PREZENTAREA CAZULUI

Învinuitele S.C. și S.P. s-au cunoscut în Italia unde practicau prostituţia în zona oraşului
Roma. În luna februarie 2006, S.C. a cunoscut-o pe martora N.P. din localitatea X, raionul X. Ea
a vizitat-o pe martoră de mai multe ori, povestindu-i că este în Italia de mai multă vreme, că este
căsătorită cu un italian bogat, care deţine o fabrică. Într-o zi, S.C. i-a propus martorei N.P. să
meargă cu ea în Italia unde o va angaja la fabrica soţului ei pe un salariu de 1000 de euro pe
lună, cu cazare și masă gratuită. I-a mai spus că dacă nu va fi mulţumită de locul de muncă găsit,
o va angaja ca babysitter la copiii cumnatei ei și va putea locui la familia acesteia. După
aproximativ o săptămână, învinuita S.C. a sunat-o pe martoră și i-a cerut să se fardeze și să se
aranjeze pentru că vor veni nişte oameni să o vadă. Învinuita a venit la domiciliul martorei
împreună cu un bărbat pe care l-a prezentat ca fiind fratele soţului ei, identificat ulterior de către
martoră în persoana martorului S.N. și de o femeie prezentată ca mama bărbatului și recunoscută
de către martoră în persoana învinuitei S.P. Martora N.P. afirmă că cei doi au studiat-o, cerându-i
chiar să se ridice în picioare pentru a vedea cum arată la corp. După aceasta, bărbatul a sunat în
Italia, unde a discutat cu un bărbat (un anume M) căruia i-a relatat că martora arată bine, că este
brunetă cu ochii verzi. Din comportamentul acestora și din convorbirile pe care le-au avut în
Italia, martora a înţeles că învinuita S.C. urma să o racoleze pentru a practica prostituţia și astfel
a refuzat să plece în Italia. Ulterior, martora a aflat că în aceeaşi perioadă învinuita S.C. a
cunoscut-o pe nepoata soţului ei, S.N., în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să plece în Italia ca
babysitter. Învinuita S.C. a vizitat familia fetei, aflând că aceasta are o situaţie financiară dificilă,
că relaţia dintre fată și tatăl acesteia este foarte dificilă, tatăl fiind abuziv, obişnuind să aplice
corecţii copiilor, fapt probat de o adresă a Direcţiei de Asistenţă și Protecţie a Copilului, dar și
din declaraţiile martorilor (mai sus menţionata N.P. și altă martoră). În aceste împrejurări,
învinuitele S.C. și S.P au discutat cu martora S.N. și cu părinţii acesteia, convingându-i să
permită martorei, fiicei lor, să plece cu ele în Italia pentru a lucra ca babysitter. Învinuita S.P. s-a
oferit să plătească toate cheltuielile privind obţinerea documentelor de călătorie și transportul
până în Italia. Cei doi părinţi au acceptat să dea declaraţii notariale pentru ca fiica lor minoră să
poată părăsi ţara. Părinţilor le-a fost lăsat un bileţel pe care învinuitele au scris adresa din Italia la
care va locui fata, un nume de contact (altul decât cel al învinuitelor), trei numere de telefon și
numărul de înmatriculare al maşinii cu care va fi transportată fata în Italia. La sosirea în Italia,
martora S.N. a fost transportată la adresa de pe bileţel, unde locuiau cele două învinuite cu
concubinii lor și cu multe tinere care se prostituau în folosul lor. Martora S.N. a fost preluată de
un anume E., de origine albaneză, care locuia în aceeaşi casă. Prin violenţă și ameninţare acesta a
obligat-o să se prostitueze. Dacă nu obţinea un anumit câştig minim pe noapte, martora era
bătută de către E., nu primea mâncare și nu era lăsată să doarmă. Uneori, E. împreună cu prieteni
de-ai lui le ducea pe fete, între care și martora, într-o pădure unde le bătea împreună cu prietenii
săi, pentru a se distra. După 3 luni de zile martora a reuşit să scape printr-un cunoscut de-al său și
s-a întors în țară. După două luni, de când s-a întors acasă, martora a fost căutată la domiciliu de
învinuita S.C. care a convins-o să se întoarcă în Italia, fără a mai avea de-a face cu învinuita S.P.
Martora nu a povestit părinţilor cele întâmplate în Italia, motiv pentru care aceştia au semnat o
nouă împuternicire notarială, pentru ca învinuita S.C. să o scoată din nou din țară. Ajunsă în
Roma din nou, martora S.N. s-a prostituat împreună cu învinuita S.C., fiind preluată de un
proxenet marocan, din spusele ei. În acest context a fost depistată de autorităţile italiene și
introdusă într-un program de protecţie a victimelor. Martora S.N. nu a dorit să participe la proces
în calitate de parte vătămată.

ANALIZA CAZULUI

Analizând acest caz din punctul de vedere al factorilor psihologici, sociali și economici care
au concurat la determinarea modului în care s-au derulat evenimentele, remarcăm următoarele.
Au existat nişte acţiuni foarte bine coordonate ale recrutorului, în acest caz învinuita S.C., de fapt
a întregii reţele de trafic în care aceasta este implicată. De asemenea, recrutoarea are o inteligenţă
emoţională foarte dezvoltată, este gata să ajute financiar potenţiala victimă şi dă dovadă de multă
răbdare în relaţie cu aceasta. Se erijează într-o prietenă a martorei, promiţându-i rezolvarea
problemelor financiare, profitând, de asemenea, de carenţele emoţionale ale martorei și de
conflictele intrafamiliale (să ne amintim faptul că recrutoarea se interesează de conflictele din
familie și că este la curent în legătură cu neînţelegerile și conflictele martorei cu tatăl său).
Această metodă, cu promisiuni false de locuri de muncă, este metoda clasică folosită de recrutori
(racolatori). Aparent, învinuita duce o viaţă de lux, fiind căsătorită cu un om de afaceri din Italia,
ceea ce-i sporeşte credibilitatea. În acest caz, recrutorul „se insinuează” în mediul victimei, deşi
de multe ori acesta este deja o cunoştinţă de-a victimei. Recrutorul, în scopul atingerii scopului,
de a o duce pe fată în Italia, oferă victimei, mai probabil, afecţiune, speranţă și înţelegere, iar
părinţilor acesteia (pentru a-i convinge să semneze împuternicirea), sentimente de siguranţă
(adresa din Italia, contacte, numere de telefon, chiar și numărul maşinii cu care va fi transportată
fata). Manipularea emoţională a vulnerabilităţii persoanei şi o relaţie personală tot mai
apropriată, câştigarea încrederii minorei, în antiteză cu situaţia familială tensionată (probabil și
situaţia materială deficitară), abuzul fizic și psihic (corecţiile tatălui), conflictele dintre minoră și
tată reprezintă componenta psihologică cu rol determinant în producerea acestei situaţii și,
totodată, încheierea primei etape, aceea de recrutare. Dorinţa puternică a copiilor de a fi iubiți de
părinți, de a fi văzuți ca valoroși îi determină pe minori să se expună la tot felul de riscuri, atunci
când aceste nevoi nu sunt îndeplinite. De altfel, din cauza condiţiilor de trai ale victimelor
traficate înainte de recrutare, majoritatea experților consideră că, indiferent de modul în care au
intrat în acest „joc”, victimele au un rol pasiv. Rolul pasiv inițial, jucat de victimă, se
accentuează atunci când ajunge în Italia, fiind supusă abuzurilor fizice (cu care era obișnuită în
familie), intrată sub controlul strict al traficantului, până când este ajutată să scape. Caracterul
dezorganizat al familiei, neglijența părinţilor care își dau cu foarte mare ușurință minora „pe
mâna” unor persoane necunoscute să o scoată din țară, pe baza unor promisiuni, dezvaluie niște
defecte caracteriale, o moralitate și niște valori socioumane îndoielnice ale părinţilor, care
reflectă, de altfel, tendințele actuale ale societăți. În acest context, nu putem deloc ignora rolul
școlii. În cazul lipsei de suport din partea familiei, şcoala ar putea să fie singurul loc în care să fie
identificate semnele de vulnerabilitate ale copilului. Pe de altă parte, şcolile nu oferă educaţia
practică potrivită, nu pregătesc suficient tinerii pentru piața muncii, nu oferă informaţii sau
programe sociale care să asigure copiilor o reţea socială de ocrotire, care să-i ţină departe de
riscuri. Cooperarea dintre şcoală și familie este insuficientă, iar activităţile extraşcolare,
extracurriculare sunt aproape inexistente. Un aspect probabil surprinzător, la prima vedere, în
legătură cu acest caz, este faptul că, în ciuda chinurilor îndurate, fata alege, de această dată în
cunoştinţă de cauză, să se întoarcă în Italia. Pe lângă motivele menţionate anterior, legate de
viaţa dificilă de acasă, de lipsa perspectivelor şi de caracterul manipulativ al recrutorului, de
această dată mai intră în discuţie şi disonanţa cognitivă a victimei. Disonanţa cognitivă explică
tendinţa unei persoane de a se convinge că un comportament pe care l-a făcut deja este rezonabil.
Întrucât nu putem schimba trecutul, pentru a-şi rezolva conflictul lăuntric generat de
comportamentul pe care l-a făcut benevol, din greşeală, sau forţat (recrutorul ştie acest lucru)
persoana îşi găseşte circumstanţe atenuante în care faptele sale, chiar oribile (de ex. un omor),
devin perfect justificate. Astfel, determinând pe cineva să facă ceva ce nu face în mod obişnuit,
sau ceea ce este considerat incorect sau imoral, schimbăm de fapt atitudini fundamentale ale
individului, acesta generându-şi idei, convingeri, motivaţii consonante, conforme cu noul
comportament adoptat (în acest caz prostituţia). De asemenea, să ne amintim faptul că există
tendinţa socială de marginalizare a victimelor de acest tip, minora riscând să fie etichetată ca
prostituată (dacă rămânând în ţară s-ar afla de cele petrecute în Italia, fiind posibil chiar să fi
primit ameninţări în acest sens). Acuzarea şi numirea victimei prostituată face adesea procesul de
recuperare mult mai dificil, de multe ori imposibil.