CURS 1

Marimile fizice pot fi scalare sau vectoriale, constante in timp sau variabile in timp, fundamentale sau
derivate, active sau passive.

Marimile fizice active permit eliberarea unei cantitati de energie capabile sa furnizeze un semnal
metrologic

Marimile fizice passive nu poseda o energie proprie, pentru masurarea lor este necesara utlizarea unei
mase de energie auxiliara.

Unitati fundamentale ale SI:

1) Metrul reprez distanta parcursa de luminca in vid timp de ~ 3,3 ns

2) Kg reprez masa unui prototip din platina iradianta
3) Secunda reprezinta durata a ~ 9.2 perioade ale radiatiei corespunzatoare tranzitiei intre cele
doua nivele de energie hiperfine ale starii fundamentale a atomului de cesiu 133
4) Amperul reprez intesitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare
paralele, rectiilinii, cu lungimea infinta, asezate in vid la o distanta de 1m unul de altul, ar
produce intre aceste conductoare o forta de 2*10^-7 N/m
5) Kelvinul sau gradul Kelvin este unitatea de temperature termodinamica sii reprez 1/273.15 din
temperature termodinamica a punctului triplu al apei.
6) Candela (cd) reprez intensitatea luminoasa intr-o directive data, a unei surse care emite o
radiatie monocromatica cu frecventa de 5,4*10^14 HZ (lungimea de unda = 555 nm) si a carui
intensitate energetica in aceasta directive este IR=1/683W/SY ~ 1.46 W/SY
7) Molul (mol) reprez cantitatea de substanta a unui sistem care contine atatea entitati elementare
(atomi, molecule, ioni, etc) cati atomi exista in 0.012 kg de carbon 12

Unitati derivate:

1) Coulombul = cantitatea de electricitate transportata de un curent de 1A intr-o secunda

2) Voltul = diferenta de potential ce se stabileste intre doua puncta ale unui fir parcurs de catre un
circuit constant de 1A, cand puterea disipata intre aceste doua puncta este egala cu 1W
3) Voltul pe metru (V/m) repreezinta gradientul de potential electric, care arata ca in acel camp
electric uniform, intre doua puncte ale spatiului respectiv aflate la 1m distanta exista o diferenta
de potential de 1V
4) Ohmul reprez rezistenta electrica intre doua puncte ale unui fir conductor cand o diferenta de
potential de 1V aplicata intre cele doua puncte face sa circule priin acel conductor un curent de
1A
5) Faradul (F) este capacitatea unui condensator electric intre armaturile caruia apare tensiunena
de 1V cand este incarcat cu 1C
6) Amperspira (Asp) este tensiunea magnetomotoare produsa de un curent de 1A la parcurgerea
unei singure spire, intr-un circuit magnetic inchis
7) Amperul / metru
8) Weberul (Wb) este fluxul de inductie magnetica, care travesand o singura spira, induce in
aceastsa o tenssiune de 1V cand fluxul respectiv descreste uniform la zero in timp de 1s
9) Henry-ul este inductivitatea unui circuit electric nchis in care la o variatie uniforma a curentului,
cu viteza de 1 A/s se produce in acea spira o tensiune de 1V
10) Fluxul luminos – reprez energia luminoasa radiata de un izvor luminos intr-un unghi solid cu
varful in izvorul respectiv

Unitati auxiliare ale SI:

1) Radianul este unghiul plan cuprins intre doua raze care delimiteaza pe circumerinta cercului
un arc de cerc a carui lungime este egala cu raza cercului
2) Steradianul este unghiul solid care, avand varful in centrul unei sfere, delimiteaza pe
suprafata acestei sfere o arie egala cu cea a unui patrat a carui latura este egala cu raza
sferei

Unitati de masura particulare utilizate in electronica

1) Decibelul ca unitate de masura a atenuarii: exprirma scaderea parametriilor unui semnal la

trecerea acestuia printr-un cuadripol liniar:
Ap=10lg P2/P1
Au=20lg U2/U1
Ai= 20lg I2/I1

2) Decibelul ca unitate de masura a nivelelor

a) Telecomunicatii: nivel de transimisie (q) qp=10 lg P/P0 si qu=20lg U/U0 unde p0 si u0
sunt marimi de referinta
b) Acustica: nivel sonor, qs=100lg Y/Y0, y0 este intensitatea sonora de referinta = 10^-16
W/cm^2 corespunde pragului de audibilitte a urechii in banda de sensibilitate maxima a
acesteia

CARACTERISTICI ALE APARELOR DE MASURA

Un aparat de masura are urm elem componente:

1) Dispozitivul de masura – ansamblul partiilor constructive care produce miscarea sistemului

mobil
2) Elementele de prelucrare a semnalelor – accesorii sau componente care produc modificarea
semnalelor sau realizeaza diferite operatii matematice asupra semnalelor
3) Traductor – element din lantul de masurare care transforma marimea de masurat intr-o
marime electrica, adecvata schemei functionale a instrumentului de masura
4) Elemente de referinta – parti constructive care furnizeaza marimi cu parametrii caracteristici
de valoare cnoscuta cu precizie, utilizate in instrumente sau instalatii de masurare bazate pe
metode de punte
5) Elemente auxiliare – parti constructive care participa la realizarea si corecta functionare a
instrumentului de masura

Sensibilitatile utiile ale aparatului de masurat sunt reprezentate de derivatele df/dxi

care trebuie sa aiba valori precise si stabile in timp
Senbilitatile parazite sunt date de df/dpi si ele nu trebuie sa intreaca anumite limite
admisibile
Dpdv al modului in care se stabileste corespondeta intre marimea de intrare X si cea de
iesire Y avem
a) Instrumente de masura analogice la care pt fiecare valoare xi a marimii masurate X ii
copresunde o valoare unic determinata yi a marimii de iesire si reciproc
b) Instrumente de masura numerice la care marimea de iesire Y poate avea numai un
nr finit de valori n, cfiecare valoare fiind un multiplu a unei unitati de baza, sy

Caracteristicile de functionare ale instrumentelor de masurat pot fi grupate dupa

regimul de functionare in:

- Caracteristici statice (regim stationar)

- Caracteristici dinamice (permanent variabil sau regim tranzitoriu)
- Caraacteristici tehnice de utilizare (de gabarit, de montare, de robustete)

Caracteristici statice:

1) Caracteristic de transfer statica in cazul apratelor indicatoare este alfa = f(x) si este
denumita caracterstica scarii. Aceasta poate fi liniara sau patratica.
2) Domeniul de masurare (xmax, xmin) pentru care instrumentuul asigura masurarea
corecta (in limita clasei de precizie specificata pe ecran)
3) Sensibilitatea – calitatea unui element de a determina o variatie mare a semnalului
obtinut la iesire, la aparitia unei variatii reduse a marimii de intrare
 Pt un element linear pt care y=f(x) sensibilitatea reprezinta
panta dreptei
 Pt un element nelinear definim o sensibilitate diferentiala
Sd=|df(xi)/dxi| = |delta Yi/delta xi|
 Pt compararea unor elemente de acelasi tip, dar care au
domenii de masurare diferite, se utilizeaaza sensibilitatea
relativa definita ca raportul dintre variatia relativa a
semnalului de iesire corespunzatoare unei variiatii relative
date a marimii de intrare sr= (delta Yi/Yi ) / (delta Xi / Xi)
4) Erori de indicatie tolerate. Clasa de precizie.
Valorile indicate de instrumentele de masruat se deosebesc de valorile excate ale
marimilor masurate datorita:
 Eroriilor constructive (gradarea, montarea scalei, suspensia
si echilibrarea sistemului, ajustarea elemtenlor reglabile)
  Erorilor de infuenta (produse de variatii ale temperaturii
campurilor, vibratiilor, variatii ale caracteristicilor electrice
ale curentului sau tensiunii masurate)

Erorile constructive constutie erori fundamentale ale apratului si sunt exprimate

prin clasa de precizie

Erorile datorate influentelor constituie erori suplimentare si sunt exprimare in %

din indicatia aparatului

Caracteristici dinamice:

1) Frecventa proprie de oscilatie

2) Gradul de amortizare
3) Caracticile de amplitudine si faza (in functie de frecventa impusa)
4) Erorile de amplitudine si faza
5) Banda de frecventa

Caracteristici de utilizare: sunt cuprinse in fisele tehnice si brosurile de „service”

care insotesc apratele, se refera la:

- Datele tehnice ale instrumentelor de masurat (gabarit, montare, rezistenta la solicitari)

- Accesorii si surse auxiliare
- Fiabilitate si intretinere
- Termen de verificare periodica

CURS 2

Cauzele erorilor de masura:

1) Obiectul de masura – masurarea unui parametru al om se face conform unui model care contine
simplificari, neglijari sau aproximatii
2) Apratul de masura – duce la aparitia erorilor instrumentale. Acestea sunt determinate de
limitarile constructive ale aparatului, dupa efecutarea tuturor reglajelor.
3) Instercatiunea am-om – duce la aparitia erorilor de intercatiune
4) Influente externe: facotrii de influenta pot fi obiectivi (temp, presiunea atm, etc) sau subiectivi
(depind de operator sau de metoda de lucru)
Clasificarea erorilor:

- In functie de modul de manifestare erorilor pot fi:

a) Sistematice – se produc in acelasi sens intr-un sir de masuratori efectuate in aceleasi conditii
expermintale, putand avea o valoare constanta sau variabila dupa o lege determinata; se
datoareaza de obicei erorilor de model sau erorilor de intercatiune, factorilor externi
b) Aleatoare – au valori diferite intr-un sir de determinari succesive ale aceleeasi marimi, efectuate
riguros in aceleasi conditii
c) Grosolane – sunt caracterizate prin vaalori foarte mari si au o prob mica de aparitie
- In functie de modul de exprimare avem:
a) Absoluta – diferenta dintre valoarea masurata X si valoarea adevarata a marimii masurate
b) Absoluta limita – reprezinta eroarea absoluta maxima care poate sa apara in procesul de
masurare
c) Relativa – reprez raportul dintre eroarea absoluta si valoarea adevarata a masurandului; se
exprima in %
d) Relativa limita reprez eroarea relativa maxima care poate sa apara in procesul de masurare
e) Raportata – raportul intre eroarea absoluta si o valoarea particulara Xr a masurandului
f) Eroarea raportata limita – reprez eroarea raportata maxima care poate sa apara in procesul de
masurare
g) Clasa de precizie: este o marime care se defineste pt AM si reprezinta o eroare raportata atunci
cand marimea de raportare Xr este valoarea cap de scala (Xcs); se noteaza cu c se se masoarea
in %

Propagarea erorilor in masuratorile indirecte:

In cazul determinarii unei marimi Y in functie de alte marimi X1,...., Xn caracterizate de erorilor absolute
limita elim 1, ...., elim n si erorile relative limita epsilon lim1, ..., epsilon lim n, se pune problema
determinarii erorii marimii Y in functie de erorile pt marimile X1, ... Xn
CURS 3

Generatoare de curent continuu.

Dupa izvorul primar de nergie sursele de cc utilizate in masurari pot fi: electrochimice sau cu
alimentare la retea.

a) Sursele electrochimice (baterii, acumulatoare) au calitati tehnice bune, dar sunt

neeconomice si pot cauza corodarea apratelor, motiv pentru care sunt utilizate numai acolo
unde primeaza cerintele tehnice (autonomia AM, faptul ca nu genereaza paraziti electrici si
nu cer precautii in privinta conectarii la masa); cele mai utilizate baterii sunt: zinc-carbune,
zinc-mercur, bateria cu litiu

b) Surse de cc alimentate la retea

- Pot debita puteri mari mari decat sursele electrochimice
- Puun probleme de compatbilitate electromagnetica
- Necesita stabilizarea tensiunii de iesire
 1) Filtrul RC este disipativ dar nu emite camp electromagnetic perturbtor
2) Imbunatarirea lui gammma se paote face si de catre blocul ST care dupa modul de functionare
poate fi cu reglare liniara sau in comutatie
3) St cu reglare liniara, cele mai utilizate pentru sursele cu destinatie metrologice cu schema cu
reglare serie

Stabilizator de tensiune serie (reglare lniara)

Er- tensiunea de referinta

Pr- potentiometru reglabil

A-amplificator de eroare

t- tranzitor de putere utilizat ca rezistenta reglabila Rr

Stabilizator de curent serie (reglare liniara)

-la intrarea A se aplica o tensiune dependeta de Is, nu de U

-daca Is are tendinta sa scada, caderea de tensiunea RIs scade si potentialul punctului a scade iar
la bornele A apare o tensiune e a crei polritate este ai A*e sa comande micsorarea lui Rr. Acest
lucru are ca rezultat readucerea lui Is la valoarea initala
Stabilizatorul de curent are rol si de circuit de protectie la supracurent a sursei E
In preent sursele alimentate la retea sunt, cel mai adesea, prevazute cu ambele tipuri de
stabilizatoare (tensiune+curent)
 Surse de cc stabilizate prin comutatie

-elementul reglabil T lucreaza in comutatie, ceea ce face ca puterea disipata pe acesta sa fie mai
mica si randamentul mult mai bun decat la stabilizatoarele lineare.
-au performante mai scazute in privinta stabiliarii
-

Asociind un stabilizator liniar cu unul in comutatie se poate obtine un stabilizator mixt care sa aiba
calitatile de baza ale ambelor tipuri: - stabilizare precisa, randament ridicat

CURS 4

Generatoare clasice:

- au la baza un oscilator de tip LC sau Rc

- dupa domeniul de frecventa, in mod convential sunt impartatite in: generatoare de AF, generatoare de
RF, generatoare de microunde (peste 1GHz)

1) Generatorele de AF (GAF) – furnizeaza semnale cu frecvente situate intr-un domeniu mai larg
decat cel audio. Sunt simple, avan la baza un oscilator de tip RC, si dispun de doua elemente de
reglaj: frecventa si amplitudinea
 Principalii parametrii de calitate ai unui GAF sunt:
- factorul de distorsiuni
- precizia si rezolutia gradarii scarii de frecventa
- stabilitatea frecventei generate
- posibilitatea controlului amplitudinii generate
- impedanta de iesire

Cu GAF putem face: masurarea tensiunii de iesire, masurarea frecventei (analogic sau numeric)

2) Generatoare de radio-frecventa (GRF)

- acopera domeniul de frecvente pana la sute de MHz la tensiuni de ordinul voltilor
- au la baza un oscilator de tip LC
- au precizie redusa (2-5%) si nu sunt programabile
CURS 5

Modul general de functionare.

Instrumentele electromecanice se utilizează curent deoarece sunt simple, fiabile şi uşor de întreţinut. Ele
se clasifică după tipul mecanismului de măsură utilizat. Astfel, se disting instrumente:

 Magnetoelectrice:
 Cu bobina mobila
 Cu redresor
 Cu termocuplu
 Cu magnet mobil si bobina fixa
 Feromagnetice
 Electrodinamice
 Ferodinamice
 Cu inductie
 Electrostatice
 Cu lamela biimetalica
Instrumentele electromecanice sunt formate din circuitul de măsură, care transformă mărimea
de măsurat (X) într-o mărime intermediară (Y), şi din mecanismul de măsură, care converteşte
mărimea Y într-o deviaţie (α) a unui ac indicator care indică direct valoarea lui X. Dacă X nu este
purtătoare de energie, cum este, de exemplu, rezistenţa, la circuitul de măsură se asociază şi o
sursă de alimentare.
Din punct de vedere constructiv, instrumentul de măsură este constituit din părţi fixe şi mobile
între care, datorită aplicării mărimii de măsurat X, apare un cuplu activ, Ma, care determină
deviaţia părţii mobile (echipajului mobil) şi a indicatorului care este solidar cu acesta. Odată cu
iniţierea mişcării mai apar şi alte cupluri, care se opun acesteia:
cuplul rezistent Mr,

cuplul de frecare Mf,

cuplul de intertie Mi,

cuplul de amortizare Mam (A- este cuplul de amortizare specific)

Ampermetrul magnetoelectric cu mai multe scari

Instrumentul magnetoelectric este un micro sau miliampermetru, deoarece bobina sa fiind
realizată cu o sârmă foarte subţire nu permite trecerea unor curenţi foarte mari. De aceea sunt
necesare şunturi.
Pentru creşterea sensibilităţii schemei şi a impedanţei de intrare se pot utiliza componente
electronice active sau pasive în structura voltmetrelor analogice. O schemă bloc generală a unui
voltmetru ce curent continuu este reprezentată în figura 3.37. În acest caz atenuatorul calibrat e
realizat cu ajutorul unui divizor rezistiv, asigurând o impedanţă de intrare constantă şi foarte
mare, de peste 10 M Ω. Pentru eliminarea semnalelor perturbatoare alternative ce pot apare la
intrare se utilizează un filtru trece jos (FTJ), urmat de un circuit de protecţie la supratensiuni
(blocul următor, realizat în general cu dispozitive active – tranzistoare, circuite integrate – se
poate distruge dacă semnalul aplicat depăşeşte anumite valori limită în tensiune). Amplificatorul
de curent continuu trebuie să aibă o impedanţă de intrare foarte mare astfel încât să nu şunteze
divizorul.
CURS 6

- Aa
-
-
-
-
- a
 sdsddsds