Electroalimentare

Elemente Redresoare
Costică Adrian, 8311

1. Noțiuni teoretice

1.1 Elemente redresoare

Redresarea se efectuează cu dispozitive electronice neliniare, a căror comportare depinde de
sensul curentului prin dispozitiv. Până la apariția dispozitivelor electronice au fost utilizate pentru
redresare comutatoare mecanice (rotative) antrenate sincron cu tensiunea de redresat. Redresarea cu
componente statice s-a realizat cu tuburi electronice vidate sau ionice, care au fost înlocuite treptat de
redresoarele semiconductoare, cu cuproxid - inițial (nu se mai folosesc), cu seleniu (încă în funcțiune,
pe alocuri), cu germaniu (scoase din fabricație, dar prezente încă în echipamente mai vechi) şi cu
siliciu.

1.1.1 Redresoarele cu seleniu

Au fost utilizate pe scară largă, datorită anumitor avantaje:
- tehnologie simplă şi ieftină de fabricație;
- răcire naturală sau cu plăci;
- suportă scurtcircuite de mică durată şi suprasarcini;
- fiabilitate bună. Există însă şi dezavantaje:
- durată limitată de funcționare, peste care parametrii electrici se înrăutățesc mult;
- gamă de temperaturi restrânsă;
- dificultăți în utilizarea în medii corozive.

Redresorul cu seleniu constă dintr-o placă de oțel moale nichelat sau de aluminiu, sablată, pe
care se depune seleniu, cu un grad maxim de impurificare de 0.1 - 0.2%. Electrodul pozitiv este
format dintr-un aliaj de metal moale, cadmiu cu staniu sau plumb. Redresoarele cu seleniu pot fi
conectate direct, fără elemente de egalizare, atât în serie cât şi în paralel. Tendința este de a înlocui
aceste redresoare cu diode cu siliciu.
 Electroalimentare

1.1.2 Redresoarele cu germaniu

Au fost primele diode realizate în formă compactă, putându-se astfel obține gabarite mai
reduse decât la redresoarele cu seleniu. Prezintă căderi de tensiune în sens direct relativ mici,
comparabile cu redresoarele cu seleniu și curenți inverși mai mici. Au fiabilitate mai bună, dar sunt
sensibile la temperaturi depășind 50 ... 60 grade C. Deoarece nu se mai fabrică, ele au fost şi sunt
înlocuite în echipamentele mai vechi, cu diode cu siliciu.

1.1.3 Redresoarele cu siliciu

Sunt foarte fiabile, cu durată de viață practic nelimitată în condițiile unor încărcări moderate.
Se apropie mult de caracteristica ideală a diodei, fiind caracterizate de curenți inverși foarte mici,
rezistențe directe mici. Prezintă, totuși o cădere de tensiune în sens direct mai mare decât diodele cu
germaniu.
Majoritatea diodelor cu siliciu se realizează pe baza joncțiunii p-n, formată între două regiuni
semiconductoare adiacente având tipul de conductibilitate diferit. În unele cazuri, joncțiunea se
formează între materiale diferite (ambele semiconductoare, sau un semiconductor şi un metal).
Joncțiunea metal - semiconductor cu conducție unilaterală poartă numele de diodă Schottky. O
comparație intre diode pn şi diode Schottky realizate pe acelaşi tip de semiconductor şi având
joncțiuni de arii egale pune în evidență faptul că, în conducție, tensiunea pe dioda Schottky este mai
mică decât pe dioda pn, la acelaşi curent, în timp ce în blocare, curentul prin dioda Schottky este mai
mare decât curentul prin dioda pn, la aceeași tensiune.

Clasificarea diodelor cu siliciu se poate face după mai multe criterii:

1. După tehnologia de fabricație:
- prin aliere;
- cu joncțiune mesa difuzată;
- cu joncțiune planară difuzată;
- cu joncțiune planară implantată ionic;
- cu joncțiune metal
- semiconductor (Schottky).

2. După modalitatea de montare a terminalelor pe diodă:

- cu contacte lipite;
- cu contacte aliate;
- cu contacte presate;
- variante mixte.
 Electroalimentare

3. După încapsulare:
- cu capsulă metalică;
- cu capsulă din plastic;
- cu capsulă din sticlă;
- cu capsulă ceramică.

4. După viteza de comutare:

- redresoare normale;
- redresoare rapide (diode de comutație).

5. După puterea disipată:

- de mică putere P<P100W.
- de medie putere 5W<P100W
- de mare putere P>100W.

6. După programul de livrare:

- pentru uz industrial;
- pentru uz profesional;
- în execuție THA (destinate mediilor corozive);
- în execuție G (puternic corozive).

7. După tehnologia de montare:

- montare prin găuri în cablajul imprimat (THT);
- montare pe suprafața cablajului imprimat (SMT);
- montare pe radiator.

1.2 Solicitările în tensiune şi curent ale diodelor

În procesul de proiectare, prima condiție se referă la capabilitatea de blocare a dispozitivului,
deoarece o funcționare fiabilă impune ca tensiunile inverse de lucru să fie inferioare valorilor limită
repetitive (VRRM peak repetitive reverse voltage), sau nerepetitive (VRSM peak reverse surge
voltage), garantate de producător. Diodele semiconductoare sunt foarte sensibile la depăşirea acestor
valori, ele putând fi distruse în câteva microsecunde. Practic, supratensiunile pot atinge (la comutarea
circuitelor inductive) valori de câteva ori mai mari decât tensiunea nominală, cu durate de zeci sau
sute de microsecunde.
Redresoarele uzuale se distrug la puteri inverse mici, motiv pentru care niciodată nu trebuie
atinsă tensiunea de avalanșă, exprimată, pentru utilizator (cu un coeficient de siguranță al
producătorului) prin VRRM sau VRSM. Tensiunea inversă de lucru maxim admisibilă pentru această
categorie de diode se calculează divizând VRRM la un coeficient de siguranță în tensiune Cv cuprins
între 1.5 ... 2.5. Valoarea minimă se alege când supratensiunile sunt cunoscute. Trebuie însă ca
 Electroalimentare

VRRM să fie totuși superioară tensiunii de arc a siguranţei din circuit (dacă aceasta există).
Coeficienții de siguranță apropiați de 2.5 sunt preferați pentru echipamentele cu diode care lucrează

în medii industriale puternic afectate de perturbații electromagnetice, sau cuplate la rețele de putere
mare unde pot apare supratensiuni de valori necunoscute, cazuri în care se recomandă utilizarea
circuitelor de protecţie la supratensiuni.

2. Montajul de laborator și modul de lucru

Măsurătorile implica folosirea unei placi cu diode in montajul de ma jos:

Figură 1. Placa cu diode

Figură 2. Schema electrica

 Electroalimentare

Figură 3. Configurare circuit de masurare

Pentru diodele din fig. 1 și 3 se vor căuta pe internet datele tehnice. Cele 7 diode sunt:
• D1: EFR135 – diodă redresoare cu germaniu;
• D2: 1N5818 – diodă redresoare Schottky;
• D3: ECG586 – diodă redresoare Schottky;
• D4: 1N4148 – diodă de comutație;
• D5: 1N4007 – diodă redresoare cu siliciu, cu joncțiune;
• D6: 6A4 – diodă redresoare cu siliciu, cu joncțiune;
• D7: PL6V2Z – diodă stabilizatoare de tensiune;
 Electroalimentare

3. Date experimentale și prelucrarea datelor

Folosind placa echipată cu diode din fig. 1, se vor determina caracteristicile tensiune /
curent pentru cele 7 diode
Se determină caracteristica directă U/I, folosind placa cu diode, 2 voltmetre si o sursă
reglabilă de laborator 0, …, 30V. Prin diode se vor injecta curenții din partea de sus a
tabelului, aceștia fiind măsurați indirect (ca tensiune pe o rezistență cunoscută) cu voltmetrul
2, în tabel trecându-se tensiunea afișată de voltmetrul 1, conform fig. 3.

Tabelul 1.
I 10mA 20mA 50mA 100mA 200mA 500mA 1A 2A
100mV/ 200mV/ 500mV/ 1V/ 200mV/ 500mV/ 1V/ 2V/
Dioda
10Ω 10Ω 10Ω 10Ω 1Ω 1Ω 1Ω 1Ω
D1 0.169 0.201 0.249 0.290 0.336 0.424 X X
EFR135
D2 0.262 0.273 0.305 0.335 0.374 0.474 X X
1N5818
D3 0.205 0.227 0.258 0.287 0.320 0.401 0.480 0.706
ECG586
D4 0.727 0.771 0.865 X X X X X
1N4148
D5 0.681 0.714 0.761 0.800 0.851 0.954 X X
1N4007
D6 0.591 0.623 0.668 0.705 0.702 0.832 0.951 1.043
6A4
D7 0.673 0.703 0.743 0.777 0.804 0.893 X X
PL6V2Z

6
 Electroalimentare
Se vor măsura curenții inverși prin diode, folosind placa cu diode, sursa reglabilă de
tensiune 0, …, 30V și un voltmetru. Se aplică tensiuni inverse din 5V în 5V pe diode și se
notează curentul invers, măsurat indirect pe rezistența de 1kΩ. (1mV/1kΩ = 1 µA), conform
fig. 3.4. Se completează tabelul următor.

Tabelul 2.
U invers 5V 10V 15V 20V 25V 30V
Dioda
D1 70 uA 70 uA 70 uA 71uA 73 uA 75 uA
EFR135
D2 1 uA 2 uA 2 uA 3 uA 3 uA 4 uA
1N5818
D3 8 uA 11 uA 14 uA 17 uA 21 uA 27 uA
ECG586
D4 0 0 0 0 0 0
1N4148
D5 0 0 0 0 0 0
1N4007
D6 0 0 0 0 0 0
6A4
D7 600 uA 4350 uA 9240 uA 14.10 19.11 24 mA
PL6V2Z mA mA

7
Electroalimentare

8
 Electroalimentare

4. Verificarea cunostintelor
1) Ce tipuri de diode se utilizează pentru redresare? Prin ce se deosebesc; ce avantaje şi
dezavantaje prezintă fiecare tip?

Pentru redresarea tensiunii alternative in tensiune continua, se utilizeaza diode cu

jonctiune p-n, precum diodele cu siliciu sau germaniu. Aceste diode permit trecerea curentului
electric intr-un singur sens, blocandu-l in sens invers. In plus, diodele cu siliciu au o cadere de
tensiune in sens direct mai mica decat cele cu germaniu, ceea ce le face mai eficiente pentru
redresare.
Diodele Schottky, care sunt diode metal-semiconductor cu conductivitate unilaterală,
sunt, de asemenea, utilizate pentru redresare, deoarece au o cadere de tensiune in sens direct
mai mica decat diodele cu jonctiune p-n.Se mai utilizeaza și diodele cu cuproxid si cele cu
siliciu.
Dioda cu siliciu: este cel mai utilizat tip de diodă pentru redresare datorită fiabilității
sale ridicate și a căderii de tensiune relativ scăzute în sens direct. Avantajele includ o durată
de viață practic nelimitată, curenți inverși foarte mici și rezistențe directe scăzute.
Dezavantajele includ căderea de tensiune mai mare decât diodele cu germaniu și diodele
Schottky.
Avantaje redresoare cu seleniu:
-Tehnologie simplă și ieftină de fabricație;
-Răcire naturală sau cu plăci;
-Suportă scurtcircuite de mică durată și suprasarcini;
-Fiabilitate bună.
Dezavantaje redresoare cu seleniu:
-Durată limitată de funcționare, peste care parametrii electrici se înrăutățesc
mult;
-Gama de temperaturi restrânsă;
-Dificultăți în utilizarea în medii corozive.

2) Ce se înțelege prin încărcare în tensiune a unei diode?

Încărcarea în tensiune a unei diode se referă la aplicarea unei tensiuni pozitive la

bornele diodei, astfel încât să permită curentului electric să curgă prin diodă într-un singur
sens. În mod normal, o diodă are o anumită tensiune de polarizare inversă maximă, peste care
se produce o creștere bruscă a curentului prin diodă.
Dacă tensiunea inversă aplicată depășește această valoare, dioda poate fi deteriorată
sau distrusă. Pe de altă parte, atunci când dioda este polarizată în sens direct, ea are o anumită
tensiune de prag, numită tensiune directă, la care curentul începe să curgă prin diodă. În

9
 Electroalimentare
general, diodele au o cădere de tensiune directă de aproximativ 0,6-0,7 volți pentru diodele cu
siliciu și de aproximativ 0,2-0,3 volți pentru diodele cu germaniu.

3) Ce se înțelege prin încărcare în curent a unei diode?

Încărcarea în curent a unei diode reprezintă procesul prin care dioda permite trecerea
curentului electric într-un singur sens, de la anod la catod, în timp ce opune rezistență în
direcția opusă. Mai precis, dioda are o tensiune de prag (tensiunea de aprindere), peste care
începe să permită curentul să treacă într-un singur sens. Odată ce această tensiune de prag este
atinsă, dioda devine conducătoare, iar curentul poate circula prin ea. În acest proces, dioda se
încarcă cu electroni, iar aceștia se deplasează în direcția catodului, generând o diferență de
potențial și o tensiune electrică la ieșirea diodei.

4) Ce suprasarcini admite o diodă şi în ce condiţii?

O diodă poate suporta anumite suprasarcini, dar acestea depind de specificațiile diodei
și de condițiile de utilizare.
În general, suprasarcina (sau tensiunea inversă) maximă admisă de o diodă este
specificată în datasheet-ul acesteia. Această valoare poate varia în funcție de tipul și
dimensiunile diodei, dar și de temperatura de funcționare a acesteia.
În condiții normale de utilizare, o diodă trebuie să fie utilizată în cadrul specificațiilor
sale, fără a fi expusă la tensiuni inversă peste limita maximă admisă. În caz contrar, dioda
poate fi deteriorată și nu va mai funcționa corespunzător.
Este important să se ia în considerare suprasarcina posibilă în circuitul în care dioda
este utilizată, și să se asigure că aceasta nu va fi expusă la tensiuni care să depășească limita
maximă admisă, pentru a evita deteriorarea diodei și alte probleme în circuitul respectiv.

5) Faceți o comparație între caracteristicile directe şi inverse ale diodelor studiate.

Caracteristicile directe și inverse ale diodelor sunt foarte diferite. Iată o comparație
între acestea pentru cele trei tipuri de diode menționate anterior

Diodele siliciu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere rapidă a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate până la un anumit punct de ruptură (tensiune inversă maximă admisibilă).
După acest punct, dioda trece în stare de conducție și prezintă o creștere liniară a curentului
odată cu creșterea tensiunii aplicate.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.

10
 Electroalimentare

Diodele seleniu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere liniară a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate, cu o creștere mai lentă decât diodele siliciu.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.

Diodele germaniu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere liniară a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate, cu o creștere mai rapidă decât diodele siliciu.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.
În general, diodele siliciu au o tensiune directă mai mică decât celelalte două tipuri de
diode, ceea ce înseamnă că prezintă pierderi mai mici de putere. În plus, diodele siliciu sunt
cele mai utilizate datorită caracteristicilor lor de comutare rapidă și de lucru la temperaturi
ridicate. Cu toate acestea, diodele germaniu sunt preferate în unele aplicații datorită
caracteristicilor lor de zgomot redus și sensibilitate la semnalele de joasă putere, în timp ce
diodele seleniu sunt mai puțin utilizate în prezent datorită tensiunii lor inverse mai scăzute și a
caracteristicilor lor mai puțin precise decât cele ale diodelor siliciu și germaniu.
6) Cum se modifică caracteristica unei diode prin încălzire?

Caracteristica unei diode se modifică semnificativ prin încălzire. În general, o creștere

a temperaturii duce la o creștere a tensiunii directe de joncțiune și la o scădere a rezistenței
inverse a diodei.
Creșterea temperaturii poate duce la o creștere a nivelului de curent invers și la o
scădere a nivelului de curent direct. De asemenea, se poate produce o modificare a
coeficientului de temperatură a tensiunii directe de joncțiune, ceea ce poate afecta stabilitatea
diodei în aplicații.
De obicei, diodele sunt proiectate pentru a funcționa la o anumită temperatură de
joncțiune maximă. Depășirea acestei temperaturi poate duce la deteriorarea permanentă a
diodei. Din acest motiv, în unele aplicații critice, se utilizează sisteme de răcire pentru a
menține diodele la o temperatură de joncțiune sigură.

11