Ocluzia intestinala reprezinta blocarea partiala sau totala a intestinului,

situatie care are drept consecinta impiedicarea propulsarii continutului acestuia de-a lungul
intestinului.

In functie de nivelul la care se produce aceasta blocare, exista ocluzia de intestin subtire si
ocluzia de intestin gros (de colon).

Cauze

Ocluzia intestinala poate fi cauzata de tumori ale intestinului ;torsiuni sau ingustari la nivelul
intestinului, precum si formarea de aderente (lipituri) intre ansele intestinale Mai rar,
ocluziile intestinale apar in urma unor inflamatii sau infectii de la nivelul intestinului(de
exemplu, tuberculoza intestinala).

Herniile care se complica prin patrunderea unei anse intestinale in zona de ruptura a
peretelui abdominal pot determina ocluzie intestinala. De asemenea, printre cauze mai
intalnim sau telescoparea ansei (patrunderea unei anse intestinale in segmentul intestinal
de deasupra).

La nivelul intestinului gros, in afara cauzei tumorale, la cei care sufera de constipatie
cronica sau de diverticulita.O alta cauza a ocluziei intestinale este aparitia unei infectii
severe intraabdominale, care determina disparitia miscarilor intestinului, situatie numita
ocluzie intestinala functionala.

Simptome

Simptomele produse de ocluzia intestinului gros:

— Durerea abdominala este localizata mai jos de ombilic;- Distensia abdominala si

zgomotele intestinale se identifica in portiunea inferioara a abdomenului.

— Diareea sau constipatia poate aparea, de asemenea, in functie de cat de completa este
obstructia.

sange in scaun, oboseala, pierdere in greutate, lipsa poftei de mancare) Nou-nascutii au o

simptomatologie specifica in cazul ocluziei intestinale. La acestia se intalnesc varsaturi de
culoare verzuie si lipsa aparitiei primului scaun (numit meconiu).

Investigatii
Examinarile care pot confirma diagnosticul de ocluzie intestinala sunt:

— examenul radiologic al abdomenului, care poate arata prezenta unor zone in care aerul
din intestin stagneaza deasupra unor zone cu continut lichidian (nivele hidroaerice)
— examenul computer tomografic (CT) diferentiaza o obstructie totala de una partiala si
arata daca aceasta este produsa de o tumora.

Tratament

tratament chirurgical de urgenta.

Masurile premergatoare interventiei chirurgicale sunt: restrictia de a consuma orice fel de

alimente (inclusiv lichide), administrarea de lichide prin intermediul unor perfuzii introduse
direct intravenos, in scopul corectarii unor dezechilibre care pot aparea in organism cu
ocazia acestei boli si montarea unei sonde (un tub subtire), prin nas, pana la nivelul
stomacului, cu scopul de a favoriza eliminarea lichidelor de la nivelul tubului digestiv care
deja stagneaza deasupra locului obstructiei.

Tratamentul chirurgical are ca scop eliminarea cauzei obstructiei: inlaturarea tumorii,

desfacerea aderentelor, desfacerea strangularii intestinului, repararea sparturii din peretele
abdominal, unde ar fi putut patrunde ansa intestinala si, daca se constata o compromitere
ireversibila a ansei intestinale prin strangularea prelungita a acesteia, rezectia segmentului
de intestin necrozat si refacerea continuitatii intestinului prin reanastomozarea capetelor
ramase viabile.

Bola meconiala a nou nascutului

SDM a fost raportat ca fiind o cauza relativ neobisnuita de obstructie intestinala la nou-nascut.
Acest sindrom a fost descris prima data in 1956. Descrierea originala cu greu poate fi imbunatatita
(1).
Un nou-nascut cu obstructie intestinala datorata nefunctionalitatii colonului, elimina rezidiul meconial la 9 luni de
viata fetala, fapt care nu este neobisnuit, in aceste cazuri se presupune ca fie masa de meconiu, fie motilitatea
colonului este asa de alterata incat procesul normal de dislocare este impiedicat si este intarziata golirea tradusului
alimentar.
Clatworthy a numit copin cu aceasta stare "copii astupati\".
Un spectru de prezentatii clinice pot fi legate de SDM. Inertie colonica functionala de prematuritate, sindrom
de colon mic neo-natal, microcolon de partea stanga si alti termeni au fost folositi sinonim cu SDM.
Desi SDM a fost descris clasic la pacienti fara fibroza chistica, pentru a-l distinge de ileusul meconial, am zut
ocazional si SDM tipic la pacientii cu fibroza chistica.
Boala Hirschsprung ar trebui exclusa prin biopsie aspirati precoce.
Hipomotilitatea colonica poate apare prfn hiper-magnezemie ce reduce eliminarea de acetilcolina,
cu depresie mioneurala consecuti.
Desi aceasta asociatie a fost raportata la copii proveniti din mame tratate cu magneziu pentru aclansie, aceasta
teorie nu a fost dovedita pe animalele de laborator.
Multe cazuri clinice au fost asociate cu tratamentul cu magneziu.
Hipoglicemia la copii din mame diabetice, induce cresterea productiei de glucagon care conduce la scaderea activitatii
intestinale.
Aspecte clinice
Pacientul se prezinta cu distensie abdominala, ecueaza putin meconiu sau deloc.
Radiografia abdominala pe gol arata anse multiple intestinale. Administrarea unei clisme cu substanta de contrast
folosind Gastrografin cu control fluoroscopic poate rele fie dopul, ca un defect de umplere, fie un colon mic stang cu
o obstructie abrupta in colonul stang sau la flexura splenica.
Clisma hipertonica de obicei stimuleaza pasajul unui dop lung, gros. Acest studiu poate fi terapeutic si copilul poate
incepe ecuarea meconiului spontan. Scaunele urmatoare sunt incurajate cu clisme calde sau pline, dupa studiul initial
cu Gastrografin.
Ocazional, clisma cu Gastrografin poate fi repetata pentru a elimina meconiul retinut.
Dupa pasajul meconiului realizam de rutina o biopsie aspirati rectala pentru eliminarea posibilitatii existenti bolii
Hirschsprung, inaintea externarii. Majoritatea acestor copii nu au probleme de lunga durata, chiar daca fibroza
chistica este prezenta. Ca urmare noi realizam un test de sudoare ca parte a eluarii.
Necesitatea operatiei pentru tratarea copilului cu dop meconial a fost foarte rara in experienta noastra. S-a raportat
diagnosticul precoce al SDM la fat in timpul examinarii de rutina prin ecografie in trimestrul III. S-a realizat
amniocenteza si amnio-grafia cu Urografin.In general, copii tratati postnatal cu Gastrografin si clisma salina raspund
rapid si incep alimentatia orala in cate zile.

Peritonita meconiala
Etiopatogenie si anatomie patologica: Oricand in viata fetala se poate produce o perforatie a tractului digestiv. Astfel
de perforatii sunt adesea consecinta obstructiilor congenitale ale intestinului cauzate de: atrezie intestinala, volvulus,
invaginatie, bride, ileus meconial, hernie interna. Daca perforatia a avut loc cu mult timp inainte de nastere, prin
vindecare se pot produce atrezii sau stenoze intestinale. Daca vindecarea intestinului nu mai are timp sa se faca,
dupa nastere se ajunge la infectia peritoneului prin revarsat septic intestinal. Astfel peritonita meconiala aseptica
prenatal se transforma intr-o peritonita bacteriana purulenta foarte grava. In urma perforatiei intestinale in cavitatea
peritoneala se revarsa meconiu. Desi este steril el determina o iritatie locala chimica. Apare un proces inflamator si in
jur se formeaza aderente masive intestinale. Meconiul in cantitate mica este resorbit, ramanand aderente cauzatoare
de ocluzii sau atrezii. Daca revarsatul este mai consistent, in urma procesului de resorbtie partiala raman formatiuni
izolate cu depozite calcare. Ansele intestinale sunt aglutinate, invelite parca intr-o membrana fibroasa verzuie. Exista
situatii cand perforatia se produce imediat dupa nastere. In peritoneu se revarsa atunci o mare cantitate de meconiu
si aer, care ulterior se infecteaza.

Simptome. Distensia abdominala importanta, cu edem hipogastric si circulatie colaterala sunt semne
caracteristice peritonitei. Varsaturile bilioase precoce si repetate si lipsa tranzitului meconial dovedesc prezenta
obstacolului mecanic. Starea generala se altereaza rapid, mai ales in peritonitele recente cu revarsare septica in
peritoneu.

Radiografia abdominala simpla in ortostatism arata pneumoperitoneu, nivel de lichid deplasabil in perforatiile
recente si cateva imagini gazoase intestinale pe fondul unei opacitati abdominale. In cazul perforatiilor vechi ca semn
patognomonic apare aspectul de ,,vitraliu” al insulelor de meconiu impregnate cu saruri calcare.

Tratament. Pregatirea preoperatorie este absolut necesara. Prin laparotomie se exploreaza intestinul si se
efectueaza toaleta peritoneului mai ales in perforatiile recente. Dupa eliberarea intestinului se recurge la sutura in
cazul unei perforatii. Rezectia intestinului urmata de anastomoza terminoterminala poate fi efectuata in peritonitele
vechi incapsulate si limitate. In majoritatea cazurilor din cauza peritonitei generalizate anastomoza nu este sigura.
Enterostomia temporara dubla Mickulicz (in teava de pusca de vanatoare) sau in Y (terminolaterala Bishop-Koop sau
lateroterminala Santulli) ofera sanse mai mari de vindecare. Mortalitatea in peritonita meconiala se mentine insa
ridicata