
antipsihotice, ar putea fi
prescrise dacă simptomele
persoanei sunt foarte severe
sau dacă suferă, de asemenea,
de o problemă psihologică
asociată, cum ar fi anxietatea
sau depresia.

În timp ce psihoterapia individuala de sustinere este tratamentul de electie in
personalitatea paranoida, medicatia este uneori folosita limitat pentru a trata
simptomele asociate. Daca pacientul este foarte anxios se vor
prescrie anxiolitice. Antipsihotice pot fi administrate in agitatie extrema si stres care
produc iluzii.
Unii medici au sugerat folosirea dozelor mici de neuroleptice in acest grup de

pacienti, totusi medicatia nu este o forma normala a tratamentului de durata. Nicio
medicatie nu s-a dovedit a reduce pentru lunga durata simptomele, desi fluoxetine a
facut pacientii mai putin furiosi, iritabili si suspiciosi. Antidepresivele pot agrava
simptomele.
Un alt motiv este ca pacientii sunt suspiciosi fata de medicamente crezand ca cineva
vrea sa ii controleze. Convingerea lor de a accepta medicatia este dificila.
Complicații în Gândirea și
comportamentele asociate
tulburarea de cu tulburarea de
pot interfera cu capacitatea
personalitate unei persoane de a forma
și menține relații, precum
paranoidă și de capacitatea lor de a
funcționa social și în
situații profesionale.

Deși această afecțiune
Prevenire tulburarea mintală s-ar putea să nu
fie posibil să fie
de personalitate prevenită, tratamentul

poate permite uneori unei
persoane predispuse la
paranoidă această tulburare să
învețe modalități mai
productive de a face față
situațiilor de viață.
• La fel ca în cazul oricărei tulburări de personalitate, persoana poate beneficia foarte
mult de pe urma psihoterapiei. Din nefericire nu rareori se întâmplă ca cineva cu
TPP să dezvolte tulburări de anxietate și depresie. Acesta este momentul în care, cel
mai adesea, caută ajutor pentru noile probleme apărute. Este greu să convingi o
personalitate paranoidă că are nevoie de o formă specializată de ajutor pentru că ei
nu consideră că este ceva în neregulă cu ei. Iar asta are, cumva, sens: dacă
înțelegem că pentru ei este foarte adevărat și important că ”lumea îmi va face rău și
eu trebuie să fiu atent și să mă apăr”, înțelegem și de ce se poartă atât de suspicios,
de ce nu au încredere și de ce sunt ostili în a-i interpreta pe cei din jur. Un
psihoterapeut îl poate ajuta să-și înțeleagă originea problemelor sale de încredere,
să treacă peste eventualele traume din copilărie și să dezvolte un stil mai sănătos de
a relaționa dar și atitudini și așteptări mai realiste de la cei din jur.
Atenție! Unele simptome ale TPP se suprapun peste simptomele prezente în schizofrenie
sau alte tulburări psihotice (de ex. din cauza unor droguri sau chiar alcool). Dacă aceste
manifestări au apărut recent, sunt foarte intense și chiar stranii, este deosebit de important să
apelați la un medic psihiatric.
Exemplu:
• O persoană cu TPP este convinsă constant că toți vecinii îl urăsc și că ei complotează
împotriva lui pentru a-l da afară din bloc.
• O persoană cu schizofrenie este convinsă de toate acestea, însă în plus spune că vecinii
i-au montat microfoane în casă și au mituit poliția să îl aresteze pentru o crimă inventată,
doar pentru a scăpa de el. (trebuie ca scenariile paranoice să fie nerealiste, bizare sau
chiar imposibile pentru a putea vorbi de deliruri schizofrenice).
• O persoană cu paranoia din cauza unor substanțe va avea aceste convingeri doar atât
timp cât este sub influența drogului.
CUM SĂ AJUTAȚI O
PERSOANĂ CU
TULBURARE DE
PERSONALITATE
PARANOIDĂ?

E adevărat că uneori poate fi frustrant și obositor să interacționezi cu
cineva cu TPP. Este greu să îi treci toate ”testele de încredere” și este
normal să te înfurii când ești acuzat pe nedrept că ai încercat să îl rănești
în vreun fel. Uneori pare imposibil să te înțelegi cu o personalitate
histrionică datorită rigidității sale: este foarte greu să îi schimbi viziunea și
interpretarea personală a evenimentelor, pentru că foarte rar va admite
că greșește sau exagerează. În plus – pare să nu aibă simțul umorului
aproape deloc, ceea ce-l face mai puțin plăcut social! Pe deasupra, faptul
că vede intenții negative peste tot într-un final se întoarce împotriva lui: la
moment dat îți pierzi răbdarea și te porți așa cum se așteaptă de la tine!
CE PUTEM
FACE, ATUNCI?

• Încercați să vedeți frica din spatele suspiciunii, furiei și neîncrederii. În spatele
manifestărilor paranoide stă o paralizantă frică de a fi rănit și abuzat, deseori din cauza
unui trecut nefericit. Frica ar putea să vă justifice unele comportamente neașteptate.
• Vorbiți-le clar și specific, mai ales când îi evaluați în orice domeniu. Evitați
ambiguitățile și remarcile generale sau aluzive, pentru că persoanele cu TPP vor
umple singure ”spațiile goale”… și nu va fi cu interpretări pozitive! (ex. spuneți „M-am
supărat că nu ți-ai ținut promisiunea”, nu spuneți „Lasă că vezi tu, așa o să-ți fac și eu
ție!”)
• Asigurați-vă că v-au înțeles corect motivele și intențiile. Din nou, prezența
ambuităților le permite să „citească printre rânduri” comportamentul dumneavoastră și
să îl interpreteze cât de negativ posibil (uneori surprinzător de ostil).

• Clarificați neînțelegerile, chiar dacă e frustrant. Încercați să fiți
calm și rațional și să formulați lucrurile în mod logic – doar așa
puteți convinge o persoană cu TPP că exagerează în a vă acuza.
Căutați dovezi convingătoare și înarmați-vă cu răbdare!
• Lăsați-le să aibă dreptate uneori. Câteodată, este chiar util să te
sfătuiești cu o persoană cu TPP tocmai din cauza „dușului rece”.
De exemplu, atunci când încheiați un contract care sună prea bine
să fie adevărat, este util să fiți acompaniat de cineva cu tendințe
paranoide. Atenție însă să nu vă influențeze acolo unde știți sigur
cum stau lucrurile.
Prognostic

Tulburarea paranoidă este una cronică. Cei mai mulți dintre
oameni o vor avea pentru toată viața, însă simptomele pot fi
ținute într-o anumită măsură sub control cu ajutorul
tratamentului.
Astfel, persoanele pot ajunge să își trăiască viața în mod
normal: se pot căsători, pot avea un loc de muncă, etc. Totuși, în
lipsa tratamentului adecvat, persoanele ce suferă de această
tulburare pot fi deconectați de la realitate și ar putea să nu fie
funcționali din punct de vedere social.
1. GANNUSHKIN P. B. -
„CLINICA PSIHOPATIILOR,
STATICA LOR, DINAMICA,
SISTEMATICA” (1933)
2. A.B. SMULEVICH.
Bibliografia „TULBURĂRI MINTALE
DE FRONTIERĂ”.
3. REPINA N.V. ȘI COLAB.,
BAZELE PSIHOLOGIEI
CLINICE
4. A.E. FAȚA PSIHOPATIEI
ȘI ACCENTUAREA
CARACTERULUI LA
ADOLESCENȚI
5. MAYO CLINIC:
„PERSONALITY
DISORDERS”,
HTTPS://WWW.MAYOCLINI
Bibliografia C.ORG/DISEASES-CONDITI
ONS/PERSONALITY-DISOR
DERS/SYMPTOMS-CAUSES/
SYC-20354463
6.CLEVELAND CLINIC:
„PARANOID PERSONALITY
DISORDER”,
HTTPS://MY.CLEVELANDC

Tulburare de Personalitate Paranoidă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburare de Personalitate Paranoidă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburare de

EFECTUAT: FEDORENCO ECATERINA

O tulburare de personalitate paranoidă este un tip

În unele cazuri, este posibil să nu îți dați seama că ai

Ce este o tulburare copilăriei sau adolescenței

03.09.20ГГ Название презентации 8

psihiatrie DSM V interpretate ca fiind

03.09.20ГГ Название презентации 9

03.09.20ГГ Название презентации 11

03.09.20ГГ Название презентации 12

03.09.20ГГ Название презентации 13

de personalitate este necesar să prezenți toate

03.09.20ГГ Название презентации 17

03.09.20ГГ Название презентации 19

03.09.20ГГ Название презентации 20

Adela l-a cunoscut pe Andi la o petrecere, acum o lună. De

03.09.20ГГ Название презентации 22

03.09.20ГГ Название презентации 23

Alin nu l-a agreat niciodată bine cu vecinul său de deasupra.

03.09.20ГГ Название презентации 25

03.09.20ГГ Название презентации 26

03.09.20ГГ Название презентации 27

03.09.20ГГ Название презентации 29

03.09.20ГГ Название презентации 31

03.09.20ГГ Название презентации 33

03.09.20ГГ Название презентации 34

PARANOIDĂ? DEOSEORI IRAȚIONAL

03.09.20ГГ Название презентации 35

03.09.20ГГ Название презентации 37

03.09.20ГГ Название презентации 40

03.09.20ГГ Название презентации 41

Atunci când un pacient caută tratament pentru tulburarea de

03.09.20ГГ Название презентации 47

Unii medici au sugerat folosirea dozelor mici de neuroleptice in acest grup de

03.09.20ГГ Название презентации 49

de personalitate prevenită, tratamentul

03.09.20ГГ Название презентации 53

03.09.20ГГ Название презентации 55

03.09.20ГГ Название презентации 56

03.09.20ГГ Название презентации 58

S-ar putea să vă placă și