Managementul diversității

Prejudecăți din comunitate

Rromii sunt una dintre obsesiile românilor. Fie că recunoaștem sau nu, prezența țiganilor
în societatea noastră creează panică. Zic țigani și nu rromi pentru că cei mai mulți dintre ei, deși
nu au nicio problemă în a recunoaște că sunt țigani, nu s-au declarat rromi.

Le sunt atribuite aproape toate infracțiunile și crimele. ”Toți țiganii sunt hoți” este una
dintre prejudecățile de care ne lovim zi de zi. Acum trei ani, aveam în clasă trei copii țigani. Doi
dintre ei erau înstăriți, unicii copii din familie, cel de-al treilea nu, ci făcea parte dintr-o familie
foarte numeroasă (erau șapte copii), în care doar tatăl avea un venit sigur. Într-o zi, unul dintre
elevii mei s-a plâns că îi lipsesc banii din portofel. Avea la el cinci lei pentru biletul de autobuz și
nu îi mai găsea. Mai mulți copii au acuzat, fără să vadă ceva, că banii au fost luați de copilul mai
sărac. Deși a început să plângă și să spună că nu a pus mâna pe bani, că nici măcar nu i-a văzut,
ceilalți nu l-au crezut și au continuat să îl acuze. Până am terminat de explicat că nu e frumos și
nici corect ce fac și că banii ar trebui căutați cu atenție, aceștia au fost găsiți într-un alt buzunar al
ghiozdanului. Este foarte trist să întâlnești o astfel de situație la copiii de clasa a patra.

De o situație asemănătoare m-am lovit și în viața personală. Anul trecut, prin septembie,
am depus dosar de adopție la DGASPC Argeș. Am parcurs toți pașii și în luna februarie am fost
anunțați că am fost potriviți cu două fetițe din Olt. Eu eram atât de fericită și încântată că au fost
gasite două fetițe încât abia așteptam să le văd. Am mers la sediul DGASPC pentru a afla mai
multe informații. Ajunși acolo și văzând pozele, am observat că soțul meu nu mai zicea nimic.
Am aflat atunci că sunt țigăncuțe, că au 8 ani, respectiv 5 ani jumătate, că vin dintr-o familie
foarte numeroasă (tot șapte copii, toți fiind luați în plasament), că nu suferă de boli cronice sau
psihice. De cum am urcat în mașină, el mi-a spus, clar și concis, că nu e de acord cu ele pentru că
sunt țigănci. În ”concepția” lui, țiganii, de la mic la mare, sunt niște puturoși, fără a fi în stare să
facă ceva, niște ”paraziți” ai societății. Îmi amintesc cu câtă sfială, deși nu mă caracterizează
deloc, l-am rugat să mergem doar să le vedem. Atât a trebuit. De la prima întâlnire fetițele i-au
furat inima și iată că se fac nouă luni de când sunt cu noi.
 În ce măsură sunt fondate prejudecățile românilor față de țigani? Nu există fundamnet
pentru așa ceva. Statistic vorbind, există același nivel de delicvență la rromi ca și în segmentul
românilor care trăiesc în aceeași stare de sărăcie precum majoritatea rromilor.

În plus, o parte dintre obiceiurile proaste pe care le-au căpătat, le-au căpătat împreună cu
românii aflați la același nivel de educație cu ei, palate vestite prin kitsch și opulență au fost
construite și de unii dintre români, din aceeași dorință de epatare a proaspătului îmbogățit.

Într-un fel suntem responsabili de izolarea și înapoierea lor. Lucian Boia spunea că ”în
fața lor (țiganilor - n.red) românii se simt ca într-o cetate asediată”. Și par a fi pe zi ce trece tot
mai mulți. Sunt, cu siguranța, mai numeroși. Dar încă și mai numeroși în imaginarul colectiv
decât în realitate.