Mărturii ale victimelor1.

„Nu cred că mi se poate întâmpla tocmai mie”

- este o manieră de a gândi care poate conduce la experienţe cu urmări dureroase,

aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celor care au devenit victime ale traficului de
persoane, din a căror experienţă putem învăţa.

„Aveam 15 ani şi lucram la un bar. Acolo m-am împrietenit cu doi băieţi care mi-au
propus o plecare în afara ţării. Am acceptat şi ei m-au vândut în Iugoslavia.”
„Prietena mea cea mai bună m-a vândut. Am întrebat-o cum a putut să facă asta şi m-a
pălmuit....Eram virgină. Nu a contat că m-am rugat, că am plâns, că am implorat. Cei trei
bărbaţi m-au violat pe rând.”
„M-a impresionat povestea celor două vecine ale mele care câştigau foarte bine lucrând
în Italia şi deşi mama nu a fost de acord cu plecarea mea, nu am ascultat-o.”
„ Mi-au distrus actele, mi-au dat alt nume...mi-au luat identitatea. Ma ameninţau, mă
loveau ...îşi făceau planuri cum să ma vândă şi cu cât...Trecutul meu este un coşmar....eu
nu pot să mai am o viaţă frumoasă.”
„Mi s-a spus să nu refuz să dansez că mi se pune pistolul la tâmplă. Ori te porţi frumos,
ori te omor. Am început să consum băuturi alcoolice. Aşa nu mai eram conştientă de ce
mi se întâmpla.”
„Nu aveam voie să ieşim afară neînsoţite. Auzeam că nu poţi să pleci decât mort. Mi-au
spus că voi merge cu peştele în pădure pentru că acolo erau mai mulţi clienţi şi mai
bogaţi.”
„Mi-e frică să merg singură pe stradă. Tresar la mişcări bruşte. Există locuri, mirosuri,
care îmi aduc aminte de vremea când eram acolo.”
„Mi-e greu să uit trecutul....în inima mea este numai durere. Imi este ruşine să vorbesc
despre asta. Prietenul meu nu ştie ce mi s-a întâmplat şi nu ştiu dacă am să îi spun.”

1
Jurnal de călătărie, proiect al Organizaţiei Salvaţi Copiii, Bucureşti, 2006
 2.2.3. Studii de caz2.

Alexandra- 20 ani
Situaţia socială a victimei înainte de trafic:
Alexandra provine dintr-o familie monoparentală, deoarece mama acesteia a decedat
la vârsta de 3 ani a fetei, rămânînd în grija tatălui, împreună cu sora sa mai mare.
Familia locuia într-o comună, din apropierea unui oraş din sudul ţării, iar Alexandra
urma cursurile unui liceu din acel oraş, fiind în clasa a XI-a, in anul 2010.
Fata avea o relaţie bună cu tatăl său, care asigura veniturile financiare pentre cele două
fiice, însă nu avea timpul necesar pentru supravegherea activităţii şcolare sau pentru a
comunica cu Alexandra.
Istoricul de trafic:
Istoria de trafic a fetei a debutat în vara anului 2010, când în timpul orelor de curs a
acceptat propunerea unei colege să mergă, împreună cu un grup de bărbaţi necunoscuţi
într-un local din oraşul vecin.
Astfel, Alexandra a legat o relaţie de prietenie cu unul dintre bărbaţii din grup, în
vârstă de aproximativ 40 ani, acceptând propunerea acestuia de a o conduce la domiciliu,
însă în drumul către casă, acesta a violat-o. Tânăra nu a comunicat nimănui acest fapt şi nu
a depus o plângere în acest sens la poliţie. Fiind contactată ulterior de către acel bărbat,
care a rugat-o să îl ierte, aceasta a reluat legătura, fiind de acord ca între ei să existe o
relţie personală.
Astfel, după un timp, bărbatul i-a promis că se vor căsători şi i-a propus să meargă
împreună la un prieten care deţinea un motel. Ajunşi la locaţia respectivă, Alexandra a
fost sechestrată şi obligată să practice prostituţia cu diverşi clienţi, racolaţi de către
traficant, fiind agresată fizic şi ameninţată.
După o perioadă, a fost convinsă să mergă în Italia, unde a fost fost obligată să
practice prostituţia în stradă, fiind transportată în fiecare seară de la domiciliu cu o maşină.
Astfel, într-una din seri a avut un accident de circulaţie, produs de una dintre membrele
reţelei de trafic, în urma căruia Alexandra a intrat în comă, pentru o perioadă de 6 luni,

2
Sursa: Agenţia Naţională Impotriva Traficului de Persoane- Centrul Regional Bucureşti
fiind internată într-un spital de specialitate, de unde, sub îngrijirea medicilor a reuşit să se
recupereze.
Ulterior, victima s-a întors în ţară, reluându-si studiile, dar în luna septembrie
2011, a fost răpită din faţa case sale, urmând a fi transportată în afara graniţelor.
Ieşirea din trafic:
Alexandrei i-a fost luat telefonul mobil, pentru a nu putea contacta nicio persoană,
fiind ameninţată cu uciderea sa şi a membrilor familiei dacă încearcă să fugă, însă datorită
faptului că aceasta mai avea un telefon despre care traficantul nu stia, a reuşit să transmită
un mesaj surorii sale, care a alertat poliţia.
Măsuri de reintegrare socială:
Întrucât cazul a ajuns în atenţia autorităţilor, s-au luat faţă de aceasta măsuri
imediate de securitate şi asistenţă în regim de urgenţă.
Aceasta a fost de acord să fie relocată, pentru siguranţa sa într-un centru guvernamental
pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului de persoane, unde i s-a oferit perioada de
reflecţie, în vederea depunerii unei plângeri penale şi servicii imediate de consiliere
psihologică, servicii medicale şi de asistenţă socială.
Alexandra a depus o plângere, constituindu-se parte vătămată într-un dosar penal,
instrumentat de către DIICOT şi a solicitat despăgubiri morale, pentru daunele suferite, în
valoare de 30000 euro.
După o perioadă de câteva luni, Alexandra a fost inclusă în programul de asistenţă
specializată, pe termen lung, al unei oraganizaţii neguvernamentale, specializată în
acordarea de sercvicii pentru victimele traficului de persoane. Astfel a fost reintegrată, cu
sprijinul instituţiilor competente în sistemul şcolar, reuşind să finalizeze studiile liceale şi
să fie admisă în cadrul unei universităţi.
Proces penal
Din punctul de vedere al desfăşurării procesului penal, partciparea Alexandrei a fost
una destul de dificil de realizat, datorită faptului că fiind nevoită să relateze în cursul
urmăririi penale, de mai multe ori istoricul de trafic, ceea ce a provocat reacţii emoţionale
puternice.
Datorită programului de consiliere specializată, în care Alexandra a fost inclusă şi
încrederii pe care a capătat-o în propria persoana, precum şi suportul emoţional oferit de
către specialiştii care s-au implicat, au condus la participarea activă a acesteia în cadrul
audierilor în instanţă.
Alexandra i s-au asigurat, în cadrul programului de reintegrare serviciile unui avocat
ales, astfel solicitând-se audierea acesteia în camera protejată, prin intremediul mijloacelor
audio-video, fapt ce i-a oferit confortul emoţional necesar audiereii, nefiind nevoită să se
afle faţă în faţă cu exploataorii.
Instituţii implicate: Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (Centrul
Regional), Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate, DIICOT- Birou Teritorial,
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului- Centrul de Asistenţă şi
Protecţia Victimelor Traficului de Persoane, ONG.
2. Ana- 22 ani
Situaţia socială a victimei înainte de trafic:
Ana provine dintr-o familie monoparentală, tatăl său a decedat când aceasta avea
vârsta de 10 ani. Situaţia economica a familiei era de precară, deoarece mama sa este
singurul întreţinător al Anei şi a celorlalţi doi fraţi minori.
Tânăra a abandonat studiile în clasa a IX a, datorită anturajului, având între timp
job-uri, pentru perioade scurte de timp în diverse baruri sau cluburi.
Recrutarea (modul de racolare).
Ana a fost răpită în luna ianuarie 2010 din faţa casei sale dintr-o comună a
judeţului Constanţa, fiind împinsă într-o maşină de către unul dintre traficanţi. Cel care
conducea maşina a pornit aparatul de radio la volum maxim, pentru ca ţipetele fetei să nu
poată fi auzite.
Ana a fost transportată astfel la domiciliul unuia dintre traficanţi, într-un alt oraş din
România.
Istoricul de trafic
În prima seară, la domiciliul traficantului, cunoscut ca fiind o locaţie unde se practică
prostituţia a avut loc o razie a poliţiei. Pentru a nu putea protesta, Ana a fost legată cu
lanţul de calorifer. De asemenea i-a fost luată cartela SIM, iar telefonul amanetat de către
traficanţi. Începând de a doua zi, fata a fost obligată să practice prostituţia la domiciliul
clienţilor şi în hoteluri, fiind transportată şi supraveghetă permanent.
 După o perioadă de aproximativ o lună, victima a fost vândută unei traficante, care a
sechestrat-o la domiciliul mamei sale. Clienţii erau procuraţi de către traficantă dintr-un
bar aflat în imediata apropiere.
În perioada exploatării Ana a fost sechestrată şi supusă la abuzuri fizice fiind lovită de
către traficanţi pentru a accepta să ofere servicii clienţilor, de multe ori fără măsuri de
protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală. De asemenea i-a fost restricţionată total
libertatea de mişcare, fiindu-i interzis să-şi contacteze familia, prin orice mijloc.
Ieşirea din trafic:
Ana a fost ajutată să iasă din această situaţie cu ajutorul unui client, care aflând
istoria de trafic a fost de acord să îi imprumute acesteia telefonul, pentru a-şi contacta
familia.
Astfel, mama Anei, care declarase dispariţia de la domiciliu a fetei a putut furniza poliţiei
informaţii ce au condus la depistarea acesteia.
Măsuri de reintegrare socială:
Ana a depus plângere penală împotriva traficanţilor şi s-a constituit parte vătămată,
într-un dosar penal, instrumentat de către DIICOT.
A fost informată de către organele de urmărire penală asupra drepturilor pe care le are
şi i-au fost prezentate de către reprezentantul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de
Persoane serviciile de care poate beneficia şi măsurile de securitate ce pot fi luate.Victima
a fost de acord şi a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică şi îndrumare în
vederea continuării studiilor şcolare.

Cristina 21 ani
Situaţia socială a victimei înainte de trafic:
Cristina provine dintr-o familie destrămată, tatăl său fiind decedat iar cu mama nu
păstrează legătura. Nu are o locuinţă stabilă, deoarece în trecut a locuit împreună cu
familia într-un imobil închiriat dintr-un sat din judeţul Bihor.
Cristina, locuia, la începutul anului 2012, ocazional, în casa unor vecini, unde
presta munci casnice, în schimb.
Istoricul de trafic:
 În acea perioadă a decis să plece în Bucureşti împreună cu fiica, în vârstă de 15
ani, a celor care o găzduiau, deoarece aceaasta cunoscuse prin intermediul site-urilor de
socializare un bărbat, pe care dorea să-l întâlnească.
În Bucureşti au fost racolate, din faţa unui supermarket de către un necunoscut,
care le-a invitat la o petrecere şi le-a promis că le găzduieşte. Ajunse la în apartamentul
persoanei, cele două fete au fost violate şi lăsate să plece.
Dorind să depună o plândere la poliţie, cele două s-au adresat unui agent de
securitate, care le-a promis că le ajută, însă le-a condus la domiciliul său, unde le-a
sechestrat şi obligat să întreţină relaţii sexuale cu necunoscuţi, contra unor sume de bani,
care erau luaţi integral de către traficanţi. În acea perioadă, victimele au fost obligate să
întreţină relaţii sexuale cu mai multi bărbaţi pe zi, racolaţi de către membrii clanului, fără
a fi protejate cu mijloace de contracepţie, fapt ce le punea într-un mod grav sănătatea în
pericol.
Timp de cîteva luni, cele două au fost exploatate atât sexual, cât şi prin muncă,
fiind obligate să presteze servicii de menaj, pentru traficanţi.
Ieşirea din trafic:
Cele două fete au fost au fost ajutate să fugă, de către o persoană care locuia în
aceeaşi curte cu traficanţii, adresându-se ultterior serviciilor de crimă specializată din
cadrul poliţiei.
Măsuri de reintegrare socială:
La sesizarea poliţiei, victimele au fost preluate de către reprezentanţii Agenţiei
Naţionale împotriva Traficului de Persoane şi cazate într-unul din Centrele pentru
Protecţia şi Asistenţa Victimelor Traficului de Persoane unde au primit serviciile
necesare: medicale, consiliere psihologică, fiind informate asupra drepturilor pe care le
au.
Ulterior, minora a fost preluată de către părinţi iar Cristina a decis că doreşte să
intre în programul de asitenţă pe termen lung, în cadrul unui ONG.
Proces penal: Cristina şi prietena sa minoră, au depus plândere penală la serviciul
de crimă organizată, constituindu-se părţi vătămate într-un dosar penal, ulterior fiind
audiate în instanţă, prin intermediul mijloacelor audio-video, din camera special
amenajată, în acest sens, fapt ce a condus la evitarea retraumatizării acestora.
Instituţii implicate: Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane (Centrul
Regional), Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate, DIICOT- Birou Teritorial,
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului- Centrul de Asistenţă şi
Protecţia Victimelor Traficului de Persoane, ONG.