Reactiile copiilor la divortul parintilor, in functie de varsta

Divortul este un moment dificil pentru intreaga familie, nu doar pentru parinti.
Viata tuturor va fi afectata mai mult sau mai putin. Copiii nu se adapteaza ideii de
divort intr-o perioada foarte scurta de timp, la fel cum nici divortul nu este o un
proces care se termina foarte repede. Totul inseamna o serie de evenimente si de
schimbari, fata de care, copiii pot reactiona in mod diferit. Cercetatorii sustin ca
reactiile copiilor la divort pot fi impartite in trei etape:

Etapa initiala cand parintii iau decizia sa se separe, iar copilul poate trai un nivel
ridicat de stres (cele mai frecvente preocupari ale copilului sunt legate de: motivele
pentru care divorteaza parintii, cu cine va trebui sa ramana, daca va fi nevoit sau nu
sa schimbe locuinta etc.).
Cum poti sa-l ajuti pe copil in aceasta etapa: ofera-i raspunsuri la intrebarile
sale, fii dispus sa comunici despre acest subiect si asigura-l ca ambii parinti ii vor
binele si ii vor ramane alaturi, chiar daca nu vor mai forma un cuplu.
Etapa de tranzitie care are loc atunci cand se produce separarea fizica dintre
parinti: unul dintre ei se muta in alta parte sau ambii parinti se muta in locuri noi..
Unii copii de-abia in acest moment incep sa inteleaga ce se intampla cu adevarat si
se pot simti confuzi debusolati, in timp ce altii pot trai un sentiment de usurare
pentru ca presiunea si nivelul de stres din ultima perioada se vor reduce
considerabil. Aceasta etapa poate dura chiar 2-3 ani de la divortul parintilor, timp
in care copiii se vor acomoda cu vizitele parintelui, sarbatori petrecute intr-o parte
sau alta, noi prieteni etc.
Cum poti sa-l ajuti pe copil in aceasta etapa: discuta despre emotiile pe care le
traieste si preocuparile sale si ajuta-l sa se organizeze si sa se adapteze la
schimbarile pe care le presupun vizitele la celalalt parinte sau mutarea intr-o noua
locuinta.
Etapa de echilibru cand viata revine la normal, in unele cazuri ea dureaza pana la
5 ani de la finalizarea divortului. Familia este deja obisnuita cu modificarile care
au avut loc in timpul divortului, iar noi vieti au fost construite.
Cum poti sa-l ajuti pe copil in aceasta etapa: manifesta intelegere fata de
partener, incearca sa comunici cat mai bine cu el pentru a-l ajuta pe copilul tau sa
se bucure de prezenta ambilor parinti si asigura-l pe copil de iubire si sprijin
neconditionat.
Cum reactioneaza copiii la divortul parintilor in functie de varsta?
In primul an de viata, deoarece copilul inca nu poate intelege ce se intampla, un
divort intre parinti nu va trezi reactii foarte intense. Apar cateva reactii specifice
 separarii, bebelusul putand deveni mai agitat, deoarece preia cu usurinta starea
parintilor.

La varsta prescolara, copii si-au format deja relatii de incredere si de apropiere cu

parintii. Separarea acestora poate duce la aparitia unor comportamente specifice
unei varste mai mici decat a copilului (de exemplu, desi stie sa mearga, copilul
incepe sa se mearga de-a busilea).

In jurul varstei de 3- 4 ani, divortul incepe sa ii afecteze pe copii. Copiii vor

intreba mereu de parintele plecat, se simt tristi si isi exprima prin cuvinte si
comportamenteemotiile care ii incearca. Pot aparea probleme la gradinita, copilul
refuzand sa se desparta de parinte dimineata sau devenind mai retras si mai timid
decat in mod obisnuit in relatie cu alti copii.

In perioada scolara mica, divortul este inteles ca o schimbare care are loc la
nivelul intregii familii. Copiii se pot simti vinovati pentru despartirea parintilor sau
pot deveni agresivi fata de unul dintre parinti. Pot aparea cosmaruri, iar la varste
mai mici, copiii pot crea povesti in care parintii lor se impaca.

In perioada gimnaziala, copiii, desi pot sa inteleaga motivele pentru care parintii
s-au separat, le este greu sa accepte ca iubirea dintre parintii lor s-a terminat si pot
aparea reactii de razvratire si furie fata de parintele care a luat decizia de a divorta.

In perioada adolescentei, reactiile pot fi diferite ca intensitate, dar nu vor lipsi.

Unii adolescenti pot da dovada de intelegere fata de decizia parintilor, dar acest
lucru nu inseamna ca nu sufera si ca nu sunt afectati de divort. Alti adolescenti pot
avea reactii intense, agresive si pot reprosa parintilor decizia de a divorta. Sunt
frecvente incercarile adolescentilor de a-i face pe parinti sa se simta vinovati
pentru alegerea de a se desparti.
De asemenea, adolescentii pot apela la comportamente de risc (consum de alcool,
de droguri, fumat sau acte de delincventa) si grupuri de prieteni cu efecte negative
pentru a face fata furiei, tristetii sau confuziei pe care le simt.

Ce poti sa faci ca parinte pentru a reduce din impactul divortului asupra

copilului tau?
Pastreaza rutinele cu care l-ai obisnuit pe copil. De exemplu, daca v-ati mutat intr-
o alta zona si obisnuiati sa iesiti la plimbare in fiecare sambata, cauta un loc
potrivit pentru aceasta activitate. Daca exista o activitate pe care copilul o realiza
doar cu celalalt parinte, gasiti impreuna o solutie pentru cei doi sa se bucure in
continuare de acest obicei.
 Ofera asigurari copilului cu privire la iubirea si sprijinul de care va beneficia in
continuare din partea ambilor parinti.
Mentine-ti rabdarea si incearca sa intelegi reactiile copilului. Daca simte nevoia sa
fie suparat sau furios pe unul din parinti sau pe intreaga situatie, intelege ca este
normal sa reactioneze in acest mod.
Planifica cu atentie timpul copilului in asa fel incat acesta sa poata beneficia in
continuare de interactiuni cu ambii parinti.
Asigura-te caa inteles ca divortul nu i se datoreaza lui.
Vorbeste deschis despre emotii si ganduri cu copilul tau.
Intelege ca problemele existente intre tine si partener nu sunt si ale copilului - evita
sa il pozitionezi impotriva celui care a plecat de acasa.
Cititi impreuna si vizionati filme despre divort pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga
care sunt motivele si cum se schimba viata tuturor celor implicati intr-un astfel de
proces.
Pe langa aceste aspecte discutate, e important sa acorzi atentie reactiilor copilului
tau referitoare la divort, iar in cazul in care consideri ca este adecvat, poti apela cu
incredere la ajutorul unui psiholog care sa faciliteze trecerea printr-un astfel de
moment, atat pentru tine, cat si pentru copilul tau.

Divortul si implicatiile sale psihologice

Sa fii parinte singur este o mare provocare. Trebuie sa ai curaj sa-ti asumi
responsabilitatea de a-ti creste copilul, de a-l inlocui pe cel care lipseste, de a fi
mama si tata in acelasi timp.
Sa fii parinte singur este o mare provocare. Trebuie sa ai curaj sa-ti asumi
responsabilitatea de a-ti creste copilul, de a-l inlocui pe cel care lipseste, de a fi
mama si tata in acelasi timp. In societatea actuala se vorbeste din ce in ce mai des
despre eliminarea diferentelor dintre feminin si masculin, insa este putin probabil
sa se poata inlatura diferentele dintre rolul matern si cel patern.

Uneori divortul poate constitui solutia cea mai buna, pentru ca neintelegerile dintre
parinti pot afecta in mod negativ dezvoltarea copilului si, din acest motiv, divortul
este singurul mod in care poti trai in armonie si liniste. Este preferabil ca un copil
sa creasca alaturi de un singur parinte, decat intr-o familie aparent unita si cuprinsa
mereu de certuri si dispute conjugale.

Barbatii divortati sau vaduvi sunt in mai mare masura dispusi sa-si transforme
"celibatul" intr-o recasatorire, dar recasatorirea femeii divortate ramane mai putin
frecventa decat cea a barbatilor. Femeile raman singure in numar mult mai mare si
in general pe perioade mai indelungate.

Parintii sunt pusi in situatia de a-si educa singuri copilul, dar de regula ei apeleaza
si la alte persoane din familie (bunici, alte rude), bone etc. Exista insa o diferenta
intre mamele singure si tatii singuri. Mamele singure tind sa nu apeleze la fel de
mult la alte persoane pentru ajutor, ajungand de aceea la suprasolicitare si tensiuni
interioare. In plus, ele tind sa preia si rolul tatalui. In cazul barbatilor se intampla
foarte rar sa poata prelua si rolul mamei.

In familiile in care exista un singur parinte au loc o serie de transformari in ceea ce

priveste regulile si modificarea granitelor. Mamele singure au uneori tendinta de a
deveni mai autoritare, mai rigide in aplicarea regulilor, incercand sa suplineasca
lipsa tatalui; tatii, dimpotriva, inclina sa devina mai delicati, mai afectuosi, dar si
mai restrictivi in unele cazuri (de exemplu, ora la care vin seara acasa fetele).
Granitele dintre parinte si copilul unic sau copilul cel mare tind sa devina difuze,
transformand relatia fie intr-una de prietenie exagerata, fie intr-una de parteneriat.

In ceea ce-i priveste pe tatii singuri, putem spune ca adesea acestia pastreaza o
distanta mai mare fata de proprii copii decat mamele singure, astfel incat granitele
dintre parinte si copil sunt mult mai clar conturate. Fiicele care raman cu tatal pot
ajunge "stapane si mame" ale casei, asumandu-si indatoriri cu mult peste
capacitatile unei tinere. Ele vor fi cele care ingrijesc fratii mai mici, fac curatenie,
mancare, ofera suport emotional.

Tatii au o interactiune mult diferita de cea a mamelor cu copiii mici. In general,

provoaca mult mai mult copiii, au un raport mai vesel, de aceia copiii prefera sa
parcurga impreuna cu tatii activitati de joc. Este o forma de atractie pozitiva pentru
copil, un exemplu diferit despre cum poate interactiona cu alte persoane.
In cazul mamelor singure, dificultatea cea mai des intalnita este cea de ordin
material. Incercand sa suplineasca veniturile care ar fi fost aduse de tata, mama
ajunge sa se suprasolicite si astfel nu mai poate acorda suportul emotional necesar
copilului. De asemenea, incercand sa detina macar intr-o anumita masura
autoritatea specifica tatalui, diminueaza gesturile de afectiune, privand astfel
copilul de caldura materna.

De multe ori se intampla ca tanarul sa isi piarda rolul de protejat si sa devina

partener, confident si chiar sustinator moral al parintelui. El este supus unei
maturizari pentru care nu este pregatit si care ii poate afecta serios dezvoltarea.

Ceea ce face un copil fericit si sanatos este hrana emotionala si siguranta pe care o
primeste. Atunci cand echilibrul emotional este asigurat, cand este iubit si valorizat
neconditionat, copilul se va dezvolta armonios.
SUSTINEREA EMOTIONALA A COPILULUI DIN PARINTI DIVORTATI
Cand ajungi in casnicie, intr-un punct limita si constientizezi ca nu te mai intelegi
cu omul de langa tine, singura solutie pentru a nu fi trist, pentru a nu imbatrani mai
repede, pentru a nu fi permanent nervos, este sa divortezi. Adultul echilibrat trece
relativ usor peste actul in sine al despartirii. Isi reproseaza cateva aspecte liniare ce
au depins de el in casnicie si incheie din punct de vedere emotional capitolul
casatorie.
Dar acum apare cazul particular, in care regasim urmatoarea
formula MAMA+TATA+COPIL=FAMILIE. In urma separarii aceasta formula
se transforma in:
MAMA+COPIL=FAMILIE respectiv TATA+COPIL=FAMILIE.
Permiteti-mi sa o citez pe colega mea Mediator Elena Vasile:
Autoritatea parinteasca, poate fi definita ca fiind un ansamblu de drepturi si
indatoriri care privesc cresterea si educatia minorului, dar si bunurile acestuia,
indatoriri care apartin in mod egal ambilor parinti.
Incepand cu anul 2011, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, in cazul
divortului parintilor, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti,
afara de cazul in care instanta decide altfel, aceasta fiind regula. Prin modificarea
acestor prevederi legale, legiuitorul a avut in vedere faptul ca pe intreg parcursul
casatoriei, sotii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca, iar
desfacerea casatoriei parintilor nu trebuie afecteze in niciun fel cresterea si
dezvoltarea minorului. Sintagma autoritate parinteasca este de multe ori
inlocuita cu expresia custodia comuna a minorului, expresie utilizata in alte
sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autoritatii parintesti
dup divort, insa a patruns si in exprimarea utilizata in Romania. In sprijinul
reglementarii privind exercitarea autoritatii parintesti, opereaza si un alt act
normativ, si anume Legea nr. 192/2006 privind medierea i organizarea
profesiei de mediator.Aceasta in mod special reglementeaza faptul ca printre alte
neintelegeri aparute intre soti, prin mediere acestia pot stabili modalitatea de
exercitare a drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia
parintilor la intretinerea copiilor, aceastea fiind elementele determinante ce
definesc interesului superior al minorului.

Cunoscand toate cele mai sus, trebuie sa intelegem urmatoarele aspecte:

1. Dupa divort copilul se schimba 100%. Avem aici exemplul identic emotional
al copilului ce este ras pe scalp de catre parinti, avand motivatia indesirii parului.
Stupid si barbar. Copilul supus unui astfel de traume, isi schimba comportamentul
la cateva ore dupa ce noua lui imagine sociala il urmareste. Asta simte si copilul cu
parinti divortati: stigmatizare! Copilul nu percepe stigmatizarea real ci el
constientizeaza lipsa unui pilon al echilibrului personal. In lipsa acestui echilibru,
copilul isi modifica comportamentul din X in Y. Putem da exemplul copilului vesel
ce se transforma in copil trist, copilul ce pana acum nu mintea, dupa divort simte
nevoia sa fie vazut(si nu neaparat pozitiv).
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. Pentru bine
superior al copilului, parintii biologici in primele 12 luni post divort, trebuie sa
petreaca impreuna tip de calitate cu minorul. Orice tip de manifestare agresiva,
este cu desavarsire interzisa.
2. Lipsa de implicare ce apare la copilul cu parinti divortati, este vizibila si
necombativa. Adevarul se situeaza undeva la jumatate. Copilul vrea sa fie vazut
de restul adultilor din jur, vrea atentie, stie cum sa o obtina dar i se pare prea greu
sa respecte reteta cunoscuta si prefera sa improvizez. Aici exista doua tipuri de
punere in practica a lipsei de implicare in orice. Prima forma: se implica
dezastruos, in asa fel incat sa nu mai fie a doua oara deranjat, dar o face
semiconstient. Nu ai cum sa-l acuzi ca o face din rautate, ci doar dintr-o dorinta
inconstienta de invizibilitate. A doua forma: nu se implica interior in nimic.
Rezolva taskurile primite fara coordonare emotionala. La intrebarea De ce ai facut
asa si nu ai facut altfel, subiectul da pasiv din umeri, coboara privirea dupa care isi
muta privirea pe langa interlocutor, cautand o fereastra sau un tablou, unde se
fixeaza.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Implicarea fortata,
la inceput, a minorului in sporturi de echipa. Inscrierea lui in programe educative
si sportive. Niciodata nu trimiti copilul in tabara sau la bunici, dupa ce tu
divortezi!
3. Ascultarea pasiva a discutiilor din jur, privitoare la unul dintre cei doi
parinti. In functie de mediul in care se afla, la mama acasa sau la tata acasa, in
prezenta unui membru secundar al familie(poate fi si prieten de familie), minorul
asista din invizibilitatea sa, la discutii ce antreneaza eruptii emotionale
devastatoare. Pilonii de sustinere emotionali, materni si paterni sunt distrusi rand
pe rand cand de mama, cand de tata. Furia acumulata de adulti in timpul si dupa
procesul de divort, rabufneste in discutiile particulare. Ascultate cu atentie, repet
CU ATENTIE de minor, ele determina modificari profunde de perceptie si
relationare, Avem exemplul nemediatizat al copilului care dupa ce a auzit despre
mama sa ca isi petrece noptiile cu un alt barbat decat tatal sau, a cautat sa atraga
inconstient atentia asupra sa, aruncandu-se in gol de la geamul imobilului. Tot aici
mai am exemplu fetei de 13 ani, care dupa ce a auzit ca tatal sau o batea pe mama
sa, numai dupa ce consumase cantitati importante de alcool, ramane insarcinata cu
colegul ei de banca.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat. NU VORBESTI
NICIODATA IN PREAJMA COPILULUI DESPRE CE CREZI TU DE FOSTUL
PARTENER DE VIATA. De ce? Datorita faptului ca fostul tau partener de viata,
este si parintele copilului tau!!!
4. Purtarea VORBEI. Incepem acest paragraf cu o intrebare: iti plac cadourile?
Da? Si copilului ii plac! Copii cu parinti divortati vor realiza orice task, implicati
mai mult sau mai putin emotional, pentru a primii cadouri. Cuvantul CADOU nu
are conotatii financiare pentru minor. Cadoul e cadou, chiar daca este o lanterna de
buzunar sau o bicicleta. In functie de starea minorului cand a primit cadoul, acesta
devine sau nu important, indiferent ce reprezinta sau cat costa. Pentru a castiga, pe
drept, cadouri, minorul poate inventa povesti emotionante in care mananca bataie
sau este pus la colt sau se ridica mana asupra lui, in fata unuia dintre parinti. Astfel
Mama, aude cum Tatal Biologic este o persoana identica emotional cu toate
crezurile ei(negative) personale. Ascultand discutiile din jur, minorul extrage
informatia replicand-o identinc intr-o poveste inventata. De ce? Ca sa castige,
muncind imaginativ, cadouri.
Solutie la acest tip de problema particulara, aplicabila imediat.Nu investi in
cadouri mari. Petreceti timpul cu copilul. Niciodata atunci cand stii ca petreceti
timpul cu copilul, pentru copil, sa nu fi trist. In acest fel copilul o sa-si cenzureze
purtarea vorbei. De ce? Fiindca nu o sa-i mai pese.
Psiholog Porea Elena
Susinerea emoional a copiilor dup divor
Divorul reprezint sfritul vieii de cuplu, consecin a conflictelor conjugale
repetate, datorate diferitelor motive: infidelitate, violen conjugal, gelozie sau
pur i simplu motivului ,,nu ne mai nelegem. Trauma divorului este pregnant
resimit de ambii soi, indiferent de motiv, acetia trecnd prin schimbarea
domiciliului, a rutinelor, mprirea bunurilor. i cum toate acestea se ntmpl n
instan, partenerii ajung i ntr-o lupt a orgoliilor, doar unul dintre ei ctignd
procesul. Deseori se ajunge la mrturii menite s discrediteze fostul partener,
pentru ca acesta s nu aib ctig de cauz. n asemenea mprejurri aprecierile,
calitile, care au adus soii mpreun devin cele mai mari defecte ale acestora.
n familiile cu copii, trauma divorului este diseminat din sistemul prinilor n
subsistemul copiilor. Prin divor, se destram cuplul, dar n ceea ce privete
familia, rolul prinilor rmne acelai. Dificultatea provine din nenelegerea
responsabilitilor ce le revin prinilor fa de copii n momentul separrii prin
divor. Prini n mijlocul conflictului dintre prini, ignorai acetia pe motiv c ,,ei
sunt prea mici s neleag, copiii trec prin multiple triri emoionale. De aceea,
susinerea lor de ctre persoane specializate este esenial pentru dezvoltarea lor
ulterioar. Unii specialiti compar trauma provocat de divor cu trauma
provocat de decesul unui printe. Pierderea este elementul comun al ambelor
evenimente traumatizante.
Uneori, n timpul divorului, copiii sunt dezorientai de toate certurile dintre
prini, netiind ce se va ntmpla cu ei n continuare. Sentimentul de nesiguran
se instaleaz din primul moment cand acetia aud cuvntul ,,divor, indiferent de
vrst. De aceea este esenial informarea copiilor de ctre prini c au luat
decizia s divoreze. Anunul s se fac de ambii prini odat i acetia s
motiveze separarea. Copii au capacitatea s neleag motivul adevrat pentru care
mama i tata nu mai pot sta mpreun. Astfel, ei nu se vor nvinui(,,dac eram
asculttor, nu se certau i erau mpreun!) i nu vor coaliza cu niciunul din prini
(,,tata este vinovat pentru c nu a venit acas la timp!). Atunci cnd prinii
anun vestea separrii, acetia trebuie s-i asigure pe copii de dragostea lor i s le
aduc argumente clare despre respectarea responsabilitilor fa de ei: ,,Chiar dac
am decis s ne desprim, iubirea noastr pentru voi este aceeai i v vom crete
n continuare mpreun! Voi suntei cel mai minunat rezultat al csniciei noastre!
Acestea fiind spuse, copiii vor participa mpreun cu prinii la organizarea vieii
n noile condiii. Rutinele se schimb prin plecarea unuia dintre prini. Cel care
pleac nu-i mai exercit rolul n familie i cellalt printe i preia rolul,
mpovrndu-se. Uneori rolul este preluat de un frate/sor mai mare,
parenterizndu-l.
Cnd mama nu a lucrat pe perioada cstoriei i tata a fost cel care a adus bani n
cas, dup divor, aceasta trebuie s-i ia un serviciu pentru a ntreine familia.
Astfel copiii devin mai autonomi. Lipsa resurselor materiale, pot pune sub
semnul ntrebrii visele copiilor legate de viitorul lor profesional. n familiile cu
nivel de trai sczut, deseori copiii prsesc coala i devin ntreintori.
Prinii trebuie s asigure resursele materiale i afective ale copiilor dup divor i
s le aduc la cunotin acestora, asigurndu-i c vor fi sprijinii necondiionat.
Astfel anxietatea legat de viitor se va reduce foarte mult.
Suferina cea mai mare este provocat de separarea frailor. Biatul merge cu tata,
iar fata cu mama. Separare este trit ca un doliu, un dublu doliu(tata i
fratele/mama i sora). n acest caz este necesar susinerea emoional a copilului
n funcie de etapa de travaliu al doliului. Copiii sunt extrem de vulnerabili la
depresie n aceast perioad. Ei sufer pierderi i pe plan social, prin schimbarea
locuinei i a colii. Asocierea mai multor schimbri pot avea urmri devastatoare.
La un moment dat fotii soi i constituie o nou familie i copiii sunt n situaia
de a accepta o nou persoan de referin n viaa lor. ,,Soul mamei sau ,,soia
tatlui, devin modele pentru copii, dac acetia sunt acceptai sau pot deveni cei
mai mari dumani, dac simt c le este ameninat iubirea. Familia nou constituit
poate fi format i din noi membri, copii din alt cstorie, care sunt educai dup
alte principii, cu alte valori. O relaie deschis de comunicare, uureaz acceptarea
noii relaii, prin manifestarea deschis a iubirii i asigurarea stabilitii.
De cele mai multe ori dup divor, n momentele cnd sunt furioi, fotii soi nu
ezit s-i aduc injurii unul altuia, n faa copiilor. Copiii sunt, fr voia lor,
judectorii propriilor prini. Relaia cu cellalt printe este grav avariat, mai ales
cand i ali membri ai familiei susin vinovia. Copilul devine nesigur pe propriile
sentimente. El i iubete printele dar i este interzis iubirea i de aceea se simte
vinovat pentru ceea ce simte.
A asculta copilul, a-i da posibilitatea s-i exprime liber sentimentele de iubire i
temerile, furiile sunt eseniale pentru echilibrul su emoional.
n grupul de prieteni, la coal, deseori copiii sunt etichetai, mai ales cnd, dup
seria problemelor create de noua situaie familial, scade situaia la nvtur.
Pentru ca nu-i exteriorizeaz tririle, copii manifest tulburri
comportamentale, n grupul de prieteni sau n timpul orelor de curs. Abia n
aceast situaie ajung la psiholog unde pot s se exprime ntr-un mediu securizant.
Esenial n timpul terapiei este acceptarea necondiionat a copilului i crearea
oportunitii de deschidere, mai ales c n unele familii regula spune c nu trebuie
s vorbeasc cu strinii despre problemele personale.
n concluzie consider c indiferent din ce motiv divorul se produce, prinii
trebuie s nu neglijeze implicarea copiilor n procesul de separare, respectarea
dreptului acestuia de a avea o prere i de a se exprima. De asemenea este
indicat s cear ajutorul psihologului n timpul anunrii hotrrii de a
divora dar i pe tot parcursul procesului ce mparte responsabilitile
parentale, astfel nct copiii s fie corect informai. Exprimarea iubirii
necondiionate, petrecerea timpului eficient cu copilul, chiar i n caz de separare,
uureaz mult acceptarea noi situaii i dezvoltare unor copii sntoi emoional.
Psiholog Canea Madalina Manuela
Intrebarile parintilor referitoare la sustinerea emotionala a copilului lor sunt
justificate , deoarece in acesta perioada copii sunt afectati de divortul parintilor.
Este importanta varsta copiilor in momentul divortului parintilor precum si
atasamentul copilului fata de parintele care nu va mai fi alaturi de el zi de zi,
deoarece acestia resimt diferit acest fapt.
Ceea ce simte un copil in aceste momente:
-se simte abandonat;
-furios;
-trist;
-rusinat fata de cei din jurul lui;
-de ce tocmai mie ?
-ar vrea sa schimbe lucrurile;
-el ar vrea sa aiba bagheta magica sa isi aduca parintii impreuna;
Ambii parinti au rolurile lor in sustinerea emotionala a copilului. Acestia pot
apela la diferite metode :
-spuneti cat mai des te iubesc, astfel il asigurati ca dragostea voastra este la fel ca
inainte, ca tineti la el indiferent de situatie;
-manifestati-va afectiunea si prin imbratisari;
-discutati neantelegerile , este important deoarece multi copii cred ca este vina lor
in divortul parintilor;
-parintii ar fi bine sa ramana prezenti in viata copilului , sa participle la serbarile
scolare ale acestuia, la concursuri, aniversari , atunci cand copilul are nevoie si de
sustinerea morala si fizica din partea lor;
-despartirea parintilor in mod amiabil il poate ajuta pe copil sa nu resimta situatia
atat de tensionata si conflictuala;
-petrecerea unui timp de calitate cu copilul , detensioneaza atmosfera;
-mesajul parintilor catre copii este bine sa cuprinda aspect care sa ii confere
reafirmarea increderii , sigurantei , afectiunii din partea lor;
Ce ar trebui sa nu faca parintii in acesta situatie:
-nu va certati in fata lui , sa ii spuneti ca seamana atunci cand greseste cu
fosta/fostul;
-evitati sa puneti copilul in mijlocul conflictului, sa il faceti sa aleaga pe unul
dintre voi;
-nu il folositi ca si purtator de cuvant intre parinti, bunici;
Subiecte care ar putea fi atinse de catre parinti in discutia cu copilul:
-este cineva suparat pe el?
-unde urmeaza sa stea copilul;
-cu cine va sta ;
-fratii lui cu cine stau?
-jucariile, lucrurile lui pleaca?
-camera mea unde este?
Un aspect important al relatiei parinte-copil este sinceritata respectul-increderea.
Andreea Dumitrache psiholog clinician practicant in supervizare
Divortul parintilor reprezinta o criza care il pune pe copil in situatia de a se
confrunta cu dificultati pe mai multe planuri: social, emotional, educational, dar
si financiar. Pentru a le putea oferi sustinere emotionala copiilor, trebuie mai intai
sa intelegem dinamica acestei crize familiale, ce se intampla in sufletul unui copil
si ce rol au parintii in gestioarea situatiei.
Efectele divortului asupra copilului pot fi impartite in 3 categorii: pe termen scurt,
mediu si lung:
-efecte pe termen scurt: tulburari de comportament, probleme educationale si
relationale. Apare externalizarea afectelor la baieti si internalizarea acestora in
cazul fetelor;
-efecte pe termen mediu: scaderea performantelor scolare (se contureaza riscul
abandonului scolar), afectarea stimei de sine, dificultati in relatia copil-parinte;
-efecte pe termen lung: dificultati de adaptare, probleme in relatia de cuplu
(intrucat relatia parintilor trebuie sa reprezinte un model de cuplu), nivel socio-
economic scazut.
Atunci cand are loc o separare in drept a parintilor, acestia pot decide de comun
acord aspecte legate de custodia minorului si anume: domiciliul stabil al copilului,
program de vizita, pensie alimentara etc. Exista multe cazuri in care fostii soti nu
reusesc sa ajunga la un comun acord, fiind nevoiti sa deschida in instanta proces
pentru incredintarea minorului.
Daca parintii coopereaza si nu exista discrepante mari intre stilurile parentale,
copilul se poate adapta mai usor la schimbare. In caz contrar, se poate dezvolta
sindromul alienarii parentale. Acesta reprezinta activitatea de denigrare sistematica
a unui parinte de catre celalalt parinte, avand ca scop final alienarea copilului de
respectivul parinte. Concret, alienarea inseamna faptul ca prin anumite actiuni si
utilizarea limbajului verbal sau non-verbal un copil este abuzat emotional,
indoctrinat, pentru a-l determina sa isi perceapa celalalt parinte drept o persoana
ostila. De asemenea, in multe situatii de divort, copiii stiu mai multe decat ar trebui
si sunt utilizati pe postul de pion in jocul de putere al parintilor.
Interventia psihologului presupune:
-ascultare activa, reformulare (sunt furios pe tatal meu pentru ca ne-a parasit),
parafrazare etc;
-validarea si normalizarea trairilor exprimare de copil (este normal sa simti aceste
lucruri);
-tehnici de relaxare, sau interventii paradoxale;
-jocuri in cadrul grupului;
-jurnalul ghidat copilul scrie ceea ce simte, apoi analizeaza impreuna cu
consilierul sentimentele negative;
-insusirea unor tehnici de mediere a conflictelor intrafamiliale in ceea ce priveste
relatiile intre frati;
-imagerie ghidata in ceea ce priveste performantele scolare ale copilului ce
manifesta dezinteres fata de mediul academic, ca urmare a divortului
parintilor(unde te vezi profesional peste 10 ani?);
-analiza avantajelor si dezavantajelor neimplicarii in activitati scolare;
Adeseori, inainte de separarea fizica, apare divortul emotional al partenerilor. In
unele cazuri separarea poate fi un lucru benefic in comparatie cu pastrarea relatiei
de dragul copiilor, intrucat un adult nefericit va avea un copil nefericit.
Rolul parintilor:
-de a le transmite copiilor urmatorul mesaj: ca parerea lor este importanta pentru
parinti, insa decizia finala va fi luata de acestia din urma;
-de a-i face pe copii sa inteleaga faptul ca separarea parintilor nu are legatura cu ei,
intrucat situatiile de divort pot trezi sentimente de vinovatie, rusine, inadecvare in
sufletul copiilor;
-de a nu-i impovara cu informatii pe care nu este necesar sa le detina si de a nu-i
folosi, adeseori involuntar, in strategii de manipulare a partenerului. A tine partea
unuia dintre parinti reprezinta o provocare mult prea grea pentru un copil, iar
probleme cuplului trebuie gestionatein cuplu;
-de a le explica copiilor ce schimbri urmeaza sa intervina in viata lor (stabilirea
domiciliului, program de vizita etc.);
-de a pastra activitatile de rutina, care ofera copilului sentimentul de siguranta si
stabilitate.
In unele cazuri, copilul este supraresponsabilizat si incearca sa preia atributiile
parintelui care lipseste, insa problemele adultilor trebuie gestionate de acestia, iar
copilul orientat catre preocuparile adecvate varstei sale.
Indiferent de motivele pentru care se ajunge la separare in cadrul unui cuplu,
adultii trebuie sa fie atenti la schimbarile care au loc in comportamentul copiilor si
sa le ofere sustinere emotionala atat inainte, cat si in timpul si dupa finalizarea
divortului.
Psiholog Daniela Ghegoiu
Copiii ai cror prini au divorat prezint mai multe probleme de sntate, mai
multe dezechilibre emoionale i comportamentale, dect copiii care cresc alturi
de ambii prini.
Efectele divorului se resimt nu doar pe termen scurt i mediu, ci i pe termen lung.
Cnd ajung la vrstele adulte, acetia ating un nivel educaional mai sczut, se simt
mai puin ataai de prinii lor, declar c au probleme n propriul mariaj i sunt
mai puin satisfcui de propria via.
Sunt mai frecvent marcai de suferin psihologic (tristee, regret, prezint chiar i
tulburri de personalitate).
Chiar dac, problemele i dezechilibrele emoionale nu sunt produse de divorul ca
atare, ci de ansamblul de factori i condiii, n care se reconstruiete noua
configuraie familial.
Atitudinile i comportamentele de fiecare zi ale prinilor care divoreaz l expun
pe copilul vostru la riscuri mai mari dac :
-Nivelul veniturilor familiei scade semnificativ.
-Printele cu care locuiete nu i rezolv propriile suferine: sentiment de eec
personal, stim de sine sczut, ncredere n sine sczut, tristee persistent,
iritabilitate, depresie.
-Printele cu care locuiete copilul nu are responsabilitatea necesar, pentru a-i
asuma rolul de printe n noile condiii.
-Unul dintre prini, sau amndoi, i exprim n faa copilului resentimentele i
atitudinea conflictual; n acest caz, copilul se poate simi vinovat i de aici, se pot
declana stri depresive ale copilului.
Este recomandat, interventia unui consilier sau psihoterapeut.
-Printele cu care locuiete copilul nu i permite s aib relaii de comunicare i de
a petrece timpul cu cellalt printe; E foarte important, pentru orice copil s
pstreze o relaie consistent cu ambii prini i ndeosebi cu printele de sex opus
de care e ataat. Dac nu se ine cont de acest aspect, copilul poate dezvolta reacii
de dependen fa de printele, cruia i simte lipsa i din nou, avem un motiv de a
se declana reacii depresive la copil.
Din experiena acumulat, am avut la edinele de psihoterapie, copii cu
simptomatologie de depresie, declanate fiind de separarea prinilor, starea
tensionat, conflictual din familie, frustrri acumulate i neexteriorizate prin
comunicare( prinii erau mult prea ocupai, ca s-i observe copilul).
Il punei pe copil n faa unor schimbri: Sunt situaii n care, schimbai repetat
condiiile de locuit, cartierul i coala (prietenii), stilul de via.
Factorii care agraveaz cu certitudine consecinele divorului asupra copiilor sunt :
-Disputele conjugale care l preced, atunci cnd copiii sunt folosii de prini drept
confesori, judectori ai celuilalt, martori, complici, un aliat pentru descrcarea
frustrrilor i furiei unui printe fa de cellalt.
-Tranziiile succesive pe care este obligat s le parcurg: schimbarea locuinei,
colii, prietenilor, stilului de via, acomodarea cu noii parteneri ai prinilor i cu
fraii vitregi
-Preadolescenii pot fi, dezechilibrai mai puternic de un divor, dar nu divorul n
sine este cauza, ci ntlnirea ntre schimbrile bio-psiho-sociale specifice vrstei i
contextul separrii prinilor.
Recomandri pentru prinii care divoreaz:
-St n puterea prinilor, s diminueze sau s agraveze consecinele negative ale
divorului, n funcie de modul n care aleg s se despart.
-Dac te gndeti la divor, alege o cale ct mai non-conflictual de separare
-Gndete relaia ta cu partenerul i separ rolurile de so / soie de rolurile de
printe (tat / mam); chiar dac nu mai putei funciona ca un cuplu marital, putei
cu nelepciune funciona ca un cuplu parental!
-Alege o strategie n negocieri i i vei proteja copilul de un stres periculos.
-Comunic cu partenerul / partenera i gsii acele aranjamente familiale, care aduc
cele mai puine schimbri n viaa copiilor i care ajut la a le ntreine o imagine
pozitiv a ambilor prini.
-Caut suport printre rude i prieteni. Un alt adult responsabil poate oferi echilibrul
emoional al copilului, crendu-i starea de ncredere.
Foarte important !
Soluia cea mai bun este s nu atepi ca problemele s apar i s se agraveze.
Poi apela la un consilier sau psihoterapeut. Imaginea ta public i imaginea de sine
se pot mbunti.
Poti dobndi o ncredere mai mare n tine, o stim de sine mai bun, un control mai
bun al propriilor emoii.
Unul dintre cele mai dificile aspecte ale divorului este acela c viaa se schimb.
Indiferent de ce gndeti despre divor, indiferent de ce simi, de situaia n care te
afli, viaa se schimb pentru tine i copilul tu.
Rolul de printe nu i pierde valoarea, dizolvarea cuplului nu nseamn dizolvarea
familiei.
A fi parinte singur cu asumare i cu efort suplimentar, poi s-i asiguri copilului tu
echilibrul emoional i o bun dezvoltare. Indiferent care este cauza, pentru care
printele i crete singur copilul, este marcat de aceleai probleme: lipsa de suport,
suprasolicitare emoionala i fizic, temerea c nu-i ofer copilului tot ce are
nevoie, iar cteodat situaii financiare dificile.
Cnd un adult este constant stresat, copilul va simi i va prelua toate sentimentele
printelui.
Copiii care trec prin divorul prinilor, au un risc mai mare de a dezvolta probleme
de comportament sau de a avea abiliti sociale sczute, datorit stresului i
traumei create n urma separrii prinilor. Dac prinii reuesc s aib un divor
amiabil i s rmn o echipa pentru a susine interesele copiilor, atunci riscul se
micoreaz.
Fiecare copil are nevoie s se simt n siguran, alturi de un printe afectuos,
puternic i echilibrat emoional.
Divorul este un moment dificil pentru ntreaga familie, nu doar pentru prini.
Viaa tuturor va fi afectat mai mult sau mai puin. Totul nseamn o serie de
evenimente i de schimbri, fa de care, copiii pot reaciona n mod diferit.
Cum poi s-l ajui pe copil :
Ofer-i rspunsuri la ntrebrile sale, fii dispus s comunici despre acest subiect i
asigur-l c ambii prini i vor binele i i vor rmne alturi, chiar dac nu vor
mai forma un cuplu.
Discut despre emoiile pe care le triete i preocuprile sale i ajut-l s se
organizeze i s se adapteze la schimbrile pe care le presupun vizitele la cellalt
printe sau mutarea ntr-o nou locuint.
Manifest nelegere fa de partener, ncearc s comunici ct mai bine cu el,
pentru a-l ajuta pe copilul tu s se bucure de prezena ambilor prini i asigur-l
pe copil de iubire i sprijin necondiionat.
Cum reacioneaz copiii la divorul prinilor:
n perioada colar mic, divorul este neles ca o schimbare, care are loc la
nivelul ntregii familii. Copiii se pot simi vinovai pentru desprirea prinilor sau
pot deveni agresivi fa de unul dintre prini.
n perioada gimnazial, copiii, dei pot s neleag motivele pentru care prinii s-
au separat, le este greu s accepte c iubirea dintre prinii lor s-a terminat i pot
aprea reacii de revolt i furie fa de printele, care a luat decizia de a divora.
n perioada adolescenei, reaciile pot fi diferite ca intensitate, dar nu vor lipsi. Unii
adolesceni pot da dovad de nelegere, fa de decizia prinilor, dar acest lucru
nu nseamn c nu sufer i c nu sunt afectai de divor. Ali adolesceni pot avea
reacii intense, agresive i pot reproa prinilor decizia de a divora. Sunt frecvente
ncercrile adolescenilor de a-i face pe prini s se simt vinovai pentru alegerea
de a se despri.
De asemenea, adolescenii pot apela la comportamente de risc (consum de alcool,
de droguri, fumat sau acte de delincven) i grupuri de prieteni cu efecte negative
pentru a face fa furiei, tristeii sau confuziei pe care le simt.
Ce poi s faci ca printe, pentru a reduce din impactul divorului asupra
copilului tu?
Pstreaz rutinele cu care l-ai obinuit pe copil.
Dac exist o activitate, care copilul o realiza doar cu celallt printe, gsii
mpreun o soluie pentru ca, cei doi s se bucure n continuare de acest obicei.
Ofer asigurri copilului cu privire la iubirea i sprijinul de care va beneficia n
continuare, din partea ambilor prini.
Menine-i rbdarea i ncearc s ntelegi reaciile copilului. Dac simte nevoia s
fie suprat sau furios pe unul din prini sau pe ntreaga situaie, ntelege c este
normal s reacioneze n acest mod.
Planific cu atenie timpul copilului, n aa fel nct acesta s poat beneficia n
continuare de interaciuni cu ambii prini.
Asigur-te c a neles c divorul nu i se datoreaz lui.
Citii mpreun i vizionai filme despre divor pentru a-l ajuta pe copil s nteleag
care sunt motivele i cum se schimb viaa tuturor celor implicai ntr-un astfel de
proces.
Comportamentul copilului dup divor
Fie c are un comportament agresiv, fie c se retrage n camera lui n tcere, este
un semn clar c are nevoie de sprijinul tu. Cel mai important este s l reasiguri,
c nu a contribuit cu nimic la desprire, orict de greu ar fi s i asumi chiar tu
vina pentru cele ntmplate.
Comunicarea cu copilul dup divor
Cei mai muli copii, care se confrunt cu divorul prinilor au tendina s i asume
o fals vin n raport cu nenelegerile dintre prini. Totul se nate din
sentimentele copilului de abandon, care se transform n revolta i furie, iar n
spatele acestor comportamente se gsesc tristeea, confuzia, dezechilibrele
emoionale.
Ofer-i afeciune copilului tu, care are nevoie s tie c dragostea voastr pentru
el nu s-a schimbat, astfel nct s simt, c nu este cel responsabil pentru
desprire.
Spune-i te iubesc ct mai des i nu l neglija.
Explic-i schimbrile:i pregtete-l pentru schimbrile care urmeaz, punctnd n
mod clar ce va fi diferit i ce va rmne la fel.
F-l s se simt n siguran i optimist pentru viitor.

Copiii si divortul: doua case, doua

educatii

Atitudine prea laxa la tata, rigiditate la mama In

urma unei despartiri, principiile educative se
regasesc adesea in centrul conflictului. In ciuda
divergentelor de valori si a lipsei de iubire din sanul
cuplului, important este sa se pastreze legatura
parentala, iar copiii sa fie protejati de razboiul
dintre fosti. Un divort, e clar, separa sotii. Nu si parintii. In teorie cel putin.

Practica insa ne arata ca, adesea, acordul educativ care ar trebui sa primeze in fata
divortului se dizolva. Diferentele dintre punctele de vedere, valori si principii devin, in
acest caz, tot atatea surse de conflict, fiind alimentate de ranchiuna sau rivalitate.

Este cert ca, in mod ideal, educatia copiilor este o munca de echipa a parintilor. In
general, noi suntem rodul educatiei adultilor cu care am interactionat de-a lungul vietii
noastre, de la parinti si pana la vecini. Este o realitate faptul ca, de cele mai multe ori,
atunci cand parintii divorteaza, cel caruia ii este
incredintat copilul se ocupa mai mult de educatia lui. Acest lucru se intampla si pentru
ca, de obicei, mama, primind custodia, se considera cea mai potrivita pentru aceasta
misiune.

Deseori, tatii se retrag, partial sau total, justificandu-se prin motive care nu au
nimic de-a face cu copilul. Cele mai frecvente pretexte sunt legate de lipsa de timp
(muncesc mult), dar, din pacate, aceste atitudini sunt determinate de fapt, de cele
mai multe ori, de calitatea proasta a relatiei dintre cei doi parinti, ne explica
psihoterapeutul Cristina Flp, Clinica Pragul alb. Confruntati in mod brutal cu
realitatea despartirii, uneori prinsi in mijlocul disputelor acestor adulti ce-si continua
razboiul, copiii sunt si mai afectati de cele doua moduri opuse de educatie.

Diferente inevitabile
Pentru ca ceea ce pleaca de la noi spre copil sa fie perceput corect, inteles si
integrat corespunzator, este important sa avem o relatie armonioasa cu el. Daca vrem
sa educam, este de asemenea important sa intelegem cine si cum este copilul,
adica sa-l cunoastem, iar pentru a-l cunoaste este necesar sa ii alocam timp, si nu
oricum, ci timp de calitate.

Doar asa ii putem face educatie, dupa ce il cunoastem, stim ce nevoi are, cei place si
ce nu-i place, ce interese are, la ce viseaza, ce-si doreste, completeaza
psihoterapeutul. Iata principiile de baza. Insa, in realitate, exista anumite puncte foarte
precise sau moduri de a actiona care determina aparitia divergentelor.

Unul ii reproseaza celuilalt faptul ca cel mic merge prea tarziu la culcare, teme care n-
au fost controlate, permisuni de a iesi in oras generos acordate. Sau opusul, o atitudine
prea protectoare sau prea manipulatoare sunt, fara indoiala, cele mai frecvente acuzatii.

Iar Cristina Flp le explica: Atitudinea prea laxa poate aparea datorita unui
sentiment de vinovatie nevoia de supracompensare sau datorita timpului si interesului
scazut alocate copilul, din diferite motive. Pe de alta parte, atitudinea rigida poate fi
determinata de o stare tensionata a parintelui. Se teme sa nu greseasca si in privinta
copilului, dupa ce a ratat casnicia sau a acumulat multe frustrari, iar relatia cu copilul
este cea mai la indemana pentru a se descarca.
Fiecare este convins ca are dreptate si, in mod curios, nu este fals, intrucat, intr-un
cuplu, exista mereu un parinte emancipat si unul protector, iar copilul beneficiaza de
echilibru. Pastrarea acestei linii dupa divort este un lucru bun.

Daca din diferentele educative copilul incearca sa traga foloase, de genul dar la
tata ( sau la mama ) am voie sa , nu este cazul sa te pierzi in lungi explicatii
sau justificari. Este suficient sa-i raspunzi: La tatal tau, ai voie sa faci asta, aici nu ai
voie! . Important este sa inteleaga un cadru gandit si stabilit pentru el in fiecare camin.
Asta il linisteste si il formeaza.

Din acel moment in care nu mai exista excese, nici dintr-o parte, nici din cealalta, copilul
nu mai este afectat si putin mai conteaza daca un cadru familial este prea slab intr-un
caz si prea inchis in celalalt. Sa incerci sa te intelegi in privinta aspectelor educative
importante si nu asupra detaliilor este ceea ce se recomanda cuplurilor separate.

De dragul copilului
Sotii continua sa-si regleze conturile asa-zis de dragul copiilor. Iar suferinta variaza,
de la doua case, doua lumi diferite, pana la culpabilizarea pentru divortul
parintilor. Cel mai important pentru copil este sa stie, spunandu-i-se cat se poate de
clar, ca el nu are nimic de-a face cu divortul si ca aceasta despartire nu modifica
sentimentele parintilor fata de el.

In ceea ce priveste cauzele divortului, este bine sa i se explice pe intelesul lui,

adecvat varstei, fara sa fie mintit. In felul acesta, mai tarziu, la adolescenta cel mai
probabil, i se va putea completa imaginea de ansamblu, recomanda psihoterapeutul
Cristina Flp.

Iar semnele prin care copilul va indica suferinta nu sunt foarte greu de identificat. El nu
va pune concret in cuvinte ceea ce simte, ci se va exprima printr-un
comportament derutant pentru parinti: stari de apatie, iritabilitate si nervozitate,
tulburari de somn (insomnii, somn neproductiv, pavor nocturn la copilul mic), plans facil,
enurezis la copilul mic, tulburari digestive cu sau fara scaderi in greutate (dureri
gastrice, scaderea apetitului, constipatie sau diaree-fara cauze alimentare), tulburari de
concentrare a atentiei, iar in situatii mai grave tulburari de comportament si
absenteism scolar, completeaza aceasta. Ce ramane de facut? Comunicarea si
dialogul sunt cheia, fara teama de a apela la un specialist in cazurile foarte dificile.

E amuzant sa ai doua case Elena 11 ani

Parintii mei sunt divortati de mult timp, iar acum amandoi s-au casatorit cu
altcineva. Eu stau cu mama dar merg in vacante si cu tata si cu sotia lui sau stau
in unele weekend-uri la ei. Este foarte amuzant sa ai doua case, pentru ca in
fiecare am camera mea si multe jucarii. Iar cand merg la tata sunt rasfatata mult si
ma inteleg foarte bine si cu sotia lui. Mama e mai severa si uneori ma pedepseste
iar atunci imi vine sa plec la tata, dar nu pot. Insa il sun, pe el sau pe bunica. Asta
daca am voie la telefon. Am multi prieteni care au parintii divortati, si multi
prieteni care au parintii impreuna. Dar pe mine nu ma deranjeaza situatia mea
pentru ca asa a fost dintotdeauna si ma iubesc amandoi.

Parinte, inainte de toate

Specialistii in copilarie sunt cu totii de acord in privinta unui aspect: singurele diferente
educative care perturba in profunzime echilibrul copilului sunt acelea care isi au
originea in respingerea celuilalt parinte. Este vorba de cazul in care cuplul parental
dispare odata cu cuplul conjugal, iar reglarile de conturi si rivalitatile primeaza asupra
proiectului educativ.

Coparentalitatea inseamna sa faci sa supravietuiasca cuplul mama-tata in mintea

si inima copilului. Daca acest cuplu ramane viu, fie el si in conflict, copilul va face
diferenta intre cele doua cupluri. Dar sa ramai parinte in ciuda a tot ce s-a intamplat,
impune pastrarea unui grad minim de conversatie.

Or, specialistii de familie constata ca, cel mai adesea, copilul este insarcinat cu
pastrarea legaturii. Un rol ale carui consecinte nu sunt mereu evaluate de parinti.
Copilul mesager se crede responsabil de cuvantul pe care il poarta, rareori fiind un
compliment sau un salut amical.

El se simte responsabil de furia, tristetea sau enervarea provocataeprin transmiterea

mesajelor si, cu timpul, va ajunge sa creada ca orice cuvant spus de el este potential
periculos. Sau va erotiza aceasta functie de intermediar, care ii va permite sa-si
imagineze ca ia locul tatalui sau al mamei, ceea ce este la fel de daunator pentru el.

O alta capcana este cand parintele transforma copilul in mod inconstient in

partener sau confident, lucru extrem de nefavorabil dupa cum ne explice Cristina
Flp: Corect si sanatos este sa nu amestecam rolurile. Un copil nu trebuie sa fie
confident si nici partener al vreunuia dintre parinti, nici cand acestia sunt impreuna, nici
cand sunt divortati. Pentru acest tip de relatii exista prietenii. Indiferent cat de matur
este un copil, rolurile mama-copil, tata-copil trebuie pastrate nealterate si nepoluate de
alte roluri sociale.

Daca incercam totusi sa fim realisti este greu sa il intalnesti pe celalalt daca despartirea
a fost foarte dureroasa pentru amandoi. Pentru ca parintii sa se poata intelege in
continuare, trebuie respectat ritmul si munca de doliu a fiecaruia, fara a uita
totusi ca a-l informa pe celalalt parinte despre tot ceea ce priveste viata copilului
este o obligatie si nu o favoare!

Esentialul este ca, dincolo de divergentele care ii separa, copilul sa simta ca tatal si
mama lui pastreaza un proiect comun: sa-i asigure cel mai bun prezent si cel mai bun
viitor posibil. Cand aceasta certitudine vitala ramane inradacinata in copil, atunci parintii
isi pot spune ca si-au indeplinit misiunea bine.
Un mod de legatura

Iata un nou gen de agenda, destinata sa faciliteze dialogul dintre parintii divortati.
Divortul parintilor nu usureaza nicicum viata copiilor, mai ales atunci cand
custodia alternata se amesteca. Pentru a-i ajuta pe toti in a avea o organizare mai
clara a cotidianului lor, o mama divortata a imaginat un carnet de legatura ce
trebuie completat pe rand de fiecare parinte.

Un astfel de insotitor , ce-l va urmari pe copil de la o familie la cealalta, va fi o

agenda cu saptamanile la tata, cele la mama, detalierea organizarii weekend-
urilor, a vacantelor etc. Care reia toate informatiile practice din viata copilului:
coordonatele parintilor, ale scolii, timpului liber, istoricul medical

Familiile pot sa-si creeze propriul carnet, adaptat, caci ii va permite copilului sa
aiba mai putine informatii in minte si sa-l linisteasca in privinta structurii vietii lui.
Acest carnet este o idee buna mai ales atunci cand cuplul parental se intelege
bine.

In caz contrar, el risca sa devina un pretext in plus pentru reglarea conturilor,

fiind utilizat pentru a-l supraveghea sau a-l infantiliza pe celalalt parinte.
Principalul obstacol ce trebuie evitat este sa faci sa cada in responsabilitatea
copilului acest nou obiect.

Nu trebuie certat daca il uita la tata sau la mama, daca paginile nu au fost
completate. Parintilor le revine sarcina de a verifica daca se afla in ghiozdan, cel
putin pana in clasa a patra. Dupa varsta de 10 ani, copilul este destul de
organizat, astfel incat sa stie singur cine vine sa-l ia de la judo sau la care parinte
isi va petrece urmatoarea vacanta Carnetul nu trebuie sa devina un obstacol al
autonomizarii copilului.