,,DACĂ TINEREŢEA AR ŞTI, DACĂ

BĂTRÂNEŢEA AR PUTEA…’’
CONFLICTUL ÎNTRE GENERAŢII
PROF.CONSILIER ŞCOLAR

DRĂGHICEAN LUCIA
• De generaţii se tot vorbeşte despre conflictul dintre
părinţi şi copii. Deşi prăpastia dintre generaţii este din
ce din ce în ce mai analizată, aceasta nu dispare.
Soluţia ar consta, spun specialiştii, în comunicare.
Însă, înainte de toate, trebuie stabilite cauzele
conflictului dintre generaţii. Societatea este dinamică,
în permanentă schimbare, iar modelele culturale se
transformă. Cei dintr-o anumită generaţie, formaţi
după un set de valori, care au propriile convingeri
legate de viaţă, riscă să fie mai puţin receptivi la
schimbări.
 Nici tinerii nu sunt mai prejos, au şi ei nemulţumirile lor,
simţindu-se neînţeleşi, obligaţi să execute indicaţiile
părinţilor, pe care le percep ca pe nişte porunci. În acest
dezechilibru dintre cele două tabere, de cele mai multe ori,
nimeni nu reuşeşte să găsească o cale amiabilă, ajungându-se
la adevărate războaie. Aparent, lucrurile sunt simple. Fiecare
generaţie vrea să fie respectată. Iar pentru a obţine respectul,
fiecare tabără duce o bătălie crâncenă. De o parte a baricadei
se situează copiii, care consideră că trebuie să-şi impună
punctul de vedere şi îşi sfidează părinţii.De cealaltă parte a
baricadei sunt părinţii care vor ca fiicele şi fiii lor să nu repete
greşelile pe care le-au făcut şi ei în tinereţe.
 Problema este că nu întotdeauna adulţii găsesc
modalitatea potrivită pentru a le explica tinerilor de
ce adoptă o astfel de atitudine. Cred că numai prin
faptul că ei sunt părinţi, trebuie să fie ascultaţi. Un
astfel de comportament naşte revoltă în rândul
tinerilor , care susţin că au dreptul să se exprime
liber.
Ce li se reproşează copiilor, tinerilor actuali de către
generaţia anterioară?
 Că nu mai învaţă cum se învăţa “pe vremuri”;
 Că au preocupari superficiale;
 Că sunt prea excentrici în îmbrăcăminte/machiaj/comportament;
 Că nu au respect pentru cei vârstnici;
 Că “nu ştiu a se distra”;
 Că pierd timpul cu tehnologia modernă.
Dacă ar fi să facem o retrospectivă sinceră, ne-am da seama că aceleaşi
lucruri ni se reproşau şi nouă şi cât de frustraţi şi neînţeleşi ne simţeam!
 Ce ne reproşează nouă, generaţiilor mature,
adolescenţii?

 Că nu îi înţelegem;
 Că nu suntem “open-minded”, că suntem prea închistaţi;
 Că avem impresia că le ştim pe toate;
 Că nu suntem aşa “cool” ,ca ei.
Sunt într-adevar atât de mari diferenţele între
generaţii?

 Greu de răspuns. Într-un fel da, într-un fel nu. În linii

mari, oamenii continuă să fie la fel, indiferent de
generaţie tinerii sunt înclinaţi spre distracţie, vor să -
şi afirme personalitatea, se simt neînţeleşi, se îndră-
gostesc, îşi pun întrebări existenţiale ,fiind convinşi
că sunt primii care fac asta.
Diferenţe este normal să existe din numeroase motive:
context socio-cultural diferit, evoluţia tehnologiei,
diferenţe de mentalitate, datorate vârstei.
 Pentru multe “defecte” ale tinerei generaţii suntem
vinovaţi tot noi ,sau societatea în general: în goana
după bunurile materiale nu mai petrecem prea mult cu
copiii, nu ştim să comunicăm cu ei, nu le insuflăm
anumite valori. Poate că într-adevar adolescenţii pierd
prea mult timp pe Net, mai ales pe reţelele de
socializare, dar dacă acestea ar fi existat şi “pe
vremea noastra” câţi dintre noi nu ar fi căzut în
aceeaşi capcană? La fel cum poate şi generaţiile
anterioare nouă ar fi petrecut mai puţin timp în
biblioteci ,dacă ar fi avut program la tv.
 Poate că mulţi adolescenti sunt agramaţi şi nu citesc
literatură, dar o parte din vină o purtăm şi noi,
părinţii şi profesorii, care nu am reuşit să le
deschidem gustul spre lectură şi spre scrierea corectă,
e de asemenea vina societăţii, în frunte cu mass-
media ,care promovează non-valorile şi subcultura.
În plus se cade mult în păcatul generalizării.
 Nu toţi din generaţia anterioară eram mari iubitori de
carte, plini de cultură generală şi bune maniere, la fel
cum nu toţi tinerii sunt nepoliticoşi, vicioşi,
superficiali, fără tragere de inimă spre învăţătură. În
fiecare generaţie tipologiile sunt
diverse: ,,tocilarii’’, ,,fetele populare’’,
“enciclopediile
ambulante”, ,,timizii’’, ,,tupeiştii’’, ,,copiii de bani-
gata’’, copiii din familii modeste , şi aşa mai departe.
Putem aplana conflictul între generaţii?

 Până la un punct este absolut normal să existe diferenţe între

generaţii şi nu e un lucru care să pună probleme, pentru care
să ne îngrijorăm, e firesc ca generaţiile să aibă priorităţi
diferite, viziuni diferite asupra unor evenimente, gusturi şi
preocupări diverse. Dar nu este deloc în beneficiul nimănui să
adâncim în mod artificial “prăpastia” dintre generaţii şi să ne
menţinem într-o poziţie de luptă,de tipul“care pe
care”,încercând să arătăm că noi suntem mai grozavi decât ei.
Ce putem face constructiv?

 Să învăţăm să comunicăm. O bună comunicare face

minuni. Dacă pornim dialogul cu tanăra generaţie
pornind de pe poziţii de forţă, de ex. “eu sunt mai bă-
trân şi am experienţă - tu nu ştii nimic”, nu rezolvăm
problema. Dacă vrem să fim respectaţi trebuie să
avem o atitudine respectuoasă la rândul nostru;
Înainte de a judeca prea aspru să ne amintim
întotdeauna cum eram şi noi la vârsta copiilor noştri
şi să nu avem reacţii disproporţionate faţă de lucruri
pe care cu puţină empatie, le-am putea înţelege;
 Simţul critic este necesar întotdeauna, dar să fim deschişi în a
vedea în ceilalţi nu doar lipsurile ,ci şi calităţile;
 Să nu judecăm lucrurile strict din prisma noastră ci să ne
punem “în pielea celuilalt” acceptând că nu este viziunea
noastră singura posibilă şi acceptabilă, iar înainte de a eticheta
să ţinem cont de toate circumstanţele.
 DORINŢA DE INDEPENDENŢĂ,MOTIV DE
CONFLICT?
 Dorinţa de independenţă este unul din motivele principale ale
conflictelor dintre adulţi şi copii. Părintele trebuie să încerce
să-i sugereze soluţiile la rezolvarea problemelor pe care le are
într-un mod destul de discret, în aşa fel încât să creadă că a
descoperit singur calea corectă. Dacă se va impune brutal,
copilul nu va reacţiona favorabil, din contră, va face complet
diferit de ceea ce i s-a spus, în acest fel încercând să se
răzbune pentru că a fost obligat să facă acel lucru.
 Părinţii ar trebui să ţină cont că adolescentul este într-
o perioadă de mari nelinişti sufleteşti şi are o mare
dificultate să-şi deschidă sufletul în faţa lor, nu
neapărat din cauza eventualelor pedepse, ci de ruşine.
Cel puţin la începutul anilor de liceu tinerilor le e
teribil de ruşine dacă părinţii ar afla că fumează, că
au făcut o pasiune pentru cineva sau că au băut
alcool.
Câştigarea încrederii părinţilor

 Pe de altă parte, şi tinerii trebuie să facă nişte eforturi pentru

a avea o relaţie bună cu cei mari. Adesea, ei îşi pun
întrebarea cum să-şi facă din părinţi nişte prieteni. Răspunsul
este simplu: câştigându-le încrederea, demonstrându-le că
sunt maturi şi responsabili, fapt ce implică timp şi efort.
 Odată câştigată, încrederea părinţilor trebuie menţinută
mereu. Un părinte care a căpătat încredere în fiul său
adolescent nu va fi suspicios în legătură cu gaşca sa de tineri
gălăgioşi sau cu locurile pe care le frecventează.
 Orice tânăr ar trebui să fie sincer cu sine şi să plece de la
premisa că părinţii îi vor binele.
 Specialiştii susţin că peste prăpastia dintre generaţii poate fi
construit un pod solid dacă părinţii conştientizează de la bun
început că trebuie să fie deschişi faţă de copiii lor. Iar această
atitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viaţă ai
copiilor. Totodată, părinţii trebuie să se poarte exemplar unul
cu celălalt pentru a fi un model pentru cei mici.
 Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenţei, copiii îşi
consideră părinţii prieteni, conflictul dintre generaţii este ca şi
rezolvat. Pe scurt, încurajarea constructivă a copiilor, în toate
formele ei, este cheia dezamorsării conflictului dintre generaţii .