Natalia-Viorela Dogaru 20.01.

2023
Jurnalism, An II,
Grupa 1

Inimi de copil rupte de dor. Povestea Mariei Bodan, tânara cu mama

plecată

A avea părinții plecați în străinătate e foarte greu, mai ales când știi motivul.
Maria Bodan avea doar 6 ani când a trebuit să își vadă mama cum împacheta bagajele
pentru a merge la muncă în străinătate, din cauza salariilor mici din România.

Sursa: creație personală

Conform unor date dintr-un comunicat de presă publicat de Institutul Național de

Statistică în 2021, aflăm că în data de 1 ianuarie 2021 erau 3,895,000, aproape 4 milioane de
copii minori cu domiciliul în România. Totodată, articolul celor de la Digi24 ne spune că
anul trecut, în septembrie, erau 73.868 de copii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate,
dintre care 12.305 de copii aveam ambii părinți plecați.

Maria Bodan are 21 de ani, este din Tulcea și a fost unul dintre copiii care și-au văzut
părinții, cu puțin noroc, de două ori pe an. În ciuda faptului că duce o viața liniștită în prezent,
nu a fost întotdeauna așa.

Viața Mariei, după ce a plecat mama în diaspora

Maria avea doar 6 ani când mama ei a trebuit să plece în străinătate pentru a-i asigura
ei, dar și surorii ei de 3 ani un trai mult mai bun. Fetele au rămas cu bunicii lor, doi oameni în
vârstă și cu tatăl lor, un bărbat care avea unul dintre cele mai distructive vicii: alcoolul.
Speranța că poate mama lor se va întoarce cât de curând a rămas întotdeauna în sufletul celor
mici, dar nu s-a întâmplat. Salariile mici din România nu le-au putut asigura traiul de care
aveau nevoie, iar mama lor era nevoită să rămână și să muncească în străinătate.

“Mama a plecat când eu aveam 6 ani și sora mea 3. Am rămas cu un tată foarte neglijent și
alcoolist. A plecat din cauza lui și a banilor, avea un serviciu foarte prost plătit ca să ne poată
ajuta, în timp ce tata nu muncea deloc. Pe parcurs s-a schimbat totul, noi am rămas mai mult
în grija bunicilor, care erau și încă sunt foarte bătrâni, nu aveau forța necesară să se ocupe de
doi copii, fete mai ales fiind. A fost foarte greu, nici nu vreau să îmi mai închipui.
Groaznic!”, spune Maria.

Maria era sora cea mare și s-a simțit nevoită să aibă grijă de sora ei, care, la momentul
plecării mamei, avea doar 3 ani.

“Fiind sora mai mare a trebuit să iau eu toată grija, ca o mamă, și să am grija și de sora mea.
Ne-a fost greu, foarte greu, dormeam plângând și ma gândeam de ce alți copii au părinți, de
ce se bucură de cadouri și au liniște, iar eu am parte doar de un tată alcoolist și de un dor
nespus pentru mama.”, adaugă aceasta.

Greutățile nu s-au oprit prea curând, iar sufletul ei de copil a trebuit să treacă prin multe. I-a
fost greu, din cauza situației delicate, și la școală, unde se simțea judecată de colegi, dar și pe
stradă și oriunde mergea. După ani în care mama tinerei a fost plecată, a început să simtă că i
s-a stins sentimentul matern.

“Cu ce greșisem în viață, asta mi-a fost întrebarea până la 18-19 ani. Am avut mereu stări de
reținere…la școală și oriunde mergeam. Era ca și cum toată lumea avea ceva cu mine. Am
crescut cu o mare neîncredere și nesiguranță în mine, să nu zic ce greu îmi era la școală, toți
se uitau la mine de zici că eram ceva specimen ieșit din comun…Doamne ferește, nu îi doresc
nimănui să treacă prin așa ceva. Mult mai grav decât atât… mama a plecat și acolo și-a găsit
pe altcineva, un bărbat chiar ok, mai ok decât tata, s-au căsătorit și de acolo… am simțit că i
s-a stins sentimentul matern, desi nu am crezut că ar fi posibil.”, completează tânăra.

Deși viața ei nu a luat o întorsătură prea bună când a plecat mama sa, nici înainte nu avea
traiul pe care îl merită orice copil.

„Păi cum să fie... astăzi plecam de acasă cu toate hainele în pungi, spre seară venea tata acasă
și ne lua. A doua zi și o luam iar de la capăt. De multe ori mă băgam să o ajut pe mama, dar
ieșeam cu vânătăi, lovituri... mai mult eu, decât ea. Îmi iubeam foarte mult părinții, dar într-
un timp mă rugam la Dumnezeu să se despartă și să nu-i mai văd pe niciunul dintre ei.
Preferam să stau la mamaie...”, povestește Maria.

Relația toxică cu partenerul, un motiv în plus de a pleca

Mama Mariei a plecat și din cauza certurilor din casă, nu doar din cauza poverii banilor.

„Dar unele certuri... să știi că porniseră și din cauza ei, nu doar tata era vinovat. Pentru că...
ea, când fugea cu noi de acasă, mergea pe la diverși bărbați... Între timp ce noi, eu cu sora
mea, dormeam în pat, ea și cu respectivii bărbați se iubeau pe jos... Groaznic. O înțeleg, o
deranja că tata era tot timpul aproape beat, dar nu consider că a făcut bine ce a făcut. În
schimb, o înțeleg, în mare parte, de ce a plecat. Nu poți sta în țara lui Papură Vodă pe un
salariu de nimic și cu un bărbat care nu te iubește deloc și care stă doar prin birturi.”,
mărturisește femeia.

Bullying-ul primit de la școală

Pe lângă că îi era foarte greu acasă, când avea grijă de sora ei mai mică, nici situația de la
școală nu era una plăcută. În ciuda faptului că era un elev model, cu note mari, colegii nu îi
ofereau cel mai prietenos tratament, ajungând chiar să o și lovească. Profesorii, nepăsători, nu
o apărau pe fata batjocorită clar de către colegi, iar la cererea fetei de a discuta cu părinții
colegilor, profesorii au spus că nu este posibil.

„După plecarea mamei, am avut parte de o depresie. Eu cred că mi-a declanșat și glanda
tiroidă respectiva depresie. De la un copil normal pentru vârsta lui, am ajuns un copil grăsuț,
să nu zic chiar obez, care învață foarte bine la școala, însă avea parte de foarte mult bullying.
Când se organizau tot felul de concursuri sau serbări eu eram catalogată drept <<grasa aia
orfană>> și ajungeam să nu particip la concursuri. Mai grav era că am ajuns, într-o perioadă,
să fiu lovită. Colegul și colega din spate îmi dădeau picioare în picioare și, la un moment dat,
mi-a dat un pumn un coleg. A fost un coșmar... iar reacția profesorilor a fost una lipsită de
respect și etică, nu le-a păsat deloc, nu au vorbit cu părinții copiilor respectivi, nimic.”, zice
Maria.

Niciun copil nu ar merita să aibă un trai dificil, precum Maria Bodan, însă aici ar trebui să se
implice statul român prin programe de controale amănunțite a situației de acasă, în special
atunci când discutăm despre copii din familii monoparentale cu unul dintre părinți plecat în
străinătate. Nu doar Maria se află în această situație, ci și, cel mai probabil, alți zeci de mii de
copii. Atâta timp cât statul nu se va alătura sprijinirii acestor copii, din păcate, aceștia sunt
expuși lipsei de educație, abuzurilor domestice, violurilor și sărăciei, fenomen care generează
o sumedenie de alte probleme, cum ar fi abandonul școlar, bullying din partea colegilor care
pot da naștere traumelor și anxietății sociale, printre altele. În final, ar trebui încurajată prin
campanii eficiente participarea părinților la terapie de cuplu, dar și rezolvarea problemelor cu
alcoolul pentru părinții care le distrug viața copiilor lor datorită stării de ebrietate în care se
află constant. Bineînțeles, merită aduse în discuție și salariile mici din România care obligă
cel puțin unul dintre părinți să plece în străinătate să facă bani pentru a-și putea întreține
familia.