Sunteți pe pagina 1din 6

Dictatura parintilor Totul incepe cam asa: doi oameni, barbat si femeie, care nu se cunosc prea bine, dar

cred ca se iubesc, dau fuga la altar. Uneori, ea e deja insarcinata. Este u nul dintre motivele casatoriei. Daca nu, vine si plodul, imediat, in primul an, cand ei nici macar nu stiu ?ce cauta el in viata lor". Dictatura incepe atunci cand parintii procreeaza. Oricum, oricand, chiar daca su nt saraci, n-au casa si stau la parinti. Copilul nu e planificat matur, constien t. El, fiind ?o minune", nu tine cont de pragmatismul existentei sociale. Prima greseala e sa aduci pe lume o faptura cand nu e cazul. Si s-o condamni la o viat a de privatiuni si la o multitudine de sanse de ratare. Vine botezul. La noi, a ajunge la maturitate fara sa fii botezat - ca sa-ti poti alege astfel o religie in cunostinta de cauza - e un sacrilegiu. ?Nu se face". Se face doar ce trebuie. Fireste, in primii ani de viata copilul nu are discernamantul de a formula optiu ni majore. Dar parintii ar putea sa-i lase cai deschise. Nu o fac. Pentru ei, co piii sunt scopuri, bunuri din categoria ?m-am asezat la casa mea - am nevasta, c opii, televizor, masina, frigider, cablu, telefon, video, combina stereo, gresie si faianta, boiler etc.". Parintii ignora sistematic ceea ce copilul lor este de fapt sau ar putea sa fie. Il fac prizonierul unor sabloane existentiale. Copilul asculta supus, n-are inc otro, e dependent. Va ajunge la criza conflictului intre ce vor parintii sai si ceea ce simte el cu adevarat. Intre ceea ce i s-a spus si ce vede ca se intampla in realitate. Copiii n-au adevaruri. Numai parintii detin adevarurile despre ei , apriori. Astfel, ei nu formeaza copii, ci ii deformeaza. Copilul trebuie sa urmeze drumul prestabilit de parinte. Altfel, ?eu te-am facut , eu te omor" sau ?cat stai in casa mea, faci ce-ti zic eu". Copilului nu i se o fera informatii si posibilitati, ci solutii gata alese. Societatea e condusa de parinti. La scoala, copilul capata alti parinti. Vitregi . Din nou, nimeni nu tine cont de fiecare elev in parte, ci de clase intregi. Nu se testeaza creativitatea, ci capacitatea de a invata pe de rost formule gata p rescrise. Nici o alternativa. Nici o posibilitate de a alege. Obsesia diplomei. A autoritatii. A tezelor, a dogmelor. Diploma si relatiile bat competenta. Dogma bate creativitatea. Copilul nu se poate opune. Se supune. Orice tentativa de a fi altfel e aspru rep rimata. E santajat. Hartuit. Constrins. Dus cu zaharelul. Ori pur si simplu agre sat fizic. Viata ii este impartita intre ?ce trebuie si ce nu trebuie". In final, majoritatea e supusa si dresata. Rebelii sunt marginalizati. Ajung exc eptii - invidiate si barfite - sau rebuturi umane. Marea masa ajunge sa-si imite parintii. Ajunge sa creada ca asta e singura cale. Victorie! Am infrant! Daca e un copil bun, nu va fi niciodata suficient de bun - pretentiile parintilo r cresc neincetat. Daca e un copil rau si prost... ?asta e, e al nostru". Copiii vor reproduce comportamentul parintilor in familie si societate. Mamele ii fac pe barbati ?niste porci". Tatii le invata pe fete ca societatea este masculina s i ca barbatii fac legea. Confuzie mare. Razboiul sexelor. Copiii ajunsi maturi se insoara, fac la randu-le copii si cercul vicios se perpe tueaza. Generatie dupa generatie. Dictatura dupa dictatura. Parintii trebuie sa stie tot, sa controleze tot.

Soacra n-o place pe nora - nici o femeie nu e destul de buna pentru baiatul ei. Socrii mari sunt intotdeauna ai baiatului, ai fetei sunt socrii mici. Zice popa la cununie: ?Femeia e datoare de supunere si ascultare barbatului in toate cele" . Eu nu sunt de acord ca femeia e inferioara barbatului. Parintii m-au botezat o rtodox. Sunt in criza. Cum procedez? Parintii se cred datori sa fie tot timpul prezenti in viata copiilor, pana mor. Trebuie sa faci ce scoala vor ei; sa mananci ce, cand si cum vor ei; sa nu faci sex, ci sa te indragostesti numai de cine trebuie; parintii iti aleg meseria, ca sa, culoarea masinii, hainele, iti fac programul, iti stabilesc prietenii, dusma nii, relatiile, pilele, spagile... Desi isi spun mereu ca ei n-or sa se poarte asa cu copiii lor, fostii copii se s urprind adesea avand tocmai reactiile pe care le-au urat cel mai mult. Cristian Crisbasan, jurnalist preluat din Ziarul de Duminica, supliment cultural al Ziarului Financiar, 19 iul ie 2002 "Dictatura parintilor" | cont nou | 18 comentarii Prag Comentariile sunt proprietatea celor care le adauga. parinti.com nu este raspunz ator pentru continutul lor. Re: Dictatura parintilor 01.02.03 01:20: Ami Din pacate, foarte adevarat articolul. Ma intreb unde vom ajunge in ritmul acest a. De acum imi este groaza ca peste cativa ani copilul meu va merge la scoala... si toti stim ce inseamna scoala in Romania in ultimii ani. Imi doresc sa-i pot o feri alte perspective, dar se pare ca acest lucru nu este posibil decat pe alte meleaguri. Aici, nu pot schimba decat nivelul lui de trai. In rest, va invata in aceleasi scoli, va capata aceleasi diplome nerecunoscute nicaieri in lume si-si va pierde copilaria studiind cat e ziua de lunga, facand meditatii si eventual se va relaxa cu cateva ore la bazin sau la vreo sala de gimnastica. Si inainte de a-l avea m-am intrebat cum este mai bine sa fac, cum sa-l educ sa nu-l mai atinga lucrurile care m-au marcat pe mine, sa aiba mai multe perspectiv e..si inca nu am gasit raspuns la aceste intrebari:(. Imi doresc sa gasesc un ra spuns care sa nu implice plecarea din tara, dar oare este posibil? Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor 01.02.03 11:36: CORINA Si mie mi se pare dureros de trist si, totodata, adevarat acest articol. Acum vr eo 6-7 ani, lucram alaturi de o colega ce avea un baiat de liceu, pentru care sa raca maica-sa ce nu facea. Dar ii cerea sa fie standard, sa nu mearga la petrece re, sa nu mearga la meci, sa nu se pupe cu vreo fata, etc. Uitase in lupta ei pe ntru supravietuire ca, baiatul ei, mare de-acum, putea sa gaseasca mijloace si m odalitati de a o minti si n-ar fi facut decit sa-l indeparteze. Asa ca am incerc at pe cit posibil sa o conving ca mai bine ii da un pic de libertate, sa-l lase sa stea imbratisat cu o fata (nu cred ca acum fetele mai vor sa faca imediat cop ii, asa cum se speria colega mea) pentru ca nimic nu se compara cu dragostea din liceu, care este absoluta si neconditionata, iar uneori tine o viata de om. A i nceput baiatul sa mearga la meci, la cite o petrecere, de la unele se intorcea s ingur, cind considera ca se intrece limita. Am incerca de asemenea sa-i explic m amei ca la noi invatamintul este bazat foarte mult pe mediocritate, pe reproduce rea intocmai a unor informatii, fara teme de gindire, fara proiecte la care fiec are copil sa vina cu o viziune proprie si de aceea nu e o tragedie daca ia o not a proasta. Nu inseamna decit ca n-a vrut sa repete ca un papagal comentariul dic tat de doamna de romana, considerat de ea impecabil, dar n-ar fi acceptat pentru

nimic in lume si pareri ale copiilor. Cind aud povesti cu copii si invatatori s au profesori, ma enervez mereu pentru ca sunt asa de rari profesorii care stimul eaza inteligenta sau imaginatia copiilor care este atit de bogata la inceput, pe ntru ca, pe drumul maturizarii, sa se piarda de tot. Ajungem in facultati unde f acem traduceri pentru profesori, conspectam lucrari pentru care acestia nu mai a veau timp sa le studieze, si uite asa apar manualele ce costa atit de multi bani . Daca as reusi sa tin minte toate nemultumirile mele legate de sistemul de inva tamint si fata de societate si cind o sa fie si baiatul meu mai mare, as reusi u n prim pas. Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..09.02.09: lylysor mi se par f bune sfaturile pe care le ai dat mamiciki respective.Sunt o ma mica tanara,a 2 baieti,ma consider moderna,dar recunosc,ca sunt momente cand imi dau seama ca sunt o [pisaloaga si ma mustruluiesc singura. Re: Dictatura parintilor 02.02.03 13:44: Sofie De fiecare data cind citesc un articol ca cel de mai sus, ma gindesc cit sunt de norocoasa ca traiesc intr-o tara si intr-o societate unde pot sa ma detasez cu usurinta de adevarul exprimat mai sus ... si ca fetita mea va creste intr-o lume lipsita de prejudecati si complexe. Dar eu cred ca si in RO se poate schimba mentalitatea oamenilor ... adica voi pa rintii sa va cresteti copiii contrar modului in care am fost noi crescuti ... bi neinteles ca intotdeauna este o generatie de sacrificiu, si aceea sunteti voi pa rintii, voi trebuie sa luptati cu mentalitatea profesorilor, bunicilor, societat ii ... dar cel putin copiii vor deveni niste adulti cu o mentalitate sanatoasa. Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..09.02.09: lylysor cred ca sunt sanse sa se schimbe ceva dar....foarte putin.Suntem atat de i ntoxicati de exactitatea lucrurilor impuse de parinti sau de societate incat foo oooarte greu mai putem schimba ceva Re: Dictatura parintilor 03.02.03 17:53: Cora Pentru mine acest articol suna ca si cum se doreste o generalizare a ceea ce se crede ca exista intre parinti si copii. Este bun doar pt. cei care oricum nu aju ng sa-l citeasca si pe care nu-i intereseaza sa afle ce nu-i bine in propriul co mportament, asa cum nu-i intereseaza unde si cum ajung odraslele lor. Ma indoiesc ca voi cei care sinteti aici pe site, va recunoasteti intr-u totul i n aceste rinduri. Numai prezenta voastra pe forum si chat dovedeste ca aveti cu totul alta viziune de viata si cu totul alte preferinte de a creste un copil. Deci chiar de aveti rosii si oua in mina, nu le dati spre mine pt. ca efectiv ar ticolul nu-mi place si nu-mi spune nimic nou si interesant. :-) Doar niste cuget ari ale unor parinti si educatori care probabil au esuat in cresterea si educare a propriilor copii. Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..09.02.09: lylysor dovada ca faci parte chiar dintre acei parinti despre care este vb in arti colul de mai sus.REVINO-TI. Re: Dictatura parintilor 06.02.03 16:08: p2 Nu-mi place deloc articolul. E putin rasist, simt o unda de acuzare fata de cei care au ?tupeul? sa procreeze

inainte de a fi asigurati dpdv financiar. Cei care nu reusesc nici pana la sfar sit sa-si asigure acel minim necesar unui trai decent, ce sa faca ? Urmand mai d eparte acesta logica o ipotetica interdictie de a procreea ar fi necesar de impu s si altor categorii de oameni: handicapati, bolnavi cronici, criminali recidivi sti, iar o data intrati pe panta asta putem merge oricat. Parerea mea este ca in momentul in care vom deveni o specie pur rationala aceea va fi ultima generatie de oameni. Un alt lucru cu care nu sunt de acord, pozitia fata de botez. Pe adeptii ideii d e a lasa copilului optiunile deschise i-as intreba daca ii acorda copilului lor tot suportul material de care dispun, sau amana acest lucru pana la varsta la ca re copilul va putea sa decida singur daca apeleaza sau nu la resursele financiar e ale parintilor. Aceasta libertate oferita copilului (ma refer strict la subiec tul botezului) nu este nici pe departe libertate ci o profunda criza spirituala a parintelui. Bine, bine, veti spune, dar cum pot eu, un pacatos cu o credinta s laba ? ca sa nu spun inexistenta ? sa ofer copilului meu ceva ce nici eu nu am? Pai sa nu ne supraestimam, credinta nu i-o dam noi, ci i-o da Dumnezeu; noi pute m ajuta copilul in drumul lui. Taina primita la botez nu tine de conventiile soc iale, nu este la fel cu a spune ?l-am dat la scoala cutare, sau cutare?. Daca nu acceptam faptul ca Omul NU este instanta suprema, atunci da, subiectul botez es te similar alegerii scolii, alegerii meseriei, samd. Pentru a defini libertatea, si indirect dictatura, trebuie sa ne raportam la ceva; ne raportam la noi insin e, are dreptate cel mai puternic; ne raportam la Divinitate, atunci trebuie (sa incercam) sa intelegem lucrurile din aceasta perspectiva. Despre sabloane si impunerea lor are partial dreptate. De ce partial? Pentru ca tot ceea ce spune este doar varful aisbergului, nu s-a obosit nici macar un mome nt sa-si puna intrebarea DE CE? De ce in anumite momente ale existentei preferam sa ?mergem cu turma?. Lipsa sinceritatii fata de noi insine, lipsa fortei de a ne privi intr-o oglinda imaginara. E un subiect deschis. In loc de concluzie: Articolul Dictatura parintilor? nu ma ajuta cu nimic sa devin mai bun, dar daca totusi? ? Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..07.02.03: Cora DA, OMUL nu este instanta suprema, este OM si atit, o creatura microscopic a e putin spus, aproape neperceptibila, a Universului. Omenirea nu este decit do ar un FIR de PRAF in spatiul cosmic si atit. Desi ne este atit de greu sa accept am realitatea asta (probabil pt. ca 95% dintre noi sint speriati de cit de dur e ste adevarul si e bine sa creada ca exista cineva "acolo sus" care are grija; si fac si eu parte dintre acestia :-), de fapt la atit ne reducem -UN FIR DE PRAF IN UNIVERS, cu toate crizele noastre de personalitate, orgoliu, mindrie, lupte a ntisociale, razboaie si amenintari cu forta sau verbale, etc. Si primul care a s pus aceste lucruri atit de dureroase, dar al naibii de adevarate, a fost Carl Se agan. Am deviat, dar nu m-am putut abtine, mai ales ca eu fac parte din rindul c elor care nu vor impune o anumita religie copilului ci-l lasa sa-si aleaga singu r drumul in viata. Re: Dictatura parintilor ..27.06.03: try Legat de cat de dictatori sunt parintii in viata copiilor, nu stiu c e sa zic. Exista bine-teles niste limite care depasite dau in "dictatura" cum a numit-o autorul, dar nu se poate sa acorzi o libertate deplina unui copil, el nu reuseste sa-si insuseasca toate valorile necesare in decursul copilariei si ca urmare tu, ca parinte, trebuie sa vi sa-i fixezi limitele: ai voie asta, n-ai vo ie asta, pana iaci te intinzi, pe aici nu se trece etc. Daca tu ca parinte nu vi sa-i trasezi aceste limite atunci mediul in

conjurator ii va trasa aceste limite in locul tau, iar o astfel de situatie este periculoasa pentru ca nu paote fi controlata, nu poti controla prea mult ceea c e copilul tau imprumuta din mediu. Eu nu-s pentru dictatura asupra copiilor, din contra, imi place inde pendenta si as vrea ca la randul meu sa pot oferi copiilor mei aceeasi independe nta de care m-am bucurat eu sau pe care mi-as fi dorit-o eu, insa un control tre buie sa existe, parintii trebuie sa fie ca si marcajele de pe drumurile publice, sa tina copiii pe banda , altfel ajung pe aratura. Re: Dictatura parintilor 01.07.03 02:15: cornel Nu pot nega faptul ca e si ceva adevar, dar nu ai pus in balanta vremurile in care traim, copii de astazi stiu sa protesteze inca de la cateva luni, au o personalitate puternica, am inceput sa scriu prin a protesta impotriva articolul ui dar imi este foarte greu, adevarul este ca avem o societate bolnava din multe puncte de vedere, dar vin eu si te intreb> daca noi parintii nu am fi un pic di ctatori ce s/ar mai alege de viitorul copiilor nostrii ? Si apoi oare de ce ne mai numim parintii ? E oul mai destept decat gaina ? Macar sa incercam sa/i coordonam cat de cat, nu putem sa/i lasam sa faca c e vor ...de ce ? pentru ca nu stiu ce vor sau nu e intotdeauna bun ceea ce vor.. ..totusi nu pot fi de acord cu articolul. Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..17.12.03: tanya Adevarat timpurile in care traim ne obliga (mai mult sau mai putin)s a luam noi parintii decizi in locul lor , dar nu trebuie sa uitam ca si copii au idei si pareri care trebuie ascultate . Trebuie lasati sa aiba si ei o raspunde re si sa isi asume greselile si sa invete din ele . Trebuie sa avem incredere in ei ca va veni vremea cand nu vor avea incerdere in ei si le va fi greu sa ieie o decizie, iti spun din proprie experienta . Re: Dictatura parintilor 19.09.03 10:22: ghedani http://www.geocities.com/robertogeorge si, de fapt, articolul nici nu ar trebui sa se numeasca asa. Sub "Dictatura parintilor" eu am vazut clar:"ORTODOX CA SI STRABUNII MEI?" Parerea mea! Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor 11.01.04 16:18: Onush Din nefericire articolul este dureros de adevarat. Sa fim sinceri si sa recunoastem ca nu e suficienta o generatie de parinti pentr u a se face o schimbare reala in ceea ce priveste educatia copiilor. Sa recunoastem ca inca mai auzim texte gen: "pe tine nu te-a omorat" spusa de parinte copilului ...si mai grav... "pe mine nu m-a omarat deci mi-a facut bine" spus de copilul acum si el parinte. In cazul profesorilor este necesara schimbarea a mai multor generatii incepand c u cei ce formeaza profesori. Ce putem face? Sa procedam NOI altfel,pe de o parte, sa fortam mana profesorilor copiilor nostr i sa isi schimbe atitudinea, pe de alta parte, si sa speram ca nu suntem singuri i. Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor

14.01.04 02:55: dani29 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea Eu consider ca acest articol nu este in totalitate adevarat! Nu sunt de acord (este doar parerea mea) ca un copil care are parintii ortodocsi (e bine scris?!) sa fie lasat nebotezat pana va alege el ce religie vrea. Asta e o incalcare a celor scrise in Biblie si deci a credintei parintilor sai. Eu cr ed ca un copil ajuns la o varsta cand poate sa decida ce religie doreste sa adop te poate sa faca o schimbare daca el considera ca religia aleasa de parinti nu e ste pentru el cea mai buna. Nu sunt de acord, in parte, nici cu dictatura profesorilor. Am predat 6 ani la u n liceu si acum predau la o firma particulara dar, cat am fost la liceu am avut elevi care ieseau din tipare si care nu erau supusi nici unei dictaturi ci dimpo triva erau incurajati. Eu cred ca astfel de articole nu incurajeaza deloc schimbarea mentalitatii unor generatii ci dimpotriva... Nu sunt permise comentarii pentru anonimi, inregistreaza-te Re: Dictatura parintilor ..13.12.04: monica_mamica Imi pare rau sa te contrazic dani29 dar nicaieri in Biblie nu scrie ca un copil trebuie botezat in primele trei luni de viata. Sunt religii care merg in p as dupa Biblie si care isi boteaza copii atunci cand ei pot alege daca vor sau n u sa faca parte din comunitate.Si apropo de Biblie unde scrie in biblie ca eu tr ebuie sa il platesc pe preot sa imi boteze copilul. Recunosc ca nu sunt o persoa na care se duce des la biserica desi cred in Dumnezeu, dar m-am saturat sa ii au d pe preoti cum mint de ingheata apele. Referitor la acest articol il consider i ntr-u totul corect si adevarat. S-a exprimat aici mentalitatea romanului care da ca el a trait prost pana in '89 lasa sa traiasca si copilul lui ca pe el l-a cal it. Este trist ca in Romania, scoala se adreseaza masei si nu individului. De ce unui copil care invata mai greu trebuie tinut laolalta cu altii care sunt mai a gili doar ca sa fie facut prost? Asa el nu mai are nici o sansa sa se ridice ba chiar abandoneaza.Este foarte adevarat si totodata dureros acest articol!