Dezvoltarea emoțională în era digitală

Prin dezvoltare se înțelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la

simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapă
reprezentând o unitate funcțională mai mult sau mai puțin închegată cu un specific calitativ
propriu. Trecerea de la o etapă la alta implică atât acumulări cantitative cât și salturi calitative.
Dezvoltarea omului înseamnă modificări complexe bio-psiho-sociale ierarhizate în timp.
Schimbările sunt bine structurate pe vârste. Transformările cantitative și calitative ce definesc
dezvoltarea pot fi clasificate, în funcție de specificul dezvoltării: fizice, psihice și soci-
emoționale.
Curriculum pentru educație timpurie evidențiază că domeniile de dezvoltare sunt
diviziuni convenționale, necesare din rațiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării depline,
complexe și pentru observarea evoluției copilului.
Între toate domeniile de dezvoltare există dependențe și interdependențe, astfel că fiecare
achiziție dintr-un domeniu influențează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii. De
exemplu, când copilul învață să meargă, chiar dacă în cea mai mare parte este implicat domeniul
fizic, cel al motricității grosiere, copilul este implicat și din punct de vedere al receptării
semnalelor auditive (dezvoltare senzorială) și din punct de vedere al dezvoltării socio-
emoționale, prin interacțiunea cu adultul, precum și din punct de vedere al limbajului (receptează
și transmite mesaje orale). Adultul cu care comunică în acel moment îi transmite emoții, îl
încurajează, îi zâmbește, iar copilul înțelege mesajul și simte susținerea adultului, simte
siguranța. De asemenea, când copilul încearcă să povestească ceva, în cea mai mare parte este
implicat domeniul Dezvoltarea limbajului și a comunicării, dar copilul este implicat și socio-
emoțional, pentru că urmărește reacțiile celorlalți și învață semnificația acestora, gesticulează
(motricitate fină) sau se manifestă chiar prin mișcări largi (motricitate grosieră), uneori inventând
cursul narativ sau problematizând cursul narativ (dezvoltare cognitivă). În fine, când
experimentează, execută mișcări de motricitate fină, copilul este implicat din punct de vedere
senzorial, stabilește relații de cauzalitate, trăiește emoții și descoperă ce poate și ce nu poate să
facă (își construiește imaginea de sine), sau simte dacă are nevoie de ajutorul unui alt copil sau
adult (dezvoltare socio-emoțională).
Dezvoltarea emoțională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-și percepe și
exprima emoțiile, de a înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea
conceptului de sine, crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelație cu conceptul de sine se
dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează decisiv procesul de învățare.

Dimensiuni ale dezvoltării emoționale la vârsta preșcolară:

1.Conceptul de sine
a) exersează, cu sprijin, autoaprecierea pozitivă, în diferite situații educaționale
b) își promovează imaginea de sine, prin manifestarea sa ca persoană unică, cu caracteristici
specifice
2.Autocontrol și expresivitate emoțională
a) recunoaște și exprimă emoții de bază, produse de piese muzicale, texte literare, obiecte de artă
etc.
b) demonstrează abilități de autocontrol emoțional

În „Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7

ani”, subdomeniul dezvoltarea emoțională, cuprinde aspecte specifice, repere, indicatori și
practici de sprijin în vederea sprijinirii dezvoltării emoționale a copiilor.
Dimensiuni ale subdomeniului: Dezvoltare emoțională
 Dezvoltarea emoțională în era digitală

Aspect specific: Dezvoltarea conceptului de sine

Reper: Copilul ar trebui să fie capabil să se perceapă în mod pozitiv, ca persoană unică, cu
caracteristici specifice.
Aspect specific: Dezvoltarea autocontrolului emoțional
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil să își regleze trăirile emoționale.
Aspect specific: Dezvoltarea expresivității emoționale
Reper: Copilul ar trebui să fie capabil să recunoască și să exprime adecvat o varietate de emoții.

După cum se vede, aspectul emoțional însoțește copilul pe parcursul dezvoltării sale, îi
influențează bidirecțional comportamentul, atitudinea, personalitatea, învățarea.

Ce sunt emoțiile și ce se înțelege prin dezvoltare emoțională?

Emoția este un proces afectiv complex care beneficiază de un grad mai mare de
conștientizare și intelectualizare. Este un fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o
reacție spontană și primară, în forma emoției primare sau afectelor, fie ca procese mai complexe,
legate de o motivație secundară și care reprezintă, după sistematizare, emoții propriu-zise.
Emoția este o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită
adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de
realitate, este o stare mentală indusă de unul sau mai mulți stimuli interni sau externi, care
determină modificări corporale chimice, răspunsuri comportamentale și o anumită stare.
Emoțiile pot fi definite ca o experiență pozitivă sau negativă asociată cu un anumit tipar
de activitate fiziologică. Dicționarul Oxford definește emoția ca „un sentiment puternic care
decurge din circumstanțele, starea de spirit sau relațiile cu ceilalți.” Joseph Le Doux a definit
emoțiile ca rezultat al unui proces cognitiv și conștient care apare ca răspuns la stimuli care
acționează asupra corpului
  În psihologie este definită ca o modalitate de percepție a elementelor și relațiilor dintre
realitate și imaginație, exprimată fizic prin intermediul unor funcții fiziologice, ca expresia
facială sau ritmul cardiac și ducând până la reacții de conduită precum agresivitatea sau plânsul.
Emoțiile sunt studiate și înțelese de psihologi și, mai recent, de către oamenii de știință din
domeniul inteligenței artificiale, în era digitală.
Robert Plutchik a dezvoltat „roata emoțiilor”, sugerând opt emoții primare grupate
pozitiv-negativ: bucurie - tristețe; furie-frică; încredere - dezgust; și surpriză -anticipație.
Emoțiile complexe apar din combinarea emoțiilor de bază într-un anumit context cultural.

Comparativ cu perioada antepreșcolară, când emoțiile erau nediferențiate, fiind implicate

stări afective confuze (copilul plânge și râde în același timp), în perioada preșcolar are loc un
progres care face ca emoțiile să fie mai profunde, mai complexe și să apară stări emotive
deosebite (bomboana amară- primirea unei recompense nemeritate deplin). Copilul este capabil
să sesizeze neconcordanța între recompensă și faptele proprii. Aceasta pune în evidență prezența
unor elemente constitutive ale unei atitudini critice, corecte față de sine însuși.
La vârsta preșcolară se face trecerea de la emoții la sentimente, ca stări afective stabile și
generalizate. Se conturează mai clar unele sentimente morale (rușinea, mulțumirea, prietenia și
dragostea). Conduita negativistă intră într-un proces de involuție, devine evidentă adâncirea și
nuanțarea trăirilor afective.
 Dezvoltarea emoțională în era digitală

Imitația din ce în ce mai pregnantă are rolul de a dezvolta stări afective noi, iar treptat se
constituie memoria afectivă. Se dezvoltă capacitatea de a-și stăpâni reacțiile (se lovește- se
stăpânește să nu plângă).
Apariția sentimentelor este și un indicator al dezvoltării conștiinței. Curiozitatea
manifestată din plin în perioada preșcolarității mijlocii facilitează dezvoltarea unor sentimente
intelectuale, reflectate în plăcerea de a descoperi sau de a căuta.

Urmează:
- exemplificări cu activități ce se desfășoară la grădiniță și/sau online
axate pe obiectivele din curriculum
-referire la ce oferă era digital sub acest aspect

Aș adăuga și avantaje și dezavantaje ale erei digitale asupra dezvoltării

emoționale a copiilor

Daca vrei, pot să ți le trimit maine