Complicatiile cardiovasculare in

Diabet Zaharat

Realizat:

Medic Rezident An. III , ,, Medicina Interna’’ –Amarita Cristina

Pacientii cu diabet zaharat au un risc de
aproximativ 3 ori mai mare sa dezvolte boli
cardiovasculare sau sa sufere un accident
vascular.
Modificari ce duc la complicatii
cardiovasculare
 Macroangiopatia (ateroscleroza cornonarelor si a
vaselor mari,cardiopatia ischemica ,insuficienta
circulatorie cerebrala,arteriopatia obliteranta a
membrelor inferioare);
 Microangiopatia (afectarea arterelor cu diametrul sub
10 mm)-retinopatia diabetic,nefropatia diabetica.
 Miocardiopatia dismetabolic.
 Tromboze si ocluzia arterelor periferice
 Deteriorarea pereților vaselor de sânge conduce în timp la
formarea unor depuneri de calciu favorizând apariția
aterosclerozei cu reducerea fluxului sanguin prin micșorarea
diametrului vaselor de sânge.
 sângele oxigenat nu va mai ajunge acolo unde este necesar. În
plus, se pot forma cheaguri de sânge pe depunerile de calciu.
 Riscul unui atac de cord precum și al unui accident vascular
cerebral din cauza trombozei și desprinderea depunerilor de
calciu de pe vasele de sânge crește semnificativ.
 În special, persoanele cu Diabet zaharat Tip 2 sunt predispuse la
accident vascular cerebral din cauza afectării metabolismului
lipidic și a hipertensiunii arteriale.
 Comparativ cu persoanele sănătoase, persoanele cu Diabet
zaharat Tip 1 sunt mai predispuse la accident vascular cerebral,
dar nu în aceeaşi măsură cu persoanele cu Diabet zaharat Tip 2.
 Boala Arterială Periferică
 Ingustarea vaselor de sânge are loc la nivelul arterelor
membrelor inferioare

 Se caracterizeaza prin senzație de rece și furnicături, mai

târziu ca durere la nivelul piciorului, în special în timpul
mersului.
 În stadiile avansate, această afecțiune poate conduce la
necroza completă a vaselor de sânge, care poate avea ca
urmare amputația parțială sau totală a membrului inferior
afectat.
 Deoarece primele simptome apar doar după ce artera este
90% blocată, prevenția este esențială pentru a evita
complicațiile ulterioare.
 Infarctul miocardic acut
 Infarctul miocardic la pacientul diabetic este frecvent silenţios şi este
dovedit faptul că apare de aproximativ de 3 ori mai frecvent decât la
persoanele nediabetice.
 Lipsa frecventă a durerii se explică prin neuropatia vegetativă, care
este întâlnită la mulţi pacienţi diabetici şi care determină denervare
senzitivă.
 Alte simptome asociate: tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă, dispnee
brusc instalată, senzaţie de slăbiciune, greaţă şi vărsături, sincopă,
manifestări psihotice, confuzie, embolii arteriale periferice sau dureri
atipice toracice.
 ECG-ul poate evidenţia infarct cu sau fără denivelare de segment ST, mai
frecvent infarctul la pacientul diabetic fiind transmural, întins.
 Infarctul miocardic poate îmbrăca forme mai severe, complicându-se cu
şoc cardiogen, anevrism de ventricul stâng şi rupturi de cord.
 Se recomandă evaluarea statusului glicemic la toţi pacienţii
cu infarct miocardic şi monitorizarea acestuia, deoarece
infarctul se asociază cu valori crescute ale glicemiei şi la
nediabetici, dar în special la pacienţii cu diabet zaharat.
 Controlul valorilor glicemice în faza acută a infarctului
miocardic se face prin administrare de insulină doar atunci
când valorile glicemiei depăşesc 180 mg/dl, ţinta terapeutică
fiind aleasă în funcţie de vârstă şi de comorbidităţile
pacientului, astfel încât să se evite episoadele de
hipoglicemie. De aceea, nu este recomandat un control cu
valori scăzute ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat şi
IMA, din cauza pericolului de hipoglicemie (glicemie <70
mg/ml), ce poate accentua ischemia miocardică
 Insuficienta cardiaca
 Insuficiența cardiacă la pacientul cu DZ este consecința finală
a suferinței miocardice produsă de efectul cumulat al
ischemiei prin afectare micro și macrovasculară, al HTA și al
dezechilibrelor metabolice.
 Incidenţa insuficienţei cardiace crește cu vậrsta la diabetici și
aceștia vor avea debutul bolii mai devreme cu 5,5 ani.
Factorii predictivi ai dezvoltării insuficienţei
cardiace la diabetici sunt:
 Durata mai lungă a DZ
 Prezenţa bolii coronariene, boala renală
 Valoarea medie a HbA1c mai mare (8,1+- 1,2%
versus 7,9+-1,1%) și indicele de masă corporală
(IMC) mai mare.
 Trei antagonisti neurohormonali-IEC sau BRA(se folosesc la
pacientii cu IC si DZ intoleranti la IEC),un betablocant
(bisoprolol,carvedilol,metoprolol),un antagonist al
receptorilor de mineralocorticoizi ,reprezinta agentii
farmacologici importanti in tratarea pacientilor cu IC –DZ.
 Se folosesc diuretice de ansa,spre deosebire de cele
tiazidice care au efect hiperglicemiant
Tratamentul in DZ legat de complicatiile
cardiovasculare:
 Tratarea HTA pentru atingerea valorilor-ţintă de 140/85 mmHg sau 130/80 în
cazul asocierii nefropatiei cu albuminuria
 Tratarea dislipidemiei are aceleaşi valori-ţintă ca la orice pacient cu boală
cardiovasculară, şi anume valori ale LDL <70 mg/dl (1,8 mmol/L) sau reducerea
LDL cu cel puţin 50% din valoarea iniţială(Se utilizează statine (atrovastatina sau
rosuvastatina) în doze maxime tolerate, iar în cazurile în care nu se pot atinge
ţintele terapeutice cu statine folosite în doza maximă tolerată se poate asocia
ezetimib 10 mg/zi.
 Control glicemic cu ţinta HbA1c <7%, considerată ţintă suficientă la pacientul cu
diabet vechi şi sindrom coronarian acut; uneori, ţinta poate fi HbA1c sub 6,5%,
în funcţie de particularităţile pacientului (vârstă, vechimea diabetului,
comorbidităţi).
 Antiagregantele plachetare sunt utilizate la toţi pacienţii cu diabet zaharat şi
boală coronariană. Acidul acetilsalicilic (75 mg/zi) este utilizat de rutină ca
prevenţie secundară la pacientul diabetic, clopidogrelul fiind utilizat doar ca
alternativă în cazul intoleranţei dovedite la acid acetilsalicilic.
 Scădere în greutate şi menţinere (IMC=20-25 kg/cm2)
 Dieta adaptată profilului metabolic şi cardiovascular (hipocalorică la
obezi, hipoglicemică, hipolidică, cu evitarea grăsimilor saturate de tip
trans), aport de fibre alimentare 40 g/zi.
 Nu se recomandă utilizarea de suplimente alimentare sau vitamine (de
tip vitamine C, E) la pacienţii cu diabet zaharat şi boală
cardiovasculară.
 Exerciţiul fizic moderat :exerciţii de tip aerobic şi de rezistenţă.
 Două noi clase de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2
au dovedit un beneficiu semnificativ în reducerea evenimentelor
cardiovasculare, dincolo de efectul hipoglicemiant: inhibitorii co-
transportorului de sodiu și glucoză (SGLT2) și agoniștii receptorului pentru
peptidul glucagon like 1 (GLP-1).
• SGLT-2 este un co-transportor pentru sodiu și glucoză, care se afla în tubulii
proximali ai nefronului, unde 90% din glucoză este reabsorbită în sânge.
Blocarea SGLT-2 determină scăderea glicemiei, prin creșterea excreției
glucozei. Efectul pozitiv asupra riscului cardiovascular se explică prin faptul că
pe lângă eliminarea glucozei prin urină, medicamentul crește și excreția
sodiului și determină diureză osmotică, ceea ce are ca rezultat scăderea
încărcării cu fluide a sistemului circulator.
 GLP-1 (glucagon-like-peptide 1) și GIP (gastric inhibitory polipeptide) sunt doi
hormoni secretați de celulele endocrine din pereții intestinali, determinând
eliberarea de insulină după masă.
 Agoniștii receptorilor GLP-1 mimează funcția GLP-1 și stimulează eliberarea
de insulină din pancreas, inhibă eliberarea glucagonului (hormonul care
determină eliberarea glucozei din ficat în sânge) și încetinește absorbția de
glucoză în sânge. Acestea ajută și în scăderea hemoglobinei glicozilate –
HbA1c.