Disciplina: Psihologia adolescenţei şi a vârstei adulte

TEMA 4 - SITUATII DE RISC LA CARE SUNT EXPUSI ADOLESCENTII

ELEMENTE DE CONSILIERE A PARINTILOR

Temerile adolescentilor
Teama de a deveni adult
Adolescentii nutresc uneori, teama de a face fata vietii de adult. Acestia pot
incerca sa se incurajeze singuri “incordandu-si muschii”, distrugand orice limita pe care
o intalnesc in cale si impunandu-si autoritatea ori de cate ori au ocazia. Procedand
astfel, adolescentii incearca sa se convinga pe ei insisi ca sunt mai puternici si mai
pregatiti decat se simt, de fapt, in sinea lor. Daca pot arata ca nu se tem de nimeni si de
nimic si isi pot demonstra lor insisi ca detin controlul in orice situatie, iluzia lor de putere
poate fi mentinuta. Alta solutie pentru adolescentii care se simt amenintati de provocarile
lumii exterioare sau, pur si simplu, nu sunt capabili sa faca fata sentimentelor
tumultoase din interiorul lor este sa gaseasca modalitati de a le evita in totalitate. Ei
pot face asta traind cu intensitate clipa sau devenind dependenti de senzatiile tari
provocate de activitati precum vandalismul, chefuri cu multa bautura, droguri sau
sustrasul bunurilor din magazine. Pentru adolescentii care sunt hotarati sa evite con-
fruntarea cu propriile lor probleme, stresul provocat de certurile repetate si inutile cu
parintii se poate adauga la tensiunea de care incearca sa scape. Rezultatul poate fi
faptul ca fac un efort de doua ori mai mare de ,,a-si lua problemele de pe cap",
apeland chiar la comporta-mentul de care parintii incearca sa-i dezbare. Pentru
parinti este de o importanta vitala ca atunci cand au de-a face cu un astfel de
comportament, sa-si pastreze calmul.
Daca parintii isi ies din minti de ingrijorare ori izbucnesc manati de propria
frustrare, este foarte probabil ca adolescentul sa nu vada in ei o persoana sigura, careia
sa i se poate destainui. Ba mai mult, se va indoi de faptul ca ar fi mai capabili decat el sa
faca fata situatiei. Pe de alta parte, este foarte important sa-i transmita tanarului un
mesaj clar despre limitele unui comportament acceptabil. Imaginea stereotipa a
adolescentului cu exprimare nearticulata, care mormaie croindu-si drum prin anii
adolescentei, demonstreaza cat de greu le este acestora sa comunice ceea ce se
intampla, de fapt, in interiorul lor. De fapt, nici ei nu stiu prea bine. Uneori, adolescentii
gasesc o solutie oarecare pentru rezolvarea problemei, folosindu-se de
comportamentul lor pentru a-i face pe parinti sa simta “ceea ce simt si ei”. Daca reactia
parintilor la comportamentul adolescentului va confirma faptul ca acesta este singurul
mod in care se poate face inteles, este putin probabil ca va dezvolta forme mai directe
ori mai constructive de comunicare. “Merita intotdeauna sa te intrebi ce sentimente iti
trezesc discutiile cu copilul tau. Recunosti unele sentimente pe care ar putea sa le
incerce si adolescentul tau? Cum ati putea sa reactionati diferit pentru a va ajuta copilul
sa acopere golul de comunicare si sa restabileasca relatii mai bune. Nu uitati ca uneori
este necesar ca parintii sa-si puna la indoiala nu doar convingerile despre copiii lor,
ci si pe acelea despre ei insisi”( Dr. Stephen Briers & Sacha Baveystock).
Uneori, poate fi dificil sa gandesti pozitiv despre adolescentul tau, cand tot ceea
ce face pare menit sa te duca cu gandul la ce e mai rau dar parte din obligatia celor
1
care au copii adolescenti este sa-si pastreze credinta in copilul tau, iar treaba lui este
sa verifice cat de puternic este devotamentul parintilor. Sub masca de bravura,
adolescentii se pot simti foarte nesiguri si poate avea nevoie disperata de sprijinul
parintilor in momentele dificile.

Gandirea pozitiva
Primul pas in efortul de a intrerupe cercul vicios este ca parintii sa incerce sa
marcheze lucrurile bune pe care le face adolescentul lor, oricat de greu de gasit ar
parea acestea si chiar daca sunt umbrite de cele negative. Acest proces ii va ajuta sa
se reorienteze si sa-si indulceasca gandurile negre despre copilul lor. Cu putin
noroc, va deveni din ce in ce mai usor sa identifice la acesta, unele calitati. Acest
fapt va da nastere propriului ciclu de perspective diferite, pozitive. Astfel,
adolescentul va incepe sa se simta tras in sus de hotararea parintilor de a vedea
partea buna a sa si a lucrurilor iar parintii ar putea fi placut surprinsi de incercarea lui
constanta de a ajunge la nivelul asteptarilor.
Briers & Baveystock recomanda parintilor:

 Faceti-va putin timp sa puneti pe hartie o lista a calitatilor adolescentului.

 Ganditi-va cand ati petrecut ultima oara timpul impreuna. Cum vi s-a parut
atunci fiul sau fiica voastra ?
 Cautati printre fotografiile mai vechi din album si reamintiti-va sentimentele de
speranta si optimism pe care le aveati fata de copilul vostru cand era mai mic.
 Ganditi-va cum erati voi ca adolescenti si amintiti-va drumul lung pe care l-ati
parcurs din anii aceia furtunosi si pana astazi.
 Imaginati-va un viitor fericit si pozitiv pentru adolescentul vostru, din care stresul
prezent sa fie lasat la o parte. Statistic vorbind, adevarul este ca, oricat de rea ar
parea situatia in momentul de fata, cei mai multi dintre adolescentii care le provoaca
suferinta parintilor in aceasta perioada ajung, in final, membri respectabili si de
nadejde ai societatii.
 Ar putea fi o idee buna sa creati o carte de complimente, in care familia sa poata
nota lucrurile pe care le apreciaza la ceilalti membri, sau sa lasati un biletel de laude
sub perna adolescentului.
 Intarind in mod activ increderea in sine a adolescentului, veti avea ocazia sa
schimbati atat atitudinea voastra, cat si a lui, precum si intregul mod in care va raportati
unul la celalalt.
 La inceput, adolescentul se poate arata foarte incapatanat. Unii adolescenti
sunt foarte fideli imaginii lor de rai, de copii ce nu pot fi iubiti, si se pot opune incercarii
parintilor de a-i trata diferit. Unii pot deveni foarte suspiciosi fata de schim-barea lor de
atitudine. Ca rezultat, uneori comportamentul lor se inrautateste inainte de a se
imbunatati. Oricum, daca parintii persevereaza, foarte putini adolescenti vor putea sa
reziste pana la capat atentiei
Comportamentul rau al adolescentului are si cauza cat si efect. Va trebui ca parintii
sa le identifice pe amandoua daca vor sa le combata. Ei trebuie sa priveasca cu
2
atentie ce se intampla cand adolescentul se comporta nepotrivit, sa constientizeze
scopurile ascunse care stau la baza comportamentului lui, pentru a fi siguri ca nu
incurajeaza un comportament pe care nu il doresc.
Motivatia adolescentului poate include:
• Nevoia de atentie — pozitiva si negativa
• Dorinta de control si afirmare a propriei persoane
• Dorinta de incurajare
• Dorinta de stabilire a identitatii
• O incapacitate de a comunica sentimente
• O dorinta de a evita sentimente dificile
Convingerile si atitudinea parintilor vor determina reactiile de ambele parti. Aproape
toti adolescentii se plang ca parintii lor nu ii inteleg. Dar multi parinti de adolescenti simt ca
si reversul este la fel de valabil: ca, pur si simplu, nu pot ajunge la adolescentii lor, ca nu
pot sa-i faca sa asculte o parere parinteasca, bine intentionata. Incercarile de comunicare
par sa le intre pe o ureche si sa le iasa pe cealalta ori se incheie prin schimburi dure de
replici. E ca si cum fiecare personaj urmeaza un scenariu diferit — dar amandoua se simt
la fel de frustrate.
Abisul de comunicare care se creeaza in anii adolescentei poate fi cu adevarat
infricosator pentru ambele parti. Cu toate ca majoritatea parintilor sunt constienti de
faptul ca eforturile de a comunica cu adolescentii nu dau roade, de cele mai multe ori nu
au nici cea mai vaga idee despre cum s-ar putea imbunatati aceasta situatie. Exista
cateva principii de baza pe care parintii le pot urma pentru a stabili o comunicare mai buna
in familie. Daca vor constientiza care sunt capcanele care pot sabota relatia cu copilul lor,
vor putea evita unele dintre cele mai frustrante confruntari. In felul acesta, atat parintii,
cat si adolescentul vor avea o sansa in plus sa obtina ceea ce isi doresc.
Respectati-va reciproc!
Daca in familie se instaureaza o cultura a agresiunii (verbale), in care
comunicarea productiva este practic imposibila, elementul care se afla la baza
problemei poate fi lipsa de respect. De obicei, oamenii aleg una dintre urmatoarele doua
variante de a reactiona atunci cand sunt atacati verbal sau fizic: “lupta sau fuga”. Este
o reactie instinctiva, pri-mitiva, care inseamna ca, ori ne adancim ofensati in tacere
si/sau parasim locul (retragerea), ori raspundem prin manifestari verbale sau fizice
care vor escalada si mai mult situatia (lupta). Oricare dintre cele doua reactii, va
afecta posibilitatea crearii unei comunicari reale. Din acest motiv este important sa se
urmareasca modul in care membrii familiei discuta intre ei si stabilirea unor limite, atunci
cand anumite aspecte din comunicarea lor pot afecta atitudinea respectuoasa a
oriareia dintre parti.
Respectul pentru o persoana nu include incercarea de a controla acea persoana
ori de a o manipula. Daca parintii doresc ca adolescentul sa faca ceea ce i se cere, ar
trebui sa se gandeasca la moduri de comunicare prin care se promoveaza respectul
3
in familie si care ajuta la mentinerea deschisa a canalelor de comunicare cu
adolescentul.
Nu ridicati vocea!
Daca o persoana apeleaza la un ton ridicat pentru a-si exprima opiniile, in
general se intampla doua lucruri. In primul rand, incearca sa foloseasca tonul inalt
pentru a-si domina partenerul— doreste sa-l puna la punct, in al doilea rand, cand
tonul este ridicat, pur si simplu transmite mesajul ca si-a pierdut controlul.
“Pe de o parte, adolescentului se poate sa nu-i placa faptul ca tipati la el, dar, pe
de alta parte, se bucura in mod secret ca v-a facut sa va pierdeti controlul. De ase-
menea, ii oferiti o scuza buna pentru a nu lua in seama nimic din ceea ce spuneti,
deoarece nu va comportati ,,intelept". Este foarte important sa nu ii oferiti acest lux. Este
foarte dificil sa respecti pe cineva care foloseste tipatul drept una dintre strategiile de
baza pentru comunicare. Oricat de mult v-ar infuria comportamentul adolescentului,
incercati sa va pastrati calmul cand stati de vorba cu el. Va fi, cu siguranta, mult mai
deschis sa accepte ceea ce aveti de spus. In plus, ii veti arata cum incearca adultii
sa rezolve conflictele, intr-un mod care nu include lipsa de respect. Daca adolescentul
tipa la randul sau, probabil ca a depasit punctul la care se poate discuta cu el in mod
rezonabil. E mai bine sa faceti o pauza inainte ca discutia sa ajunga la acest nivel. Nu
are niciun sens sa incercati sa comunicati cu un adolescent care este furios ori
foloseste un limbaj abuziv. In loc sa incercati sa-i vorbiti, tacerea voastra va avea
puterea sa-i transmita mult mai clar mesajul, ca ii dezaprobati comportamentul”.
(Briers & Baveystock)
Exersati ascultarea!

Studiile au aratat ca majoritatea oamenilor petrec mai mult timp ascultand in

timpul unei conversatii decat vorbind. Dar parintii care vorbesc cu adolescentii lor
nu urmeaza intotdeauna acest model: par sa fie de parere ca ei ar trebui sa
vorbeasca cel mai mult. Conversatiile cu adolescentii sfarsesc de cele mai multe ori
ca adevarate batalii despre cine detine controlul si cine isi poate impune punctul de
vedere, cu mai multa putere. Ascultarea este o abilitate care solicita timp pentru a fi
dobandita. Inseamna sa fii atent cand cealalta persoana vorbeste, dar si sa gasesti
timpul si locul potrivit pentru initierea unei conversatii. Multa lume crede ca
ascultatul este un proces pasiv, dar nu ar trebui sa fie asa. Parintii trebuie sa-i arate
adolescentului ca sunt atenti la ceea ce spune, transmitandu-i semnale, precum
un ,,aha" din cand in cand ori o aprobare cu capul, si mentinand contactul la nivelul
privirii. Reactia lor ii va da de stire adolescentului ca sunt atenti si ca iau in serios
incercarea lui de a comunica. Foarte important, nu trebuie sa-l intrerupa pentru a-1
corecta sau critica. Pentru a putea asculta, trebuie, de asemenea, sa accepte faptul
ca adolescentul ar putea avea opinii diferite fata de ale lor. De multe ori, adolescentii au
senzatia ca nu sunt luati in serios, iar uneori le este greu sa exprime ceea ce simt.
Avand in vedere acest fapt, este foarte important sa incerce sa ii asculte cu atentie,
putand apoi sa ceara, pe buna dreptate, aceeasi atentie din partea lor cand vor avea
ceva de spus. Oricum, cand adolescentul refuza sa asculte, cel mai probabil nu
merita sa incerce sa-i vorbeasca.

Atentie la limbaj!
4
 Limbajul folosit are un impact major asupra trairilor emotionale ale familiei, ca si
tonul vocii. Adresarea de porecle, cuvinte injurioase, insulte ocazionale — chiar facute
in joaca sau pe un ton afectuos — pot trimite semnale puternice despre ceea ce este
acceptabil si despre felul in care membrii familiei se percep unul pe celalalt. Chiar si o
remarca intamplatoare, critica legata de infatisarea adolescentului, mai ales despre
corpul sau, poate declansa sentimentul de nesiguranta si poate afecta increderea
reciproca. Toate acestea, pot determina instaurarea in casa, a unei atmosfere
neplacute si a unui volum crescut de agresivitate verbala. Ca solutie, fiecare membru
al familiei ar putea intocmi o lista cu expresiile si cuvintele care ii displac in mod deosebit
si apoi sa faca lista cunoscuta celorlalti membri ai familiei. Apoi, familia a trebuit sa
urmeze reguli noi: oricand simt impulsul de a folosi vreun cuvant din lista, trebuie sa il
inlocuiasca cu o expresie agreabila, opusa celei dintai. Poate parea caraghios, dar
aceasta abor-dare (glumeata) poate ajuta familia sa realizeze cat de mult se intarata
unul pe altul cu remarci insultatoare si poate risipi in buna masura, agresivitatea din
casa.
Luati o pauza!
Parintii cad deseori in capcana cicalelii, sperand cu disperare ca, daca vor insista
indeajuns de mult, adolescentii vor lua seama la ceea ce li se spune sau, pur si
simplu, vor ceda. Desigur, cei mai multi dintre adolescenti nu sunt nici prosti si nici surzi.
In principiu, ei aud de prima data, chiar daca nu arata acest lucru. Dar de indata ce
adolescentul simte frustrarea parintelui, se va opune cu inversunare oricarei sugestii
si il va transforma incet-incet intr-un cicalitor “asa de mare”, incat va fi indreptatit sa-l
ignore. Ca si copiii mici care inteleg ca pot deveni mai puternici daca nu raspund
solicitarilor imediat si adolescentii adopta deseori o strategie similara. Cel mai
important sfat ce poate fi urmat in comunicarea cu adolescentul este simplu: mesajul sa
fie scurt. “Trebuie sa spuneti “scurt” ce aveti de spus, apoi opriti-va—oricat de ispititor
ar fi sa continuati!”

Fara manipulari psihologice!

Incercand sa-1 domini, sa obtii o confesiune de la adolescent, ori chiar sa-1

,,manipulezi" sa fie de acord cu tine, poti gresi deoarece adolescentul poate fi la fel de
priceput ca si un adult, la astfel de “jocuri”. Cel mai bine e sa stati de vorba in mod
deschis, sincer si direct.
Briers & Baveystock, recomanda:

 Rezistati tentatiei de a-1 supune pe adolescent unui tir de intrebari, in

speranta ca veti reusi sa-1 prindeti in incurcatura si sa-l fortati sa-si recunoasca
vinovatia. Adolescentii nu suporta mai ales sa le puneti intrebari la care stiti deja
raspunsul (sau credeti ca-l stiti).

 Dezgroparea trecutului: Nu rascoliti dupa delicte din trecut, pentru a le folosi

ca probe pentru comportamentul din prezent al adolescentului, mai ales daca si-a crerut
iertare si a cautat sa-si repare greselile. Cei mai multi adolescenti se infurie cand va
referiti la fapte din trecut, mai ales daca ,,si-au ispasit pedeapsa".

5
 Exista o diferenta intre a fi sincer cu adolescentul, spunandu-i ce efect are
comportamentul lui asupra ta, si a exploata cu buna stiinta framantarile tale ca un
mod de a-1 controla ori de a-1 pedepsi. Parintii care joaca rolul victimei sau care
folosesc replici de genul ,,Nu vezi ce-i faci bietei tale mame?", vor obtine cel mai
probabil, o reactie negativa. Copilul nu este responsabil pentru confortul vostru emotio-
nal si relatia dintre voi va avea de suferit daca incercati sa aruncati aceasta problema
asupra lui.

 Comparatiile negative: Nu e nimic mai enervant pentru un adolescent decat

sa fie comparat cu prietenii sau cu fratii lui, cu copiii altor persoane sau chiar cu parintii
lui. E ca si cum ati tine o oglinda in care el este prezentat intotdeauna in mod
nepotrivit. Simti de asemenea, ca aceste comparatii nu sunt edificatoare: ca toti
adolescentii, va dori sa fie considerat o individualitate, o personalitate originala. In
plus, cand incepeti cu comparatii, nu mai exista empatie. Adolescentul va simti
lipsa de implicare afectiva si vi se va impotrivi si mai mult.

 Este foarte usor pentru frati sa se simta etichetati ca fiind ,,cel bun" sau
,,cel rau" (oaia neagra) in familie. Adolescentul poate simti asta ca o prejudecata cu
care nu este capabil sa se lupte si se poate simti incurajat sa adevereasca profetia
conform careia, el este ,,cel rau".

Evitati certurile!

Certurile dintre parinti si adolescenti sunt de multe ori surprinzator de

previzibile, respectand un ritual ce se repeta. E ca si cum fiecare ar juca un rol,
despre cum ar trebui sa reactioneze intr-o anumita situatie si chiar ce ar trebui sa
spuna. Subiectul disputei se poate modifica, dar forma exterioara ramane aceeasi:
scenariul invizibil se bazeaza pe cele doua personaje (parinte si adolescent), care
vor interpreta aceleasi roluri familiare, de fiecare data.
 Fiecare dintre noi, in relationarea cu ceilalti, indeplineste o serie de roluri, care
uneori nu au nicio legatura cu varsta noastra sau cu statutul in cadrul familiei.
Rolurile pe care ni le asumam in relatia cu adolescentii nostri au de multe ori legatura
cu propriile noastre experiente din trecut. Multi adulti s-au infiorat cand s-au auzit rostind
aceleasi fraze pe care li le spuneau parintii lor in copilarie, chiar daca erau hotarati ca,
la randul lor, sa se comporte diferit in calitate de parinti. Nu subestimati asumarea
automata a acestor roluri!

6
 Un inceput pozitiv
Atitudinea pe care o transmiteti la inceputul unei conversatii va determina, eel mai
probabil, felul in care aceasta decurge. DacS dati buzna agresiv, cu toate armele
incSrcate, este foarte posibil ca si adolescentul
sa faca acelasi lucru. Daca este mai multa ostilitate decat laude si atentie in modul in
care comunicati, atmosfera va fi ostila. Incercati intotdeauna s5 incepeti pe un ton
pozitiv inainte de a cere ceva sau de a da instructiuni.
Pentru a evita certurile:
 Nu ii vorbiti copilului intr-un mod ce incurajeaza atmosfera de lipsa de respect
si nu ii permiteti nici lui sa faca acest lucru.
 Nu tipati — e o dovada ca nu detineti controlul.
 Invatati sa ascultati ceea ce are de spus adolescentul, chiar daca nu va
place.
 Nu acceptati vorbele grele sau limbajul abuziv, nici macar in gluma.
 Nu cicaliti. Expuneti doar pe scurt, punctul vostru de vedere.
 Nu “bombardati” adolescentul cu intrebari.
 Nu ii induceti sentimentul de vinovatie si nu il comparati cu altii.
 Nu scormoniti trecutul cu fiecare ocazie. Invatati sa mergeti mai departe.

Spuneti ceea ce doriti! Oferiti un feedback pozitiv!

Incercati sa-l informati pe adolescent despre ceea ce vreti, in loc sa-1 admonestati
permanent, atunci cand se comporta intr-un mod necorespunzator. Chiar daca uneori
va este dificil sa gasiti ceva pozitiv de spus, incurajarea adolescentului da intotdeauna
rezultate. Aveti grija sa ii oferiti intotdeauna un feedback pozitiv cand se comporta
cum trebuie, sau face ceva ce va multumeste. Adolescentii pot parea imuni la
complimente, dar in adancul lor, de obicei, le apreciaza. Uneori, un biletel lasat pe perna
sau lipit pe o usa poate fi mai usor acceptat de adolescent daca acesta se simte rusinat
de complimentele facute direct.
Ramaneti mcrezatori si optimisti! Nu abandonati!
Oricat de rau s-ar comporta adolescentul, este important sa faceti diferenta dintre
purtarea pe care o gasiti inacceptabila si copilul pe care inca il iubiti. Chiar daca reusiti sa
il disciplinati pe adolescent, este important sa lamuriti faptul ca el continua sa fie o
persoana buna si capabila, despre care credeti ca in final va face alegeri potrivite in
viata, in ciuda greselilor prezente. Este mai greu sa gasesti lucruri pe care sa le faci
impreuna cu un adolescent decat cu un copil mic, dar e important ca parintii sa
identifice diverse moduri de a petrece timpul impreuna cu acesta, daca vrei sa
pastrezi deschise canalele de comunicare. Cand parintii sunt deseori ocupati cu
serviciul, iar adolescentii se afla fie la scoala, fie in afara casei cu prietenii, poate fi
dificil sa se gaseasca momentele potrivite pentru a intelege daca lucrurile merg
bine. Ar fi bine sa se gaseasca putin timp pe care parintii sa-l petreaca impreuna in
fiecare saptamana, departe de stresul si tensiunile vietii de zi cu zi. Poate ca
7
adolescentul nu are nimic deosebit de spus, dar va crea momentul necesar pentru a
o face, daca este nevoie.
Incercati sa faceti diferenta dintre a oferi sprijin si a oferi sfaturi!
Desi este important pentru adolescent sa poata spune daca are probleme, este
vital ca parintii sa-i dea dreptul de a veni cu propriile solutii. Poate fi tentant sa-i
oferiti solutii imediat, mai ales daca veti percepe acest fapt ca pe o ocazie rara de a
va impune punctul de vedere. Dar o parte din sarcina unui parinte de adolescent
este de a-si ajuta copilul sa gaseasca propriile solutii la problemele vietii. Aceasta
este o abilitate pe care adolescentul a trebui sa o deprinda in procesul de
maturizare. De obicei e mai folositor ca parintele sa-si asume rolul unui mentor plin de
intelegere, care il ajuta pe copil sa-si gaseasca propriile raspunsuri, punand intre-barile
potrivite.
Incercati urmatoarea abordare:
 Incurajati-1 sa vorbeasca despre o situatie si sa evalueze optiunile asa cum le
vede el, in timp ce il ascultati;
 Indrumati-1 pe copil punandu-i intrebari relevante, care pot evidentia avantajele si
dezavantajele pentru orice solutie posibila.
 Oferiti-i propriile ganduri si opinii numai dupa ce ati urmat pasii precedenti.
 Impartasiti-i ideile voastre, pentru a pune la punct impreuna o lista cu solutii viabile.
 Pe baza acestei liste, alegeti impreuna drumul care va fi urmat. In saptamanile
urmatoare puteti face o noua evaluare a situatiei.
 Ori de cate ori puteti, trimiteti un feedback pozitiv pentru lucrurile pe care adolescentul
le-a facut bine.
 Pastrati-va increderea si lasati-l pe adolescent sa stie ca sentimentele voastre
profunde fata de el nu s-au schimbat, chiar daca pe moment sunteti evident
nemultumiti de comportamentul lui.
 Gasiti moduri de a-1 implica pe adolescent in diverse actiuni ale familiei si ocazii in
care puteti vorbi cu el si a asculta.
 Ajutati-1 sa gaseasca ocazia de a va spune, cand ceva nu merge bine.
 Ajutati-1 si gaseasca singur rezolvarea la propriile probleme.

ELEMENTE DE CONSILIERE A PARINTILOR

Chiar daca anumite aspecte ale comportamentului adolescentului il afecteaza

mai mult pe el insusi decat pe parinti, acestia trebuie sa-si exprime parerile referitoare
la evenimentele respective. Daca parintii sunt nelinistiti in legatura cu orice problema care
ar putea afecta integritatea copilului lor, trebuie sa puna acest subiect in discutie.
Adolescentii vor reactiona mai bine daca parintii isi concentreaza comentariile asupra
propriilor sentimente generate de acea situatie si vor evita sa-si asume res-
ponsabilitatea sau controlul. Adolescentii au nevoie sa simta ca detin controlul si ca
decid singuri.
8
 Exista totusi si exceptii de la regula. Daca adolescentul este in pericol de a-si
face rau lui insusi sau altora, manifesta tulburari de alimentatie sau prezinta
simptome de deteriorare a sanatatii mentale ori un comportament delincvent, parintii
nu-si pot permite sa nu intervina. Un adolescent care se comporta in acest mod va da
semnalul/mesajul ca, in prezent, nu este capabil sa isi asume prea multa
responsabilitate pentru sine insusi. Deja simte ca a pierdut controlul. Chiar daca
adolescentul refuza sa primeasca ajutor din partea adultilor, parintii ar trebui sa se
sfatuiasca cu medicul de familie ori cu un reprezentant al serviciilor sociale, pentru a fi
siguri ca adolescentul primeste ajutorul calificat de care are nevoie.

Oricum, puterile parintilor sunt limitate. In anumite situatii, daca adolescentul are
discernamant, singurul lucru pe care il pot face acestia este sa-l convinga sa
recunoasca faptul ca are nevoie de ajutor. Va trebui sa procedeze cu tact, deoarece o
abordare prea dura il poate determina pe adolescent sa se adanceasca si mai mult in
comportamentul problematic. In final, daca adolescentul refuza cu incapatanare
ajutorul adultilor, acestora nu le mai ramane nimic altceva de facut decat sa traga linie
cu fermitate si sa se concentreze asupra acelei parti a problemei asupra careia detin
controlul: impactul pe care comportamentul adolescentului il are asupra lor si asupra
celorlalti membri ai familiei.

Intr-unul dintre cazurile cercetate de Briers & Baveystock,

subiectul/adolescentul nu era capabil sa-si administreze veniturile saptamanale,
consumand toti banii pe care ii avea pe droguri. Ca urmare, comportamentul lui era tot
mai incontrolabil, iar agresivitatea sa incepea sa inspaimante familia. Realizand ca
acest comportament ameninta integritatea familiei prin consumul de droguri si
agresivitate, mama acestuia a trebuit sa ia cea mai grea hotarare dintre toate si
anume sa-i spuna sa plece de acasa, punand pe primul loc drepturile ei si ale celorlalti
membri ai familiei si recapatand controlul asupra propriei vieti, pe care il pierduse de o
buna bucata de vreme.

Incurajarea, responsabilizarea adolescentului

Exista cateva modalitati prin care parintii il pot responsabiliza pe adolescent.

1. Rezistati tentatiei de a va supraveghea copilul prea indeaproape

Nu staruiti pe langa adolescenti atunci cand trebuie sa-si indeplineasca

angajamentele. Lasati-i sa se descurce. Daca este necesar, trasati un termen-limita
pana la care sarcina pe care si-au asumat-o ar trebui indeplinita, iar apoi evaluati
realizarile. Specificati cu claritate care sunt asteptarile voastre, dar nu-1 protejati pe
adolescent de consecintele actiunilor sale.

2. Dati-i responsabiliti acasa, in gospodarie

9
 Nu exista niciun motiv pentru care un adolescent sanatos sa continue sa se afle
in permanenta in grija parintilor. Parte a evolutiei catre o relatie mai echilibrata este
transmiterea mesajului ca fiecare ar trebui sa aiba sarcinile sale acasa. Toti
adolescentii ar trebui sa ajute la treburile casnice, sa aiba grija de lucrurile lor, sa-si
adune rufele murdare si sa ajute la curatenie. Asocierea treburilor menajere cu oferirea
unei recompense banesti este un mod excelent de a sublinia legatura dintre cauza si
efect, intr-un mod pe care cei mai multi adolescenti il pricep cu repeziciune. Este
foarte important sa-1 lasati pe adolescent sa se bucure de reusitele lui, fara a face
comentarii negative si fara a le micsora insemnatatea si, de asemenea, sa-1 lasati sa
se confrunte cu esecurile sale in mod cinstit, fara a incerca sa le ascundeti sau sa le
negati existenta. Acest lucru nu echivaleaza cu retragerea increderii sau “a sustinerii”.
Dimpotriva, cand lucrurile merg prost, adolescentul poate simti nevoia sa se asigure o
data in plus de increderea voastra in el, deoarece el insusi nu se mai increde in sine.

3. Indrazniti sa-l lasati sa plece!

Este foarte greu de ajuns la un echilibru astfel incat, pe de o parte, sa transferi

asupra adolescentului responsabilitatea pentru propria-i viata, iar pe de alta, sa
preiei controlul asupra actiunilor care o afecteaza pe a ta. Pentru multi parinti, ideea
de a-i lasa pe adolescenti sa preia responsabilitatea propriilor alegeri pare un gand
ciudat. Cu toate ca necesita un timp mai indelungat, daca puteti totusi sa faceti acest
lucru, cei mai multi adolescenti se vor ridica, pana la urma, la nivelul asteptarilor.

Desigur, anumite responsabilitati este necesar sa fie redirectionate catre

adolescent; in plus, atunci cand preia controlul propriei vieti, transmiteti
adolescentului un mesaj foarte important: ca fericirea voastra (a parintilor) nu va mai
fi determinata exclusiv de actiunile lui. Acest fapt poate aduce o enorma usurare atat
pentru parinti, cat si pentru adolescent. Poate croi drum catre o relatie mult mai
confortabila si mai putin tensionata.

Daca vi se va parea greu, aduceti-va aminte ca, la un moment dat, copilul vostru
va pleca oricum de acasa si va trebui sa se descurce singur. Este mult mai bine sa
invete sa-si asume responsabilitatea pentru el insusi in mediul protector al caminului
parintesc, inainte de a se confrunta cu realitatea neiertatoare a lumii exterioare.

DE RETINUT

Briers & Baveystock recomanda parintilor sa incerce sa creeze o relatie

echilibrata, in care atat nevoile adolescentului, cat si ale parintelui, sa fie recunoscute: 1)
Amintiti-va ca si voi aveti drepturi in aceasta relatie. Invatati sa luptati pentru ele; 2)
Cand abordati problemele de comportament ale adolescentului, incercati sa
identificati modul in care aceste probleme il afecteaza pe el si modul in care va

10
afecteaza pe voi; 3) Incercati sa va concentrati energia asupra a ceea ce va
afecteaza direct, iar pentru partea care il afecteaza in primul rand pe adolescent,
predati-i acestuia intreaga responsabilitate; 4) Folositi mediul familiar de acasa ca
pe un spatiu de “antrenament”, astfel incat adolescentul sa aiba un punct de pornire
bun pentru vremea cand va trebui sa aiba grija singur de el insusi.

Adolescentul pare sa traiasca mai tot timpul intr-o lume a lui, dar daca parintii
sau alti membri ai familiei sunt direct afectati de comportamentul lui este timpul sa
actionati. Fie ca sunteti luati in zeflemea de o fiica insolenta, fie ca pur si simplu v-
ati saturat sa fiti considerati de catre fiul vostru drept o menajera neplatita, este
timpul sa va ganditi la stabilirea unor limite. Oricat de mult ar bombani, cei mai multi
adolescenti prefera sa stie pana unde pot “intinde coarda”. Tanarului trebuie sa i se
aminteasca momentul in care comportamentul lui devine inacceptabil si sa se puna
la punct un sistem clar de reguli, intarite de consecinte si sanctiuni eficiente, care vor
fi aplicate daca adolescentul nu va respecta regulile hotarate in familie. Probleme cu
care se pot confrunta adolescentii

Presiunea grupului

Cosmarul fiecarui parinte: fiul sau fiica sa ,,s-a inhaitat cu cine nu trebuie",
iar lui ii este teama ca purtarea lor va scapa de sub control. De multe ori, gastile
sunt atrase in incaierari si pot avea probleme cu legea. Pentru multi adolescenti,
recunoasterea din partea prietenilor poate fi cel mai important lucru, iar ei vor
merge oricat de departe pentru a o obtine si a o pastra. Dar desi nu incape nicio
indoiala ca prietenii pe care ii are adolescentul ii influenteaza comportamentul,
felul in care parintii reactioneaza fata de acesti prieteni, va putea schimba situatia.

Inainte de a intra in panica din cauza companiei pe care o are copilul lor,
parintii trebuie sa se intrebe care este problema. Oare prietenii lui sunt cu
adevarat ,,o tovarasie proasta"? I-au intalnit personal? Parintii trebuie sa nu traga
concluzii pripite, bazate pe ceea ce “au auzit” ori pe felul in care se imbraca acesti
prieteni. Daca adolescentul se imbraca intr-un mod pe care parintii il detesta, dar
vine acasa la timp si se fereste de necazuri, oare hainele au o importanta asa de
mare?

Deseori, adolescentii se simt nesiguri si se identifica cu un grup sau cu o

miscare de subcultura care le procura instantaneu o identitate, astfel incat nu vor
mai fi nevoiti sa faca eforturi pentru a deveni ei insisi. Uneori, aderarea la un grup de
prieteni al caror mod de viata se afla in totala contradictie cu tot ceea ce inseamna
valoare si respect pentru adulti, poate fi o modalitate pentru adolescent, de a
incerca sa se distanteze de parinti si de a-si castiga independenta. Daca parintii
reactioneaza dur fata de comportamentul, limbajul ori imbracamintea care
simbolizeaza apartenenta tanarului la gasca aleasa, s-ar putea ca, in secret, tanarul
sa fie incantat de acest lucru. “Nu presupuneti intotdeauna ca influenta prietenilor
11
este negativa pentru copilul vostru” (Briers & Baveystock). Puteti descoperi uneori
aliati surprinzatori printre prietenii copilului vostru.

Probleme la scoala

Multi dintre adolescenti au probleme la scoala. Deoarece reprezinta locul in

care adolescentul isi petrece cea mai mare parte a timpului sau diurn, scoala are, fara
indoiala, o influenta enorma si reprezinta o posibila sursa de stres. Nu numai ca
adolescentul trebuie sa faca fata presiunilor legate de invatatura, cursuri si examene, dar
aspectele sociale ale vietii de scoala pot constitui potentiale probleme pentru el. De
aceea, orice problems legata de scoaia trebuie rezolvata cu atentie. Multi parinti petrec
o gramada de timp agitandu-se din cauza insuccesului copiilor lor la scoala. Ce fel
de slujba va gasi? Va intra la facultate? Dar prea multa atentie data rezultatelor la
examene si temelor pentru acasa pot produce multi nervi si incordare. Adevarul este
urmatorul:

 Pana la urma, puterea parintilor de a controla daca adolescentul isi face

temele asa cum ar dori acestia, este limitata.
 Oricum, ar trebui ca parintii sa precizeze clar care sunt asteptarile lor si poate
ca ar trebui sa fixeze niste stimulente pentru a incuraja rezultatele scolare
bune.
 Fiind deja la anii adolescentei, copilul ar trebui sa-si asume
responsabilitatea pentru propriile studii.
Daca vor insista la nesfarsit cu anxietatea legata de rezultatele scolare ale
adolescentului, s-ar putea ca el sa nu ajunga vreodata sa se confrunte cu realitatea
dura. Alti adolescenti s-ar putea sa aiba nevoie de un sprijin mai activ in privinta
studiilor, chiar daca sunt prea mandri ca sa recunoasca. Scopul parintilor ar trebui sa
fie consolidarea increderii adolescentului si incurajarea lui, fara insa a prelua
responsabilitatea. Adolescentul ar trebui sa descrie care crede el ca ar fi rolul
parintilor si sprijinul pe care il asteapta de la acestia.

Posibile cauze ale problemelor cu scoala

Daca adolescentul incepe sa aiba probleme la scoala, parintii pot incerca sa

identifice cauza acestora si care sunt motivele care ar putea sa-i afecteze capacitatea
de invatare. Adolescentii depresivi pot avea probleme de concentrare si de motivare.
In timp ce parintii isi fac probleme pentru notele obtinute, copiii s-ar putea sa fie mai
afectati de remarcile usturatoare din curtea scolii ori de lipsa de popularitate printre
colegi. Uneori, presiunea grupului poate avea un efect negativ. Adolescentii pot fi pusi
in situatia de a alege intre a fi vazuti ca fiind ,,de gasca" ori de a fi catalogati ca
,,tocilari".

12
 Dificultatile de invatare. Alti adolescenti pot fi frustrati de faptul ca nu pot tine
pasul cu colegii de clasa. Avand ca rezultat un comportament sfidator, obraznic la
adresa adultilor, poate distrage atentia acestora de la problemele de invatare, intr-
un moment in care acestia au mai multa nevoie de ajutor. Inainte de a presupune
ca adolescentul este pur si simplu nemotivat pentru invatare, parintii trebuie sa se
asigure daca nu cumva el chiar se lupta sa faca fata cerintelor scolare si/sau este
cumva depasit de situatie.

Intimidarile. Dificultati pot aparea in mediul scolar daca adolescentul va spune

parintilor ca este intimidat de alti colegi, eventual batausi pe care, pe cat posibil, ar
trebui sa-i ignore si sa caute compania prietenilor sai. Batausii au tendinta de a
identifica o persoana care pare izolata ori vulnerabila, asa ca adolescentul trebuie
invatat sa se impuna si sa emane un sentiment de incredere in sine, indiferent de
ceea ce simte cu adevarat. Regulamentul scolii ar trebui sa contina prevederi cu
privire la batai, iar incidentele de acest fel trebuie discutate cu conducerea scolii.

Absenteismul. Prezenta la scoala este un domeniu in care trebuie, categoric,

sa fie implicati si parintii. Daca adolescentul chiuleste, aceasta nu este o situatie
care il afecteaza doar pe el. Parintii trebuie sa incerce sa afle de ce absenteaza
nemotivat. Este cumva intimidat de batausi? Se lupta cu temele? Se petrece oare
altceva in viata lui, de care parintii nu au cunostinta? Absenteismul poate deveni o
obisnuinta placuta pentru multi adolescenti. Cu cat lipsesc mai mult de la scoala, cu
atat le este mai greu sa recupereze ori sa faca fata cerintelor, atunci cand se intorc la
cursuri. Pentru unii adolescenti, evitarea scolii are la baza probleme psihologice,
precum teama de a pleca de acasa sau chiar o fobie reala. Oricum, aceste cazuri sunt
rare, iar pentru majoritatea tinerilor, chiulul inseamna evitarea unei evaluari sau a unui
eveniment anume. Parintii pot incerca sa gaseasca motive practice, care sa aiba
logica pentru adolescent, pentru a-1 convinge sa mearga la scoala, de exemplu, sa se
gandeasca la ce fel de slujba isi doreste in viitor si modul in care scoala 1-ar putea ajuta
sa-si atinga obiectivul.

Imaginea corporala si tulburarile de alimentatie

,,Pur si simplu mi-e scarba. Ma simt oribil. Nici nu stiu de ce am facut-o. Ma simt
grasa si urata si totul ma enerveaza la culme". Marturisirea in lacrimi a unei
adolescente cuprinse in studiul realizat de Briers & Baveystock in Marea Britanie,
reaminteste in mod dureros cat de repede pot transpune unii adolescenti nefericiti
supararea lor, in atacuri la adresa propriei persoane. Multi adolescenti se folosesc de
comportamentul alimentar ca un mod de a face fata problemelor emotionale. Multi
adolescenti sunt extrem de sensibili la infatisarea lor exterioara, iar acest lucru nu
este deloc surprinzator, din moment ce o mare parte din cultura adolescentilor
presupune ca doar anumite marimi si forme sunt atractive si de dorit. Cultura
dominata de obsesia propriei imagini, ne inoculeaza ideea ca numai supermodelele
13
filiforme sunt standarde de frumusete, ceea ce ii face pe multi adolescenti sa fie
demoralizati si neincrezatori in propria persoana. Adolescentii cu probleme de
greutate sunt de multe ori tinta rautatilor colegilor lor si se lupta pentru a fi acceptati
de prietenii din grupul lor.

Cum pot fi recunoscute tulburarile de alimentatie

Cele mai cunoscute tulburari de alimentatie sunt anorexia si bulimia. Anorexia

implica, de obicei, frica de a nu castiga in greutate sau de a nu deveni obez/a, chiar
daca subiectul are deja o greutate sub cea normala. Bulimicul sufera de accese
periodice de consum necontrolat de hrana, urmate de incercari drastice de a evita
luarea in greutate prin provocarea vomei, prin diete draconice, exercitii fizice epuizante
ori chiar utilizarea de laxative. Este posibil ca cele doua afectiuni sa coexiste, iar cineva
cu anorexie sa prezinte episoade bulimice. Cu toate ca tulburarile de alimentatie
afecteaza in principal fetele, afectiunea se poate manifesta si la baieti. Unii
adolescenti ajung sa prezinte tulburari de alimentatie pur si simplu pentru ca incearca
sa se faca acceptati de colegii lor si de ei insisi. Pentru altii, greutatea pare sa fie
unicul lucru asupra caruia simt ca detin controlul, iar reglarea acesteia devine o
obsesie periculoasa. Aproape intotdeauna in substrarul tulburarilor de alimentatie
exista temeri si probleme legate de sentimentul propriei valori. Restrictionarea
alimentatiei poate fi o autopedepsire pentru neputinta de a ajunge la un anumit
standard autoimpus, asa cum mancatul excesiv poate fi un mod de consolare ori de
evadare. Ca orice “drog”, aceste obiceiuri pot induce o puternica dependenta.

Tulburarile de alimentatie reprezinta un subiect asupra caruia, de obicei, se

pastreaza discretia, iar suferinzii devin extrem de priceputi sa-si “ascunda urmele”.
Oricum, parintii pot fi atenti la urmatoarele indicii:

 Importante pierderi sau luari in greutate — cu toate ca uneori adolescentul poate

ramane la aceeasi greutate, chiar daca sufera de tulburari de alimentatie.
 Purtarea unor haine lãlai, pentru a-si ascunde silueta.
 Interes deosebit pentru cantitatea si valoarea calorica a alimentelor.
 Drumuri frecvente la baie, in special dupa mese.
 Unii bulimici lasa sa curga apa la cada pentru a masca zgomotul din timpul
vomatului.
 Dosirea de alimente prin casa.
 Efectuarea cu inversunare a exercitiilor fizice.
 Ezitarea de a manca in prezenta altora.
 Descoperirea de pastile de slabit ori de laxative in camera adolescentului.
 Obiceiuri ciudate de alimentatie ori formarea unor tipare in modul de a manca.
 Schimbari rapide de dispozitie.
 Interes pentru carti de dieta ori alcatuirea unui jurnal de regim.

14
 Alte semne fiziologice, precum caderea parului ori accentuarea pilozitatii pe fata si
pe membre, ten palid, ameteli, dureri frecvente de cap, intarzieri de ciclu menstrual,
dureri articulare si senzatia de “gat uscat” permanent. Odata instalate, tulburarile de
alimentatie sunt foarte dificil de combatut si pot provoca probleme de sanatate
importante sau chiar moartea. Cele mai multe adolescente experimenteaza din cand
in cand diverse diete, dar daca parintii banuiesc o problema mai grava trebuie sa se
adreseze unui serviciu specializat. Totusi, la baza problemelor de alimentatie se afla,
de cele mai multe ori, o proasta parere despre sine a adolescentului. Adolescentul
trebuie informat, trebuie sa detina informatii relevante despre acest subiect. Multi
adolescenti care mananca dezordonat nu iau in considerare riscul la care se supun.
Adolescentul trebuie sa aiba o parere buna despre sine insusi si despre corpul sau.

Adolescentii si sexul

Pe masura ce corpul se maturizeaza si nivelul hormonilor creste, sexul devine un

subiect din ce in ce mai interesant pentru adolescenti, indiferent daca acestia sunt
sau nu, activi din punct de vedere sexual. Traim intr-o societate care exercita o
presiune sociala si culturala imensa pe tema sexului. Imaginile promovate de mass-
media leaga intotdeauna atractivitatea sexuala de valoarea personala, asa incat nu
este deloc surprinzator ca multi adolescenti ajung sa considere ca o viata sexuala
activa reprezinta dovada statutului de adult. Sexul le permite tinerilor sa dobandeasca
un sens nou al propriei identitati si poate satisface dorinta universala a adolescentilor
pentru apropiere, acceptare si stimulare. Statisticile din Marea Britanie arata ca 20%
dintre fete si cam 30% dintre baieti ajung sa aiba relatii sexuale inainte de a implini 16
ani. Cu toate ca asta inseamna ca cei mai multi dintre ei nu fac sex cu adevarat pana
la aceasta varsta, pentru parintii de adolescent, sexul este un subiect pe care nu-si pot
permite sa-1 ignore. Cercetarile au mai aratat ca adolescentii proveniti din familii care
au trecut printr-un divort sau separare, isi vor incepe foarte probabil viata sexuala la o
varsta mai frageda decat ceilalti. Nu se cunoaste motivatia exact pentru acest fapt.

Rolul parintilor. In zilele noastre, cand se discuta atat de mult despre sex in mass-
media, iar scoala ofera ore de educatie sexuala este usor sa presupui ca
adolescentul le stie pe toate. In realitate, multi adolescenti au cunostinte vagi despre
anumite aspecte. Un studiu recent a scos la iveala faptul ca unii adolescenti cunosc
mai multe despre infectia cu HIV decat despre elementele de baza din reproducere.
Prietenii nu sunt intotdeauna cea mai buna sursa de informare. Informatia falsa circula
cu repeziciune, iar presiunea exercitata de prieteni poate insemna ca adolescentul
ajunge sa aiba falsa impresie ca se va râde pe seama lui daca nu se alatura celorlalti.

De aceea, este important ca parintii sa vorbeasca cu adolescentul despre sex.

Rolul lor este de a-1 ajuta sa inteleaga cat de importanta este pretuirea propriei
persoane, sa nu se simta presat sa aiba relatii sexuale daca nu este pregatit, dar si
sa-i respecte pe ceilalti in ceea ce priveste optiunile lor sexuale. Daca adolescentul
15
are o impresie buna despre sine insusi, mai mult ca sigur, nu va ajunge la o relatie
efectiva decat atunci cand va simti ca este pregatit; in acelasi timp, are mari sanse
sa ia in serios masurile de protectie personala. Multi adolescenti nu se simt in largul lor
sa vorbeasca cu parintii lor despre sex. Cel mai important lucru pe care il pot face
acestia este sa cultive o relatie deschisa, bazate pe o comunicare eficienta, in care
adolescentul sa vorbeasca atunci cand simte nevoia, oricare ar fi subiectul. In
momentul in care adolescentul se afunda in apele schimbatoare ale intalnirilor si
relatiilor, este important ca parintii sa-i arate ca pot discuta despre sex, fara a judeca
pe cineva. De asemenea, parintii trebuie sa fie intotdeauna foarte atenti la situatiile
in care exista un dezechilibru evident de forte, de exemplu cand adolescentii au relatii
sexuale cu persoane mai varstnice decat ei, ori la situatiile in care ar putea fi vorba despre
exploatare ori presiunea de a face sex.

Substantele periculoase

Adolescentii care doresc sa evadeze din stari confuze sau dispozitii sufletesti
dureroase, ori din plictiseala vietii de zi cu zi, ar putea fi tentati de o serie intreaga de
substante psihotrope, aflate la indemana lor. Alcoolul este cel mai la indemana, dar
adolescentilor le este foarte usor sa ajunga in posesia altor substante, incepand de la
ecstasy si pana la heroina si cocaina. Dealerii stiu ca adolescentii sunt tinte usoare, dar
nu este de neglijat nici presiunea exercitata de colegii de grup, in sensul consumului de
droguri. Multi adolescenti vor sfarsi prin a incerca drogul care este la moda in acel
moment, doar pentru a evita sa fie etichetati ca demodati sau lasi, de catre colegii lor.

Consumul de alcool

Alcoolul ramane cea mai raspandita substanta de modificare a starii de spirit

folosita de adolescenti. Cu toate ca, legal, adolescentii nu pot cumpara alcool pana la
varsta de 18 ani, cercetarile au aratat ca in jurul varstei de 15 ani, cam 45% dintre baieti
si 35% dintre fete consuma alcool saptamanal, iar o treime dintre adolescentii de 15 ani
sustin ca, cel putin o data pe saptamana, consuma alcool intr-un bar (statistica
valabila pt. Marea Britanie). Adolescentii beau din diverse motive, multe dintre
acestea fiind similare cu ale adultilor. Alcoolul te poate relaxa, dezinhiba si iti poate mari
sentimentul de incredere sociala. Pentru multi adolescenti, a bea inseamna a te
comporta ca un adult, in timp ce altii consuma alcool doar pentru ca prietenii lor fac
acelasi lucru si pentru ca doresc sa simta ca fac parte din grup.

Este foarte putin probabil ca parintii sa reuseasca sa-1 impiedicati pe

adolescent sa bea daca el isi doreste asta. Dar este important sa inteleaga ca, desi
alcoolul il poate face sa se simta mai sigur pe el, il poate face, de asemenea, mai
vulnerabil. Deoarece adolescentii au in mod normal mai putina masa corporala decat
adultii, chiar si cantitati relativ mici de alcool pot avea un efect puternic asupra lor,

16
mai ales cand le lipseste increderea sau stapanirea de sine pentru a refuza un nou
pahar.

Adolescentul ar trebui pregatit pentru a face alegeri rationale in ceea ce priveste

alcoolul si ar trebui ajutat sa inteleaga cateva dintre riscurile pe care le presupune
consumul de alcool:

 Alcoolul anuleaza inhibitiile. Sunt mult mai multe sanse ca, aflat sub influenta
alcoolului, adolescentul sa se amestece in diverse conflicte, sa comita delicte si sa aiba
relatii sexuale nedorite.
 Consumul excesiv de alcool poate duce la intoxicarea cu alcool, care poate
induce coma sau chiar moartea.
 Toleranta la alcool creste cu timpul, ceea ce inseamna ca va fi nevoie de o
cantitate mai mare, pentru a se ajunge la acelasi efect.
 Consumul excesiv de alcool pe o perioada indelungata poate duce la o serie
de probleme de sanatate, precum afectiuni ale ficatului, stomacului si inimii.

SFATURI PENTRU ADOLESCENTI, INAINTE DE A CONSUMA ALCOOL

 Sa manance ceva inainte de a bea, astfel alcoolul va intra mai incet in sange.
 Sa bea intotdeauna in compania unor persoane in care are incredere.
 Sa alterneze bauturile alcoolice cu cele racoritoare.
 Trebuie prevenit ca tariile sunt mult mai puternice decat vinul sau berea, contin
mai mult alcool.
 Sa aiba grija sa nu ameste bauturile. Consumul de alcool de concentratii diferite
impreuna, poate intensifica starea de betie.
 Sa nu lase paharul cu bautura nesupravegheat cand bea in locuri publice si sa
se asigure ca a vazut cand a fost preparata bautura.
Adolescentii si drogurile

Cu toate ca alcoolul ramane eel mai popular ,,drog", multi adolescenti pot intra in
contact cu o gama larga de alte produse psihotrope, care pot include ecstasy, cocaina
si heroina. S-a discutat mult in presa in ultima vreme despre siguranta consumului de
canabis. Cu toate ca, in general, se considera ca ar fi un drog relativ inofensiv, unele
studii au sugerat faptul ca la adolescenti, canabisul ar avea un efect nociv asupra
dezvoltarii creierului. Exista de asemenea, posibilitatea ca, pentru unii adolescenti
canabisul sa functioneze ca o poarta de intrare spre alte droguri mai puternice. Este de
retinut si faptul ca o tigara de marijuana contine 50-70% mai multa substanta
cancerigena decat o tigara obisnuita, precum si o enzima care ar putea creste riscul de
cancer.

17
 Efectele secundare pentru fumatorii inraiti de canabis pot fi:

 Manifestari de paranoia, anxietate si teama;

 Probleme de coordonare si de concentrare — sunt periculoase in mod deosebit
daca adolescentul sofeaza;
 Deteriorari ale memoriei de scurta durata;
 Diverse riscuri pentru sanatate asociate cu fumatul, precum probleme
cardiace, bronsite si cancer pulmonar.
 Pierderea motivatiei si a “chefului” de viata.
 Posibile deteriorari ale sanatatii mentale, de pilda psihoze in cazul celor care au
o predispozitie pentru aceast tip de afectiuni.

Cand adolescentii au de-a face cu drogurile

Intr-o anumita masura, consumul in faza experimentala de ,,droguri usoare"

precum alcoolul, tutunul si canabisul, poate privit ca un aspect normal al
comportamentului adolescentilor. Dar, desi adultii nu pot face prea multe pentru a-1 opri
pe adolescent de la consumul de droguri in afara casei, asta nu inseamna ca trebuie
sa fie de acord cu el. Ca si in cazul alcoolului, parintii trebuie sa se asigure ca
adolescentul cunoaste riscurile asociate consumului de droguri si sa fixeze limite clare
pentru ceea ce se intampla in casa lor.

Acestia ii vor atrage atentia adolescentului asupra faptului ca se comite o

ilegalitate daca vor permite sa se consume droguri in locuinta familiei. Daca parintii
suspecteaza ca adolescentul ar putea avea vreo problema de orice fel cu drogurile, ar
trebui sa-l urmareasca indeaproape, pentru ca acesta ar putea avea nevoie de
ajutor.

SEMNALE ALE UNUI POSIBIL CONSUM DE DROGURI

 Schimbari bruste ale starii de spirit a adolescentului, o inexplicabila lipsa de

motivatie, un nivel crescut de neliniste si de irascibilitate ori schimbari drastice in stilul
de somn — cu toate ca nu pot fi excluse si alte posibile cauze.
 Daca adolescentul incepe sa aiba tot timpul nevoie de bani sau daca incep sa
dispara din casa obiecte de valoare.
 Daca adolescentul incepe brusc sa nu mai caute compania vechilor prieteni,
iar despre cei cu care iese in prezent nu spune mare lucru.
 De multe ori, se poate depista mirosul de alcool, tutun sau marijuana in
respiratia sa. Fumatul de canabis ii poate da adolescentului ochi rosii si o pofta
deosebita de mancare (vrea tot timpul ,,sa rontaie" ceva); uneori poate parea pus pe
hlizeala ori, dimpotriva, poate fi somnoros.
 Consumul excesiv de alcool poate provoca inrosirea fetei, dilatarea pupilelor,
pierderea dexteritatii, preciziei si dificultati de concentrare.

18
  Amfetaminele sau cocaina il pot aduce pe consumator intr-o stare extrema de
exaltare, cu miscarii dezordonate. Consumul indelungat de cocaina poate provoca
sangerari inexplicabile ale nasului.
 Pupilele foarte mici, scarpinatul si o permanenta stare de picoteala pot sugera
consumul de heroina. Hainele cu maneci lungi pot fi folosite pentru a masca urmele
injectiilor, dar cu putina atentie, pot fi identificate arsuri pe buze sau pe degete.

Ce pot face parintii?

Parintii pot fi socati sa descopere ca adolescentul lor consuma droguri, iar acest
lucru ii poate infuria sau chiar inspaimanta. Dar este important sa se opreasca pentru
un moment si sa se gandeasca la ce strategie vor adopta pentru a face fata situatiei.
Desi in realitate nu-l pot opri pe adolescent sa consume droguri, ar putea cauta totusi, o
modalitate de interventie si pot apela la ajutor specializat. Briers & Baveystock, in
lucrarea „Ingeri adolescenti”, recomanda parintilor ai caror adolescenti apeleaza la
consumul de droguri:

1.Pastrati-va calmul

Daca vi se pare ca adolescentul consuma droguri, este important sa nu intrati in

panica. Daca reactionati exagerat, s-ar putea sa inrautatiti situatia. Chiar daca la
inceput s-ar putea sa fiti socati, incercati sa constientizati ca deseori adolescentii
folosesc droguri pentru a scapa de sentimentele ce zac in subconstientul lor, de
disperare si uneori, din ura fata de propria persoana. Adolescentul ar trebui mai intai
sa devina constient de aceste probleme si abia dupa aceea sa abordeze subiectul
consumului de droguri.

2. Informati-va

Va trebui sa cunoasteti situatia pana in cele mai mici amanunte, daca vreti sa aveti
o discutie productiva cu adolescentul, despre consumul de droguri. Daca acesta simte
ca nu stiti despre ce vorbiti, va schimba imediat subiectul discutiei.

3. Vorbiti

Vorbiti-i adolescentului despre temerile voastre, dar evitati sa-1 infruntati sau sa-l
judecati. Nu-1 veti putea opri de la consumul de droguri, dar este important sa-l ajutati
sa-si gaseasca singur motivatia de a renunta la ele. Subliniati faptul ca voi vreti sa-1
intelegeti si sa-1 ajutati. Daca adolescentul devine nervos sau violent, pastrati-va calmul
si suspendati pentru un timp conversatia.

4. Cereti ajutor

Daca adolescentul recunoaste ca are probleme, indrumati-1 sa caute ajutor calificat.

Orice incercare de a reduce consumul de droguri va avea mai multe sanse de reusita
daca se va bucura de sprijinul unui consilier autorizat, dar s-ar putea sa fie dificil sa-l
19
faceti sa accepte acest ajutor, mai ales daca adolescentul neaga gravitatea problemei.
Medicul de familie, consilierul scolar sau asistentul social va poate da informatii
despre serviciile locale de combatere a consumului de droguri.

5. Fixati limite

Daca adolescentul incepe sa provoace probleme acasa in urma consumului de

droguri, trebuie sa-i puneti in vedere cu mult calm ca nu veti tolera aceasta situatie la
infinit. Veti fi, poate, nevoiti sa conditionati prezenta lui in casa de un comportament
mai rezonabil ori de inscrierea lui intr-un program de tratament. Daca ii dati
adolescentului bani de buzunar saptamanal, va trebui sa verificati cu strictete cum
cheltuieste banii sau chiar sa nu-i mai dati, daca ii foloseste pentru cumpararea de
droguri.

6. Incurajati alternativele

In pofida sentimentului de neajutorare pe care poate ca il resimtiti, este important

sa nu renuntati la solutiile pozitive. Incercati sa incurajati activitatea si relatia
adolescentului cu prieteni care nu au nicio legatura cu consumul de droguri. Daca puteti
aduce alte subiecte/activitati in viata adolescentului, care ii vor consolida increderea in
fortele proprii si sentimentul propriei valori, acestea il vor ajuta sa-si canalizeze energia
intr-o directie agreata de toata familia.

7. Nu “va purtati singuri crucea”

Multi parinti se simt rusinati de faptul ca adolescentii lor consuma droguri si au

tendinta de a pastra acest fapt, secret. Dar o situatie de genul acesta poate fi foarte
stresanta, iar un parinte are nevoie de mult sprijin. Incercati sa implicati si alti membri ai
familiei, prieteni sau alti parinti, deoarece adolescentului s-ar putea sa-i fie mai greu
sa respinga persoane care nu fac parte din familia lui apropiata, pe motiv ca sunt
prea insistenta ori ca reactioneaza exagerat. Dependenta se dezvolta la adapostul
secretului, asa ca, daca veti aduce faptele la lumina, adolescentului ii va fi mult mai
greu sa-si ascunda problema.

8. Fiti pregatiti sa renuntati

Daca dupa ce ati facut tot ce s-a putut ca sa-l ajutati, adolescentul continua sa se
drogheze, ati putea ajunge la concluzia ca cel mai bine ar fi sa va retrageti si sa-1 lasati
sa-si rezolve singur problemele. Oricat de dureros ar fi pentru parinti, singura persoana
care il poate opri cu adevarat de la consumul de droguri este el insusi. Adevarul este
ca unii adolescenti nu gasesc motivatia necesara pentru a-si schimba
comportamentul decat dupa ce incep sa simta pe pielea lor modul in care drogurile le
modifica viata. Pentru unele persoane, cu cat se rostogolesc mai repede pana la ultima
treapta, cu atat mai devreme incep sa-si revina. Incercand sa va protejati copilul la
infinit de consecintele alegerilor sale nefericite, prelungiti, de fapt, contactul sau cu
20
drogurile, fapt care poate duce la instalarea unei dependente mai severe. Oricum, daca
aveti de facut alegeri dificile ca aceasta, discutati intai cu o persoana calificata. Exista
diverse organizatii care acorda sprijin si consultanta parintilor.

Bibliografie
Briers & Baveystock – Ingeri adolescenti, BBC Active, Ed. Curtea veche, 2006

21