Nevoile individuale și sociale ale elevului în

contextul integrării în societatea

contemporană

Scopul general: Crearea contextului

psiho-pedagogic pentru consolidarea
relațiilor elev-părinte în scopul
îmbunătățirii performanțelor școlare
ale elevilor definite în contextul
nevoilor individuale.
 „Adolescența este o perioadă de
rapide transformări. Între vârsta de 12 și
18 ani, un părinte ajunge să
îmbătrânească cu 20 de ani”.
 Caracteristicile firești ale adolescentului
• Dispoziție instabilă;
• Reacții puternice;
• Privirea viitorului într-un mod ireal;
• Își doresc autonomie și caută recunoaștere;
• Demonstrabilitate;
• Curiozitate accentuată;
• Prieteni noi, apartenența nu întotdeauna la
aceeași vârstă;
• Senzația că nu sunt înțeleși și observați;
• Sentiment accentuat de nedreptate.
 Avantajele adolescenței
• Sensibilitate la momente frumoase ce adulții
le ignoră;
• Prima dragoste, momente unice de
comprehensiune;
• Entuziasm și interes;
• Procesele cognitive iau o mare amploare;
• Energie și vitalitate;
• Creativitate și imaginație.
 Rolul părintelui în adolescență
 Păstrați obișnuința de a asculta adolescentul, fără a sugera/recomanda ceva anume
atunci când el vă povestește despre sine, școală sau prieteni. Puneți întrebări mai multe?
(Cum de a decis așa?, Ce vrei să spui cu asta?, Ce crezi tu despre asta? Vrei să știi ce
cred eu?);
 Povestiți adolescentului despre propria adolescență, despre dilemele și problemele
din acea perioadă. Povestiți despre greșeli și decizii luate, ce v-au învățat ele și ce era bun
în acea perioadă. Nu e necesar să faceți paralele în spiritul – voi tinerii de azi aveți atâtea,
iar noi nu aveam nimic și eram mulțumiți. Asemenea paralele pot fi privite o critică ascunsă
și va depărta adolescentul;
 Povestiți adolescentului despre propria dragoste din adolescență. Cum ați înțeles că
vă plăcea cineva, cum a fost, cât a durat și cum v-ați despărțit;   Discutați în privat, la
ceai în cafenea sau parc sau făcând ceva împreună. Indirect o oră de timp în doi
transmite adolescentului că părintele nu este indiferent de soarta lui.
Dacă vă certați cu soți/soțul, obișnuiți-vă să vă împăcați tot de față cu el/ea, în așa fel
ca adolescentul să învețe că maturii știu să ajungă la compromise, mai ales dacă acestea
îl privesc pe adolescent.
Povestiți despre cum ați cunoscut-o pe soțul/soția și cum ați ajuns să deveniți o
familie.
Nu luați decizii care privesc adolescentul fără a-l consulta sau a explica clar de ce a
fost nevoie să luați o asemenea decizie.
 Rolul părintelui în adolescență
 

Citiți cărți/jucați jocuri sau încercați să faceți o activitate pe care o face și

adolescentul – exprimați-vă opinia despre și cereți opinia adolescentului
Dacă petreceți mult timp la muncă mergeți cu adolescentul la propria muncă
și lăsați-l să vă cunoască din spusele colegilor de serviciu, dar și să vă observe
muncind. Asta îi va oferi ocazia să vadă și audă altfel, și să vadă responsabilitatea
dvs. care acasă e diferită.
Alegeți și faceți periodic activități cu adolescentul – de ex. pregătesc împreună
cina de sâmbătă, schimbați rolurile tradiționale din familie și arătați un exemplu
de colaborare.
Exprimați-vă iubirea față de soț/soție în mod deschis sau clar pentru
adolescent. Un exemplu de grijă și preocupare matură pentru sexul opus este cel
mai bun exemplu de cum trebuie să ne tratăm într-un cuplu.
 Ce doresc părinții de la un adolescent?
• În mod ideal își doresc un control desăvârșit pentru a fi
liniștiți că nu se poate întâmpla nimic periculos;
• Doresc să schimbe adolescentul spre binele lui;
• Caută să le stingă dorințele și năzuințele ce li se par
periculoase;
• Doresc să devină oameni de succes cu care să se mândrească;
• Să împlinească planurile ce însuși părintelui nu i-a reușit;
• Să simtă un sprijin la bătrânețe;
• Să fie în rând cu lumea;
• Să nu se lege cu persoane nepotrivite etc.
Ce ar trebui să-și dorească un părinte
pentru copilul său?
Să-și crească copiii pentru propriul lor viitor;
Să le acorde ajutor și ocazii să se înțeleagă mai bine (talente,
înclinații, sens identitate etc.);
Să le îmbogățească bagajul pentru a face față anumitor stări
(sunt destul de acute în această perioadă);
Să le stimuleze și să le ofere ocazii pentru dezvoltarea abilităților
sociale (Prin propriul exemplu/în familie);
Să le ofere sprijin emoțional;
Să le stimuleze și să le ofere ocazii pentru a-și dezvolta
responsabilitatea;
Să devină capabili să-și trăiască conform propriei lumi interioare.
 Aspecte importante în comunicarea cu
adolescenții
- Nu vă lăsați purtați d emoții;
- Nu încurcați autonomia cu sfidarea;
- Sentimentul de negociere (împreună decidem...);
- Aprobarea și înțelegerea dorințelor;
- Înțelegerea empatică (a vedea lumea prin ochii copilului) vindecarea tensiunilor
( le suntem alături);
- Acceptarea, iubirea necondiționată;
- Adolescentul își este expertul (părintele îl invită pe copil să-i explice despre lumea sa
interioară/trăiri/sentimente etc.)

- Încurajați progresul;
- Ocupații comune (comunicare indirectă);
- Respectarea intimității;
 Concluzie
Pentru a stabili un contact cu proprii copii este
important ca să le înțelegem emoțiile și dorințele și să
devenim un „partener” ideal pentru afacerea ce se
numește viață.
Copiii aud ce faceți, nu ce spuneți, fiți exemplu pentru
ei.