21.

Evoluția familiei din punct de vedere istoric

Familia a fost definită de Claude Levi-Strauss ca un grup, având la bază căsătoria, alcătuit din soţ, soţie şi copiii născuţi în acest
cadru, pe care îi unesc drepturi şi obligaţii morale, juridice, economice şi sociale. Ei au obligaţii şi aspiraţii comune şi se ocupă
de creşterea copiilor cărora le asigură nu numai existenţa materială, ci şi un climat favorabil afectiv şi moral.

Ioan Bontaș definește familia ca fiind nucleul de bază al societăţii, vectorul prin care se realizează obiectivele economice şi
sociale ale politicilor de dezvoltare socială.

Dicționarul explicativ definește família - formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și
din descendenții acestora.

Vincent defineste familia ca fiind un grup înzestrat cu caracteristici proprii, cu anumite obiceiuri, care respectă anumite
tradiții, chiar inconștient, care aplică anumite reguli de educație.

Familia este un grup natural caracterizat printr-o mare stabilitate structurală și evoluție  istorică, ea reunește femei și
bărbați, părinți și copii, bunici, nepoți și unchi  prin legături trainice de căsătorie, sânge sau rudenie, ca și prin forme specifice de
organizare a relațiilor dintre ei.

Din perspectivă sociologică, „familia este elementul natural şi fundamental al societăţii” (I. Mitrofan, N. Mitrofan,
1991); reprezintă una dintre construcţiile sociale cele mai vechi şi mai specifice în asigurarea continuităţii şi afirmării speciei
umane, fiind condiţionată şi determinată în organizarea şi evoluţia sa de modul în care este organizată societatea pe care o
reflectă.
Familia există din cele mai vechi timpuri, având diferite caracteristici, de la o societate la alta. Familia antică în Europa era
ginta – universală pentru toate popoarele vechi. Instituţia gintei se baza pe relaţii de rudenie. Membrii unei ginte aveau acelaşi
nume şi acelaşi cult, religia, constituită în jurul unui străbun divinizat, fiind una din principalele garanţii ale unităţii sale. O gintă
avea zei, cult şi sărbători proprii, loc sacru de îngropare a morţilor. Se ajutau reciproc, se susţineau în faţa instanţelor exterioare
necondiţionat, chiar dacă între ei apăreau conflicte. În timp s-a ajuns ca o gintă să includă mai multe familii cu nume diferite, dar
toate au avut iniţial acelaşi nume sau aceeaşi poreclă.