Electrotehnica

Reţele electrice ale întreprinderilor

Profesor: BOIAN E.

Chişinău 2013
Etapele principale

1. Noţiuni generale;
2. Sistem electroenergetic;
3. Conductorul electric;
4. Elementele principale ale unei reţele;
5. Clasificarea reţelelor electrice;
6. Tabelul dimensionării firelor şi cablurilor electrice;
7. Modele de reţele electrice a întreprinderilor;
8. Reţele electrice cu sarcină uniformă şi neuniformă;
9. Bibliografie.
Noţiuni generale
 Receptor de energie electrică un element de circuit care consumă
energia electrică în scop util sau un aparat care transformă energia
electrică în alte forme de energie (luminoasă, mecanică, termică).
 Consumator de energie electrică ansamblul instalaţiilor electrice
pentru alimentarea receptoarelor dintr-o întreprindere, construcţie,
etc.
 Conductor electric – cale (mediu) de conducere a curentului electric
(concept, noţiune utilizată în modelele fizice sau scheme electrice
conceptuale).
 Fir electric – cale de conducere a curentului electric realizat într-o
singură secţiune circulară sau de altă formă geometrică.
 Cablu electric – mai multe căi de conducere a curentului electric
realizat dintr-o serie de fire electrice cuprinse într-o teacă electric-
izolatoare.
Sistem electroenergetic
Ansamblu de instalaţii
energetice care asigură
procesul de producere
(generatoarele), de
transport (liniile şi
staţiile electrice) şi
consum de energie
(receptoare electrice).
O astfel de situaţie
pote fi conceptual
observată în figura
alăturată.
Conductorul electric
Caracteristica principală a unui conductor electric este secţiunea după care şi sunt
standardizate (deobicei mm2) şi se referă doar la partea conductibilă aici nu se include şi
secţiunea dielectricului.
Anume de secţiune depinde alegerea firului sau a cablului electric pentru un anumit
receptor în funcţie de puterea electrică consumată.
În tabela de mai jos se prezintă alegerea secţiunii firelor electrice în funcţie de
intensitatea curentului electric ce va circula prin ele.
Conductoare monofilare şi multifilare
Conductoare monofilare Conductoare multifilare
Elementele principale ale reţelei electrice
Liniile electrice aeriene de joasă tensiune sunt alcătuite din
următoarele părţi componente:

 Fire electrice (deobicei din aluminiu);

 Piloni de susţinere (din beton armat sau fier);
 Dispozitive de prindere a conductoarelor electrice de piloni
(electroizolatori din sticlă, ceramică, mică).
Firele electrice au rolul de a asigura transportul energiei
electrice cu pierderi cît mai mici. Se utilizează fire atît
monofiliare cît şi multifiliare. Conductoarele electrice
monofiliare se execută deobicei cu secţiunea circulară.
Conductoarele multifiliare se execută din mai multe fire din
acelaş material şi cu aceleaşi dimensiuni dispuse în straturi
concentrice, răsucite în lungimea conductorului. Faţă de
conductoarele monofiliare acestea au avantaje importante:
 Siguranţă sporită în funcţionare datorită divizării secţiunii
conductorului în secţiuni elementare independente;
 Flexibilitatea conductorului la aceleaşi secţiuni este mare;
Pilonii au rolul de a susţine conductoarele liniilor electrice aeriene
Dispozitivele de prindere a conductoarelor de piloni sunt alcătuite din:
Izolatoare;
Suporturi pentru izolatoare;
Console şi cleme de legătură.
Izolatoarele au rolul de a fixa conductoarele electrice pe piloni, acestea se
execută din materiale ceramice cu rezistenţă mecanică şi electrică ridicată. Pe
acelaş izolator se pot prinde unul sau mai multe conductoare.
Suport pentru izolatoare au rolul de a susţine izolatoarele. Aceste suporturi
pentru izolatoare se execută în două tipuri:
Curbe – pentru fixarea izolatoarelor direct în pilonii de lemn şi de beton sau
pentru fixarea în perete;
Drepte – pentru fixarea izolatoarelor pe console.
Console – au rolul de a fixa suporturile izolatoarelor pe piloni şi se efectuiază
din oţel.
Cleme de legătură – se utilizează pentru realizarea derivaţiilor de conductoare.
Aceste cleme pot avea rol electric cît şi mecanico-elecric.
Clasificarea reţelelor electrice
Clasificarea reţelelor electrice (RE) în funcţie de destinaţieşi
extinderea geografică:
După destinaţie:
Reţele electrice de transport (de tensiune înaltă şi foarte
înaltă);
Reţele electrice de reparaţie;
Reţele electrice de distribuţie (de tensiune medie şi joasă).
După extinderea geografică:
Reţele naţionale;
Reţele zonale;
Reţele locale.
Există mai multe categorii de clasificare a reţelelor
electrice, unele dintre acestea pot fi:
1. După nivelul de tensiune;
2. În funcţie de destinaţie şi extinderea geografică;
3. În funcţie de topologie;
4. În funcţie de tratarea neutrului faţă de pămînt;
5. Sisteme de transport la tensiune alternativă sau
continuă;
6. În funcţie de amplasare (aeriană sau subterană).
 Tabelul dimensionării firelor şi cablurilor
electrice în funcţie de intensitate (putere)
Aflate în poziţie descoperită Secţiun Aflate în ţevi (acoperite)
Fire de cupru Fire de aluminiu ea Fire de cupru Fire de aluminiu
Inte Puterea Inten Puterea conduc Inten Puterea Inten Puterea
nsita sitate torului sitate sitate
tea a a a
(A) (A) (A) (A)
220 380 220 380 (mm2) 220 380 220 380
(V) (V) (V) (V) (V) (V) (V) (V)
11 2,4 - - - - 0,5 - - - - - -
15 3,3 - - - - 0,75 - - - - - -
17 3,7 6,4 - - - 1,0 14 3,0 5,3 - - -
23 5,0 8,7 - - - 1,5 15 3,3 5,7 - - -
26 5,7 9,8 21 4,6 7,9 2,0 19 4,1 7,2 14 3,0 5,3
30 6,6 11 24 5,2 9,1 2,5 21 4,6 7,9 16 3,5 6,0
41 9,0 15 32 7,0 12 4,0 27 5,9 10 21 4,6 7,9
50 11 19 39 8,5 14 6,0 34 7,4 12 26 5,7 9,8
80 17 30 60 13 22 10 50 11 19 38 8,3 14
100 22 38 75 16 28 16 80 17 30 55 12 20
140 30 53 105 23 39 25 100 22 38 65 14 24
170 37 64 130 28 49 35 135 29 51 75 16 28
Modele de reţele electrice a
întreprinderilor
Reţele electrice cu sarcină uniformă şi
neuniformă.
Bibliografie
1. A. Fransua, S. Cănescu. „Electrotehnica şi electronica”, manual pentru licee de specialitate.
Cimişlia, 1993. Ed: TipCim;
2. S. K. Andrievschii, A. L. Bartnovschii. „Practicum de electrotehnică”, Chişinău 1961. Ed: Cartea
moldovenească;
3. N. V. Boţan, C. Boţan, N. Bichir. „Maşini electrice şi acţionări”, manual pentru licee industriale cu
profil de electrotehnică. Ed: TipCim. 1993;
4. Electrotehnica, manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică pentru scoli
profesionale. 1993;
5. В. С. Попов, С. А. Николаев. Общая електротехника с основами електроники. «Энергия»;
6. А. С. Мощевитин. Электротехника. Москва, 1960;
7. T. S. Ambros. „Maşini electrice”, volumul I. Chişinău 1992. Ed: Universitas;
8. G. Vasilescu, S. Lungu "Electrotehnica", Cahul, 1993;
9. G. Fratilescu, A. Tugulea, M. Vasilescu "Electrotehnica şi electronica aplicativă”, manual pentru
licee industriale şi scoli industriale, Bucureşti,
1993;
10. M. Popa, C. Popescu "Electrotehnica", lucrări teoretice complimentare, 1993;
11. E. Isac "Măsurări electrice şi electrotehnice", Bucureşti, 1981;
12. L. Ochian, M. Covrig, V. Petre "Electrotehnica", Bucureşti, 1997;
13. И. А. Дагошов, П. М. Иванов «Электротехника», Москва, 1988