Natalia-Viorela Dogaru, 04.01.

2023
Jurnalism, An II,
Grupa I

Părinți în fugă după un trai mai bun. Inimi de copil rupte de dor

Românii nu duc cel mai bun trai în țara lor natală, iar tocmai de aceea, mulți
dintre ei, preferă să meargă în străinătate. O parte dintre aceștia sunt și părinți, iar
mulți copii rămân în țară, pe la bunici, rude, așteptându-și părinții acasă. Durerea pe
care o simt copiii, în ciuda faptului că pe plan financiar le este bine, este una care îi
urmărește și când devin adulți.

Sursă: creație personală

Diaspora României este prima în Uniunea Europeană și, mult mai grav, este de două
ori mai mare față de diaspora Poloniei, a doua cea mai mare diasporă din UE, dar care e și o
țară cu o populație dublă față de cea a țării noastre, conform datelor de pe capital.ro. Articolul
de pe capital.ro Aproape 100.000 de persoane pleacă anual din țară. România, are cea mai
numeroasă diasporă din UE ne spune și că “în 2019 erau 2,45 de milioane de cetățeni români
care locuiau în țări ale UE, adică mai mult decât populația Bucureștiului.”. Situația nu stă
chiar cum spun cifrele, iar realitatea este mult mai dură decât pare.
Totodată, un articol de pe digi.24, ne spune că anul trecut, la finalul lui septembrie,
conform unor date centralizate preluate de la Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), erau 12305 copii cu ambii părinți plecați în
străinătate, respectiv 73868 copii aveau cel puțin un părinte plecat în diaspora, dintre care
52592 de copii aveau un părinte plecat în străinătate. Dintre cei 52592, erau în grija rudelor
până la gradul IV 50667 de copii, respectiv 1165 de copii se aflau în sistemul de protecție
specială.

Banii, motivul principal pentru care pleacă românii

Conform World Bank, una dintre cele mai mari surse de ajutor pentru țările în
dezvoltare, doar în 2020 au ajuns în România, pe căi oficiale, de la cei plecați în diaspora, 7,5
miliarde de dolari, sumă echivalentă cu 3% din PIB-ul anual al României.

În 2022 salariul minim pe economie, în mână, era 1524 de lei, iar în prezent a crescut
la 1898 de lei, adică cu exact 374 de lei. Între timp ce salariul minim pe economie în
România este aproximativ 380 de euro, în alte țări este cel puțin triplu. De exemplu, în Italia,
salariul minim pe economie, estimativ, este de 900 de euro. Conform publicației Ziarul
Financiar, în Austria și Belgia salariul minim pe economie este de aproximativ 1800 de euro,
iar cel mai mare salariu mediu pe economie din Europa este de 4200 de euro.

Cel mai tare suferă inimile de copil

Părinții pleacă pentru un trai mai bun, dar copiii rămân acasă, fiecare pe unde poate.
Unii rămân la bunici, alții la rude, dar, din păcate, sunt unii care râmăn singuri.

Cei de la Salvați Copiii au preluat statistici de la ANDPCA, Autoritatea Națională

pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții și au realizat un articol pe baza
lor. Conform statisticilor, în 2020, totalul de copii rămași în țară a fost de 75136, dintre care
22662 erau lipsiți complet de grija părintească și 3047 erau intrați în sistemul de protecție
specială.

Cristina Veringa este unul dintre copiii care, după căderea comunismului, a rămas
singură, în grija străbunicii.

“Povestea mea începe ca a multor copii ai anilor '90, atunci când "s-au deschis granițele" și
mulți părinți au plecat în goana după bani, lăsând în urmă ceea ce aveau, cu adevărat, mai de
preț, anume copilașii. Aveam puțin peste 2 anișori când mama, obosită de griji și sărăcie, și-a
luat inima în dinți și, din Timișoara, m-a dus străbunicii mele din sat. Tata era polițist pe
atunci și avea un salariu mizer. Nu putea avea grijă de mine, în special că-i apăruse și o
patimă groaznică, jocurile de noroc. Atunci mama, o femeie tânără de aproximativ 24 de ani,
și-a luat lumea în cap și a plecat în Turcia singură.”, spune Cristina, cu ochii înlăcrimați.

În ciuda faptului că din momentul în care mama ei a plecat în Turcia nu a avut nicio
grijă pe plan financiar, nu a avut cea mai frumoasă copilărie.

„Ce să zic, am avut totuși noroc de străbunica mea, un înger de femeie, a avut grijă de mine
până la 15 ani ca ochii din cap, dar dragostea de părinți mi-a lipsit prea mult, atenția, grija. A
plecat si tatăl meu în lumea mare pe când aveam 4 ani, țin minte și acum cum plângeam lângă
un copac la gară, s-a dus și nu am mai știut nimic de el câțiva ani. Am crescut, dar am avut o
copilărie destul de traumatizantă din cauză că unii colegi râdeau de mine și mă luau în
derâdere că mama e in Turcia și o considerau o prostituată, îmi spuneau că sunt fată de
prostituată și că poate sunt din flori, deși nu era vorba despre așa ceva. Profesorii mereu mă
considerau o fată needucată oricât de mult încercam să fac totul să fie bine, deoarece
creșteam "fără stăpân", spuneau ei. Pe lângă asta, mamele multor fete nu le lăsau să se
împrietenească cu mine “ca nu cumva să le destrăbălez”, deși, crede-mă, chiar eram un copil
exemplu și mereu voiam să le fac tuturor pe plac ca sa fiu apreciată și îndrăgită!”, continuă
aceasta.

Traumele copilăriei și-au făcut simțită prezența întotdeauna și o urmăresc și acum, la

vârsta de 27 de ani, în ciuda faptului că duce o viață bună și este fericită.
“Nu mai zic de câte tentative de suicid am avut, din cauză că nu avea nimeni nevoie de mine.
Bunica mea din partea mamei am impresia că m-a urât cel mai mult pentru simplul fapt că
semăn cu tata și mama e în Turcia din cauza lui. Parintii mei au și divortat pe când aveam 3
ani. Situația de acum e la fel ca atunci, mama e în Turcia, iar tata în Siberia. Psihologic foarte
greu am dus-o, mereu părinții încercau, material, să răscumpere momentele în care nu au fost
lângă mine, dar copilăria lângă părinți nu poate fi cumpărată cu nimic! Acum am ajuns o
femeie de 27 ani, o femeie cu studii, casă și masă. O mamă împlinită și o soție iubită, iar toate
persoanele care, cândva, și-au bătut joc de mine în copilarie, au căutat prietenia mea mai
târziu. Trauma copilăriei încă mă urmărește, mai ales de când am devenit mama. Sunt prea
protectoare și nu pot lăsa cu cineva străin copilul nici pentru 30 minute, consider că e din
cauză că am fost fără mama atâta timp.”, mărturisește femeia.

Lux pentru copii, dar casă în câmp pentru părinți

Unii părinți nu își iau copiii cu ei din simplul motiv că nu e atât de ușor traiul, la
început, într-o țară străină. Când ajung în străinătate, dorind să nu cheltuie mult și să trimită
cât de mult acasă, mulți oameni închiriază diferite garsoniere, camere foarte mici sau chiar
împart camera cu alții, motiv care îi împiedică să îi aducă pe copii cu ei.

Diana Vasile este și ea unul dintre copiii care a trebuit să aștepte după părinți, rămasă
în brațele bunicii ei. Are 35 de ani, iar acum 21 de ani, când avea 14 ani, mama ei a plecat în
Spania cu gândul de a-i asigura fiicei ei un trai cât mai bun. După un an, când lucrurile au
devenit clare pentru mama ei și a început să se acomodeze, a plecat și tatăl ei. A urmat un an
greu în care ea, fiind sora cea mare, a trebuit să aibă grijă de frații ei mai mici. În schimb,
după acest an greu, părinții acestora au venit după ei. A fost un drum cu bilet doar dus.

“Bănuiesc ca lor le era foarte greu fără noi și au luat decizia, după un an, să ne ia cu ei, dar
fără să fim anunțați. Ne-au chemat în vacanță și pe timpul vacanței ne-au pus să studiem
limba și când să ne întoarcem ne-au dat vestea că începem școala acolo cu ei, părinții noștri
au decis asta pentru că acel an fără noi a fost îngrozitor. Mama a zis că nu-și poate ierta și că
preferă sa trăiască o viață modestă, dar să aibă copiii ei lângă ea. La început, sincer, nu am
apreciat gestul făcut de ei și nici măcar efortul lor. Consideram că ne-au luat de unde eram
bine, confortabili, dar cu timpul am înțeles că ne-au făcut un bine și le sunt recunoscătoare,
foarte recunoscătoare.”, povestește Diana.
 Diana a avut ocazia să stea de vorbă și cu alți copii care aveau părinții plecați, dar și
cu părinți plecați în Spania. Totodată, a văzut în ce locuri trăiau unii oameni, care tot ce voiau
era să le trimită copiilor lor bani să nu aibă lipsuri.

“După mulți ani am văzut cum mulți alții, care s-au sacrificat și și-au lăsat copiii acasă, în
ziua de azi nu sunt apreciați de copiii lor și am văzut multe cazuri în care părinții sunt simple
bancomate și mereu sunt priviți cu așteptări și pretenții. Totuși, să știi că acele bancomate,
cum îi văd pruncii lor, nu au parte de lux. Recent am fost la o prietenă veche, care, săraca, stă
în mai puțin de 10 metri pătrați, are baie și bucătărie comună cu cei din bloc, ca să poată
salva cât de mult și să îi trimită copilei ei. Chiar, acum ceva vreme, cam acum un an, am
văzut unde stăteau doi părinți a unor băieți. Locuiau într-un câmp, într-o casă făcută din
chirpici, fără baie, mai ca pe vremuri. Lucrau la o fermă și acasă ei sunt full de lux și când
veneau ziceau că <<am venit să-i fac un pic de bani și plec>>. I-am cunoscut că din vorbă în
vorbă, cum era o fermă de capre, vindeau caș, lapte și creșteau porci și vindeau carnea pe un
salariu de 1000 de euro el și ea pentru 800 zi lumină, fără zi liberă. Nu e deloc atât de ușor.
Eu în toți anii aceștia am văzut ce înseamnă să fi străin, am trăit rasismul în școli, am văzut ce
rău era tratată o persoană doar pentru că nu era din țara respectivă și am învățat sa prețuiesc
libertatea și independența și să mă bucur de părinții mei care ne-au oferit tot și s-au sacrificat
pentru noi. Trăind lângă ei am putut vedea toate aceste lucruri, deoarece atât timp cât nu simți
greutățile lor nu ai cum să le înțelegi suferința.”, zice femeia.

Adevărul este că niciun copil nu merită să moară de dorul părinților. Totodată, este de
menționat că părinții copiilor nu ar pleca din țară dacă totul ar fi cum ar trebui să fie într-o
țară civilizată și dacă, mai ales, ar avea un salariu cu care ar putea trăi. Să nu uităm de
calculele celor de la Declic, care au spus că pentru a acoperi coșul de cumpărături a unei
familii cu un copil, în anul 2020, ar fi fost nevoie de 6149 de lei. Suntem în plină inflație,
ceea ce înseamnă că și coșul de cumpărături minim a crescut mult, dar, din păcate, salariul
minim pe economie a crescut infim de puțin.