ELEMENTE REDRESOARE

1. Ce tipuri de diode se utilizează pentru redresare? Prin ce se deosebesc; ce avantaje

şi dezavantaje prezintă fiecare tip?
Pentru redresarea tensiunii alternative in tensiune continua , se utilizeaza diode cu
jonctiune p-n, precum diodele cu siliciu sau germaniu. Aceste diode permit trecerea curentului
electric intr-un singur sens, blocandu-l in sens invers. In plus, diodele cu siliciu au o cadere de
tensiune in sens direct mai mica decat cele cu germaniu, ceea ce le face mai eficiente pentru
redresare.
Diodele Schottky, care sunt diode metal-semiconductor cu conductivitate unilaterală,
sunt, de asemenea, utilizate pentru redresare, deoarece au o cadere de tensiune in sens direct
mai mica decat diodele cu jonctiune p-n.Se mai utilizeaza și diodele cu cuproxid si cele cu siliciu.
Dioda cu siliciu: este cel mai utilizat tip de diodă pentru redresare datorită fiabilității sale
ridicate și a căderii de tensiune relativ scăzute în sens direct. Avantajele includ o durată de viață
practic nelimitată, curenți inverși foarte mici și rezistențe directe scăzute. Dezavantajele includ
căderea de tensiune mai mare decât diodele cu germaniu și diodele Schottky.

Avantaje redresoare cu seleniu:

-Tehnologie simplă și ieftină de fabricație;

-Răcire naturală sau cu plăci;

-Suportă scurtcircuite de mică durată și suprasarcini;

-Fiabilitate bună.

Dezavantaje redresoare cu seleniu:

-Durată limitată de funcționare, peste care parametrii electrici se înrăutățesc mult;

-Gama de temperaturi restrânsă;

-Dificultăți în utilizarea în medii corozive.

 2.Ce se înțelege prin încărcare în tensiune a unei diode?

Încărcarea în tensiune a unei diode se referă la aplicarea unei tensiuni pozitive la bornele diodei,
astfel încât să permită curentului electric să curgă prin diodă într-un singur sens. În mod normal, o diodă
are o anumită tensiune de polarizare inversă maximă, peste care se produce o creștere bruscă a
curentului prin diodă.

Dacă tensiunea inversă aplicată depășește această valoare, dioda poate fi deteriorată sau
distrusă. Pe de altă parte, atunci când dioda este polarizată în sens direct, ea are o anumită tensiune de
prag, numită tensiune directă, la care curentul începe să curgă prin diodă. În general, diodele au o
cădere de tensiune directă de aproximativ 0,6-0,7 volți pentru diodele cu siliciu și de aproximativ 0,2-0,3
volți pentru diodele cu germaniu.

4. Ce suprasarcini admite o diodă şi în ce condiţii?

O diodă poate suporta anumite suprasarcini, dar acestea depind de specificațiile diodei și de
condițiile de utilizare.

În general, suprasarcina (sau tensiunea inversă) maximă admisă de o diodă este specificată în
datasheet-ul acesteia. Această valoare poate varia în funcție de tipul și dimensiunile diodei, dar și de
temperatura de funcționare a acesteia.

În condiții normale de utilizare, o diodă trebuie să fie utilizată în cadrul specificațiilor sale, fără a
fi expusă la tensiuni inversă peste limita maximă admisă. În caz contrar, dioda poate fi deteriorată și nu
va mai funcționa corespunzător.

Este important să se ia în considerare suprasarcina posibilă în circuitul în care dioda este

utilizată, și să se asigure că aceasta nu va fi expusă la tensiuni care să depășească limita maximă admisă,
pentru a evita deteriorarea diodei și alte probleme în circuitul respectiv.
 5. Faceți o comparație între caracteristicile directe şi inverse ale diodelor studiate.
Caracteristicile directe și inverse ale diodelor sunt foarte diferite. Iată o comparație între
acestea pentru cele trei tipuri de diode menționate anterior:
Diodele siliciu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere rapidă a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate până la un anumit punct de ruptură (tensiune inversă maximă admisibilă).
După acest punct, dioda trece în stare de conducție și prezintă o creștere liniară a curentului
odată cu creșterea tensiunii aplicate.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.
Diodele seleniu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere liniară a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate, cu o creștere mai lentă decât diodele siliciu.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.
Diodele germaniu:
Caracteristica directă: prezintă o creștere liniară a curentului odată cu creșterea
tensiunii aplicate, cu o creștere mai rapidă decât diodele siliciu.
Caracteristica inversă: prezintă un curent invers mic până la tensiunea inversă maximă
admisibilă. După acest punct, curentul invers crește rapid, iar dioda intră în stare de ruptură.
În general, diodele siliciu au o tensiune directă mai mică decât celelalte două tipuri de
diode, ceea ce înseamnă că prezintă pierderi mai mici de putere. În plus, diodele siliciu sunt cele
mai utilizate datorită caracteristicilor lor de comutare rapidă și de lucru la temperaturi ridicate.
Cu toate acestea, diodele germaniu sunt preferate în unele aplicații datorită caracteristicilor lor
de zgomot redus și sensibilitate la semnalele de joasă putere, în timp ce diodele seleniu sunt
mai puțin utilizate în prezent datorită tensiunii lor inverse mai scăzute și a caracteristicilor lor
mai puțin precise decât cele ale diodelor siliciu și germaniu.
 6. Cum se modifică caracteristica unei diode prin încălzire?
Caracteristica unei diode se modifică semnificativ prin încălzire. În general, o creștere a
temperaturii duce la o creștere a tensiunii directe de joncțiune și la o scădere a rezistenței
inverse a diodei.
Creșterea temperaturii poate duce la o creștere a nivelului de curent invers și la o
scădere a nivelului de curent direct. De asemenea, se poate produce o modificare a
coeficientului de temperatură a tensiunii directe de joncțiune, ceea ce poate afecta stabilitatea
diodei în aplicații.
De obicei, diodele sunt proiectate pentru a funcționa la o anumită temperatură de
joncțiune maximă. Depășirea acestei temperaturi poate duce la deteriorarea permanentă a
diodei. Din acest motiv, în unele aplicații critice, se utilizează sisteme de răcire pentru a menține
diodele la o temperatură de joncțiune sigură.
 CIRCUITE DE REDRESARE

1. Ce influență are modificarea rezistenței de sarcină asupra curentului din circuitul

redresorului monoalternanță?

Într-un redresor monoalternanță, rezistența de sarcină reprezintă o sarcină electrică

conectată în paralel cu dioda și alimentată de curentul redresat. Modificarea valorii
acestei rezistențe va avea o influență asupra curentului din circuit, conform legii lui
Ohm.
Mai precis, dacă rezistența de sarcină este mărită, curentul prin circuit va scădea,
deoarece o valoare mai mare de rezistență înseamnă o impedanță mai mare a
circuitului, care va limita fluxul de curent. Pe de altă parte, dacă rezistența de sarcină
este micșorată, curentul va crește, deoarece impedanța circuitului este mai mică,
permițând astfel mai mult curent să treacă prin sarcină.
Este important să se menționeze că acest efect nu este liniar, adică nu există o
relație direct proporțională între rezistența de sarcină și curentul din circuit. În general,
cu cât rezistența este mai mare, cu atât scăderea curentului va fi mai accentuată, iar cu
cât rezistența este mai mică, cu atât creșterea curentului va fi mai accentuată.

2. Cum se modifică tensiunea de ieșire a redresorului cu sarcină RC în funcție de valoarea

produsului RC?

Tensiunea de ieșire a redresorului cu sarcină RC depinde de valoarea produsului RC,

care reprezintă constanta de timp a circuitului RC. Constanta de timp (sau timpul
caracteristic) este dată de produsul dintre rezistența sarcinii (R) și capacitatea (C)
sarcinii. Cu cât valoarea produsului RC este mai mare, cu atât constanta de timp a
circuitului este mai mare, ceea ce înseamnă că timpul necesar încărcării capacității este
mai mare.
În general, atunci când produsul RC este mare, tensiunea de ieșire a redresorului
va fi mai mare și va crește treptat în timp până când ajunge la o anumită valoare
maximă. Pe de altă parte, atunci când produsul RC este mic, tensiunea de ieșire a
redresorului va fi mai mică și va crește rapid până la o anumită valoare maximă.
În concluzie, valoarea produsului RC afectează modul în care tensiunea de ieșire
a redresorului cu sarcină RC crește și ajunge la valoarea maximă.
3. Comparați, ca formă şi valoare, tensiunile obținute prin redresare monoalternanță
şi dublă alternanță.

Redresarea monoalternanță și dubla alternanță sunt două tehnici de redresare folosite

pentru a converti curentul alternativ în curent continuu.

În cazul redresării monoalternanță, tensiunea de ieșire este pulsatorie și este formată

dintr-o singură jumătate a undei sinusoidale de intrare. În mod ideal, tensiunea de ieșire va
fi proporțională cu valoarea vârfului de intrare al tensiunii și nu va depinde de frecvența
undei sinusoidale de intrare.

În cazul redresării duble alternanțe, tensiunea de ieșire este mai aproape de o tensiune
continuă, fără nicio pulsare. Acest lucru se realizează prin utilizarea a două diode în punte,
care permit ca ambele jumătăți ale undei sinusoidale să fie folosite pentru a produce o
tensiune de ieșire continuă. Tensiunea de ieșire are o valoare medie mai mare decât
tensiunea de ieșire a redresorului monoalternanță, iar aceasta poate fi calculată prin
formula Vmed = 2Vp/π, unde Vp este valoarea vârfului de intrare al tensiunii.

Astfel, comparând cele două tehnici de redresare, redresarea dublă alternanță oferă o
tensiune de ieșire mai stabilă și mai aproape de o tensiune continuă, dar necesită două
diode în punte și poate fi mai costisitoare. În schimb, redresarea monoalternanță este mai
simplă și mai ieftină, dar tensiunea de ieșire are o pulsare mai mare și necesită o filtrare
suplimentară pentru a fi utilizată în majoritatea aplicațiilor.

4. Ce legătură există între ariile pozitive şi cele negative descrise de

oscilograma curentului prin condensator?

Oscilograma curentului prin condensator într-un circuit redresor prezintă atât arii pozitive,
cât și arii negative. Ariile pozitive reprezintă intervalul în care curentul circulă prin sarcină, în
timp ce ariile negative indică perioadele în care curentul nu circulă prin sarcină, ci prin
diodă.

Aria totală a semnalului este dată de produsul dintre amplitudinea semnalului și perioada
semnalului. În cazul unui circuit redresor, aria pozitivă și cea negativă a semnalului sunt
egale în valoare absolută, astfel încât aria totală a semnalului este dată de suma ariilor
pozitive și negative.

Astfel, într-un circuit redresor, ariile pozitive și negative ale oscilogramelor curentului prin
condensator sunt legate între ele și au aceeași valoare absolută.
5.Ce modificări apar în oscilograma tensiunii la redresorul cu dublare de tensiune,
când variază rezistenţa de sarcină?

La un redresor cu dublare de tensiune, oscilograma tensiunii de ieșire depinde de valoarea

rezistenței de sarcină. În general, cu cât valoarea rezistenței de sarcină este mai mare, cu atât
oscilograma tensiunii de ieșire are o amplitudine mai mare, dar o frecvență mai mică.

Mai exact, o creștere a rezistenței de sarcină duce la o creștere a amplitudinii tensiunii de ieșire,
deoarece se acumulează mai multă sarcină electrică în condensator. Însă, în același timp,
creșterea rezistenței duce la o creștere a timpului necesar descărcării condensatorului prin
sarcina electrică, ceea ce duce la o scădere a frecvenței oscilogramelor tensiunii de ieșire.