Pregatirea pentru viata de

adult.Vise si realizari

Tugui Ana-Maria, GR.37

Profesor-Tentiuc Ana
 Pregătirea pentru viața de adult. Vise și realizări
•  Încă de la naştere, viaţa unui copil este asemenea unei liste a începuturilor: începe să
meargă, începe să vorbească, începe şcoala. Şi cât de mult se bucură părinţii de
fiecare nouă reuşită a micuţilor lor! De fapt, e exact ce-şi doresc să vadă: Copiii lor
cresc!
• Adolescenţa e şi ea o piatră de hotar, pe care nu toţi părinţii o întâmpină cu braţele
deschise. Iar reţinerea lor e de-nţeles. La urma urmei, cărui părinte îi place să-şi vadă
copilul ascultător devenit adolescent capricios? Însă adolescenţa este o etapă esenţială
în procesul de creştere.
• În trecut, cercetătorii credeau că, până la vârsta de cinci ani, creierul unui copil se
dezvoltă aproape complet. În prezent însă, ei sunt de părere că,
deşi mărimea creierului nu se modifică semnificativ după acea vârstă, funcţiile lui se
modifică considerabil. Când ajung la pubertate, copiii trec printr-o adevărată revoluţie
hormonală, care le schimbă modul de a gândi. De exemplu, în timp ce copiii mici văd
lucrurile în termeni concreţi, în alb şi negru, să spunem aşa, adolescenţii tind să
gândească abstract, mergând la rădăcina problemei . Ei îşi formează convingeri pe
care nu se sfiesc să şi le exprime.
• Adolescenţa este vârsta marilor experienţe şi experimente cruciale, iniţiate şi trăite de
adolescent pentru prima oară în viaţă.
•  Adolescenţii trec prin reale crize existenţiale şi de identitate. Traversarea acestor experienţe
cruciale este o condiţie obligatorie în pregătirea adolescentului de asumarea de roluri şi statusuri
ca viitor adult. În acest sens, el stabileşte despre mediul său de viaţă, decide cum acţionează cu
cine se întâlneşte şi în ce locuri, fără însă a ţine seama de consecinţele şi şi riscurile unora dintre
experienţele sale. Un loc esenţial în adolescenţă îl ocupă relaţiile sociale. La această vârstă
indivizii dezvoltă dorinţa de libertate şi de explorare a spaţiilor necunoscute, dincolo de ceea ce
este spaţiul familial şi cel şcolar sau al vecinătăţii imediate. Discriminarea de vârstă, este trăită
intens şi contradictoriu de către adolescent fiindcă el crede că nu i se recunoaşte noua sa poziţie
socială de către familie, şcoală şi mediul său de viaţă. 
 Sfaturi pentru adolescenti
• Respingerea sau esecul nu sunt definitive -  Atat esecul, cat si respingerea par sa fie un sfarsit, insa
in realitate ele sunt parte a procesului de a merge mai departe. Cel mai important este cum faci fata acestora
atunci cand au loc. E in regula sa te indepartezi si sa simti nevoia de a sta cu tine putin, de a plange, de a fi
trist. Insa e important sa inveti atat din esec cat si din respingeri, si sa mergi mai departe, mai puternic si
mai destept decat ai fost vreodata. Respingerea si esecul sunt alte directionari, nu sunt sfarsituri.
• Mentine-ti curiozitatea si evita sa judeci oamenii din jur inainte de a le cunoaste povestea - Este
foarte usor sa interpretam comportamentele celor din jur chiar daca nu stim motivele lor. Invata-l pe copilul
tau sa verifice daca felul in care interpreteaza actiunile celor din jur este corect.
• Riscul de a fi ranit este inerent in multe situatii - In relatiile de prietenie si in relatiile romantice, in
alegerile profesionale sau academice, riscul de a suferi din cauza unui esec este prezent intotdeauna. Acest
lucru nu inseamna ca acestea trebuie evitate. Incurajeaza-l pe copilul tau sa isi asume acest risc si sa incerce
oricum sa obtina ce isi doreste. Doar astfel poate evolua
• - Una dintre cele mai grele lectii de viata, pe care
Nu este nevoie sa fii placut de toata lumea
adolescentii cu o stima de sine ridicata o invata mai repede. Uneori, oamenii il vor respinge pe
adolescentul tau nu pentru ca nu merita aprecierea lor sau pentru ca a facut ceva gresit. Explica-i
faptul ca uneori oamenii nu sunt compatibili, ca motivele pentru care apar neintelegeri sau
antipatii nu pot fi intotdeauna depasite (sau nu sunt depasite cu usurinta), dar si ca in multe
situatii depasirea lor nu este necesara.
• Nu este gresit sa parasesti oamenii sau situatiile care iti fac rau in mod
repetat - Greselile celor din jur sunt inevitabile si iertarea lor face posibila
mentinerea relatiilor sociale. Insa abuzul emotional sau violenta verbala sunt
lucruri diferite fata de conflicte normale intre oameni. Invata-l pe copilul tau ca nu
este gresit sa evite oamenii care il trateaza gresit si sa paraseasca situatiile toxice din
punct de vedere emotional.
• Cea mai usoara modalitate de a gestiona emotiile este de a le accepta si de a
le lasa sa treaca - O idee care il poate ajuta pe copilul tau intr-o multime de situatii:
invata-l sa isi accepte emotiile, sa le observe si sa le permita sa piarda din intensitate.
Cu cat luptam impotriva propriilor emotii, cu cat le judecam ca fiind nepotrivite, cu
atat ele cresc in intensitate.
 Bazele dezvoltarii unei personalitati de succes

Proiectarea
Identitatea carierei
personală și Securitatea Modul de Asigurarea profesionale și
relaționarea personală viață sănătos calității vieți dezvoltarea
armonioasă spiritului
antreprenorial
 Între vise si realitate
Adolescența este o paletă de sentimente, imagini și trăiri cu care omul se joacă
la un moment dat al vieții și care uneori poate fi atât de frumoasă încât unii mai
stau o zi, o lună, un an, adolescenți doar pentru a mai simți o dată emoțiile
vârstei.

fiecare vârstă are farmecul şi splendoarea ei, dar cea a adolescenţei este
cunoscută ca fiind vârsta de aur, a marilor elanuri, momentul în care "laboratorul"
personalităţii crează cunoaşterea de sine, autodescoperirea şi autovalorizarea.

Totodată, adolescența este considerată vârsta crizelor și a nesiguranţei, a

insatisfacţiei și a dramelor, a  viselor "neîmplinite", a iubirilor "imposibile" şi a
relaţiilor "dezastruoase".

Adolescenții se simt neînţeleşi, confuzi, vinovaţi, inferiori/superiori şi uneori sunt

incapabili să facă faţă schimbărilor prin care trec.

Ei își doresc să fie apreciaţi şi valorizaţi, să li se acorde încredere, să fie

consultaţi în problemele care îi privesc şi să se ţină cont de opiniile şi de
alegerile lor.
De aceea este esenţial să luăm în considerare ce spunea A. Adler: "Permiteţi
copiilor voştri să audă şi să vadă aspectele negative ale lumii în timp ce simt
încă siguranţa influenţei parentale. Cu alte cuvinte învăţaţi-l pe copilul vostru
să aibă grijă de el însuşi.„

Rolul părinților este acela de a oferi suport constant adolescentului, de a

veghea la menținerea și modelarea comportamentului acestuia, cu multă
rabdare și având ca ghid  Cei
4 "C" cruciali 
- Conectare, Capabilitate, A Conta, Curaj.