Cateheza nr.

10
ANTURAJUL

1. Pregătirea aperceptivă:
Adolescența este prin excelență o perioadă a dezvoltării, în care unul dintre principalele
obiective este găsirea identității, iar soluția aleasă de către copil pentru această problemă
este identificarea cu un grup de prieteni.
2. Anunțarea temei:
Pentru că acest grup devine definitoriu pentru tânărul acceptat în interiorul său, având puternice
influiențe asupra comportamentului său, vom aborda în cateheza de astăzi problematica anturajului.
3. Tratarea temei:
Definiție: Anturajul reprezintă totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al
cuiva.
o Grupul de prieteni în care se învârt adolescenții, a fost întotdeauna o problemă importantă,
deoarece contribuie foarte mult la deciziile pe care le iau aceștia;
o Generația actuală pune foarte mare preț pe anturaj. Copiii sunt influențați cu ușurință de
prietenii lor, în detrimentul părinților. Situația este și mai gravă dacă sunt răsfățați și
obișnuiți să li se facă toate poftele;
o În foarte multe cazuri, locul părinților ca modele, este luat de prietenii din anturaj sau de
liderii acestuia;
o Relațiile în cadrul grupului devin foarte puternice: „Nu uita că am un anturaj de zile mari, pe
care și dacă aș vrea să-l schimb, n-aș reuși prea curând, legăturile noastre fiind foarte
strânse, consolidate în timp”, mărturisea un tânăr în urmă cu câțiva ani.
Cauze:
o Împotrivirea specifică vârstei: adolescenţilor nu le plac regulile, moralele, interdicțiile;
o Ignoranţa şi particularităţile de caracter ale părinţilor;
o Ironia celorlalți copii și tineri care nu sunt pe aceeași lungime de undă;
o Presiunea socială:

▪ așteptările profesorilor și ale părinților;

▪ criticile și provocările venite din partea adulților;

▪ presiunea fizică a fraților sau a colegilor batăuși;

▪ stereotipurile impuse de cei din jur;

▪ standardele autoimpuse, presiunea pentru a lua anumite decizii.

Efecte:
1
 o Iau naștere două situaţii extreme:
a. Unii părinţi devin foarte autoritari faţă de adolescenţi, adresându-le tot felul de injurii și
reproșându-le că: „le au pe toate”, contrar situaţiei pe care au avut-o ei și cu toate acestea
„nu sunt buni de nimic”;
b. Alţi părinţi, amintindu-și de propria lor stare apăsătoare din vremea adolescenței și din
dorința de fi plăcuţi în ochii copiilor, spun „da” la orice.
Influiența anturajului:

▪ Presiunea anturajului poate fi pozitivă (tinerii au un hobby comun și se perfecționează în

legătură cu acesta) sau negativă (copilul este „invitat” sau chiar „împins” să facă lucruri rele,
pe care în mod normal nu le-ar fi făcut);
▪ Tânărul devine vulnerabil la presiunile anturajului din mai multe motive:

a. în cazul în care nu este sigur pe sine, se teme să nu fie respins de către prieteni;
b. simte nevoia să iasă în evidență și să primească atenție;
c. își dorește să obțină un statut în cadrul anturajului și să fie aprobat de acesta;
d. se află în căutarea identității și vrea să aibă succes cu orice preț;
e. își dorește să fie independent.

4. Recapitulare:
Rolul părinților este esențial în dezvoltarea intelectuală și morală a tinerilor. Aceștia trebuie să
asigure sprijin necondiționat tânărului, printr-o comunicare deschisă și sinceră. Astfel părinții pot
evita ca școlarul să apeleze la ajutorul prietenilor atunci când are o problemă.
5. Asociere:
Problemele de comunicare dintre părinți și copii îi fac pe aceștia din urmă să ia decizii pripite și,
în principal, greșite. Atât mama, cât și tatăl trebuie să-și cunoască foarte bine copilul pentru a reuși
să comunice cu el. În plus, părinții trebuie să arate că sunt deschiși la ideile lui și că sunt dispuși să-l
asculte. Al doilea pas constă în cunoașterea anturajului. Abordarea trebuie să fie cât mai prietenoasă
și tinerească cu putință. Copilul nu trebuie întrebat pe un ton supărăcios unde se duce și cu cine, de
parcă ar fi chestionat de poliție. Interogatoriul nu ține la adolescenți, ci mai degrabă la cei care au o
vârstă mai fragedă.
6. Generalizare:
Sunt mulți tineri curați, care „au alunecat” într-un anturaj mizerabil din punct de vedere moral,
amăgindu-se că au găsit acolo înțelegerea și asentimentul pe care nu l-au primit de la părinți, astfel
ajungând la răzvrătire și mai mare împotriva celor care le-au dat viață. Aceste prietenii „de
distracții” te fac să te simți acceptat, oarecum împlinit, substituind în aparență prietenia față de
părinți de care orice tânăr are nevoie. Astfel, te învârți într-un cerc vicios, căutând să-ți alini
suferințele și neîmplinirile în prietenii false, fără a realiza că ai întors spatele celui mai bun prieten
pe care îl poți avea vreodată: Iisus Hristos. A face comparație între o prietenie lumească și una
duhovnicească este ca și cum ai compara gustul pelinului cu cel de miere. Cuvintele sunt de prisos.
Sfântul Apostol Pavel vorbeşte simplu şi limpede despre anturaj, zicând: „Tovărășiile rele strică
obiceiurile bune” (I Corinteni 15, 33).
7. Aplicare:
Am observat că rolul părinților este esențial în dezvoltarea intelectuală și morală a tinerilor.
Aceștia trebuie să asigure sprijin necondiționat tânărului, printr-o comunicare deschisă și sinceră.
2
Doar în felul acesta pot evita ca școlarul să apeleze la ajutorul prietenilor sau colegilor atunci când
are o problema.
Învață-l pe copilul tău să aibă prieteni numai din cei buni și vei vedea că multe se vor îmbunătăți
(Sfântul Ioan Gură de Aur).