Vârsta preadolescent poate fi caracterizat prin tranziia de la copilrie spre maturitate, care se

dovedete a fi uimitoare, dar i înfiortoare. Neoformaiunea central psihologic la vârsta preadolescent

este sentimentul maturitii. Preadolescentul încearc s-i dea seama de resursele sale personale i de
realizarea identitii proprii i a autonomiei. Muli autori consider, c trsturile principale ale dezvoltrii
normale ale personalitii sunt dezvoltarea autonomiei preadolescentului, adic independena de prini,
responsabilitatea. Importana acestui aspect al personalitii a fost evideniat înc de autorii clasici, ca E.
Fromm, A.Adler, V.Frankl. Astfel, E. Fromm considera, c oricare forme ale activitii omului trebuie s fie
create de însui omul, i nu de careva fore exterioare lui. F. Rais i ali autori contemporani privesc
autonomia ca component de baz în dezvoltarea personalitii preadolescentului. Preadolescentul se
vrea independent i matur. Tinde s ating aceasta pe calea individualizrii, în procesul creia relaia dintre
el i printe chiar i dac se pstreaz sufer anumite schimbri. Autonomia fiind privit de ctre autor ca
independena, ori libertatea preadolescentului. N.J. Cobb (1995) definete autonomia ca una din cele
mai importante probleme, ce stau în faa preadolescenilor mici. Autonomia presupune independen i
responsabilitate de propriile fapte, o participare mai mare în luarea de decizii. În procesul trecerii de
la vârsta preadolescent, la cea adolescent numrul deciziilor luate desinestttor treptat crete, iar
numrul deciziilor luate împreun cu prinii, ori numai de prini, scade cu vârsta. Aceste tendine sunt mai
evidente la biei decât la fete. Deci unul din principalele obiective ale vârstei preadolescente este
învarea i formarea deprinderilor de a conduce i de a lua eficient decizii. Toate aceste fiind reflectate
în autonomia preadolescentului. Deci, autonomia este abilitatea preadolescentului de a gândi, de a
simi, de a lua i realiza decizii singur. Cu toate c noi deseori folosim autonomia i independena ca dou
cuvinte – sinonime, în studiul acestei vârste ele au un îneles diferit. Independena, în general, se refer
la capacitatea preadolescentului de a aciona independent, pe când autonomie înseamn ceva mai
mult decât un comportament independent, ea mai include i gândurile, i sentimentele i luarea unor
decizii morale, care sunt cu adevrat personale, ci nu influenate sau preluate (Steinberg,L. 1999).
Complexitatea i importana acestui component al sentimentului maturitii se oglindete în clasificarea
ei. Se deosebesc trei tipuri ale autonomiei: 42 autonomia emoional; autonomia comportamental;
autonomia valoric. Autonomia
emoional

ine de emoii, sentimentele personale i cum noi relaionm cu persoanele din jurul nostru. Anume în
aceast perioad, preadolescenii încep s-i priveasc prinii cu „ali ochi”, ei îi vd ca persoane „reale”, care
au atât puncte slabe, cât i puncte forte. Ei încep s se implice mai profund în relaiile sale cu prietenii i
deasemenea încep primele relaii intime. Manifestarea autonomiei emoionale este vdit prin acel
refuz de a apela la prini, la apariia unor probleme, i cutarea soluiilor fie de unul singur, fie apelând la
semenii si. Aceasta fiind mai mult accentuat în preadolescena timpurie, deoarece preadolescentul
mare se dovedete a fi mai încrezut în sine. Deci autonomia emoional presupune eliberarea de
legtura emoional strâns dintre copil i printe. Trecerea la aceast autonomie nu este aa de dramatic ca
i autonomia comportamental. Aici foarte mult depinde de prini. Unii continu s stimuleze dependena
peste msur a copiilor lor, alii, spre exemplu cei nefericii în cstorie, deseori singuri se adreseaz dup
susinere emoional la copii i devin dependeni de ei. Preadolescenii care rmân dependeni mult timp
prelungesc vârsta de trecere. Chiar i dup cstorie doresc s triasc cu prinii. E posibil ca ei niciodat s nu
obin statutul de om matur, n-o s poat s-i aleag profesia. Contrar acesteia este neglijarea emoional,
când preadolescenii nu primesc nici o susinere emoional din partea prinilor. Autonomia
comportamental
ine de aspectele comportamentale. Ea se refer la capacitatea de a lua decizii independent i de a le
urma. Odat cu trecerea de la o etap la alta, stilul de gândire la fel se maturizeaz i se schimb.
Preadolescenii contientizeaz faptul c sunt mai multe posibiliti de a analiza o situaie. Ei încep s
cerceteze i s analizeze sfaturile celor din jur i sunt capabili s compare diferite alegeri. Plus la aceasta,
ei se gândesc i la rezultatul i consecinele deciziilor lor.

i nu în ultimul rând, ei încep s învee, c fiecare are modul lui de a gândi, astfel încep s fie mult mai
încrezui în capacitile sale de a lua decizii. În vârsta preadolescent aceast tendin crete rapid.
Preadolescenii au nevoie de aa prini, care le druiesc libertatea treptat – pe msur ce ei se înva s o
foloseasc, dar nu deodat. Preadolescenii vor dreptul de a face alegere singuri, s manifeste
independen, s poarte rspundere de cerinele i faptele lor, dar libertatea deplin nu o doresc, deoarece
nu tiu cum s-o foloseasc (Rais F., 2000). Deci o autonomie comportamental poate fi caracterizat prin
capacitatea preadolescentului de a aciona independent, ci nu de a se conforma sau urma pe
altcineva, chiar dac acest alt 43 cineva poate fi printele sau prietenul. Autonomia comportamental se
formeaz între 15 – 18 ani. Autonomia
valoric

înseamn capacitatea de a avea atitudini i credine personale referitor la viaa spiritual, politic i cea
moral. Capacitatea preadolescenilor de a gândi abstract le ofer posibilitatea de a vedea diferenele
dintre situaiile speciale i cele generale, i de a lua o anumit atitudine la un nivel mai înalt al gândirii.
Dezvoltarea autonomiei valorice reflect acel timp acordat de ctre preadolesceni la formarea unui
sistem valoric. Astfel ei îi fac anumite concluzii personale referitor la valorile sale, ci nu doar le
accept pe cele ale prietenilor sau impuse de familie. Autonomia se dezvolt diferit la persoane
diferite. Fiecare preadolescent are un nivel unic de dezvoltare a autonomiei. Aceste trei tipuri de
autonomii, de asemenea pot fi la diferite niveluri de dezvoltare. Un exemplu elocvent ar fi cazul unui
preadolescent care are o capacitate bun de a gândi independent, dar nu i de a aciona, în vederea
propriilor decizii. Deci dezvoltarea autonomiei este acel proces care ajut tinerii în realizarea unor
decizii, dar uneori ea este i punctul discordiei dintre prini i preadolesceni. Astfel, un rol important
aici le revine prinilor prin atitudinea i aciunile sale în relaionare cu copiii si – preadolesceni. Bartle,
Anderson & Sabatelli au artat c stilul printesc, în special acel matern, reprezint un factor important în
formarea autonomiei la fete. Pentru biei cel mai important factor determinant pentru creterea
independenei este vârsta. Rice, Cole & Lapsley, au evideniat parametrii interaciunilor din familie,
care au o importan deosebit pentru autonomia preadolescenilor: individualitatea – capacitatea de a
avea i exprima prerea proprie i a vedea prin ce tu te deosebeti de alii; sentimentul de rudenie
(connectedness) – reflect caracterul deschis al omului pentru opiniile altora i stima prerilor lor. Prinii
pot s contribuie, ori s încurce la creterea autonomiei (Pardek & Pardek, 1990). Ca rspuns la tendina
preadolescentului de a primi dreptul la vot i posibilitatea de a influena deciziile prinilor, care se refer
la ei, unii prini sunt capabili s ofere o mai mare responsabilitate copiilor lor, alii, îns, reacioneaz
negativ la tendina preadolescentului spre o mai mare autonomie. Cu cît în familie sunt mai puine
conflicte, cu atât preadolescenii se îndreapt spre direcia de maturizare psihologic. Deci prinii trebuie
s fie predispui i flexibili în colaborarea cu copiii lor – preadolesceni: stabilirea unor ateptri clare i
consistente, cît i revizuirea acestora împreun cu ei; o comunicare deschis i implicarea copiilor în
luarea deciziilor familiale; elaborarea sistemului de valori morale i spirituale, ajutarea tinerilor s
contientizeze rezultatul i consecinele deciziilor 44 luate, etc. Toate aceste sunt doar nite aciuni din
partea prinilor în vederea susinerii copiilorpreadolesceni în procesul de formare a personalitii.
Informație la dezvoltarea personală
privind: Autonomia și
independența.