CAPITOLUL I

1. ADOLESCENTUL ȘI DEZVOLTAREA LUI

1.1 DEZVOLTAREA ADOLESCENTULUI

„Trăiți-vă viața în așa fel, încât atunci când copiii dumneavoastră se gândesc la: onestitate,
dăruire și integritate, să se gândească la voi.” - wishesquotes.com

Termenul general de dezvoltare se referă la transformările de ordin cantitativ şi calitativ la care

este supusă fiinţa umană de-a lungul existenţei sale.
a. Dezvoltarea este o călătorie înteprinsă de copil/adolescent în vederea câștigării independenței,
afirmării de sine și a respectului de sine; Încă din momentul venirii lor pe lume, copiii
progresează pas cu pas și transced spre a-și construi o lume în care să fie independenți. Drumul
lor nu este sinuos, uneori coboară un povârniș pentru ca mai apoi să urce, cu mai mult elan. În
acest proces al autocunoașterii și desăvârșirii, a face educație unui adolescent, constituie fără
îndoială, o provocare pentru orice adult.
b. Adulții știu o mulțime de taine pe care copiii/adolescenții nu au cum să le cunoască; Ca și
adulți am dobândit toate cunoștințele în timp. Sarcina noastră este de a ne sprijini, îndruma și
învăța copilul, dar câteodată se poate întâmpla să uităm acest lucru.Tocmai de aceea, este
esențial, să oferim copilului spațiul exersării unor multitudini de experiențe care să le formeze un
set de abilități și cunoștințe ce le vor servi mai târziu ca suport în a alege ceea ce este mai potrivit
să facă.
c. Copiii/adolescenții, percep și văd lumea altfel decât adulții; Fiecare individ uman își
conturează o hartă mentală proprie, un set de răspunsuri variate aplicabile în diverse situații de
viață, set ce va funcționa adoima unor ancore ce au rolul de a: anticipa, regla, transforma și
modela comportamentul uman. Inițial, copiii înțeleg lumea din jur exact așa cum o exprimă
intrinsec cuvintele. Ei nu pot înțelege decât mai târziu sensul ascuns al metaforelor, parabolelor,
figurilor de stil etc., întâlnite conversația și relaționarea cu adulții. Ulterior, făcând pași
consistenți pe scara dezvoltării umane vor exersa și reflecta la multiplele experiențe de viață
trăite.
d. Copiii/adolescenții pot învăța numai prin intermediul experiențelor personale ( a trăi, simți,
vedea, auzi, experimenta etc) și nu prin intermediul povestirilor relatate de cei din jur; Ei nu sunt
receptori pasivi, ci adevărate creuzete în care se adună toată înțelepciunea universului știut și
neștiut.
e. Fiecare copil are propria lui personalitate. Un copil nu este un tipar prefigurat care poate să se
potrivească unei matrițe universal valabile și niciun părinte nu este. Fiecare dintre aceștia are o
unicitate care nu poate fi pusă la îndoială de niciun expert în arta educației. În plus, atât
educabilul cât și educatorul, ar trebui să parcurgă drumul cunoașterii și al modelării umane,
completându-se unul pe celălalt și supraviețuind obstacolelor inerente.
Etapele dezvoltării umane (Luminița Donea) În dezvoltarea oamenilor există anumite constante
care permit identificarea unor asemănări între cei aparținând unei etape de dezvoltare și deosebiri
între cei din perioade distincte de viață.

Jean Piaget: considera că fiecare stadiu se bazează pe cel anterior și îl anticipează pe cel care
urmează într-o ordine invariabilă.
b. L. Vâgotski arată că sistematicitatea este una din cele mai importante caracteristici ale
psihogenezei (funcțiile și procesele psihice sunt interdependente).
c. Erik Erikson: vede în fiecare stadiu o componentă pozitivă și una negativă.
• primul an de viață: se bazează pe conflictul încredere (datorată satisfacției și confortului) –
neîncredere (dată de îngrijirea inconstantă, neadecvată);
• 1-3 ani: autonomie (susținere emoțională, este stimulată emanciparea) - îndoiala ( încercarea
simțului rușinii, îngrădirea emancipării lui);
• 4-5 ani: inițiativă (se observă în jocuri, succesul unei inițiative atrage altele noi) - vinovăție
(insuccesul unei inițiative atrage un sentiment de culpabilitate);
• 6-11 ani: sârguința (acomodare la regulile din școală) - inferiorizare (din cauza discordanțelor
pe care le simte între capacitățile lui și cerințele școlii se simte vinovat);
• 12-18 ani: conștientizarea identității (rolurile sociale sunt convergente sporind încrederea în
sine) - confuzie de roluri (rolurile de fiu, elev, coleg, prieten sunt discordante ducând la
neîncredere în sine);
• începutul vârstei mature: intimitate (întemeierea unei familii) - izolare (eșec în aceasta
inițiativă);
• vârsta adultă mijlocie: altruism (ajutarea celuilalt) - egoism (orientare spre propria persoană);
• bătrânețea: realizare (împlinirea) - disperare (înfăptuirea a puține lucruri din cele dorite).
Caracteristici ale principalelor etape de vârstă
Copilăria:
• Timp al asimilării de norme, valori, atitudini și modele de viață, este perioada
socializării primare. Copilăria începe odată cu nașterea și se sfârșește în jurul vârstei de 14 ani.
Dat fiind că un copil nu este un adult în miniatură, raportarea la el trebuie să fie adecvată
nivelului la care a ajuns;
• Experiența afectivă joacă un rol esențial: copilul are nevoie de susținere afectivă, trebuie
îngrijit cu dragoste, trebuie să i se acorde atenție; forma principala de învățare este imitația;
 • Piaget identifică câteva trăsături ale copilăriei: egocentrismul (nu diferențiază între
punctul lui de vedere, dorințele lui și realitate); animismul/antropomorfismul (totul în jurul lui
are suflet, totul preia atributele umanului); gândire magică (tendința copilului de a face legături
cauzale incorecte între fenomene); artificialismul (toate lucrurile sunt concepute de oameni);
• Jocul: principala formă de activitate care stimulează coordonarea, echilibrul,
dinamismul, evaluarea spațialității; inițial copiii se joacă unii lângă alții, apoi unii cu alții;
• Descoperirea de sine începe cu explorarea directă senzorială; jocul cu oglinda este
semnificativ: inițial copilul nu își dă seama că imaginea din oglinda îl reprezintă;
• Treptat vârsta "de ce"- ului este înlocuită cu cea a colecțiilor;
• Pe la 8 ani apare conștiința de sine, permisivitatea părinților se dezvoltă la copil
încrederea în sine, excesiva lor autoritate determină apariția sentimentului de inferioritate, teama,
nefericire

Pubertatea:
• modificări biologice (maturizarea funcțiilor sexuale, dezvoltarea caracterelor sexuale
secundare) și psihice (definitivarea identității);
• activitatea principală este învățarea, sunt posibile mari achiziții intelectuale; se dezvoltă
gândirea abstractă, formală; afectivitatea este efervescentă, sensibilitatea accentuată;
• creșterea rapidă poate provoca dezechilibru afectiv, tulburare comportamentală,
dispoziții variabile, nonconformism, criza de originalitate datorată efortului de individualizare;
• apare conflictul dintre rol (ansamblul așteptărilor pe care le au ceilalți) și status (poziția
socială în virtutea căreia se pretinde din partea celorlalți un anumit comportament)
Adolescența
Quentin Crisp spunea că „Adolescenții au mereu aceeași problemă – cum să se supună și
să se răzvrătească în același timp. Au rezolvat dilema, sfidându-și părinții și copiindu-le
comportamentul.”
Probabil că fiecare părinte își dorește un adolescent care este responsabil, dispus tot
timpul să dea o mână de ajutor, căruia îi place să stea de vorbă cu părinţii săi şi este foarte dornic
să le împărtăşească tot ce i se întâmplă, se hrăneşte sănătos, nu se uită la televizor, face sport, are
bursă pentru performanţa şcolară, munceşte în fiecare vacanţă de vară, îşi câştigă singur banii de
buzunar, din care face şi economii pentru studiile universitare sau pentru prima maşină, îşi
respectă părinţii, fraţii, profesorii şi vecinii. În realitate, însă, acesta este dezordonat, egoist,
ascultă muzica prea tare, sfidează autoritatea, preferă grupul de prieteni în locul familiei, are
pereţii acoperiţi de postere, puţine lucruri sunt mai importante pentru el decât o maşină de ultimă
generaţie sau o pereche de jeans de firmă, vrea un stil de viaţă independent, se îmbracă la fel ca
cei din generaţia lui, fumează şi consumă alcool. Adolescenţa este vârsta schimbărilor rapide şi
dramatice. Reprezintă perioada de trecere de la copilărie la maturitate, adolescentul
confruntându-se cu situații de confuzie, criză de identitate, cu schimbări în felul în care se
comportă, îşi exprimă sentimentele şi emoţiile sau interacţionează cu membrii familiei. Este
important ca părinţii să îşi adapteze modalitatea în care se relaţionează cu copilul la nevoile în
schimbare ale acestuia. În măsura în care vor şti mai multe despre schimbările prin care trec
adolescenţii, vor putea să-i înţeleagă şi să le facă faţă mai bine.

1.2 ADOLESCENȚA

ADOLESCENȚA TIMPURIE (PUBERTATEA) 11-13 ani

La fete în jurul vârstei de 11-13 ani din punct de vedere al dezvoltării fizice, apare
creşterea sânilor; părul pubian şi axillar, lărgirea şoldurilor și prima menstruaţie.
La băieți apare în jurul vârstei de 13-15 ani și aduce cu ea o schimbare a vocii; apariţia
părului pubian, axilar şi facial; ejaculările nocturne. O creștere în înălțime și în greutate
spectaculoasă. Apariția interesului față de sexul opus.
Din punct de vedere al proceselor psihice atât băieții cât și fetele se concentrează pe
consecințele imediate ale unei acțiuni decât pe cele de lungă durată. Totodată, au convingerea că
sunt invincibili, că nu li se poate întâmpla nimic rău și tocmai de aceea își asumă riscuri foarte
des. În această perioadă se simt neînțeleși. Sunt interesați de aspectul moral al realității, de
corectitudine. Au un spirit critic, pun la îndoială orice, intră în discuții contradictorii. Își pierd
interesul pentru învățătură, au note proaste, învață doar la cmateriile care le fac plăcere.
„Cel mai dificil lucru în adolescență este că totul ți se pare prea mare. Nu poți ține seama
de context sau perspectivă,...durere și plăcere fără limită. Nimeni nu poate trăi așa la nesfârșit,
așa că, în final experiența te salvează. Ajungem astfel să știm ceea ce putem îndura și în același
timp, aflăm că nimic nu durează o veșnicie.” Sara Paretsky, Bleeding Kansas

ADOLESCENȚA PROPRIU-ZISĂ 14-18 ani

La această vârstă, pubertatea s-a încheiat. Dezvoltarea fizică se încheie pentru fete, dar
continuă pentru băieți. În acest timp, are loc dezvoltarea idealurilor şi selectarea modelelor;
Adolescenții au o capacitate sporită de fixare a scopurilor și un interes pentru problemele morale.
Tot în această perioadă se dezvoltă interesele creative.

ADOLESCENȚA TÂRZIE 19-21 ani

În mod normal, tinerele femei sunt complet dezvoltate din punct de vedere fizic;
Tinerii bărbați continuă să câștige în înălțime, greutate, masă musculară și să apară mai mult păr
pe corp.
Capacitate de introspecţie şi analiză este în plină asccensiune. Tinerii pun accent pe demnitate şi
stimă de sine. Au o capacitate de fixare şi de urmărire a unor scopuri și o putere de acceptare a
normelor sociale şi a tradiţiilor culturale.
Alături de toate aceste modificări, adolescenţa este o etapă mai liniştită decât
preadolescenţa, tânărul adoptând o poziţie mai conştientă faţă de mediul social. Copilul se
orientează mai mult către lumea externă, dar îşi îndreaptă atenţia şi către propria viaţă psihică,
având loc: dezvoltarea conştiinţei de sine, afirmarea propriei personalităţi și integrarea treptată în
valorile vieţii.
Adolescenţa se manifestă prin autoreflectare, prin conştiinţa că existenţa proprie se
deosebeşte substanţial de a celorlalţi oameni, reprezentând o valoare care trebuie preţuită şi
respectată. Adolescentul încearcă, cu înfrigurare, să se cunoască şi să se autoevalueze în raport
cu realizările sale şi ale altora. El se întreabă adeseori, “cine sunt eu?”, iar răspunsurile ce şi le dă
se bazează pe maturizarea intelectual-afectivă foarte evidentă pentru unii adolescenţi, chiar de la
16 ani, iar pentru alţii la 18 ani. Conştiinţa de sine este un proces complex care include, pe de-o
parte, raportarea subiectului la sine însuşi, la propriile trăiri, iar pe de altă parte, confruntarea
acestora, compararea lor cu lumea în mijlocul căreia trăieşte. Cel mai înalt nivel al conştiinţei de
sine este atins de elev atunci când el se poate privi ca subiect al activităţii sociale, ca membru al
colectivului. Un factor de seamă al conştiinţei de sine îl constituie activitatea şcolară şi natura
relaţiilor cu adulţii, aprecierile acestora faţă de calităţile şi munca adolescentului. O caracteristică
a adolescenţei este şi proiectarea idealului în viitor; un aspect al acestei preocupări este interesul
pentru profesia pe care o va îmbrăţişa, determinându-l la reflecţie asupra vieţii sale interioare.
Capacitatea de a se preocupa de propria persoană nu înseamnă însă fuga de societate.
Caracteristica principală a adolescentului este un puternic impuls către acţiune. Acum dispar
dorinţele vagi şi apar ţelurile bine conturate, visarea ia forme conştiente.
Descrierea, oricât de schematică, a „portretului” adolescenţei nu poate ignora problema
originalităţii ca atribut predilect al indivizilor care o traversează. Dorinţa de originalitate
reprezintă, din punct de vedere psihologic, o caracteristică esenţială a adolescenţei, numită
tendinţa afirmării de sine, tendinţa de afirmare a propriei personalităţi. Dorind să atragă atenţia
asupra sa, adolescentul se consideră punctul central în jurul căruia trebuie să se petreacă toate
evenimentele. Forţele proprii sunt considerate superioare faţă de ale celorlalţi oameni, opinie
care decurge dintr-o insuficientă cunoaştere de sine. Acesta doreşte ca toate acţiunile sale să fie
cunoscute şi apreciate de adult. Un mijloc curent de afirmare îl constituie aspectul exterior,
adolescenţii căutând să se evidenţieze prin fizicul bine conformat, îmbrăcămintea care
diferenţiază, care scoate în relief propria persoană. Vizibilă este şi o altă expresie a tentaţiei
originalităţii în adolescenţă – limbajul „colorat”, presărat cu expresii „căutate”, cu neologisme şi
arhaisme. Adolescentul îşi alege cu grijă cuvintele, utilizează din abundenţă citate şi expresii
celebre, maxime şi cugetări savante despre care insinuează că i-ar aparţine. În privinţa
limbajului, adolescenţei îi este proprie şi tendinţa de ermetizare a acestuia, de folosire a unei
vorbiri „cifrate”, şi anume, a unei vorbiri populate de expresii argotice. De obicei, circulaţia
acestui fel de limbaj are loc în cadre restrânse, în grupuri spontan constituite şi combaterea
acestui fenomen necesită eforturi educative prelungite. În strânsă legătură cu limbajul, tentaţia
originalităţii se exprimă şi în corespondenţa adolescenţilor, caracterizată prin aceeaşi „ploaie” de
citate, prezentă în limbajul lor. Dominantă pentru tentaţia originalităţii la această vârstă este
prezenţa spiritului de contradicţie. În special discuţiile dintre adulţi, la care iau parte şi
adolescenţii, ajung repede să fie monopolizate de întrebările iscoditoare ale acestora din urmă, de
afirmarea spiritului lor de contradicţie. Nu de puţine ori, adolescentul se contrapune în discuţie
chiar când e conştient de faptul că nu are dreptate. El e mobilizat atunci de aceeaşi statornică
tentaţie de a atrage atenţia asupra sa, de a se afirma, de a fi luat în seamă. Adolescenţii manifestă
tendinţa de a se afirma nu numai individual ci şi în grup: vor să activeze, să se distreze împreună.
Ei sunt atraşi şi de viaţa politică; în politică adolescentul vede o înaltă activitate socială.
Esenţa integrării sociale constă în ataşamentul din ce în ce mai conştient şi mai activ la
grupul căruia îi aparţine (clasă, şcoală, marele organism social). Cu cât înaintează în vârstă, cu
atât el este mai obiectiv în judecăţile sale, aprecierile efectuându-se în funcţie de criteriile sociale
pe care şi le-a însuşit. Dorinţa de a cunoaşte valorile sociale şi culturale se manifestă riguros şi
tenace. Integrarea adolescenţilor în aceste valori ale colectivităţii contribuie la formarea
concepţiei despre lume şi viaţă. Datorită experienţei de viaţă limitată şi a lipsei unor criterii de
autoapreciere corectă, adolescenţii au nevoie de consiliere şi îndrumare discretă, fiind sprijiniţi
să-şi formeze idealul de viaţă, să-şi perfecţioneze judecăţile morale şi să-şi ridice nivelul
conştiinţei şi al conduitei morale.

1.3 CONFLICTE, RELAȚIONARE ȘI COMUNICARE ÎNTRE GENERAȚII

1.3.1 COMUNICAREA CU ADOLESCENTUL

După P. Osterrieth (1973) familia joacă un rol foarte important în structurarea şi formarea
personalităţii copilului. Părinţii influenţează copiii prin concepţia lor despre lume şi viaţă, dar şi
prin comportamentele , temperamentele, atitudinile, dorinţele lor, gradul lor de toleranţă. Familia
constituie factorul primordial al formării şi socializării copilului, este primul său intermediar în
relaţiile cu societatea şi tot ea constituie matricea care imprimă primele şi cele mai importante
trăsături caracteriale şi morale, atitudinile pe care copilul le adoptă în familie punând bazele
conduitelor viitoare. Ea reprezintă locul în care copilul învaţă regulile de comportare, strategii de
rezolvare a problemelor practice, dobândeşte competenţe sociale de bază (negocierea,
comunicarea, exprimarea emoţională, controlul mâniei şi a agresivităţii, conduita asertivă, etc.),
care îl vor ajuta pe tânărul şi adultul de mai târziu să se adapteze optim la rolurile familiale,
profesionale şi sociale pe care comunitatea şi societatea din care face parte le aşteaptă de la el. În
cadrul familiei, copiii, beneficiind de sprijinul material, cognitiv şi mai ales afectiv al părinţilor
şi al fraţilor, învaţă să fie autonomi şi independenţi, să fie siguri pe ei înşişi, să fie disciplinaţi şi
cinstiţi, pentru a reuşi în viaţă. De asemenea, familia este locul unde sunt construite prototipuri
pentru toate tipurile de relaţii sociale (de supraordonare sau subordonare, de complementaritate
sau de reciprocitate). În densa reţea de influenţe reciproce şi adaptări din cadrul familiei, părinţii
joacă un rol hotărâtor. În egală măsură, conduita ambilor părinţi reprezintă prima sursă de
imitaţie, după care copiii încep să-şi ghideze conduita. Dacă conduita părinţilor este adecvată şi îl
stimulează pe copil în direcţia bună, acesta va ajunge să socializeze în mod normal şi să aibă
şanse crescute de a reuşi în viaţă. În cazul în care modelele pozitive de conduită ale părinţilor
sunt absente, copilul va întâmpina dificultăţi în procesul de Psihologia Online Biblioteca Online
www.psihologiaonline.ro 30 socializare, dificultăţi care pot avea repercursiuni pe termen lung
asupra dezvoltării personalităţii acestuia, mai ales atunci când acesta nu este ajutat la timp să le
depăşească. Rolul familiei ca principal mediu de dezvoltare a personalităţii copilului este foarte
important încă din etapele timpurii ale evoluţiei sale şi continuând până la sfărşitul adolescenţei,
când această dezvoltare ajunge la maturitate, căpătând un un caracter stabil. Numărul,
complexitatea şi varietatea de situaţii care pot apărea într-o familie – începând cu tipul de
familie, structura acesteia şi până la conduitele specifice pe care aceste situaţii le determină sunt
deosebit de importante pentru dezvoltarea personalităţii adolescentului. Diversitatea mediului
familial ajută atât la socializarea adolescentului, prin descoperirea comportamentelor sociale
fundamentale, de bază, dar şi la individualizarea acestuia, oferindu-i posibilitatea de a se defini şi
preciza pe sine. Influenţa familiei asupra personalităţii adolescentului se exercită pe trei căi
principale:
1) prin educaţie explicită, intenţională;
2) prin transmiterea unor modele de valori, de atitudini şi comportamente;
3) prin climatul familial. Prima cale este directă, celelalte două sunt indirecte. Toate
acestea se realizează diferit, de la familie la familie, în funcţie de variabile ca: tipul de familie,
statutul socioeconomic şi cultural, tipul de disciplină parentală etc. Astfel, un rol principal revine
educaţiei pe care părintele o oferă adolescentului. Educaţia copilului în familie poate depinde de
nivelul de instrucţie al părinţilor, structura familiei, unele caracteristici psihopatologice ale
părinţilor etc. De asemenea, transmiterea familială a valorilor poate fi diferită de la familie la
familie, în funcţie de statusul, credinţele, nivelul socio-economic şi cultural al acesteia. Astfel,
numeroşi autori arată că părinţi aparţinând unor categorii socio – economice diferite transmit
copiilor lor valori diferite. „În clasele mijlocii şi superioare sunt valorizate autonomia şi
stăpânirea de sine, imaginaţia şi creativitatea, în timp ce în clasele populare accentul este pus pe
ordine, curăţenie, obedienţă, respect al vârstei şi al regulii exterioare, respectabilitate, capacitatea
de a evita problemele” (Bourdieu, 1974; Lautrey, 1980; Percheron, 1981; Le Witta, 1988; apud
Stănciulescu, 1997). Psihologia Online Biblioteca Online www.psihologiaonline.ro Modelele
atitudinale şi comportamentale pe care adolescentul le găseşte în mediul familial pot fi pozitive,
dar şi negative precum: un tată incoerent, slab, supraocupat, violent, despotic sau o mamă
instabilă, superficială etc. Este de subliniat marea sensibilitate pe care o au copiii faţă de
atitudinile, stările de spirit şi opiniile părinţilor. Dependenţa de părinţi, autoritatea şi prestigiul
acestora, câştigate prin experienţa directă a traiului în comun, conştiinţa, dobândită de copii prin
aceeaşi experienţă, că părinţii sunt fiinţe care pot rezolva orice problemă sau dificultate întăresc
în copil încrederea profundă, cel puţin până la vârsta adolescenţei, în capacitatea şi ştiinţa
părinţilor. Pentru copil această încredere constituie unul din suporturile esenţiale ale imaginii lui
despre lume şi despre relaţiile interumane. Lipsa acestui suport, spectacolul ostilităţii dintre
părinţi, produc o gravă dezorientare în conştiinţa lui. Orice intenţie educativă trebuie întemeiată
pe buna organizare a vieţii familiale. Este vorba de stabilirea unui regim de viaţă bine echilibrat,
care să respecte toate trebuinţele adolescentului şi să-i dezvolte conştiinţa existenţei unor
îndatoriri faţă de familie şi societate. În acest sens, se poate afirma că dintre cei trei factori
enumeraţi mai sus, ca fiind răspunzători pentru formarea personalităţii adolescentului în cadrul
mediului familial, climatul familial influenţeză într-o foarte mare măsură pe primii doi, deoarece
într-o atmosferă de tensiune şi conflict (vorbind de o familie cu un climat negativ), este dificil de
crezut ca se va realiza o educaţie adecvată.

Psihologia Online Biblioteca Online www.psihologiaonline.ro 32

1.3.2 RESPONSABILITĂȚILE ADOLESCENTULUI

Ce este responsabilitatea? Responsabilitatea reprezinta o datorie a unui om fata de propria

persoana , familie, scoala, societate, datorii de care individul este sau ar trebui sa fie constient, si
pe care trebuie sa si-o asume. Asumarea responsabilitatii trebuie sa constituie o caracteristica
esentiala a unui adult, dar mai ales a unui adolescent.
In primul rand, un adolescent trebuie sa isi asume responsabilitatile pentru a se pregati pentru
viitor si a invata sa fie constient de faptele sale. De exemplu, in cazul unei altercatii intre tineri ,
fiecare trebuie sa isi asume vina de a fi savarsit o fapta. Un adolescent trebuie sa invete ca nu mai
este un copilas si nu se mai afla sub ocrotirea totala a parintilor.
In al doilea rand, este necesar pentru un adolescent sa isi asume responsabilitatea pentru a face
impresie buna in anumite imprejurari si, de asemenea,pentru a-si imbunatati imaginea de sine si
increderea. Astfel, un tanar responsabil este diferit privit de ceilalti, comparativ cu unul
iresponsabil, fie acasa,la scoala, la munca sau oriunde s-ar afla.
In concluzie, asumarea responsabilitatii de catre un adolescent reprezinta o necesitate si are o
importanta deosebita mai intai pentru el ,apoi pentru cei din jurul sau.
În primul rând, aceasta este o atitudine respectuoasă față de membrii familiei lor. Dacă nu există
motive obiective pentru refuz, atunci fiecare copil poate și ar trebui să-i ajute pe membrii familiei
sale.
Responsabilitățile domestice ale unui adolescent - să stabilească ordinea și să protejeze
proprietatea familiei.
Până în prezent, multe organizații și instituții lucrează pentru a proteja drepturile copiilor și
adolescenților. Și totuși, pentru fiecare membru în creștere al societății, este important să
explicăm într-o conversație prietenoasă că, în afară de drepturi, adolescentul trebuie să-și
îndeplinească anumite îndatoriri.
Multi parinti se plang de faptul ca adolescentul nu este responsabil, ca nu pastreaza
curatenie in camera lor sau ca sunt indiferenti cu privire la temele pentru acasa.
Responsabilitatea nu este o lectie ce se invatata la cursuri. Nu ii poti spune adolescentului sa fie
responsabil si sa te astepti sa devina, considerand ca ti-ai facut datoria de parinte.
Responsabilitatea creste si se invata odata cu timpul, iar multi au nevoie de ajutor atunci cand
vine vorba de a invata sa fie “responsabil”. Definitia responsabilitatii este de a fi capabil sa
raspunda.
Cum invatam adolescentii sa devina responsabili? In acelasi fel cum am invatat si noi. Noi stim
ca daca nu platim factura la telefon, nu vom mai putea initia apeluri. Stim ca daca nu vom
alimenta masina cu combustibil nu vom mai putea conduce. Stim ca daca nu vom castiga bani,
nu vom putea plati pentru lucrurile de care ne vom bucura. Aflam acest lucru pentru ca suntem
constienti de aceste consecinte.
Parintele are posibilitatea sa isi invete adolescentul sa fie responsabil prin apelarea la consecinte.
Daca ii cumperi o masina, sa isi plateasca cel putin asigurarea. Impartiti plata facturii la telefon.
Invata-l sa isi castige singur banii de buzunar, fie un job part-time sau sa ajute in gospodarie.
Insista sa isi faca curat in camera inainte sa plece in oras cu prietenii.
Adolescenții trebuie să învețe că în viață există numeroase reguli și cerințe de care trebuie
să ia aminte. Aceștia trebuie să înțeleagă diferența dintre drepturile lor și obligațiile pe care
le au față de ceilalți.

Vrei să știi care sunt acele lecții de viață pentru adolescenți care trebuie să le cunoști ca
părinte? Nu este deloc ușor să crești un adolescent. Trebuie să te înarmezi cu multă răbdare
și ingeniozitate, în special când vine vorba de transmiterea unui anumit set de valori care să-
l ajute să devină o persoană matură și responsabilă. În acest articol, îți vom prezența  trei
lecții de viață pentru adolescenți, pe care noi le considerăm esențiale.
Cele mai importante lecții de viață pentru adolescenți
1. Acordă-le mai multă libertate, dar și mai multe responsabilități
În general, fetele se dezvoltă mai repede decât băieții, iar la vârsta de 11-12 ani acestea deja
încep să-și revendice mai multă libertate. Schimbările majore de comportament au loc în
cazul băieților începând cu vârsta de 13 ani. Aceștia devin încăpățânați și mândri de
sine, manifestându-se în moduri ce te surprind.
În perioada adolescenței, simțim că fii sau fiicele noastre într-adevăr cresc. Aceștia sunt  în
pragul maturității, dar încă au un suflet de copil. Viața lor nu este ușoară în această
perioadă deoarece aceștia se află la mila hormonilor și a  dramelor personale ce le
modelează caracterul. Trebuie să ținem seama de acest aspect. Însă, să nu ezităm să îi
învățăm anumite lecții de viață pentru adolescenți.
Adolescenții au nevoie de oportunități de învățare pentru a se descoperi pe sine și de mai
multă liberate pentru a afla care sunt consecințele propriilor acțiuni.  Ca părinte, îți poți
ajuta adolescentul prin stabilirea unui echilibru între libertățile și responsabilitățile acestuia.
 
Trebuie să i se impună anumite reguli
Lasă-l să iasă în oraș cu prietenii în week-end atât timp cât continuă să aibă rezultate bune la
școală. Fă-l să înțeleagă că trebuie să respecte ora la care i-ai spus să vină acasă.   Altfel își
va pierde toate privilegiile pe care i le acorzi.
Adolescenții trebuie să înțeleagă faptul că în viață există reguli și cerințe  pe care toți
oamenii—în special adulții—sunt obligați să le respecte. Este important ca ei să învețe
despre această realitate încă de la o vârstă fragedă. Aceasta este una dintre cele mai
importante lecții de viață pentru adolescenți. Nu vor obține niciodată ceea ce vor fără să
depună efort în acest sens. Pentru a avea mâncare, haine sau adăpost, cu toții trebuie să
muncim din greu și să câștigăm bani.
Mai mult, adolescenții noștri trebuie să învețe să-și asume responsabilitatea pentru
propriile acțiuni. Noi, părinții, suntem cei care stabilesc standardele. Așadar noi suntem cei
care trebuie să le și impună. Ai grijă să nu-ți schimbi așteptările față de adolescentul tău de
pe o zi pe alta. Dacă faci asta, riști ca acesta să nu te mai respecte.
 
2. Consolidarea pozitivă dă mai mult randament decât pedepsele
Mulți părinți fac greșeala da a-și pedepsi copiii în mod constant. Îi tratează mereu cu
superioritate și îi ceartă. Iar când greșesc, nu ezită să apeleze la consolidare negativă. Însă,
dacă vrem ca adolescenții noștri să se dezvolte armonios, trebuie să învățăm să ne
moderăm propriile reacții.
Iată un exemplu concret:
Să presupunem că fiul sau fiica ta pică un examen și se întoarce acasă cu nota proastă. Tu
începi să țipi la el sau la ea, spunându-i că nu va realiza nimic în viață din cauza lenei.
O asemenea reacție din partea unui părinte este o mare greșeală deoarece determină
instalarea unor emoții negative. Stima de sine a adolescentului va scădea, iar acesta va fi
cuprins de o senzație de deznădejde care îl va descuraja complet.
 
Ajută-l să își mențină încrederea în sine
Ca părinte, trebuie să-ți ajuți adolescentul să-și mențină încrederea în sine. Spune-i că
ai încredere în el și că ești sigur că o să se descurce mai bine data viitoare, că este perfect
capabil să aibă succes în ceea ce își propune, dacă într-adevăr depune efort.
Atunci când adolescenții fac greșeli, este important să le arătăm că este posibil să se
descurce mai bine, nu să devenim critici nemiloși. Trebuie să adoptăm o strategie care ne
va permite să-i ajutăm să-și recapete încrederea în propriile forțe și abilități, nu să-i
pedepsim în mod constant. Numai așa îi putem ajuta să se dezvolte armonios.
 
3. Comunicarea este necesară pentru a clădi încredere reciprocă
Rezervă-ți timp în fiecare zi pentru a discuta cu adolescentul tău, astfel încât să afli ce se
întâmplă în viața sa. Nu-l judeca în funcție de ceea ce face sau, din contră, nu face.  Fiind
părinți, avem responsabilitatea de a ne ghida copiii, iar acest lucru nu este posibil în
absența comunicării constante și a încrederii.
Adolescenții nu trebuie să-și petreacă toată ziua închiși în camerele lor, ascultând muzică
sau jucându-se pe calculator și ieșind afară numai pentru a mânca sau a se întâlni
cu prietenii. Autoizolarea acestora este o problemă pe care noi, părinții lor, trebuie să o
prevenim.
În acest scop, este bine să întreprindem activități de familie încă de când copiii noștri sunt
mici. În timpul mesei, oprește televizorul și încearcă să porți o conversație cu fiul sau fiica
ta. Află care sunt hobby-urile sale, ce prieteni are și ce persoane i-au stârnit
interesul. Adolescenții ar trebui să-și împărtășească viața cu părinții lor, însă nu
trebuie să fim insistenți.
Adolescenții trebuie să aibă certitudinea că părinții lor le sunt aliați, nu  dușmani ce nu le
oferă nimic altceva în afară de reproșuri și pedepse. Trebuie să-i ascultăm, să-i ghidăm, să le
fim mamă sau tată, dar și prietenul lor cel mai bun. Stabilește limite atunci când este
cazul și dăruiește-i adolescentului tău libertate atunci când dă dovadă de maturitate și de un
bun simț al răspunderii. Iată una dintre acele lecții de viață pentru adolescenți, care nu
trebuie uitate.

Învață-l un set de valori

Desigur, adolescenții sunt o adevărată provocare și nu există niciun „manual de
instrucțiuni”. Însă cheia este să îți menții optimismul și să îi arăți adolescentului tău că îl
iubești și îl respecți. Astfel cesta va deveni un adult matur, cu un simț al răspunderii foarte
dezvoltat.
Persoanele care sunt cu adevărat fericite înțeleg că în viață nu ai cum să ai succes fără
să muncești din greu. Prietenii veritabili, respectul și înțelegerea sunt și ele ingrediente
indispensabile. Îi vei face un mare serviciu adolescentului tău dacă îl ajuți să-și
dezvolte inteligența emoțională și să cunoască mai bine lumea în care trăiește, dar și pe sine.
Nu în ultimul rând, este esențial ca ambii părinți să se pună de acord asupra modului în care
adolescenții lor trebuie educați. Împreună, aceștia trebuie să susțină un set de valori comune.

Îndatoririle adolescenților acestea sunt responsabilitățile care asigură integritatea socială și

protejează drepturile lor. Aceste îndatoriri le permit să aibă mai multă independență, libertate și
să își asume noi responsabilități necesare pentru viața adultă.
Potrivit UNICEF, organismul special al ONU pentru protecția minorilor, în 190 de țări au legi
care să garanteze drepturile și obligațiile adolescenților.

De exemplu, în Venezuela aceste îndatoriri sunt guvernate de o LOPNNA (Legea organică

privind protecția copiilor și a adolescenților).

1- Respectați familia
Ei trebuie să onoreze și să-și respecte părinții și alți membri ai familiei sau persoane
responsabile, deoarece coexistența cu ele trebuie să fie sănătoasă.
Relația trebuie să se bazeze pe toleranță, respect și mai ales susținere emoțională, socială și
economică.
2. Respectați drepturile altor persoane
Aceasta trebuie să fie astfel încât să existe o coexistență mai bună, iar relația socială să curgă
într-un mod plăcut și armonios.
Adolescenții trebuie să pună deoparte rasismul, respingerea și discriminarea pentru a fi sau a
gândi diferit.
3. Îndeplinește-ți obligațiile educaționale
Educația este o datorie foarte importantă deoarece face parte din creșterea academică și
profesională, ceea ce arată statistic un viitor mai stabil.
Cu toate acestea, acest lucru este obligatoriu și nu este doar o datorie, ci și un drept stabilit în
dreptul internațional.
4- Suport cu sarcini la domiciliu
Adolescenții trebuie să-și facă partea în casă; Acest lucru îi învață responsabilitatea și disciplina.
Trebuie să aranjeze camera lor, ei pot avea grijă de spălat vase și, dacă este necesar, să ia
animalele de companie (le hrănească, să le ia pentru o plimbare, se spală custile lor, asearlas,
printre alte sarcini).
De asemenea, trebuie să fie responsabili pentru bunurile lor și să ajute la curățarea casei.
5 - Îndeplinește o coardă personalizată
În plus față de igiena bună permite să mențină o estetică impecabilă, este, de asemenea, o
chestiune de sănătate publică.
Adolescenții sunt responsabili pentru buna lor curățenie pentru a rămâne sănătoși și pentru a nu
deranja comunitatea.
6 - Păstrați sănătatea
Ei trebuie să-și mențină obiceiurile alimentare, să facă sporturi și să desfășoare activități
favorabile dezvoltării integrale.
De asemenea, ele sunt responsabile de asigurarea faptului că sănătatea acestora le permite să-și
utilizeze pe deplin propriile facultăți fizice și psihologice.
7- Aflați despre sexualitate și sănătatea reproducerii
Este o datorie a adolescenților să învețe despre maternitate și paternitate. Ei trebuie să știe despre
bolile cu transmitere sexuală (BTS), precum și despre metodele de sarcină timpurie și
contraceptive.
8 - Contribuie la conservarea mediului
Adolescentul are datoria de a păstra mediul fizic, natural și nenatural, în care trăiește și se
dezvoltă. Ar trebui să evitați contaminarea în oricare dintre tipurile sale.
9- Participarea cetățenilor
Ele trebuie să se dezvolte în mediul civic, să participe la activitățile cetățenești și chiar să
participe la afacerile politice, dacă este necesar, și să permită legislația țării lor.
10 - Responsabil pentru libertatea lor de exprimare
Tânărul are datoria de a-și asuma responsabilitatea pentru gândurile și ideologiile pe care le
exprimă celorlalți.

Chiar dacă mulți au trecut prin această perioadă, fiecare adolescent are propria lui călătorie, unii
navighează pur și simplu, alții se zdrobesc de pietre de-a lungul drumului. Toți se confruntă cu
un set unic de provocări modelate de personalitate, familie, școală, anturaj, religie și cultură.
Totuși, anumite probleme psihologice sunt universale în adolescență. Când vă veți confrunta cu
slujba grea de părinte de adolescent, înțelegerea tuturor acestor probleme vă va ajuta să decideți
când să faceți un pas înapoi și când să mergeți mai departe.
Problemele psihologice ale adolescenților:
 Să se împace cu noul lor aspect fizic,
 Să-și dezvolte o identitate emoțională nouă
 Să rezolve problema diferențelor dintre normele și valorile partenerilor lor și cele ale
părinților lor,
 Să stabilească și să își exprime propriile convingeri morale,
 Să-și dezvolte un simț al propriei responsabilități,
 Să-și demonstreze potențialul de a se întreține singuri
O problemă centrală pentru adolescenți și pentru adulții tineri este să descopere ce fel de oameni
doresc să fie, ce fel de slujbă vor avea și după ce principii își vor ghida viața. Acesta este un
proces parțial conștient, parțial inconștient. În încercarea de a-și găsi identitatea, adolescenții pot
încerca mai multe roluri: visătorul, cosmopolitul, cinicul, politicianul, antreprenorul etc. Unii
adolescenți par a se descoperi pe sine devreme și în mod direct, altora pare a le trebui mai mult
timp și merg pe mai multe drumuri până când își găsesc calea.
Adolescenții trebuie să se separe din punct de vedere emoțional de părinții lor pentru a putea să-
și dea seama cine sunt ei și ce doresc să fie. Cu toate acestea, o mare parte din personalitatea lor
seamănă cu cea a părinților lor – nu doar pentru că au moștenit genele acestora, ci și pentru că și-
au modelat dezvoltarea după aceștia toată viața. Acum ei trebuie să se apere.
Asumarea riscurilor
Adolescenții tind a se vedea pe sine ca fiind invulnerabili. Este dificil să le vorbești
adolescenților despre această percepție, deoarece se bazează pe faptul că lor le-a fost întotdeauna
bine și așteaptă că întotdeauna le va fi așa. Abordarea logică a situației adeseori nu are niciun
efect, adolescenții trăiesc în prezentul de acum și nu în viitorul ipotetic.
Nu toate riscurile sunt dăunătoare
Un adolescent care merge cu bicicleta prin țară sau petrece mai multe ore practicând săriturile cu
skateboard-ul dobândește deprinderi, își formează o părere bună despre sine și învață să judece.
Greșelile, atâta timp cât nu sunt grave, sunt surse grozave de învățătură.
Asumarea riscurilor – cu toate acestea – are și o latură mai puțin plăcută. Copilul care
experimentează cu țigări numai pentru a fi popular probabil va sfârși dependent de nicotină.
Consumul de alcool este o formă de asumare a riscului care poate cu ușurință să sfârșească tragic
atunci când un copil beat se urcă la volanul unei mașini. Folosirea drogurilor ilegale poate
conduce către abuz și dependență atât la adolescenții cu probleme, cât și la cei care provin din
familii stabile. Activitatea sexuală este o altă modalitate în care adolescenții tentează soarta.
Provocarea pentru părinți este să îi ajute pe adolescenți să îți asume riscuri într-o manieră
controlată. Educația asupra pericolelor și a comportamentelor riscante reprezentate de țigări,
alcool, droguri și activitatea sexuală iresponsabilă trebuie să înceapă înainte de adolescență. Este
bine că multe școli elementare și gimnaziale predau aceste subiecte, însă părinții trebuie să se
implice și ei. Părinții trebuie să găsească multe oportunități de a discuta cu copilul despre valorile
familiei și să-l învețe prin exemplu. De asemenea, este înțelept să evitați să vă puneți copilul în
situații în care tentațiile ar putea fi prea mari. A permite unui copil în vârstă de 16 ani să stea să
lucreze până târziu la ziarul școlar este util și încurajează responsabilitatea. A lăsa un adolescent
de 14 ani singur acasă într-un week-end pur și simplu reprezintă o invitație la asumarea
riscurilor.
Părinții se întreabă deseori ce ar trebui să le spună adolescenților despre propriul trecut în
privința riscurilor asumate – în general droguri și sex - din timpul adolescenței. Există teama ca
adolescentul să gândească: „Ei bine, nu pare a-i fi afectat pe mama și tata, de ce să nu încerc și
eu?” Bineînțeles, părinții nu trebuie să mărturisească tot copiilor lor, dar a-i minți nu este o
soluție. În final, adevărul iese la iveală, iar atunci când un copil află că a fost mințit el pierde
încrederea pe care o avea în privința lucrurilor pe care i le spun părinții, nu se va putea baza pe
sfaturile lor atunci când chiar va avea nevoie. Într-un fel, mințirea unui copil îl separă pe acesta
de cea mai importantă sursă de susținere. Dacă sunteți întrebați de către copil despre un lucru cu
care nu vă simțiți confortabil să discutați, pur și simplu, spuneți acest lucru.
Deși mulți adolescenți luptă împotriva valorilor părinților lor, aproape tuturor dintre aceștia le
pasă de ce cred părinții despre ei. Lăsați copilul să înțeleagă că lucrul de care vă pasă cel mai
mult este ca el sau ea să fie în siguranță. Mai presus de tot, el trebuie să știe să nu se urce într-o
mașină condusă de cineva sub influența băuturilor alcoolice, deoarece consecințele pot fi bruște
și permanente. După acest lucru s-ar putea să vă așteptați din partea lui să stea departe de alcool,
țigări și droguri, pentru că și acestea la rândul lor pot fi periculoase. 

1.3.3 STRESUL ADOLESCENTULUI

DupĂ cum iti poate spune orice parinte, adolescentii - si chiar adolescentii Twitter –
resimt efectele stresului in numar record. Ceea ce multi parinti poate nu realizeaza este cat de
puternic propriul lor stres ii afecteaza pe copiii lor: parintii care spun ca parintii lor par
intotdeauna stresati au o probabilitate de opt ori mai mare de a fi supusi stresului ei insusi decat
copii care spun ca parintii lor nu par niciodata stresati, conform unui chestionar national realizat
de catre Asociatia Psihologica Americana. O crestere a anumitor comportamente ale parintilor -
precum tipatul, cearta si plangerile reprezinta un indiciu pentru copii ca parintii se simt
ingrijorati sau stresati.
Deci, in afara parintilor, ce altceva specific ii streseaza pe copii? In varful listei se afla presiunea
academica, in special printre elevii care spera sa mearga la colegiu; presiunile sociale (gandul la
prieteni, idile si intimidare) si grijile legate de viitor. Adolescentii care declara ca se simt supusi
stresului resimt adesea simptome fizice precum dureri de cap, tulburari stomacale si tulburari de
somn. Depresia, anxietatea, o crestere a comportamentului violent (precum atacarea fizica a
altora) si chiar si sinuciderea sunt, de asemenea, posibile consecinte.
Intocmai precum adultii, adolescentii isi pot gestiona stresul intr-o varietate de moduri. In acest
stadiu al vietii, aptitudinile lor de a face fata nu sunt in mod necesar pozitive. Primele trei
strategii raportate de catre APA sunt ascultarea muzicii (66%), privitul la televizor (34%) si
jocurile video (30%). Desi acest lucru pare destul de benign, acestea sunt activitati sedentare cu
implicatii slabe pentru sanatatea generala. Abuzul de substante, hiperfagia sau lipsa alimentarii si
taierea cu lame de ras sau cu alte obiecte ascutite sunt unele alegeri mai ingrijoratoare facute de
unii adolescenti ce cauta sa scape de stres.
Marilyn Wilcher, autoarea cartii Grab a Tiger by the Toe: Stress-Proof Your Child, conduce
Initiativa pentru Educatie din cadrul Institutului de Medicina Minte Corp Benson-Henry, care
lucreaza cu scoli in cadrul unor programe de gestiune a stresului pentru copii de toate varstele.
„Sa ii inveti pe copii tehnici pentru reactia de relaxare si alte instrumente de gestionare a
stresului le consolideaza rezistenta si simtul controlului”, spune ea. „Invatarea acestor aptitudini
acum le ofera strategii pozitive de a face fata lucrurilor din viata”.
Un studiu de la Institutul Benson-Henry a testat fezabilitatea unui curriculum de patru saptamani,
opt sesiuni pentru elevii de licei care sa combine relaxarea, exercitiile, principii de psihologie
pozitiva si abilitati pentru a recunoaste si a reincadra gandurile negative. Prezentand raportul in
Journal of Adolescence din 2011, cercetatorii au notat ca acest curriculum a declansat modificari
pozitive in stresul perceput, anxietate si comportamentele de promovare a sanatatii, in special
printre adolescente.
Sfaturi pentru reducerea stresului adolescentilor
Daca esti adolescent:
 Poti invata cu usurinta tehnici pentru reactia de relaxare. Cei doi pasi simpli indicati in
acea sectiune functioneaza bine atunci cand ramai asezat in liniste si confortabil sau in
timp ce alergi, inoti sau mergi, din moment ce activitatile repetitive te ajuta sa intri intr-o
stare relaxata.
Daca esti parinte:
 Aminteste-ti ca modul in care te comporti cand esti stresat il afecteaza pe copilul tau
adolescent. Gestionarea propriului tau stres poate chiar scadea stresul pe care
adolescentul tau il resimte si oferi un model excelent de urmat.
 Mini-relaxarile dureaza intre 15 si 60 de secunde
 Lucreaza impreuna cu copilul tau pentru a invata instrumentele necesare pentru a te opri,
a respira, a reflecta si a alege (a se vedea pagina 34) atunci cand gandurile negative fac ca
stresul sa atinga niveluri maxime („Sunt ingrozitor la mate, sigur o sa pic testul asta”;
„Cea mai bun prietena a mea nu imi raspunde la mesaje; trebuie sa fie furioasa pe mine").
Practicarea lor impreuna poate fi utila pentru amandoi,
 De indata ce incepi sa te simti stresat, incearca sa respiri profund, din abdomen de cateva
ori
 La cina, mergeti in jurul mesei cerandu-le tuturor sa impartaseasca un lucru bun care s-a
intamplat in timpul zilei. Placerile simple, faptele bune si victoriile personale sunt toate
eligibile: „Am trei noi urmaritori pe Instagram,” „Am uitat sa imi iau pranzul si prietenul
meu l-a impartit pe al lui cu mine” sau „Am luat un 10 la proiectul bio”. Acest lucru
intareste sentimentele pozitive.
Chiar daca unui parinte nu ii face placere sa recunoasca, copiii si adolescentii de azi sunt
foarte stresati. Si factorii sunt variatii. Unii sunt sub controlul parintilor, altii sunt sub controlul
copiilor si adolescentilor. Altii depind de profesorii lor sau de alte persoane implicate in educatia
lor. Totusi, mai sunt destui factori de stres pe care  nu ii poate controla nimeni. Vom incerca sa
dezbatem putin fiecare categorie de factori. Asa incat sa vedem ce are de facut un parinte care
vrea sa faca viata mai usoara unui copil.
Factori de stres sub controlul parintilor
Factorii de stres care se afla sub controlul parintilor sunt cei care sunt inclusi in disciplina si in
educatia raportata la concret. Un copil sau un adolescent bine educat, cu incredere in parintii sai,
va intelege carui lucru sa dea o importanta mai mare si carui sa nu ii dea decat o importanta
foarte mica. Va invata sa se raporteze in mod concret la toate lucrurile pe care le intalneste. In
acest fel nu va exista riscul unei exagerari. Desigur ca si la el va ajunge stresul dar intr-o forma
estompata, mai usor de tolerat.
Factori de stres sub controlul copiilor si adolescentilor
Cei mai multi copii si adolescenti nu au repere la care sa se raporteze. De asta au obiceiul sa
exagereze situatiile. De exemplu, o nota mica poate parea o catastrofa in ochii lui fara sa fie cu
adevarat asa. El ar putea avea urmatoarea atitudine: da, am luat o nota mica dar pot sa o corectez
daca invat mai mult data viitoare.  
Avand aceasta atitudine copilul sau adolescentul nu se mai streseaza. Nu mai pune pe sine o
presiune pe care nu o poate duce. Insa aceasta atitudine este una  invatata in familie. Ea se poate
rasfrange pozitiv asupra grupului de prieteni si de colegi. De asemenea, copiii si adolescentii
trebuie sa inteleaga ca privitul excesiv la televizor, prezenta pe platformele de socializare si
jocurile pe calculator reprezinta factori de stres pentru ei. Sunt lucruri care ii obosesc. Le strica
somnul si programul de studiu, ba chiar si programul de joaca si de iesit afara cu prietenii.
Factori de stres sub controlul invatatorilor si profesorilor
Profesorii si invatatorii sunt relativ limitati atunci cand vine vorba de controlul factorilor de stres
la care sunt supusi copiii si adolescentii. Ei trebuie sa se raporteze la un plan de invatamant, la un
numar de teme in fiecare zi la fiecare materie. La un program pe care nu au cum sa-l schimbe. Ei
pot cel mult sa faca mici ajustari si modificari in favoarea copiilor. In afara de aceste lucruri ei
pot avea o atitudine mai ingaduitoare fata de copii. Si pot stabili relatii de comunicare mai bune.
Astfel copiii se vor simti intelesi si ajutati. Nu vor mai merge la scoala simtindu-se sub presiune.
Factori de stres sub controlul altor adulti
Atunci cand copiii si adolescentii sunt lasati peste zi sau o anumita perioada din an in grija
bunicilor sau a altor rude, acestea se pot implica in educarea lor. Ele pot oferi repere, le pot
explica lucruri mai complicate care necesita timp si rabdare. Pot gasi cai atractive de a afla
raspunsul la lucruri care pe copii ii preocupa. Pot fi de mare ajutor atat parintilor care au timp
putin pentru copii in fiecare zi. Pot fi de mare ajutor si pentru copiii, pentru ca prin comunicare
calma si lejera le scade nivelul stresului. 
Factori de stres pe care nimeni nu ii poate controla
Din pacate sunt si factori de stres pe care nimeni nu ii poate controla. De cate ori ne uitam la stiri
si aflam de razboaie, cutremure, inundatii, alunecari de teren si alte lucruri asemenea, ele se
rasfrang asupra felului in care noi si copiii nostri percepem lumea inconjuratoare. Poate ca noi,
ca adulti, ne-am format un mecanism de combatere a stresului, intr-o oarecare masura. Dar copiii
si adolescentii abia de acum inainte isi formeaza acest mecanism. Sa nu fim surprisi daca ii
vedem marcati de un anumit eveniment…
Asadar sunt lucruri pe care le putem face pentru copiii nostri dar si pentru noi asa incat stresul sa
fie redus la doze digerabile. Copiii ne vor privi ca modele si vor reactiona si ei asa cum vad ca
reactionam noi.
Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii
tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial
si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte
devin atat de disperati, ajungand pana la decizia de a-si lua viata?
Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de
suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un
factor precipitant, ci in istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare.
Cu siguranta, in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor
care au inceput cand acesta era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu
trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta.
Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este
intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera
intr-o criza suicidara.
Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este
necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social,
familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si
castige un loc in lumea adultilor.
Adolescentul vrea sa fie autonom, desi inca este dependent de adulti, de parinti. Are loc o
schimbare majora in perceptia de sine ce se produce din cauza modificarilor corporale, tanarul se
simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualitatii, tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea
pentru a putea stabili o relatie de iubire cu cineva, lucru care il face sa traiasca
o anxietate ridicata.
In plan social, el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte
ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabilitati ca si cum ar fi tot copil.
Aceasta miscare are un efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz
pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta, care este cea a
adultilor.
Inainte de a face si el parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor.
Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si
despre locul sau in aceasta lume.
Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele in legatura
cu propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.
In plan psihologic, el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un
dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur.
Grupul de prieteni, colegi este foarte important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se
confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur.
Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.
Astfel, putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt
normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori
de stres, acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost
incercate, dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila.
Tentativa arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o
constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie
problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.
Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se
simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu
presiunile exercitate asupra sa.
El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate
scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa, ceea ce produce un sentiment de alienare si,
in consecinta, el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.
Factorii de risc
Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale sunt de cele mai
multe ori invocate de adolescentii suicidari. Climatul familial este perturbat, chiar daca exista sau
nu un divort al parintilor.
In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor parentale si
conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcoolismul unuia sau al ambilor
parinti, indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau chiar
lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini
negative sau neglijente ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia
tanarului etc.
La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja independenta si realizarea de
sine. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La
polul opus, inconsistenta sau lipsa controlului se traduc pin indiferenta parintilor fata de tanar, cu
consecinta unui sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt
deseori specifice tinerilor suicidari.
Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid
sau chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului
suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent
de varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de
iubire.
Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste, iar ruptura,
despartirea lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila, iar tanarul are
impresia ca nu-si va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi.
Izolarea socială
Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup, dar nu toti
adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre ei au un grup de prieteni
chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la
sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri.
Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie. In concluzie, adolescentul suicidar
traieste o izolare asociata cu mari dezavantaje afective.

Caracteristici si factori care predispun la riscul suicidar:

- Functionare familiala perturbata;

- Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau
experimentarea unor evenimente traumatizante;
- Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;
- Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;
- Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
- Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie etc.;
Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se
intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de
solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant, generand
framantari si anxietate, insotite de suferinta si durere.
Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest
stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa
observam o remisie spontana a crizei suicidare, dintr-odata problemele par sa fi disparut.
Adolescentul se poate simti usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care
suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de a-si
opri suferinta.
In aceasta etapa a procesului suicidar sunt prezente adeseori o ruptura emotionala si un sentiment
de izolare.
Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant urmeaza, o
problema se adauga si determina trecerea la act.
Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta si teama
legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment, iar procesul poate fi oprit oricand.
Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescenta se caracterizeaza prin impulsivitate, instabilitate si
emotivitate. Adolescentul se afla mereu in dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic sa
experimenteze inainte de a reflecta.
Din aceste motive, perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente
suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa, mesajele sunt mai voalate, iar metoda
utilizata este mai violenta.
 CAPITOLUL III
2 ADOLESCENTUL ÎN SOCIETATEA MODERNĂ

3.1 DESPRE SEX ȘI SEXUALITATE

Deși sexualitatea reprezintă încă un subiect tabu în zilele noastre, aceasta nu ar trebui să
constituie un capitol separat sau opțional în educația copiilor noștri deoarece ea este o
componentă esențială a fiecărei ființe, făcând parte din identitatea noastră personală.

Educația sexuală la adolescenți – cum să vorbim deschis despre acest subiect

Educația sexuală la adolescenți este un subiect mai mult decât controversat în ziua de
astăzi. Și pe cât de controversată pe atât de necesară. Nu, educația sexuală nu este despre a
îi învăța pe copii să le placă sexul. Este însă despre cum să experimenteze ceva în siguranță.
Cu sau fără educația sexuală adolescenții fac sex.
Educația sexuală la adolescenți – mai bine mai devreme decât prea târziu
Adolescenţa poate fi destul de dificilă. Întrebările pe care și le pune un adolescent sunt de multe
feluri. Întrebările despre sex, sexualitate şi identitate sexuală sunt doar câteva care îi macină pe
adolescenți.
E bine deci să nu uităm că adolescenţii sunt tot copiii noştri. Oricât de înstrăinaţi par uneori de
părinţi. Și îi frământă lucruri. Iar noi, părinții, ar fi bine să le răspundem la aceste frământări.
Dacă nu o facem noi, cine să o facă? Cine îi poate ajuta pe adolescenţi să evite greşelile de
judecată ce pot avea consecinţe devastatoare, uneori ameninţătoare de viaţă, atunci când vine
vorba de sex? Un părinte informat poate să o facă.
Părinți onești și abordabili
„E vital ca părinţii să fie oneşti şi abordabili pentru copii”, spune dr. Charles R. Wibbelsman, şef
al secţiei dedicate sănătăţii adolescenţilor de la Centrul Kaiser din San Francisco.
„Părinţii au de obicei propriile preocupări, «nu fă asta şi nu fă cealaltă», dar trebuie să dea un pas
înapoi și să nu-şi mai judece copiii”, spune şi Warren Seigel, de la Departamentul de Pediatrie şi
Director la Centrului pentru Sanătatea Adolescenţilor din Coney Island. „Trebuie să existe un
canal de comunicare deschis între părinte şi copil în privinţa educaţiei sexuale şi pentru
sănatate.”
Pe scurt, specialiștii au căzut de acord asupra unui lucru foarte important: e bine și necesar ca
părinții să le fie ghid copiilor.
Educația sexuală la adolescenți – mesajul corect este cel mai important
Cred că putem cădea de acord că în această epocă atât de sexualizată, povestea tradiţională cu
barza e complet inadecvată. Trebuie să îi pregătim încă de copii pentru perioada când corpul lor
va trece prin transformări. Trebuie să îi pregătim pentru schimbările fizice dar și pentru celelalte
cum ar fi: influenţa anturajului și glorificarea sexualităţii în presă, pe rețelele de socializare și
chiar pe grupurile unde copiii vorbesc între ei.
Nu mai este un secret că toate canalele de comunicare abundă de imagini și mesaje cu tentă
sexuală. De ferit nu îi vom mai putea feri la un moment dat. Ne rămâne doar să îi echipăm cu tot
ceea ce au nevoie să știe pentru a se descurca în siguranță.
Așa cum nu le dăm drumul copiilor mici în stradă urându-le mult noroc şi lăsându-i de izbelişte
și îi ţinem de mână, le explicăm care sunt pericolele, așa trebuie să facem și cu educația sexuală.
Educația sexuală la adolescenți – mai bine previi decât să tratezi
Aproximativ jumătate din adolescenți își încep viața sexuală fără ca părinții se știe. Riscurile la
care ei se supun sunt greu de anticipat.
Ca atare, prevenția rămâne cea mai bună. Iar prevenție înseamnă educație. Și ca aceasta să fie
eficientă când copilul ajunge la anii adolescenței ea trebuie începută din timp.
Educația sexuală începe cu explicații simple, cum ar fi cu numele anatomice ale organelor
genitale. Apoi discuțiile pot să devină mai complexe pe măsură ce copilul crește și are o mai
bună capacitate de înțelegere.
Dar educația sexuală nu înseamnă rușine, metafore și un subiect tabu. Pentru că riscurile la care
se expune un copil când își începe viața sexuală nu sunt nici metafore și e bine să nu fie nici
rușinoase.
Să avem copii responsabili
„Cel mai important este să îi învăţăm pe copii să fie responsabili. Explicaţi-le cum să ia decizii şi
să înţeleagă şi care sunt consecinţele”, spune Dr. Seigel.
Dacă vedeţi ceva la TV sau citiţi într-o revistă, e o oportunitate bună de a duce discuţia înspre
educaţia pentru sănătate. Cereţi opinia copilului, profitaţi ca să îl ajutaţi să devină încrezător în
abilitatea lui de a judeca.
Deşi par adulți, adolescenții sunt încă la vârsta copilăriei şi au nevoie de sprijinul părinţilor.
Cum începem discuţia
Este bine să sădiţi seminţele acestei discuţii înainte de pubertate. O puteți face folosind
denumirile anatomice corecte.
Puteți să luați măsuri ca el să nu aibă contact cu pornografia prea devreme (monitorizați ce face
pe net, vorbiți deschis despre cum filmele pot distorsiona adevărul despre ceea ce înseamnă o
relație).
Încercați să demitizați felul în care mass – media se raportează la sexualitate. Explicați-i, chiar și
când pare să nu vă asculte, că lucrurile nu stau chiar așa în viața reală. Spuneți-i cu sinceritate că
viața sexuală cere o mare responsabilitate din partea celor implicați.
Fără să dați detalii punctuale explicați-i că urmările nu sunt întotdeauna foarte ușor de dus dacă
responsabilitatea lipsește. Da, discuțiile despre activitatea sexuală par a fi jenante pentru toată
lumea. În același timp este important ca un adolescent să aibă un bagaj suficient de informații
corecte primite de la un adult și nu de la un alt adolescent.
Educația sexuală la adolescenți este și despre comunicare
Pe măsură ce copilul se maturizează fizic, mental şi emoţional – vor apărea şi alte discuţii legate
de sexualitate. Dacă semințele au fost plantate încă de când era mic există mai multe șanse ca el
să vină către părinți pentru a continua.
Pe măsură ce cresc, este mai bine să abordaţi miturile urbane sau informaţiile false care trec din
generaţie în generaţie și să le demontați. Fetele care fac sex nu sunt ușuratice, sexul oral nu este
lipsit de riscuri și ejacularea precoce nu este o metodă contraceptivă. Și oricât de rușine vă este
să vorbiți cu ei despre asta este important să primescă informaţiile corecte. Nu insist pe
consecințele celor trei acțiuni ce implică sexul enumerate mai sus, vă las pe voi să alegeți între
rușine și urmări.
Când, cum și numai dacă vrei
Spuneţi-le că nimeni nu are dreptul să îi preseze să îşi înceapă viaţa sexuală. Încurajați-i să vă
ceară părerea dacă li se întâmplă așa ceva.  Permiteți-le să spună ”NU” acasă ca să poată spune
”NU” și atunci când nu vor sau nu sunt pregătiți să îți înceapă viața sexuală.
Părinţii trebuie să aibă mintea deschisă să accepte întrebările adolescenţilor pentru că face parte
din maturizarea lor. Vă revine sarcina să vă spuneți părerea fără să judecați. Nu este despre
dumneavoastră ci despre ei.
Nu ezitaţi să abordaţi discuţii despre morală, valori şi etică în ceea ce priveşte comportamentul
sexual, fără să ţineţi predici, doar pentru sprijin. Este un pas important prin care copilul se va
simţi mereu protejat, va ştii că are la cine să apeleze pentru sfaturi şi că tranziţia spre o viaţă
sexuală asumată se va face face fără probleme.

Riscurile inceperii precoce a activitatii sexuale

Cand este momentul cel mai potrivit pentru a vorbi cu adolescentii despre sex? Studiile arata ca
educatia sexuala adecvata amana momentul inceperii vietii sexuale.
Sexul la adolescenti comporta doua mari riscuri:
- Bolile cu transmitere sexuala (BTS) - majoritatea persoanelor nu realizeaza faptul ca este usor
sa contactam o boala cu transmitere sexuala, mai ales in cazul persoanelor tinere. In anumite
regiuni din Marea Britanie, 10% dintre toti adultii tineri sunt purtatori de Chlamydia. Copiii cu
media de varsta intre 10 si 12 ani nu au nicio idee despre aceste riscuri.
- Sarcina nedorita - copiii cu media de varsta intre 10 si 13 ani nu stiu nici macar cum
apare sarcina. Si chiar daca stiu, de obicei se gandesc ca acest lucru nu li se poate intampla chiar
lor.
Educatia sexuala promoveaza promiscuitatea?
Unele persoane sunt de parere ca, vorbind cu adolescentii despre sex, se incurajeaza inceperea
activitatii sexuale, insa educatia sexuala adecvata este foarte importanta, astfel incat persoanele
tinere sa faca alegeri bine documentate.
In Marea Britanie, majoritatea sarcinilor apar la adolescenti care au avut o slaba educatie,
incluzand si educatia sexuala. Toate tarile europene au rate mai scazute ale sarcinii aparute in
randul adolescentilor, comparativ cu Marea Britanie, probabil pentru ca au o mai buna educatie
sexuala.
In Olanda, persoanele tinere sunt prevenite in legatura cu atractiile si pericolele sexului. Ca si
rezultat, rata sarcinilor in randul adolescentelor reprezinta a sasea parte din cea a Marii Britanii.
Singura tara vestica care prezinta o rata ridicata a sarcinii in randul adolescentelor este Statele
Unite ale Americii, unde educatia sexuala este redusa sau nula, putandu-se doar baza pe
promisiuni de castitate (virginitatea).
S-au observat efectele educatiei sexuale in timpul cercetarilor efectuate pentru una dintre cartile
noastre. A fost intervievat un grup de fetite din tarile vestice, cu varste cuprinse intre 12 si 13
ani, care erau toate mame, si un grup de copii din Hertfordshire cu media de varsta de 14 ani.
- Copiii din tarile vestice aveau foarte putina educatie sexuala sau deloc. Nici macar nu stiau
despre ciclul menstrual si despre modalitatea de concepere a copiilor pana in momentul cand au
ramas insarcinate.
- Grupul din Hertfordshire avea o buna educatie sexuala, atat la scoala, cat si acasa. Aveau mai
multe teorii despre sex, dar niciuna dintre ele nu le practicasera inca.
Cand trebuie sa vorbesc cu copilul despre sex?
Este limpede ca trebuie sa ne informam copiii despre sex - atat din punct de vedere anatomic, cat
si emotional - si ca ei necesita informatii exacte inainte de pubertate. Copiii incep sa fie
vulnerabili de la varsta de 12 ani, uneori chiar mai devreme - deci niciodata nu este prea devreme
sa incepem.
Foarte multi parinti au retineri in a vorbi despre aceste teme cu copiii lor, dar ganditi-va la ele ca
la un lung proces, in desfasurare, in care raspundeti intrebarilor pe masura ce acestea apar, in
locul unei discutii lungi, prestabilite.
Daca nu se creeaza un mediu in care exista discutii naturale despre sex, va fi destul de dificil sa
vorbim cu copiii nostri despre sex, iar adolescentilor le vine foarte greu sa discute cu parintii lor
despre sex, mai ales daca subiectul a fost unul interzis pe vremea cand erau inca mici.
Intr-un sondaj de piata desfasurat in anul 2000 in randul parintilor ce faceau parte din Asociatia
de Plaining Familial, 92% dintre acestia erau de parere ca ei ar trebui sa joace un rol semnificativ
in imformarea persoanelor despre sex si relatii. Doua treimi din acestia au mentionat profesorii
ca si importanta sursa de informatii.
Surprinzator a fost faptul ca acest studiu recent a aratat rezultate mult diferite fata de un studiu
mai vechi, in care multi parinti considerau ca este dificil sa vorbesti cu copilul despre sex. Numai
jumatate dintre parintii intervievati au afirmat ca abordasera subiectul din proprie initiativa.
Desi parerile s-au schimbat in bine, se pare ca ceea ce parintii cred ca ar trebui facut cand vine
vorba despre discutia despre sex cu copiii nu este acelasi lucru cu ceea ce in realitate acesti
parinti fac.
Cum trebuie sa abordez subiectul?
Experienta proprie de-a lungul timpului arata ca parintii sunt mai deschisi la discutii daca se simt
pregatiti si stiu cum sa abordeze subiectul.
Sfaturi pentru parinti
 - Vorbiti despre propria experienta. Daca nu indrazneati sa sarutati pe cineva sau sa
imbratisati o fata, spuneti-i acest lucru copilului. Copiii mari adora sa auda povesti despre
dificultatile parintilor si ii ajuta sa stie ca intelegi cum este sa fii fascinat de sex, dar emotionat in
acelasi timp.
- Vorbiti atat despre sentimente, cat si despre anatomie. Cand persoanele tinere au probleme
legate de viata sexuala, de obicei se adreseaza astfel medicului specialist: „Nimeni nu ne-a spus
cat de mult vom dori sa il facem”. Asigurati-va ca adolescentul cunoaste faptul ca exista o
dorinta nestapanita de a face sex deoarece este foarte placut, dar merita sa ne pastram pentru o
relatie serioasa, speciala.
- Cand copilul pune intrebari dificile, puneti-le alte intrebari inainte de a furniza orice tip
de explicatie. Acest lucru iti va acorda un timp suplimentar si te va ajuta sa intelegi cate
cunostinte au acumulat deja despre acest subiect.
- Incercati sa ii creeati un mediu propice pentru a pune intrebari despre sex. De exemplu,
daca exista o emisiune despre sex la televizor si ei doresc sa cunoasca mai mult, probabil ca va
vor intreba despre asta.
- Nu stabiliti o anumita zi pentru a vorbi despre asta. Majoritatea copiilor gasesc acest lucru
alarmant. In schimb, fiti pregatiti sa raspundeti intrebarilor atunci cand sunt puse.
- Este util sa ne gasim cuvintele potrivite atunci cand vorbim despre sex. Apeland la cateva
carti potrivite despre sex sau la trairile parintilor mentionate mai sus poate ajuta. Daca
atat copilul, cat si parintele folosesc aceleasi cuvinte pentru diverse parti ale corpului si pentru
diferite activitati, va veti simti mai putin jenati.
- Daca copilul pune intrebari despre sex intr-un loc public, precum in supermarket, amanati
raspunsul, dar promiteti-le ca veti vorbi despre asta imediat ce ajungeti acasa. Si asigurati-va ca
asa va fi!
Una dintre cele mai delicate aspecte pe care va trebui sa le discuti cu copilul tau se afla in
legatura cu prima experienta sexuala. Pentru a nu transforma aceasta experienta intr-o amintire
neplacuta, iti recomandam sa incerci sa il sfatuiesti pe copilul tau si sa ii demonstrezi ca ii esti
alaturi si in aceasta situatie.
In primul rand trebuie sa stii ca sexualitatea si inceperea vietii sexuale difera de la baieti la fete.
Astfel, daca ai un tanar adolescent in casa este posibil sa obervi cum acesta se va pregati pentru
momentul respectiv inca din perioada pubertatii in care apar primele schimbari fizice specifice
adolescentei. Este important sa constientizezi perioada in care tanarul tau incepe sa fie mai
interesat de acest subiect pentru a-l putea sfatui si indruma.
In cazul fetelor, prima experienta sexuala repreiznta de regula un moment foarte important, care
le va ramane mereu in memorie. Din aceasta cauza trebuie sa o pregatesti pe adolescenta ta, atat
din punct de vedere psihic, cat si din punct de vedere fizic. Cu toate ca nu vei putea alege
momentul si persoana cu care va avea acest prim contact, ii vei putea fi alaturi in aceasta
experienta.

Cum stiu ca adolescentul se pregateste pentru prima experienta sexuala

 adolescentul incepe sa puna intrebari privind sexul

 se intereseaza prin diverse metode cu privire la acest subiect
 isi cumpara prezervative
 pare a fi mai interesat de sexul opus
 isi doreste mai multa intimitate
 se ingrijeste mai mult
 frecventeaza diverse locatii in care poate intalni persoane de sex opus
 are grija de imaginea personala in unele cazuri

Sprijinul si sfaturile parintilor sunt factori esentiali pentru ca experienta primului contact sexual
sa nu il afecteze din punct de vedere emotional pe adolescent.

De asemenea, acesta trebuie sa fie instruit cu privire la metodele de contraceptie la care ar putea
apela pentru evitarea unor situatii neplacute. Din pacate, unii parinti, de rusine, prefera sa nu
abordeze acest subiect cu adolescentii lor, lasandu-i sa se informeze singur din diverse surse care
pot furniza informatii incorecte.

Este important ca acestia sa inteleaga importanta protejarii in momentul contactului sexual.

Asadar, pentru a-l putea determina pe adolescentul tau sa actioneze in mod responsabil, este
necesar sa ii prezinti efectele negative a unui contact sexual neprotejat precum o sarcina nedorita
sau contactarea diferitelor boli.

Recomandari pentru prima experienta sexuala

 sa foloseasca o metoda de contraceptie

 alegerea momentului potrivit
 alegerea partenerului adecvat
 explicarea efectelor nedorite a unui contact sexual neprotejat

In cazul in care ai o tanara adolescenta trebuie sa stii ca ea va trai aceasta prima experienta
sexuala cu mai multa intensitate. De aceea ea trebuie sa fie pregatita din punct de vedere
emotional pentru sentimentele si senzatiile pe care le va simti. Asadar, te sfatuim sa incerci sa
initiezi o discutie sincera cu aceasta si sa ii prezinti ce va simti si ce presupune defapt contactul
sexual.

Chiar daca vei considera ca unele informatii sunt redundante noi iti recomandam sa ii oferi fetei
tale sfaturi astfel incat sa fie pregatita pentru acest moment. Ea trebuie sa stie ca primul contact
sexual o va durea intr-o oarecare masura si ca de asemenea, majoritatea adolescentelor au o mica
scurgere vaginala in acel moment. In cazul in care nu ii vei prezenta aceasta experienta cu toate
senzatiile sale este posibil ca tanara sa nu stie cum sa reactioneze in fata acestui moment.

In ceea ce priveste baietii, ei sunt mai independenti si deobicei, in aceasta perioada evita sa
discute cu parintii, apeland mai degraba la cercul de prieteni. Cu toate acestea este indicat sa
incerci sa vorbesti cu adolescentul tau si sa te asiguri ca este pregatit pentru primul sau contact
sexual.
In general, baietii se intereseaza de acest aspect inca din perioada pubertatii, atunci cand apar
primele schimbari fizice. Dar informatiile primite ar putea fi eronate motiv pentru care tu ca
parinte trebuie sa ii poti raspunde la intrebari si explica toate nelamuririle pe care le poate avea.
Deobicei tinerii discuta despre sexualitate doar cu parintele de acelasi gen, refuzand si chiar
evitand orice astfel de discutie cu celalalt parinte. Totusi, exista anumite cazuri in care nu te poti
baza pe partenetul tau (familie monoparentala), fapt ce te va determina sa incerci sa ii explici
adolescentului tau importanta primului contact sexual. Chiar daca el va fi reticent primele dati,
poti incerca sa ii demonstrezi ca poate avea incredere in tine si ca esti dispus/a sa discutati orice
subiect.
Alegerea momentului si locului in care adolescentul va trece prin prima sa experienta sexuala ii
apartine in totalitate. Din pacate, intr-adevar din ce in ce mai multi tineri au parte de primul lor
contact sexual mult prea devreme, astfel incat aceasta experienta ii poate afecta din punct de
vedere emotional sau chiar fizic.
Tinerii trebuie sa inteleaga ca si organismul lor are nevoie de timp pentru a se pregati pentru
acest moment deoarece, in caz contrar el poate sa fie afectat negativ. Asadar, chiar daca tu nu esti
de acord ca adolescentul tau sa isi inceapa viata sexuala, noi te sfatuim sa nu ii impui nici o
regula in acest sens, ci sa ii oferi parerea ta ca pe o sugestie. In aceasta perioada, tinerii, daca li se
va impune o anumita regula, vor reactiona chiar contra acesteia cu scopul de a demonstra ca pot
decide singuri.
Tu cum te-ai pregatit pentru inceperea vietii sexuale ale adolescentului tau?
Rolul educației sexuale este acela de furniza adolescentului informații corecte și avizate despre
modificările fizice și fiziologice ce apar în această perioadă, despre sănătatea sexuală și
importanța acesteia în sănătatea generală, despre miturile și adevărurile sexualității, despre cum
să ia conștient și informat deciziile privind viața sexuală, despre cum poate forma relații
sănătoase și să aibă grijă de corpul său.
Sexualitatea nu trebuie să fie un subiect tabu
Atunci când în familie sexualitatea rămâne un subiect tabu, adolescenții își vor căuta
singuri informațiile pe care nu le primesc de la părinți, iar cele mai îndemână surse de
informare le reprezintă revistele, site-urile și filmele pentru adulți sau discuțiile cu
prietenii.
Însă nu întotdeauna aceste surse le furnizează mesajele corecte sau adecvate vârstei lor.
Astfel, riscul ca adolescentul să-și construiască intimitatea, relațiile și identitatea sexuală în baza
unor convingeri și atitudini mai puțin sănătoase și să ia decizii nepotrivite este foarte mare.
Consecințele unor astfel de situații pot fi: debutul timpuriu al vieții sexuale, neprotejarea și
contactarea unor boli cu transmisie sexuală, apariția unei sarcini nedorite, abuzul sexual
sau chiar exploatarea sexuală.
Discuții esențiale despre sex
În primul rând, părinții ar trebui să le vorbească adolescenților depre dezvoltarea sexuală
și despre reproducere.
Este deosebit de important ca aceștia să cunoască toate detaliile despre schimbările fizice și
emoționale care apar odată cu vârsta pubertății, dar și ce înseamnă reproducerea sexuală, cum
este conceput și cum se naște un copil.
Un alt subiect important pentru adolescenți îl reprezintă și contracepția.
Foarte puțini dintre ei cunosc principalele metodele de contracepție, cum se folosesc și care este
rata lor de eficiență. Iar acest fapt, din păcate, este confirmat și din statisticile realizate la nivel
european, care plasează România pe primul loc în ceea ce privește numărul adolescentelor care
devin mame.
Mai mult, statisticile la nivel local indică faptul că aproximativ 11% dintre întreruperile de
sarcină sunt efectuate de către adolescente cu vârste cuprinse între 15-19 ani.
Bolile cu transmisie sexuală și HIV reprezintă un alt capitol esențial pe care părinții trebuie
să îl abordeze cu copiii lor.
Este necesar ca adolescenții să știe cum se transmit aceste boli, care sunt riscurile și
simptomatologia acestora și care sunt metodele prin care se pot proteja împotriva contactării lor.
Și, nu în ultimul rând, părinții ar trebui le vorbească adolescenților și despre relații,
sentimente, intimitate, încredere, respect, responsabilitate și grijă atât pentru sine, cât și
pentru partener.
Discutând despre etapele unei relații și despre implicațiile acesteia, tinerii vor învăța să-și
construiască relații sănătoase și să se protejeze împotriva abuzului sau a exploatării sexuale.
Studii recente dovedesc că educația sexuală primită de acasă previne începerea vieții
sexuale de timpuriu și, în același timp, consolidează relația părinte-copil.
De aceea, ținând cont de toate aceste aspecte, ar trebui ca educația sexuală să fie privită ca o
parte integrantă a educației pe care orice părinte o transmite copilului său, ca pe o investiție în
sănătatea și viitorul acestuia.

Care sunt consecinţele relaţiilor sexuale în afara căsătoriei?

Aceasta este întrebarea care lasă cel mai mult spaţiu gol în chestionarele pe care le înmânăm
tinerilor la începutul cursului nostru de educaţie sexuală.
Tocmai de aceea, programul  Mi se poate întâmpla și mie?, program susținut de Primăria și
Consiliul Local Cluj-Napoca, a fost conceput cu scopul de a preveni apariția sarcinilor și a
bolilor cu transmitere sexuală la adolescenți prin oferirea de informaţii relevante şi ample despre
ce implicațiile relațiilor sexuale în adolescență.
Scopurile acestor lecții sunt:
 conştientizarea tinerilor asupra faptului că ei pot alege să nu aibă relaţii sexuale la vârsta
adolescenței
 dezvoltarea unui sentiment sănătos al valorii de sine şi al simţului responsabilităţii  care să le
asigure o viaţă împlinită
 insuflarea respectului pentru viaţă
 prevenția bolilor cu transmitere sexuală printre adolescenți
 conştientizarea tinerilor asupra efectelor emoţionale, psihologice și relaţionale ale
promiscuităţii sexuale
 să-i ajute pe tineri să recunoască şi să reziste presiunii  unui anturaj problematic
 dezvoltarea caracterului şi cultivarea relaţiilor sănătoase
            
Mi se poate întâmpla și mie o boală cu transmitere sexuală?
De-a lungul anilor am observat o tot mai mare nevoie de informații actuale și concrete care să
sprijine adolescenții în fața presiunilor legate de începerea vieții sexuale, presiuni la care mulți
dintre ei sunt nepregătiți să facă față.
Acest fapt este dovedit și de lipsa lor de cunoștințe în ce privește modul de răspândire și impactul
bolilor cu transmitere sexuală. De aceea, broșura ,,Mi se poate întâmpla și mie o boală cu
transmitere sexuală?” oferă informații cu privire la patru dintre cele mai răspândite boli cu
transmitere sexuală.
Mi se poate întâmpla și mie o sarcină?
Un studiu realizat la nivelul Europei indică faptul că principalul motiv pentru care adolescenții
aleg să își înceapă viața sexuală este căutarea iubirii (peste 50% din respondenți). Însă, ceea ce
nu realizează cei mai mulți dintre ei este că o relație sexuală nu le va asigura dragostea după care
tânjesc. În realitate, însă, aceste relații conduc adesea spre una dintre cele mai marcante
experiențe umane: apariția unei sarcini.
Pentru că am luat aminte la nevoia stringentă de informare și conștientizare a adolescenților cu
privire la impactul unei sarcini, am dezvoltat broșura ,,Mi se poate întâmpla și mie o sarcină?”.
Această broșură se adresează adolescenților și le oferă informații pertinente, pe înțelesul lor, cu
privire la acest subiect atât de sensibil.
Program de educatie sexuala pentru tineri
Numeroase studii demonstrează faptul că există o strânsă legătură între abstinența sexuală
dinainte de căsătorie și o viață de familie satisfăcătoare. In mod specific, adolescenții și adulții
care se abțin de la relații sexuale înainte de căsătorie au șanse mult mai mari de a se bucura de o
legătură puternică în rândul familiei și de a transmite un set de valori copiilor pe care îi vor avea.
Program de educație sexuală pentru părinți
Implicarea părinților, comunicarea și, mai presus de toate, afecţiunea părintească au o influență
pozitivă majoră  asupra deciziilor pe care adolescenții le iau cu privire la relații și sex.
Trăim încă într-o cultură în care adolescenţii ajung să afle lucruri importante despre
sexualitate din cele mai diverse surse, mai puţin de la părinţi, profesori sau de la alte persoane
specializate în acest sens. Părinţii trebuie să realizeze însă că există o serie de informaţii despre
sexualitate pe care copiii lor trebuie nu doar să le afle, ci şi să le înţeleagă înainte de a-şi începe
viaţa sexuală "Nu contează că eşti sau nu o persoană religioasă, să-ţi înveţi copiii... Poartă mereu
la tine prezervative Nu numai băieţii trebuie să fie responsabili în ceea ce priveşte protecţia în
timpul sexului. Şi fetele ar trebui să aibă la ele prezervative atunci când şi-au început viaţa
sexuală, chiar dacă aleg o altă metodă pentru prevenirea sarcinilor. Fiecare este responsabil
pentru alegerile pe care le face, iar prezervativul este cel care te protejează în cazul bolilor cu
transmitere sexuală. Cei care consideră şi azi că o femeie care are prezervative în geantă este de
o moralitate îndoielnică, nici nu ar trebui băgaţi în seamă, a precizat pentru platforma Yourtango
terapeutul sexual Suzanne Jannese. Nu te simţi niciodată presat să-ţi începi viaţa sexuală Tinerii
din ziua de azi se grăbesc din ce în ce mai mult să treacă de etapa ţinutului de mâini şi să ajungă
în pat. Ori şi mai rău, îşi încep viaţa sexuală la vreo petrecere, fără să aibă o relaţie romantică,
fără ca măcar să-şi cunoscă prea bine partenerul de sex. Adolescenţii trebuie să înţeleagă faptul
că o primă experinţă sexuală pozitivă le va influenţa modul în care privesc sexualitatea inclusiv
la vârstă adultă. Nu este nimic în neregulă cu a fi virgin până la o vârstă mai înaintată, cum este
la fel de obişnuit să nu-ţi păstrezi virginitatea până te căsătoreşti. Aşa că din aceste puncte de
vedere nu ar trebui să conteze ceea ce cred cei din jur şi nici să ne simţim prost pentru alegerile
pe care le facem. Acceptă numai ce-ţi face plăcere din punct de vedere sexual Odată începută
viaţa sexuală, mulţi adolescenţi se simt obligaţi să accepte propuneri sexuale cu care nu se simt
confortabil. Sexul este una dintre marile plăceri ale vieţii, nu o activitate pe care trebuie să o
resimţim ca pe o obligaţie sau, mai rău, să fim forţaţi să o facem. Orice act sexual care vă dă un
sentiment de jenă sau de teamă ar trebui amânat sau refuzat. Nu te teme să discuţi despre
problemele cu care te confrunţi Din păcate, nu toţi părinţii ştiu cum să le dea de înţeles copiilor
că orice problemă ar avea după începerea vieţii sexuale, la ei vor găsi întotdeauna sprijin. Când
un părinte consideră sexul ceva profund greşit, adolescentul ar trebui să găsească măcar un cadru
medical sau un consilier şcolar căruia să simtă că îi poate mărturisi toate temerile şi probleme
intime cu care se confruntă. Ai încredere în instinctele tale Părinţii se tem mereu că adolescenţii
fac numai alegeri greşite, dar atunci când un copil a fost educat să aibă încredere în el şi se
respectă suficient de mult încât să ia deciziile corecte în situaţii dificile, adolescenţa ar trebui să
fie o perioadă cu adevărat frumoasă, un timp al descoperirii de sine şi al unor persoane de
încredere, care au aceleaşi pasiuni şi ambiţii ca noi. 

3.2 ORIENTAREA SPRE CARIERĂ

Adolescența poate fi numită perioada de căutare și construire a propriului sens, fapt

concretizat prin răspunsurile pe care adolescentul încearcă să și le dea la întrebări de genul:
„Cine sunt eu?“, „Ce fac acum“, „Unde vreau să ajung?“, „Ce vreau să devin?“ etc. Adolescentul
este interesat în primul rând să se regăsească, să se schimbe sau să se compare pe sine cu ceilalți.
Alegerea unei cariere este pentru adolescenții nostri, așa cum a fost și pentru noi, un pas
important și adesea complicat. Realitatea economiei de astăzi, ca și predicțiile pentru perioadele
ce vor urma, sunt complet diferite de contextul în care noi, părinții lor, ne-am ales profesiile.
Alternativele din care copiii noștri pot alege o carieră viitoare sunt mult mai numeroase, pe de
altă parte însă, cantitatea de informații pentru fiecare dintre aceste variante poate fi copleșitoare
și adesea greu de sintetizat.
Întrebări de genul „Ce profesie vrei să-ți alegi?“, „Ce facultate vrei să urmezi?“, „Unde
vrei să lucrezi după ce termini studiile?“ își capătă abia acum conturul. Adolescența aduce cu ea
acea dorință a individului de a-și depăși propria copilărie, de a nu mai fi dependent de părinți și
de a-și răspunde la întrebări legate de viitoarea viață de adult. Identitatea personală capătă noi
valențe, deoarece este influențată de părinți, prieteni sau comunitatea/vecinătatea cu care
individul intră în contact. Se face posibilă crearea unor identități ce fie completează, fie încearcă
să „expliciteze“ instabilitatea sinelui (criză de identitate). Adolescența reprezintă și perioada
propulsării în social, nivelul expectațiilor sociale, a diversității cerințelor pentru relațiile
interpersonale sunt mult mai intense decât cele prezente la celelalte vârste; în esență, adolescența
este perioada confruntării dintre valorile sociale și realitatea socială.
Performanța joacă un rol important în dinamica motivațională. Ea este și o consecință a
motivației, deoarece cu cât un elev este mai motivat, cu atât performanța sa va fi mai bună. Un
elev motivat va persevera mai mult, va utiliza strategii de învățare adecvate, care îi vor influența
performanța.
Problema alegerii profesiei debutează în jurul vîrstei de patru sau cinci ani, de la
întrebarea „Tu ce vrei să te faci când o să fii mare“? În şcoala gimnazială se pune problema
dezvoltării interesului elevului pentru o anumită profesie şi a pregătirii în vederea unei orientări
(astfel, se face un prim pas în alegerea unei forme de continuare a studiilor).
Mai târziu, în adolescență, una dintre cele mai importante decizii pe care orice adolescent
trebuie să o ia este aceea a alegerii carierei. Pe parcursul celor patru ani de liceu se va gândi şi
răzgândi de nenumărate ori, pe măsură ce îşi descoperă noi abilităţi şi preferinţe, pe măsură ce
strânge informaţii mai mult sau mai puţin relevante despre un anumit domeniu sau profesie.
Alegerea carierei reprezintă procesul prin care elevii își conturează o direcție de carieră, își
stabilesc scopuri și obiective în legătură cu propria carieră și inițiază acțiuni în vederea atingerii
acestor scopuri sau obiective. Planificarea carierei nu reprezintă o acțiune singulară, ci un proces
continuu de ajustare a scopurilor de carieră la caracteristicile personale și la oferta educațională
și ocupațională aflate în continuă dezvoltare. Eficiența acestui proces depinde, într-o mare
măsură, de abilitățile pe care le dobândesc elevii în următoarele domenii de competență:
a) autocunoaștere – explorarea și structurarea informațiilor despre sine în vederea dezvoltării
conceptului de sine; b) explorare educațională și ocupațională, colectarea informațiilor despre
oportunitățile educaționale și ocupaționale; c) decizie de carieră – alegerea unei cariere; d)
promovare personală – sistematizarea și prezentarea informațiilor despre abilități, interesele și
experiențele educaționale și profesionale proprii în vederea atingerii scopurilor de carieră.
În alegerea și dezvoltarea carierei, un tânăr adolescent trebuie să parcurgă următorul
traseu:
Punctul de plecare în alegerea carierei îl constituie autocunoașterea, adică o bună
conștientizare a trăsăturilor de personalitate. Reprezintă o componentă esențială în procesul de
planificare a carierei și, de cele mai multe ori, constituie primul pas în acest proces.
Autocunoașterea se referă la explorarea și structurarea informațiilor despre propria persoană în
vederea conturării concepției de sine a individului. Autocunoaşterea reprezintă un produs al
maturizării şi diversificării experienţelor sinelui în contact cu lumea şi un proces discontinuu de
acumulări, restructurări, adaptări reciproce ale individului la realitatea socială.
Pentru realizarea autocunoașterii de către un individ, acesta va utiliza întrebări cum ar fi:
Cine sunt? Ce pot face? Ce vreau să fiu? Ce mă motivează? Ce trebuie să fac? Cum să ajung
acolo? Răspunsurile date acestor întrebări permit identificarea aptitudinilor, identificarea
punctelor slabe și a capacităților dezvoltate până în prezent, identificarea valorilor și a intereselor
personale. Informațiile despre sine cele mai relevante pentru planificarea carierei sunt:
Interesele – Constituie unul dintre cele mai importante elemente pentru decizia în carieră.
Interesele reprezintă preferințele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de
cunoaștere sau de activitate.
Interesele corespunzătoare celor șase tipuri de personalitate sunt:
– interesele realiste (R) – reprezintă tendința individului de a se orienta spre activități care
presupun manipularea obiectelor, mașinilor și instrumentelor;
– interesele investigative (I) – presupun preferințe pentru cercetare și investigare sub diverse
forme și în cele mai diverse domenii;
– interesele artistice (A) – se manifestă prin preferințe pentru activitățile care presupun o
rezolvare creativă și oferă posibilitatea de autoexpresie;
– interese sociale (S) – presupun orientarea spre activități care necesită relaționare
interpersonală;
– interese antreprenoriale (E) – se manifestă prin preferința pentru activități care presupun
inițiativa și posibilitatea de coordonare a activității personale sau de grup;
– interese convenționale (C) – presupun preferința pentru activități care necesită manipularea
unor date sau obiecte într-un cadru organizat și definit.
Valorile – Reprezintă convingerile bazale ale unei persoane referitor la ceea ce este
important în viață, în relațiile interpersonale și în muncă.
Valorile sunt surse motivaționale ale standardelor individuale de performanță într-un domeniu de
activitate. Acestea pot fi: responsabilitatea, inițiativa, confortul, mediul familial plăcut, timpul
liber, banii, frumosul etc.
Valorile sunt aspecte importante în alegerea carierei. La fel ca și interesele, valorile sunt un fel
de grile prin care oamenii analizează și interpretează oportunitățile de carieră.
Aptitudinile și deprinderile – Aptitudinea reprezintă potențialul unei persoane de a
învața și de a obține performanță într-un anumit domeniu. Pentru ca aptitudinea să se
manifeste în performanță, ea trebuie să se dezvolte prin învățare și exersare. În acest fel,
pe baza aptitudinii, elevul dobândește abilități, care prin aplicarea în practică și prin
exersare devin apoi deprinderi. Acest proces permite transformarea aptitudinii din
 potențial în performanță și explică astfel rolul învățării și al exercițiului în dezvoltarea
deprinderii.
Instrumente pentru identificarea aptitudinilor – în afara testelor psihologice, care pot fi utilizate
doar de către specialiștii în domeniu, aptitudinile pot fi identificate prin două modalități:
a) Inventarierea activităților pe care o persoană știe sau poate să le facă cel puțin la un
nivel mediu și fără a depune un efort deosebit.
b) Completarea unor chestionare destinate în mod special identificării aptitudinilor. În
general, deprinderile și abilitățile sunt transferabile, însă diferă gradul de transferabilitate care
este dat de generalitatea lor. Cele mai cerute abilități de către angajatori sunt: de comunicare,
interpersonale, de planificare și rezolvare de probleme, de utilizare a tehnologiilor informatice,
de investigare, de manipulare, dar și abilitățile fizice.
După analiza propriilor abilități și dorințe, individul trece la confruntarea acestor imagini
cu realitatea. Următorul pas îl constituie realizarea unui plan de carieră. În realizarea acestui
plan, individul va ține seama de cerințele angajatorilor, de competențele solicitate de aceștia și de
propriile resurse, abilități și capacități. Principalii factori care condiționează alegerea profesiei, și
anume: mediul familial, școlar, potențialul aptitudinal și nivelul de inteligență, acționează într-o
strânsă legătură asupra deciziei de alegere a carierei tinerilor.
Alegerea carierei la adolescenți este o problemă şi o acţiune complexă, de o importanță
majoră pentru societate, în măsura în care, în funcție de deciziile acestor tineri, piața muncii de
mâine are asigurată forţa de muncă şi specialiştii.
Lucrarea de faţă îşi propune sã abordeze problematica uneia dintre cele mai importante
decizii cu care se confruntã adolescenţii, anume cea de alegere a unei profesii sau cariere. Ne-am
propus această tematică din următoarele motive:
- în primul rând datorită importanţei inerente în ceea ce priveşte procesul de decizie
asupra unei viitoare profesii, în al doilea rând datorită dificultăţii luării acestei decizii care este
dependentă de o serie de factori atât de ordin intern, personal, cât şi de ordin extern, social. În al
treilea rând am dorit să evidenţiem un alt aspect la fel de important ca şi primul, dacă nu chiar
mai important decât acesta, cel al cunoaşterii de sine, preocuparea adolescenţilor pentru
cunoaşterea de sine. Ne-am propus să stabilim nivelul cunoaşterii de sine al adolescenţilor cu
vârste cuprinse între 14 - 18 ani . Apoi vom încerca să stabilim dacă există o relaţie între nivelul
cunoaşterii de sine şi modul în care adolescentul îşi alege profesia pe care doreşte să o urmeze în
viitor.
Importanţa acordată astăzi activităţii de orientare şcolară şi profesională în ţările cu
economie de piaţă dezvoltată derivă din următoarele realităţi pe care societatea, în ansamblul ei,
le cunoaşte şi le acceptă:
1. Concurenţa care domină producţia de bunuri şi servicii se reflectă şi asupra pieţei
forţei de muncă
2. Piaţa muncii concurenţială presupune o forţă de muncă înalt calificată, cu abilităţi
practice motivate şi flexibilă.
3. Incapacitatea forţei de muncă de a face faţă concurenţei conduce la dezechilibre
majore pe piaţa muncii, şomajul fiind principala formă de manifestare a acestui dezechilibru. Din
punct de vedere istoric orientarea şcolară şi profesională a apărut la începutul sec. XX, când A.
Parsons a instituit activitatea numită de el vocaţional guidance, termen tradus de unii autori prin
echivalentul orientare vocaţională, iar de alţii prin orientare profesională. Activitatea de
orientare, începută din locuinţa sa din Boston, avea caracterul unei asistenţe predominant
psihologică, asistenţă pe care el o acorda tinerilor care vagabondau pe străzi şi care constă în
depistarea aptitudinilor acestora şi îndrumarea (sfătuirea) lor spre activităţii care le
corespundeau.
4. Încă de la începuturile ei, orientarea profesională a avut o tentă psihologică, iniţiativa
fiind preluată de statul American şi de alte state europene, care au înfiinţat oficii şi birouri de
orientare profesională. Dusek (1987) consideră că "există un număr de motive evidente pentru
studierea modului în care adolescenţii fac alegeri vocaţionale. În primul rând oferă o altă
oportunitate de a examina modurile în care familia, grupurile de egali, şcoala şi alte forţe sociale
influenţează dezvoltarea adolescenţilor. De asemenea, ne ajută să înţelegem ceva în legătură cu
modul în care adolescenţii se văd pe sine, deoarece alegerile vocaţionale reflectă, în parte,
evaluarea propriilor aptitudini ale individului.
- În al doilea rând, studiul alegerii vocaţionale ne spune ceva în legãtură cu ce viitor este cel mai
probabil sã-l aibă adolescentul.
- În al treilea rând, studierea proceselor alegerii vocaţionale în adolescenţă târzie ne ajută să
înţelegem modul în care vocaţiile sunt alese de oameni în general
Consider cã este necesarã o discuţie mai amplã privind conceptul de sine la adolescenţi şi
formarea acestuia, procesul cunoaşterii de sine şi produsul sãu: imaginea de sine şi pentru a
înlãtura orice confuzie vom încerca sã delimitãm noţiunea de imagine de sine de cea de
conştiinţã de sine.
Conceptul de sine la adolescenţi.
Adolescenţa este o perioadã de schimbări majore în structura psihicã a individului. Este
momentul în care personalitatea se încheagă, devine din ce în ce mai structuratã şi mai unitarã,
căpătând note de unicitate şi de specificitate pentru fiecare adolescent în parte. Deşi, acest proces
se va finaliza spre adolescenţa târzie, atunci când structura şi funcţionalitatea personalităţii îşi
vor dobândi stabilitatea, bazele ei sunt prezente şi deşi încă prezintă anumite instabilităţi şi
fluctuaţii, ea este deja funcţionalã. Legat de noţiunea de personalitate, care este elementul
definitoriu al unei persoane, este şi conceptul de sine, care deşi, cuprinde mai multe aspecte ale
vieţii psihice şi ale eului, este de asemenea definitoriu pentru identitatea personalã. Astfel,
preocupările pentru cunoaştere de sine, gândirea reflexivã şi introspecţia adolescentului sunt
unelte de bazã în cunoaşterea de sine şi formarea conceptului de sine. Adolescenţa este etapa în
care individul simte nevoia sã se cunoască, sã se definească, sã se delimiteze, treptat, de grup, sã-
şi dobândească o identitate personalã, sã-şi exprime unicitatea sa ca persoanã şi ulterior ca
personalitate. Esenţial este, astfel, conceptul de sine, care stã la baza personalităţii şi a identităţii
personale. Conceptul de sine este o noţiune care a fost dezbătută pe larg, dându-i-se diverse
definiţii, fiind descris în maniere diferite, tocmai datoritã importanţei sale în sistemul psihic
uman şi în acelaşi timp datoritã complexităţii sale. În cartea sa "Adolescent Development and
behaviour" Dusek (1987) furnizează o listã de definiţii care au fost date, de la începutul
psihologiei şi până astăzi, conceptului de sine, pe care o prezentãm şi noi în cele ce urmează:
a) în concepţia lui W. James (1890), sinele este văzut a fi un obiect ca oricare altul.
Sinele este ceea ce individul crede cã posedă, inclusiv sinele material şi social.
Sinele material include posesiile materiale ale individului, inclusiv corpul.
Sinele social este legat de sentimentele individului în legătura cu opiniile altora despre el.
James mai remarcă faptul că, pe lângă sinele material şi cel social există şi o componentă
afectivă asociată cu sinele care cuprinde opiniile pozitive sau negative ale individului în
legătură cu propriul sine ceea ce este denumit stimã de sine.
b) Cooley 1902, G. Mead (1934) spuneau că sinele este acel lucru indicat de pronumele
eu, mine, sine. Sinele este acel sentiment pe care individul le are în legătură cu el însuşi. Aceste
sentimente se nasc şi se dezvoltă ca rezultat al interacţiunilor sociale precum şi din preocuparea
individului în legătură cu modul în care este privit de ceilalţi, învăţând să se raporteze la sine aşa
cum o fac ceilalţi, indivizii învaţă să prevadă modul cum ceilalţi se vor raporta la sine. În acest
caz, se observã o creştere în importanţa conceptului de sine care este privit ca un factor reglator
al comportamentelor individuale, în special cele de naturã socială, funcţie motivaţională care
ghidează oamenii în alegerea unui stil de viaţã şi a unui stil comportamental.
El identificã 4 funcţii ale conceptului de sine:
 Evaluarea de sine;
 actualizarea de sine;
 comportament orientat spre interior sau exterior;
 activitati implicate
Erickson (1959, 1963) & Marcia (1980) preferă să folosească termenul de identitate în
locul celui de concept de sine pentru descrierea structurii personale. Identitatea este organizarea
internã şi în continuã schimbare a atitudinilor şi opiniilor unei persoane. Ea ajută în identificarea
punctelor forte şi slabe ale unei persoane, în identificarea unicităţii sale precum şi asemănările
sale cu ceilalţi. Identitatea asigurã un simţ al continuităţii sinelui în timp, şi un sens al integrării
de sine. În timpul adolescenţei, confluenţa aspectelor sociale, cognitive şi fizice ale dezvoltării
ajută insul în construirea identităţii sale.
Opţiunea pentru o profesie
Teoria privind preocuparea pentru creşterea eficienţei în muncă şi în acelaşi timp a
satisfacţiei individuale a fost viu reprezentată chiar de la începutul acestui secol. Mulţi
cercetători au încercat să răspundă unor întrebări cum ar fi: ce determină satisfacţia în muncă,
cum se poate găsi persoana potrivită pentru slujba potrivită (fapt exprimat şi intuit chiar şi în
folclorul tradiţional prin proverbul "Omul potrivit, la locul potrivit"), modul în care o persoană
decide pentru o anumită profesie, factorii care influenţează această decizie, şi multe alte
întrebări. Astfel, în decursul timpului s-au formulat o multitudine de teorii de orientări diferite,
care pun accentul pe diferite elemente care fac parte din acest proces esenţial din viaţa omului:
- Teorii de dezvoltare - artizanii acestei orientări sunt: Roe, Holland, Hoppock.
- Teoriile psihanalitice – cei mai reprezentativi sunt: Bordin, Nachmann, Segal, Galinsky.
- Teorii sociologice - reprezentanţi: Miller, Form, Hollingshead, Blau.
- Teorii privind procesul de luare a deciziilor – cei mai importanți: Gelatt, Hilton, Roth.
- Teorii existenţiale - reprezentaţii cei mai de seamă sunt: Simon şi Standley.
Indiferent de orientarea teoretică care este folosită, cea mai importantă idee care rămâne
în psihologie este aceea că productivitatea şi satisfacţia sunt legate în mod direct de
compatibilitatea dintre caracteristicile individuale (aptitudini, personalitate, temperament) şi
cerinţele profesiei. Vârstele în care se încadrează aceste stadii nu sunt fixe, ci sunt aproximări.
Se remarcă faptul că în concepţia lui Super, procesul deciziei în privinţa profesiei este unul care
se întinde de-a lungul întregii vieţi. Reprezentant al orientãrii teoretice care pune accent pe
satisfacerea trebuinţelor, John Holland formuleazã teoria Tipului de Personalitate (1973). În
concepţia sa, Holland pune accentul pe faptul cã procesul de selecţionare a unei profesii este
influenţat în mod direct de structura personalitãţii individului. El întocmeşte o tipologie a
tipurilor de bazã de personalitate care trebuie luate în considerare atunci când încercãm sã gãsim
o potrivire perfectã sau satisfãcãtoare între tipul de personalitate al adolescentului şi viitoarea
profesie. Aceste tipuri, șase la număr, sunt următoarele:
1. Tipul Realist - caracterizat prin trãsãturi tipic "masculine", adicã ei prezintã forţã
fizicã, au o inteligenţã practicã, concretã şi abilitãţile lor sociale sunt destul de reduse. Persoanele
încadrate în acest tip de personalitate sunt cel mai bine încadrate în ocupaţii ce ţin de agriculturã,
construcţii, şoferit.
2. Tipul Intelectual - acest tip este caracterizat prin o orientare conceptualã şi teoreticã. În
general, aceşti oameni pun mai mult accent pe gândire decât pe acţiune, sau pe aplicarea în
practicã a gândurilor şi ideilor lor. Adesea, ei evitã relaţii interpersonale şi sunt cei mai potriviţi
pentru cariere ce ţin de ştiinţele exacte, matematicã, fizicã.
3. Tipul Social
4. Tipul Convenţional
5. Tipul întreprinzãtor
6. Tipul Artistic
O limitã pe care această tipologie o prezintã, şi care a fost recunoscutã şi de cãtre autor
este aceea cã în realitate, de cele mai multe ori o persoanã nu se încadreazã doar într-un singur
tip. Astfel, Holland admite cã aceste șase tipuri de personalitate sunt simpliste pentru cã nu pot
cuprinde toatã varietatea de structuri de personalitate prezente în viaţa realã. De cele mai multe
ori o persoanã nu este un tip "pur" ci este un amestec de mai multe tipuri. Deşi această concepţie
îşi are limitele ei, meritul ei este acela cã ea ne furnizeazã un cadru de orientare în ceea ce
priveşte procesul de consiliere al adolescenţilor.
Astfel, capacitãţile intelectuale - sunt cea mai importantã competenţã în legãturã cu
alegerea profesiei. Unele profesii necesitã nivele mai înalte de aptitudini intelectuale decât alte
profesii. Aptitudinea intelectualã este direct corelatã cu reuşitele şcolare/educaţionale. Totuşi
simpla aptitudine intelectualã nu este o garanţie a succesului. Motivaţia şi potrivirea cerinţelor
profesiei cu nevoile şi personalitatea individului sunt factori importanţi în succesul din carierã.
Existã dovezi care sugereazã cã, capacitãţile intelectuale sunt legate de modul în care sunt luate
deciziile în legãturã cu viitoarea profesie (Borrow, 1976). Se constatã cã adolescenţii mai
inteligenţi iau decizii în ceea ce priveşte viitoarea profesie mai adecvate capacitãţilor, intereselor
şi posibilitãţilor de angajare a respectivei profesii decât adolescenţii mai puţin inteligenţi
(Gribbons &Lohnes, 1966). De asemenea, s-a constatat cã adolescenţii mai inteligenţi tind sã fie
mai puţin dependenţi în legãturã cu opiniile membrilor familiei şi mai puţin vulnerabili la
presiunea socialã atunci când îşi aleg profilul. Într-un experiment Elder (1971),
Grigg&Middleton (1968) au demonstrat cã adolescenţii tind sã aleagã profesii pe care le cunosc,
profesii ale pãrinţilor şi cunoştinţelor lor. Tinerii, în general, îşi aleg o vocaţie care sã fie la
acelaşi nivel sau cu un nivel mai înalt decât ocupaţia tatãlui lor. Acest lucru se întâmplã pe de o
parte pentru cã este dorinţa pãrinţilor ca ai lor copii sã se realizeze mai bine decât ei (Bordua,
1960) şi pe de altã parte pentru cã pãrinţii oferã suportul financiar şi sprijin moral pentru
atingerea unor nivele vocaţionale mai înalte decât au avut ei posibilitate sã atingã. Câteodatã,
însã, influenţele parentale asupra adolescenţilor în ceea ce priveşte opţiunea profesionalã sunt
inoportune. Puţini pãrinţi pot da sfaturi vocaţionale adecvate copiilor lor, iar cei care fac acest
lucru de multe ori îi fac din motive greşite. Unii pãrinţi doresc sã-şi retrãiascã propria viaţã prin
cea a copiilor lor, şi-i vor îndruma cãtre profesii pe care ei înşişi şi le-ar fi dorit dar care nu sunt
potrivite pentru copilul lor. De asemenea, pãrinţii nu întotdeauna judecã şi apreciazã corect şi
obiectiv interesele şi capacitãţile copiilor lor. Influenţele şcolare care afecteazã în mod direct
opţiunile profesionale, aspiraţiile şi pregãtirea pentru o viitoare profesie sunt dirigintele şi
consilierul şcolar. Un mod în care profesorii influenţeazã alegerile elevilor lor este prin modelul
personal, prin structura lor de personalitate. Unele studii reflect faptul cã 39% din adolescenți
considerã profesorii lor ca fiind influenţã majorã a alegerii lor ocupaţionale. Consilierul şcolar
este persoana direct responsabilã pentru a-i ajuta pe elevi în selecţionarea unei profesii adecvate,
în alegerea curriculumului necesar pentru pregãtirea vocaţiei. Sarcina principalã a consilierului
este de a se asigura cã respectivul elev face o alegere adecvatã şi realistã în funcţie de potrivirea
dintre caracteristicile personale şi de cerinţele profesiei. Pornind de la teza cã profesiunea este
principala cale de realizare a personalitãţii, se ajunge la modul în care aceasta este aleasã, în
funcţie de disponibilitãţile personale şi cerinţele profesiei. Vocaţia presupune un ansamblu de
elemente structurate într-un anume fel la nivelul individual, o simbiozã armonioasã între
înclinaţii, sentimente, atitudini, aptitudini şi interesele individului, o fuziune între ceea ce simte,
ce poate şi ce vrea. Experienţa demonstreazã cã idealurile profesionale se constituie corect sau
nu în funcţie de cunoaşterea şi descoperirea la vreme a vocaţiei.
Părinții își pot ajuta adolescentul să treacă prin tot acest proces dacă este conștient de
întreg contextul pe care îl experimentează, de cum se desfășoară viața lui în general. Da, alegerea
unei cariere este extrem de importantă, dar în același timp poate fi confuz cu ceea ce își
dorește. Puțini dintre ei știu cu certitudine ce vor să facă pe mai departe. În același timp li se
întâmplă atât de multe în viața de zi cu zi, trăiesc atât de intens, iar alegerea viitoarei profesii,
deși o decizie importantă și pentru ei, este uneori umbrită de complicațiile prin care trec în
relațiile romantice sau cu prietenii, de deciziile despre cum își vor petrece timpul liber și cu cine,
neliniștile legate de cât de bine sunt acceptați de grup sau nu.
Părinții au trăit toate aceste experiențe. Nu minimizați viața lor și nici greutățile ei.
Prioritățile, așa cum le văd părinții, sunt diferite de cum le percep adolescenții. Este în firea
lucrurilor. Păstrați ca fiind importantă decizia și pregătirea pentru o carieră, dar fiți egal
preocupați și de restul vieții lor. Și totuși, ce putem face pentru a le fi alături? Relația cu părinții,
cât de apropiată și caldă este, va face din nou diferența. Pentru că adolescenții noștri, deși
conectați atât de intens la grupul de egali, își culeg informațiile de încredere tot de la părinți.
Odată ce băiatul sau fata a ajuns la liceu, trebuie discuții frecvente despre ce și-ar dori să facă în
viață. Părinții ar trebui să le povestească foarte des care a fost drumul lor în viață, în carieră, cât
de frecvent au schimbat domeniul în care profesează, dacă au făcut-o și ce i-a împins să ia
această decizie. Dacă nu au făcut-o, iarăși, nu ar trebui sa se sfiească să împărtășească ce i-a ținut
în același loc. Părinții sunt modele pentru ei. Să nu uităm însă, alegerea carierei este o decizie
personală a adolescentului și nu vine ca o reparație pentru ceea ce au trait părinții sau poate ca o
continuare pentru profesia lor. Este o graniță, uneori fină, între a-l ajuta și susține să se descopere
și a-l manipula sau impune o anumită direcție. Fiecare adolescent are nevoie de susținere în
alegerea unei cariere. Ca adulți ar trebui să vedem care sunt punctele tari și unde este vulnerabil
adolescentul. Îl putem ajuta pe adolescent să își găsească locul în profesie sau să îl încurajăm să
își descopere talentele, activitățile pe care le face cu plăcere și cu ușurință – poate se simte bine
când își ajută colegii la teme, poate voluntariatul în natură, salvarea planetei de exemplu este
unul din lucrurile pentru care militează, poate este organizat și eficient în cum își gestionează
timpul și resursele, pictura, muzica sau teatrul pot fi zonele în care se simte în largul lui. Fiți cu
mintea deschisă. Păstrați lista la îndemână și încurajați-l să experimenteze contexte noi, diferite.
Discutați apoi despre cum s-a simțit, ce a fost important, ce a fost greu și ce i-a plăcut.
Pe lângă talentele și abilitățile pe care le are, sau pe care le poate dezvolta, vă ajută, pe
dvs. și adolescentul dvs. să aveți cât mai multe informații despre temperamentul lui, care sunt,
din perspectivă biologică, punctele lui tari, și care sunt punctele mai vulnerabile, care sunt
resursele pe care se poate baza și pe care, înțelept ar fi, să le folosească cât mai eficient.
Părintele ar trebui să fie curios, fără să judece cu privire la toate aspectele din viața lui: ce
muzică îi place, care sunt filmele preferate, când, cum și cu cine se relaxează, care sunt situațiile
provocatoare, care sunt lucrurile importante și valoroase pentru el. Primiți și acceptați cu
înțelepciune contextele unde sunteți diferiți. Curiozitatea părintelui îl va împinge să vorbească
despre el și în acest fel își va clarifica și lui pasiunile și lucrurile în care crede.
Încercați să fiți informat și deschis la cum evoluează piața muncii, pentru că cea mai mare parte a
profesiilor de astăzi vor fi radical diferite peste 20-30 de ani, atunci când adolescenții noștri vor
ajunge la apogeul carierei lor. Îl veți ajuta astfel să exploreze mai departe de momentul prezent,
să își pună întrebări despre cum va arăta drumul lui pe o perioada mai lungă.
Fiecare adolescent în parte are nevoie de o susținere în alegerea careierei. Discuții
voluntare și discuții diverse, cu mintea deschisă, ajută orice tânăr să exploreze opțiunile, diferite
cariere. În calitate de părinți, puneți-l în legătură cu oameni diverși și contexte profesionale
diferite, în care să poată înțelege și trăi concret experiențe de muncă. Odată ce încep să se
cristalizeze anumite direcții de carieră, asezati-vă împreună și discutați care sunt variantele cele
mai bune de urmat: unde anume, dacă încă îndoieli, unde are nevoie de ajutor să își atingă
obiectivele, ce alte informații l-ar ajuta să ia o decizie definitivă. Încurajați-l să persevereze în
direcția în care simte că își găsește un rost, dar fiți deschis la reevaluările deciziei atunci când
simțiți că se îndoiește de
ceea ce și-a propus. Pentru a-și alege o carieră de succes, adolescentul va trece, împreună cu tata
sau mama , cu bunicii sau tutorele legal prin trei etape distincte:
 va explora și învăța despre sine și despre mediul în care trăiește,
 își va cristaliza în funcție de perioada de explorare o decizie, pe care apoi o va pune în
practica,
 iar ultima etapă este aceea de reconsiderare a decizie, de reevaluare a ei. Copilul are
nevoie de părintele lui în fiecare din aceste etape: fiți mai ales înțelept și prezent si nu
uitați că este vorba despre viața copilului dvs., diferit de dvs. și de propriile dvs. așteptări
de la viață și de la carieră.

3.3 PERCEPȚII CONTEMPORANE PRIVIND VIAȚA ADOLESCENTULUI. VIAȚA ÎN

PANDEMIE

Se spune ca adolescentii din ziua de astazi au preocupari mai putin onorabile decat cei din
trecut si ca viitorul se contureaza destul de sumbru in mainile acestor tineri.
Pentru a afla cum sunt vazuti cei care ar trebui sa reprezinte sperantele societarii prin ochii celor
trecuti deja de mult de prima tinerete, Ziare.com a mers pe strada si a stat de vorba cu oamenii.
Astfel, am aflat ca in vreme ce unii considera ca adolescentii de astazi au ocazia sa isi valorifice
inteligenta asa cum generatiile de odinioara nu au putut sa o faca, altii cred ca tinerele generatii
sunt pierdute din cauza lipsei de educatie si de oportunitati.
Eu la 16 ani jucam turca, astia se duc in baruri si ingroasa trotuarele
Ce parere aveti despre adolescentii din ziua de astazi?
Sunt foarte recalcitranti.
Cum adica?
Adica se-njura, beau, se bat, fumeaza, fac tot ce nu este bun.
Cu ce sunt ei diferiti fata de cei de odinioara?
Cu starea asta a lor care este acuma. Pentru ca ceilalti adolescenti erau altfel. Erau linistiti, isi
vedeau de scoala. Eu la 16 ani jucam turca sau altceva cu vecinii mei. Astia se duc in baruri. Si
aicea-s de vina parintii. Si educatia din scoala, care e lasa-ma sa te las. Si parerea mea este ca ei
fac ce-au vazut in casa.
Care credeti ca e viitorul nostru, in conditiile in care adolescentii nostri sunt asa cum sunt?
O sa fie vai de capul lui viitorul! Si mai contribuie si statul - nu sunt locuri de munca, termina un
liceu, unde se duc? Ca nu-i angajeaza nimeni. Locuri de munca nu sunt. Atunci ce fac? Ingroasa
trotuarul.
Ce credeti ca ar trebui sa faca parintii ca sa-si educe mai bine copiii?
Sa stea mai mult de vorba cu ei, sa-i lase mai putin pe calculator, sa-i puna sa citeasca, sa-si
descopere ce-i place lui sa faca, nu sa stea 10 ore pe calculator. Sunt si niste desene animate vai
de capul lor, au niste expresii de-astea cu bataie. CNA-ul se ia de emisiunile astea mai mari, dar
ei se uita la desene animate sa vada in ce hal sunt?
Fac rele, strica, fumeaza, se strang noaptea si nu dau nici "Buna ziua" cand te văd
Puteti sa-mi spuneti ce parere aveti despre adolescentii de astazi?
Nu prea buna, sa stiti! Pentru ca fac rele, strica! De exemplu, la mine-n bloc, strica yalele, fac
mizerie, fumeaza, se strang noaptea. Nu pot sa doarma vecinii ca stau pana dimineata.
Cum sunt elevii de liceu, adolescentii, tinerii de astazi fata de cei de alta data?
Ei, inainte erau mai respectuosi, erau altfel, nu erau ca acuma. Acuma, chiar daca au 24, 25 de
ani si ies din lift cu tine sau intra, da nici macar "sarut-mana" nu zice. Nu mai este ca inainte, sa
stiti!
Care credeti ca-i cauza pentru comportamentul lor?
Pentru ca au 24 sau 25 sau 22 si n-au serviciu si stau pe baza parintilor sa-i tina. Nu e bine! Pai
eu la 18 ani aveam serviciu. Si ei stateau aicea la banca pana la 5 sau 4 dimineata si ziua
dormeau.
Si cine credeti ca joaca un rol important in educatia lor?
Parintii, ca daca zici ceva de ei, "Vai, copilul meu, e asa de cuminte, asa de respectuos". Si cand
trece, nici "buna ziua nu da".
Care credeti ca este viitorul societatii noastre, in conditiile acestea?
Nu-mi fac parere buna despre tinerii astia, dar nu toti, sa stiti. Care ii tin parintii asa, din pensia
lor sau...
Si ce ar trebui sa faca parintii in cazul asta?
Sa se poarte mai altfel cu ei: "Stai, mama, ca noi n-avem, ca e o pensie sau salariu mic. Du-te la
munca, mama, ca se gaseste". Dar nu le place munca. Sunt certati cu munca, sa stiti.
Adolescentii de azi ar trebui sa exceleze la conditiile pe care le au
Ce credeti despre adolescentii din ziua de astazi?
Au o inteligenta, dar nu si-o folosesc. Adica nu discuta probleme de literatura, nu discuta
probleme de viata, de bune maniere si, in special, de caracter.
Cum sunt ei fata de cei din alte generatii?
Diferenta mare nu e. E o diferenta, dar nu e mare. Adolescentii ar trebui sa exceleze la conditiile
pe care le au. Conditiile pe care le-am avut noi au fost mizere
.Si cine credeti ca ar trebui sa intervina in procesul de educare al lor?
Sa va spun ceva: aici este si problema de gena, de unde provin. Sunt cazuri cand provin din niste
familii deosebit de grele, dar astea sunt raritati, si marea majoritate care au conditii si evolueaza.
Si cei care nu, trebuie sa-si caute.
Care credeti ca este viitorul Romaniei in conditiile de astazi?
In conditiile de astazi, sunt sumbre.
Sunt de vina tinerii?
Sunt de vina si ei, dar ei n-au rationamentul ca sa judece pe cei care sunt astazi la conducere, ca
sunt toti cei din vechi. Si n-au cum, nu li se ofera posibilitatea. Si conditiile sociale pentru
majoritatea oamenilor sunt deosebit de grele.
Cand eram cavaler, prin anii '70, nici nu ma asezam pe scaun in tramvai
Ce parere aveti despre adolescentii de astazi?
Pai nivelul lor, daca era cand eram eu, eram mai prosti. Sunt copii destepti.
Cu ce credeti ca sunt diferiti fata de cei din generatiile de odinioara?
Eu am 76 de ani. Fata de cand eram eu copil e diferenta mare! S-au mai desteptat si aia de la tara.
Sunt destepti, sunt vioi.
Deci nu credeti ca ar fi needucati sau obraznici?
Mai, mai, mai, nu stii tu, dar prin anii '60 - '70, cand eram cavaler, nu ma-nsurasem, dar eu nu ma
asezam pe scaun. Ieri mergeam cu tramvaiul si au venit doi, s-au bagat asa si s-au invartit, au dat
peste oameni batrani. Si toata treaba asta nu sunt de vina ei, ci parintii lor. Si scoala.
Adica?
Pai nu-i invata, domnule! Aveti grija, oameni batrani, bolnavi. Pai nu se baga, domnule, atuncea!
In anii '70, mi-aduc eu aminte, faceam mereu plimbarea asta cu sotia mea, ca ma insurasem. Dar
nu stam jos, domnule!
Si cum credeti ca ar putea fi rezolvata problema asta?
Nu mai rezolvati nimic! Pai astia de azi nu vezi cum se cearta intre ei?
Nu, dar parintii, scoala, cum ar trebui sa intervina in tot procesul acesta?
Iar mi-aduc aminte, eu stau la bulevard, aicea, si mai aud cateodata noaptea "Huo, huo". Si ma
scol sa vad ce-i aicea. Numai tineret. De unde vine, domnule, la ora asta? La 2 - 3 noaptea? Pai
unde ajungi cu capul asta daca umbli aiurea?
Ei vor prea mult, sunt rasfatati. Inainte se dadeau elevii la o parte ca sa treaca profesorul
cu catalogul
Ce parere aveti despre adolescentii din ziua de astazi?
Proasta! Sunt asa de... Fara educatie. Nu stiu de ce, pentru ca eu am fost profesoara 30 si ceva de
ani, dar n-am pomenit sa treaca un tanar sa se uite asa, sa fumeze si sa arunce tigara. Bine, sunt
unii dintre ei "Jos palaria", dar este procentajul prea mic.
Cine credeti ca e de vina?
Nu stiu daca sunt parintii, dar cred ca unii parinti sunt plecati si ii lasa la bunici, la matusi, care
sunt dezinteresati. Unii sunt prea iubiti de parinti si li se se da tot ce vor: un baiat la 19 ani cu
un BMW! In orice caz, nota este 5, asa, cu indulgenta.
Cine credeti ca ar trebui sa intervina mai mult in educarea lor? Parintii sau scoala?
Eu cred ca o colaborare intre scoala, intre parinti, intre mediu, societate, ca si mediul ii strica.
Cum vedeti viitorul nostru, in conditiile in care tinerii sunt asa cum spuneti?
Poate, poate se intervine. Ei vor prea mult, sunt rasfatati. Daca a ajuns copilul sa bata profesorul?
Noi, cand treceam cu catalogul spre clasa, ei se dadeau la o parte. Poate nu e bine nici asa, dar se
dadeau ca sa putem sa trecem. Acuma nici nu se uita.
Pe timpul meu, profesorul scotea nuiaua si imi dadea la palma. Acum nu poate nici sa-l
puna la colt
Ce credeti despre generatiile de adolescenti din zilele noastre?
Cred ca sunt diferiti fata de cum am fost noi, de exemplu.
In ce sens?
Sunt mai liberi, considera ca e bine sa traiesti mai usor, fara sa muncesti prea mult si ca, de fapt,
li se cuvine cam mult. Respectul fata de semeni si fata de batrani e foarte mic. Mi s-a intamplat
mie de multe ori sa fiu chiar jignit de copii dintr-astia de scoala.
Cine credeti ca e de vina pentru toata treaba asta?
Eu cred ca in primul rand parintii, cu proverbul cu cei sapte ani de acasa, si scoala. La scoala, de
exemplu, s-au dat acum niste legi care nu li se mai permite profesorilor sa mai faca niciun fel de
interventie in educatia copilului. Ca daca nu poate sa-l dea nici afara din clasa, daca nu poate sa-l
puna la colt, cum se punea pe timpuri, inseamna ca profesorul nu mai are niciun fel de autoritate
in clasa si poate sa faca ce vrea el. Pe timpul meu, daca faceam ceva, venea cu nuiaua si imi
dadea la palma. Si altadata nu mai faceam. Deci, putina disciplina...

Așadar ca o concluzie mai mult decât obiectivă ….majoritatea persoanelor vârstnice au o

percepție total greșită despre adolescenții din ziua de azi. Pare că au uitat că și bunicii lor
spuneau exact aceleași lucruri depsre ei cand erau tineri. Așadar, dragi bunici, dragi părinți
acceptți adolescenții exact așa cum sunt. Poate mai există și excepții, însă adolescenții din ziua
de azi sunt niște copii minunați, cu pasiuni, cu visuri, cu aspirații, la fel cum erați și voi pe
vremea voastră.

Adolescentii se confrunta cu probleme reale in aceasta etapa din viata lor. Trebuie sa faca fata
schimbarilor hormonale, pubertatii, presiunilor sociale, din partea parintilor, scolii si colegilor.
Pentru adolescenti, cea mai importanta sarcina este cautarea propriei identitati, o calatorie care se
desfasoara adesea pe tot parcursul vietii, dar care incepe in adolescenta. Odata cu explorarea
identitatii vine si lupta pentru independenta. Pe masura ce adolescentii devin independenti si
stabilesc noi relatii cu prietenii a caror influenta devine foarte importanta, este mai dificil pentru
parinti sa le controleze comportamentul.
In egala masura, adolescentii au nevoie sa fie ghidati pentru a putea lua decizii informate si
pentru a putea face fata stresului si presiunii din partea colegilor. Adolescentii au nevoie sa stie
ca sunt iubiti si ca se pot baza oricand pe parintii lor atunci cand au probleme.
Cele mai frecvente probleme cu care se confrunta adolescentii
Problemele cu care se confrunta adolescentii sunt multiple si, in multe cazuri, sunt corelate intr-o
oarecare masura: 
 Stima de sine si imaginea corporala
 Stres
 Depresie
 Presiunea colegilor si competitia
 Bullying
 Dependenta de internet
 Consumul de alcool, droguri si fumat
 Inceperea vietii sexuale prea devreme
 Sarcina la adolescente
 Tulburari alimentare
 Comportamente deviante
Ce pot face parintii pentru a construi o relatie sanatoasa cu copilul lor adolescent?
Parintii trebuie sa fie constienti de problemele pe care adolescentii le pot avea si sa fie pregatiti
sa le faca fata. Adolescentii se pot confrunta cu o stare de nesiguranta, confuzie si alegerea unor
directii gresite care implica viata lor, chiar si atunci cand fac parte din familii stabile. Urmatorii
pasi sunt importanti pentru a construi o relatie sanatoasa cu copilul tau si pentru a trata
problemele in mod eficient. Aceste solutii nu functioneaza izolat, combinatia acestora fiind mult
mai eficienta. 
Identificarea precoce
Modificarea somnului sau a obiceiurilor alimentare, scaderea interesului pentru activitatile
normale si sanatoase, scaderea notelor la scoala si preferinta catre izolare sunt semne precoce ale
depresiei. De asemenea, cerinta crescuta de a fi performant si competitia fata de colegi pot
determina un stres nedorit. Atunci cand parintele este vigilent si identifica aceste semne
devreme, poate sa-si ghideze copilul catre modalitati sanatoase de a face fata nelinistilor, care sa
opreasca evolutia acestor probleme spre unele mai serioase.
Intelegerea perioadei de tranzitie
Pubertatea este una dintre cele mai importante experiente si reprezinta o parte reala a vietii
adolescentilor. Pubertatea nu inseamna doar modificari fizice si sexuale, ci si modificari
cognitive si emotionale. A fi sensibil si a intelege ca adolescentul traieste o serie de emotii este
un pas important in intelegerea acestei perioade de tranzitie. Majoritatea adolescentilor se simt
neintelesi. Este crucial ca adolescentul sa simta ca sentimentele si gandurile lui sunt validate si ca
aceasta validare vine din partea parintelui. Parintii nu trebuie sa judece sau sa critice ceea ce el
simte si gandeste, chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu comportamentele lui. Furia,
confuzia, gelozia, atitudinile neconforme, antipatia fata de parinti sau persoanele in varsta,
nevoia mare de intimitate sunt cateva exemple de emotii sau sentimente pe care adolescentii le
traiesc. Comportamentele deviante rezulta din incapacitatea de a face fata in mod adecvat
intensitatii acestor emotii si vor agrava problemele comune ale adolescentilor.
Transmiterea de informatii
O problema care are ca punct de plecare curiozitatea si nevoia de a fi independent si in control
este experimentarea de catre adolescenti a consumului de alcool, fumat, droguri si sex. Desi sunt
conversatii inconfortabile, a vorbi cu copilul tau despre aceste lucruri delicate nu numai ca este
modalitatea cea mai sigura de a-l informa corect si din timp, dar va elimina si caracterul „tabu” al
acestor subiecte. Exista credinta din partea multor parinti ca educatia despre sex va creste dorinta
de a experimenta asta. Este doar un mit. Construieste un cadru bun de comunicare devreme,
pentru ca aceste discutii la varsta adolescentei sa decurga firesc. Adolescentii nu agreaza o
prelegere lunga sau o discutie tip interviu cu prea multe intrebari directe. Poti incepe prin a-i
pune o intrebare deschisa, ca de exemplu daca acel subiect reprezinta o problema importanta in
clasa lui. Asculta-l cu atentie si incearca sa nu judeci ce spune, in acelasi timp exprimandu-ti clar
asteptarile si punctul de vedere. Este important ca adolescentul sa inteleaga ca nu accepti
anumite comportamente si sa te asiguri ca stie care sunt consecintele incalcarii regulilor tale. 
O alta problema importanta este dependenta de internet, o problema cu o crestere foarte rapida in
zilele noastre. Iar legat de asta, este riscul de expunere a adolescentilor fata de persoanele straine,
care este de neegalat astazi.  Parintii ar trebui sa discute cu adolescentii si sa-i ajute sa inteleaga
ce inseamna siguranta cibernetica si care sunt modalitatile prin care se pot proteja atunci cand
navigheaza pe internet. Este bine ca parintii sa stabileasca cu adolescentii un set de reguli
explicite si mai ales, sa discute „de ce” acestea sunt importante. Astfel de conversatii purtate in
momente oportune, bazate pe fapte, fara interpretari, i-ar putea ajuta pe adolescenti sa poata sa ia
decizii informate.
Respect
Atunci cand parintele respecta opinia sau decizia adolescentului, increderea in sine si stima de
sine a acestuia vor creste. Abilitatea celor mai multi tineri de a dezvolta o stima de sine pozitiva
este influentata de viata de familie si, in special, de critica parintilor. Cand respectul devine o
virtute reciproca, asta va ajuta la dezvoltarea unei legaturi mai puternice intre parinte si copil.
Stabilirea unei legaturi sanatoase
Stabilirea unei legaturi sanatoase intre copil si parinte este cu atat mai importanta in anii
adolescentei. Comunicarea este cheia dezvoltarii acestei legaturi si are ca rezultat faptul ca
adolescentul se va simti confortabil sa vorbeasca cu parintii lui. Este important sa gasesti acel
echilibru intre a fi  parinte si a fi prietenul copilului tau pentru a putea construi aceasta legatura
intre voi. De exemplu, adolescentii care se confrunta cu probleme legate de imaginea corporala,
cum ar fi faptul ca sunt prea grasi sau prea slabi, prea inalti sau prea scunzi vor beneficia de o
abordare echilibrata din partea parintilor, care are ca punct de plecare acea legatura buna
construita anterior.
Incredere si acceptare
Increderea este fundamentul oricarei relatii. Ajuta-ti copilul sa-si construiasca increderea in sine,
incurajandu-l sa participe la activitatile pe care el le alege (nu cele pe care ai vrea tu sa le faca).
Fa un efort si lauda-l de fiecare data cand este cazul. Adesea, parintii considera ca lucrurile bune
se intampla de la sine si frecvent se concentreaza doar pe ce copilul nu face bine, insa fiecare
dintre noi avem nevoie sa fim apreciati.  Incurajeaza-ti adolescentul sa participe la luarea
deciziilor in familie si sa se implice in rezolvarea problemelor familiei impreuna cu tine. Intelege
ca este normal ca adolescentul sa puna sub semnul intrebarii opiniile si modul tau de a face
lucrurile, ca parte normala din procesul de castigare a independentei fata de tine, care este
esentiala pentru propria lui identitate de adult.
Pe de alta parte, spionajul, intrebarile duble de verificare, probarea veridicitatii cu prietenii lui si
neincrederea parintelui vor impiedica stabilirea unei legaturi sanatoase si va duce la
comportamente deviante din partea adolescentului, cum ar fi minciuna, furtul, ascunderea si lipsa
de respect. 
Este important sa-l accepti pe copilul tau adolescent asa cum este el si sa construiesti o relatie
bazata pe increderea ta in el. Pe de alta parte, acest lucru il va ajuta si pe el sa se accepte si sa
aiba incredere in sine, in tine, precum si in cei din preajma sa.
Comunicarea si spatiul sigur
Chiar si atunci cand pare ca nu te asculta, esti cea mai influenta persoana din viata adolescentului
tau. Acorda-i copilului toata atentia ta atunci cand vrea sa-ti vorbeasca. Nu citi, nu te uita la
televizor sau calculator, nu face alte sarcini. Asculta-l calm si concentreaza-te pe ceea ce iti
spune si pe intelegerea punctului lui de vedere. De-abia apoi ofera-i propria ta parere, cat mai
clar si onest posibil. Tonul vocii tale poate seta tonul unei conversatii. Evita sa-ti umilesti copilul
si sa razi de ceea ce iti par a fi intrebari si afirmatii naive sau prostesti. Vorbeste-i la fel de
politicos si de placut precum ai face cu un strain. Incurajaza-l sa-si „testeze” noile idei in discutii,
insa fara sa-l judeci. Intelege sentimentele copilului tau, chiar daca nu aprobi intotdeauna
comportamentul lui. Pastreaza usa deschisa pentru orice subiect, fii acel parinte „deschis si
abordabil”.
Un astfel de canal deschis, sincer si sigur de comunicare nu numai ca va imbunatati relatia dintre
parinte si adolescent, dar il ajuta pe acesta sa vrea sa discute cu tine despre acele subiecte
sensibile, cum ar fi agresiunea, presiunea si abuzul colegilor. 
La randul lor, parintii trebuie sa se simta confortabil sa vorbeasca cu adolescentii despre subiecte
importante, cum sunt intalnirile, relatiile sexuale sanatoase, consimtamantul in relatia sexuala si
siguranta (de exemplu, preventia bolilor cu transmitere sexuala, contraceptie, consumul de alcool
si folosirea drogurilor). Incapacitatea de a discuta cu copilul tau atat despre aspectele negative
ale acestor lucruri importante, dar si despre cele pozitive il va determina sa faca pasi gresiti,
uneori din simpla curiozitate. 
Apelarea la ajutor 
Este important ca adolescentul sa cunoasca ca poate apela la ajutor chiar si in absenta parintelui.
Nu numai ca nu este un semn de slabiciune, insa a vorbi si a cere ajutorul unui alt adult de
incredere inseamna curaj. 
Este la fel de important ca parintele sa fie constient de propriile sale nevoi si limitari si sa fie
deschis sa caute si sa accepte ajutor. 
Ce pot face adolescentii pentru a avea o relatie buna cu parintii? 
 Evita sa-ti vezi parintii ca fiind dusmanii tai. Sunt sanse mari ca ei sa te iubeasca si sa
tina cont de interesele tale, chiar daca nu esti de acord cu modul in care iti arata asta.
 Incearca sa intelegi ca parintii tai sunt la randul lor fiinte umane, care au propriile
insecuritati, nevoi si trairi. 
 Asculta-ti parintii cu mintea deschisa si incearca sa vezi situatia si din punctul lor de
vedere.
 Impartaseste-ti sentimentele cu parintii, astfel incat acestia sa poata sa te inteleaga mai
bine.
 Indeplineste-ti responsabilitatile pe care le ai acasa si la scoala, astfel incat sa iti poti
convinge parintii sa iti acorde tipul de independenta de care ai nevoie si pe care ti-o
doresti.
 Sustine-ti criticile fata de familie, scoala sau guvern, cu sugestii practice de imbunatatire.
 Fii la fel de politicos si grijuliu fata de proprii tai parinti, asa cum te comporti fata de
parintii prietenilor tai.

Un rol deosebit de important pentru reuşita în viaţă îl are educaţia. Prin educaţie ca fenomen
social, înţelegem transmiterea experienţei de viaţă de la o generaţie la alta, cunoaşterea bunelor
maniere şi comportarea în societate conform cu aceste deprinderi.
Educaţia copiilor şi a tinerilor este o misiune delicată la care trebuie să participe cu eforturi
susţinute atât şcoala, cât şi familia. Cu alte cuvinte, educaţia se formează într-un mediu mai puţin
formal cum este familia, iar apoi se continuă în mediul instituţionalizat cum  este şcoala
.Omul a fost creat pentru a convieţui într-o comunitate, alături de alţi oameni şi în acest scop, el
este indis¬cutabil legat şi afectat de relaţiile ce se stabilesc între cei deopotrivă cu el. Societatea
în care acesta își desfășoară activitatea îi oferă, sau mai bine zis, trebuie să-i ofere cadrul propice
de manifestare a personalităţii cât şi aprecierea muncii pe care o face, bineînţeles, într-un scop
benefic. Lumea în care trăim este importantă nu numai în ideea că este spaţiul în care vieţuim, ea
trebuie să exprime dorinţa noastră de a progresa şi de a urca pe scara umanităţii. Cei ce vor
asigura mai departe continuitatea efortului şi a gândirii umane sunt adolescenţii de azi, oamenii
de mâine.
Adolescentul este copilul-adult ce caută senzaţii şi emoţii puternice. El încearcă să depăşească
limitele pe care adulţii le impun, adeseori tocmai din dorinţa de a nu se supune lor, căci ideea e
să trăieşti cât mai diferit şi mai presus de ceilalţi. Experienţa proprie este dovada cea mai
puternică şi mai convingătoare, care ţine loc de întrebările fără răspuns la care adulții, în general,
nu se sinchisesc să caute soluţii. Tânărul adolescent simte însă şi dorinţa de-a se retrage în sine
ca la semnalul unei voci interioare mai presus de voință.  Aceste momente sunt  mai intense
decât escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între diferitele emoţii ce-l încearcă,
momente de răscruce în conturarea modului de a gândi şi  de a acţiona. Relaţiile cu cei din jurul
său sunt în mare parte rezultate ale educaţiei însuşite în copilărie şi nu depind foarte mult, aşa
cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept că tinerii sunt impulsivi şi uşor influenţabili,
dar valoarea lor constă în puterea de a diferenţia binele de rău şi de a se corecta atunci când au
greşit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educaţii morale insuflate de familie.
Părinţii se dovedesc de multe ori a fi fără răbdare şi refuză să-i asculte şi ce-i mai important, să-i
înţeleagă. Frica de a comunica cu cei cărora le datorează viaţa poate fi în egală măsură atribuită
şi tinerilor. La prima confruntare de opinii, legăturile cu familia tind să se răcească şi se
distanţează, ca mai târziu să dea frâu liber unor emoţii şi dorinţe faţă de niște oameni mai mult
sau mai puţin interesaţi să valorifice frustrarea lor.
Pe fondul unor astfel de probleme, părinţii încetează să mai fie modelele ideale din copilărie.
Afectivitatea copiilor lor este acumulată astfel pentru prieteni, care sunt adesea aleşi întâmplător.
Relaţiile cu aceştia sunt intense şi profunde. Simpatia şi admiraţia capătă forme şi trăsături
asemănătoare cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenţi, căci el presupune
dăruire, apropiere şi împărtăşire a dorinţelor, visurilor. Prietenii adevăraţi sunt condiţia necesară
„împlinirii” unui adolescent. Scopul lor e să-şi împărtăşească unul altuia experienţele şi să
găsească un echilibru permanent în cel în care are încredere şi speranţa că va găsi răspunsul la
întrebările ce-l frământă. Ideea e să găseşti completarea lipsurilor pe care le ai şi nicidecum
imitare; în acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie, ci despre un sentiment de
inferioritate.  
Uneori „edificiul” este mult prea fragil şi se destramă vizibil sub influenţa invidiei şi a trădării
sau doar pentru că prietenul respectiv „nu mai prezintă interes”. Însă există şi un alt gen de
prieteni a căror influenţă te marchează negativ. Naivitatea, poate chiar dorinţa de-a părea
altcineva în ochii celorlalţi, plasează adolescentul într-un anturaj dubios de care este greu să te
desprinzi mai târziu. Viciile, cum sunt drogurile sau băutura, huliganismul şi dezordinea, sunt
„principii” de bază în astfel de grupuri. Începutul este pus pretextual pe seama curiozităţii. Pasul
următor este dependenţa.  
Societatea secolului nostru pune un accent mare pe aceste probleme. Manifestările negative sunt
trecătoare, însă au urmări grave. Adolescentul este, fără să fie un copil, în formare, din toate
punctele de vedere. Corpul suportă ultimele schimbări de definire, iar caracterul se cristalizează
ca urmare a  influenţelor din exterior şi a educaţiei
Adolescenta, deși este o perioadă tulbure şi plină de frământări, reprezintă vârsta inteligenţei
noncon¬formiste, a marii sincerităţi.  Imaginaţia, puterea de creaţie şi perspicacitatea ating forme
maxime.  Idealurile de viaţă şi  pregătirea profesională încep să capete contur şi dispar, în mod
evident, pasiunile vechi din copilărie, şi de ce nu, chiar interesul pentru şcoală. Problema
orientării profesionale se pune diferit în funcţie de capacităţile intelectuale ale tânărului şi de
dorinţa profilării pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri, viitorul profesional este
un subiect central, clar şi în acest scop, ei acordă un interes deosebit materiilor şcolare corelate
cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenţi nu au fixată o profesie anume sau sunt
influenţaţi de părinţi şi apropiaţi. Pentru ceilalţi, viitorul nu este proiectat în niciun fel.
Odată cu perioada adolescenţei se termină şi prima mare etapă a vieţii omului, etapă de creştere
şi de formare a personalităţii şi conduitei. O etapă de mare sensibilitate morală, o perioadă de
romantism şi spontaneitate, de poezie. Frământări, iluzii, nelinişti… adolescenţi…
Pentru o mare parte a societății, par extratereștri. Cu hainele lor, cu privirea lor pierdută în
telefoane, cu intensitatea și tumultul lor, cu neînțelegerea lor ostentativă. Pentru proprii lor
părinți sau profesori, par extratereștri. O specie de extratereștri cu care e imposibil să discuți,
să afli ce își doresc, de ce tac, de ce urâsc, de ce le este frică. De câțiva ani, însă, Fundația
Friends For Friends și Avon România încearcă să dea prejudecățile la o parte și să vadă
adolescenții așa cum sunt. Oameni care încearcă, la fel ca toți ceilalți, să dea un sens lumii din
jur.   
Au pornit astfel In a Relationship, un proiect de prevenție a violenței în cuplurile de
adolescenți, parte din Campania Respectului. Au vorbit, în cadrul acestui proiect, cu
aproape  1400 de adolescenți  din toată țară. Au lansat burse prin care  căutau jurnaliști  să
documenteze violența din cuplurile de adolescenți. Au organizat ateliere, focus grupuri cu
adolescenții, pentru a afla mai multe despre ceea ce simt. Au tras învățături. Și apoi, tot ce au
aflat, au încercat să spună și celorlalți prin campania In a Relationship. Și  în Gazeta  In a
Relationship.
Silvia Guță este unul dintre cei care a vorbit cu adolescenții în cadrul acestor seminarii și
ateliere. Ea a absolvit Psihologia la Universitatea București și s-a specializat în psihoterapie
experiențială. Lucrează de 13 ani în proiecte de educație și cultură pentru tineri, cum sunt Ideo
Ideis, SYT (Showcase of Young Talent), iar din 2018 s-a alăturat Fundației Friends For
Friends, în proiectul In a Relationship. 
Am vrut să aflăm: unde se blochează comunicarea cu adolescenții, cum a reușit să ajungă la ei,
ce a aflat? Cum iubesc adolescenții din România, ce îi face unici, de ce le este frică? Am aflat
că, așa cum se întâmplă cu oamenii din lumea întreagă, e suficient să fii sincer când îi întrebi și
atent când îți răspund și să nu pleci la drum cu propriile răspunsuri. 
 
În ce se împiedică dialogul cu adolescenții
E foarte ușor pentru o societate să împartă vina pentru lipsa sau ineficiența dialogului dintre
generații – adolescenții sunt prea rebeli, prea leneși, prea dezinteresați, profesorii sunt prea rigizi,
prea exigenți, prea demodați, părinții sunt prea critici, prea ocupați, prea inconsecvenți și lista ar
putea continua.
Dar generalizările ne sunt de folos doar în statistici, nu atunci când încercăm să deschidem un
dialog între generații. Aici trebuie să pornim de la relații autentice unu-la-unu. În realitate,
fiecare persoană este unică, cu credințele, educația și experiența sa (indiferent de vârstă!!!), iar
un dialog real poate apărea doar între două persoane care își recunosc reciproc statutul de
persoană.
Pe când, în societatea noastră, copii și adolescenții sunt o categorie cumva inferioară, niște ființe
nu-încă-persoane, cărora nu li se rezervă  niciun alt scop decât acela de a se supune așteptărilor și
cerințelor adulților din jurul lor.

Părerea mea este că principala cauză pentru lipsa dialogului între generații în România este
percepția „bulk”, la grămadă, a copiilor și adolescenților, alături de această mândrie a adulților
care le permite să se poziționeze pe altă treaptă socială decât adolescenții. Asta le închide
adulților canalele de comunicare, rând pe rând, căci tinerii nu răspund pozitiv într-un climat
bazat pe autoritate, cu parteneri de „dialog” care le neagă atât problemele, cât și propunerile de
soluții.
 
Cum ai vorbit tu cu ei
Când am intrat eu în echipă, In a Relationship deja vorbea cu adolescenți din toată țara. Aproape
1400 dintre ei deja răspunseseră, în 2016, unui chestionar gândit în așa fel încât „să ne facă
cunoștință” cu ei. De fapt, a fost primul studiu profesionist din țară care și-a propus să
investigheze situația relațiilor de dragoste dintre tineri, iar mesajul cu care In a Relationship a
mers către tineri a fost: „Vrem să vă cunoaștem, ca să știm de ce aveți nevoie!”. 

 Așa au început adolescenții să vorbească cu In a Relationship și tot așa s-a dezvoltat și a crescut
relația dintre echipa proiectului și publicul lui țintă, pornind de la convingerea că adolescenții
sunt persoane perfect capabile să își evalueze propriile nevoi, să vorbească despre ele și chiar să
propună soluții. De acolo a venit și titlul primei broșuri In a Relationship – „Generația nevorbită
are cuvântul”.
În primăvara lui 2018, In a Relationship a dezvoltat și un instrument de intervenție pe grupuri de
adolescenți – am creat un atelier care să facă posibil dialogul acesta „aici și acum”, adică direct,
asumat, față în față cu adolescenții.
Trebuie să recunosc că nu e nicio strategie secretă de aici încolo: dacă asiguri un climat prietenos
și relaxat, într-un cadru securizant, și pui câteva întrebări care îi interesează și pe ei, adolescenții
nu doar că îți vor vorbi, ci nu se vor mai opri din vorbit. Tot ce trebuie să faci este să fii capabil
să îi asculți și să le iei în serios problemele, nevoile, dorințele, grijile, fricile, confuziile,
credințele.
 
Ce ai descoperit
Aș putea spune că am redescoperit roata. În literatura de specialitate, se tot scrie de zeci de ani
despre stadiile de dezvoltare ale copilului, despre raportul dintre nivelul de dezvoltare
neurocognitivă vs. dezvoltare emoțională, despre condițiile necesare actului de învățare –
relaxare, securizare și experimentare directă, despre optimizarea relației profesor – elev, despre
educația centrată pe copil și multe, multe altele. Toate curentele moderne de abordare și
dezvoltare de strategii educaționale au la bază o relație onestă, un raport de respect și
reciprocitate între copii și adulți, educați și educatori. Asta funcționează și cu adolescenții, de
fiecare dată.
Prin urmare, în comunicarea cu adolescenții funcționează să spui lucrurilor pe nume, să fii
sincer, să fii empatic, să îți conștientizezi și să îți accepți propriile vulnerabilități, să asculți, să ai
răbdare și să nu pui etichete, să ai umor, să îi provoci pe ei să vină cu exemple din viața lor
atunci când încerci să le explici un fenomen social cum e bullyingul sau revenge porn.
Nu funcționează să îi compari între ei, să îi pui în competiție, să îi etichetezi, să generalizezi, să
critici, să ameninți, să pedepsești, să ridiculizezi, să ironizezi, să minți, etc. pentru că la astfel de
„instrumente” sunt deja bine pregătiți să reacționeze și o fac într-un singur fel: se opun. Și unde
mai e dialogul atunci?
 
Cum e noua generație de adolescenți din România
Poate că cea mai mare diferență pe care o văd între adolescenții de acum și cei din generația mea,
de exemplu, adolescenții de acum 10-15 ani, este această dimensiune fantastică a accesului la
tehnologie și informație, internetul ca parte din identitatea adolescentului. Tinerii ajung să își
definească identitatea prin prisma prezenței sau lipsei de acces la viața online, iar social media a
devenit un furnizor nelimitat de validări sau invalidări. Fenomenele cu mare impact negativ
asupra adolescenților, de tipul hate speech, public shaming sau body perception bias iau
amploare peste tot în lume odată cu accesibilizarea internetului, ceea ce îi face pe adolescenți
extrem de vulnerabili.

Totuși, acest mediu virtual reprezintă pentru ei și o oportunitate de creștere și informare. În plus,
le oferă șansa de a explora diversitatea umană și de a face parte din comunități sau grupuri de
interes, ceea ce este un mare avantaj față de generațiile trecutului.
Pe scurt, cred că internetul este și ceea ce îi definește și îi unește pe adolescenții lui 2019, această
Generație Z, care sper că va reuși să își ia cu adevărat în stăpânire internetul și să îl facă un
spațiu al șanselor la o viață mai bună pentru oricine. Dar pentru asta, Generația Z trebuie să
reușească să sară peste toate capcanele capitalismului – mă refer aici la această permanentă
goană după creștere economică – așa cum se reflectă ele în media, advertising, industria de
divertisment sau chiar în politica de stat.
 
Cum NU e noua generație de adolescenți. Efectele prejudecăților
Efectele sunt multe - nici știu de unde să încep: discriminarea socială, instabilitatea emoțională,
radicalizarea, migrația sunt numai câteva dintre ele.  Dar aș zice așa: adolescenții de azi NU
SUNT PROȘTI, ci mai degrabă inculți sau confuzi, ca urmare a strategiilor naționale de educație
neactualizate și bazate pe memorizare și reproducere; adolescenții de azi NU SUNT RĂI, ci
beneficiază de modele de comportament predominant negative – vezi superficialitatea,
inconsecvența, indisponibilitatea sau corupția adulților din jurul lor și a personalităților
promovate de media mainstream; adolesenții de azi NU SUNT LENEȘI SAU LIPSIȚI DE
RĂBDARE, ci lipsiți de motivație intrinsecă și plăcere pentru studiu, majoritatea fiind „dresați”
să vadă să performanța școlară ca pe un instrument de a obține diverse beneficii (recompense,
bani, afecțiune, statut).

Și lista ar putea continua, dar o caracteristică transversală a acestor prejudecăți este că ele sunt
generate de adulți, atât prejudecăile în sine, cât și factorii lor determinanți. Dar tot la adulți este și
puterea de a elimina aceste prejudecăți și factorii lor determinanți – prin reforme în sistemul de
educație și în modelele promovate, prin creșterea finanțărilor pentru educație și cultură. Pe scurt,
prin asumarea responsabilității pentru viitorul nostru, ca societate.
 
Temele care îi pasionează
Intervențiile In a Relationship au deschis un dialog cu adolescenții pe tema abuzurilor din
relațiile lor de dragoste, dar pentru că în viața lor sentimentală au un cuvânt greu de spus multe
alte persoane – prieteni, părinți, profesori, fiecare cu tot feul de viziuni, așteptări și idealuri – au
început să iasă la suprafață și alte subiecte care îi interesează. Cea mai stringentă dintre toate este
nevoia de educație sexuală – adică educație vizavi de corp, igienă, boli, sarcină, contracepție, etc.
Apoi, apare întotdeauna subiectul drepturilor copilului sau drepturilor omului, pe care
adolescenții nu le cunosc și pe care nu le pot folosi, prin urmare, pentru a-și seta repere juste sau
pentru a-și susține poziția într-o situație de abuz. De asemenea, tinerii de azi vor să vorbească
despre ei înșiși, despre relațiile lor, despre problemele și idealurile lor, pe scurt – despre sănătate
psihică – un subiect încă tabu pentru generațiile mai înaintate.
Cel mai trist este că adolesenții vorbesc despre subiectele astea fără susținerea adulților din jurul
lor, poate chiar împotriva lor. Unde? Pe net de cele mai multe ori, în pauză sau la chiul, în timpul
liber sau în activități extrașcolare - pentru cei care au noroc de astfel de oportunități. Dar o fac
fără să aibă un vocabular emoțional bogat și corect definit, fără repere clare, fără feedback, ceea
ce îi păstrează în mijlocul confuziilor, departe de a-și rezolva problemele.
 
Vocabular
N-aș putea spune că am identificat prezența unui anumit tip de vocabular pe care să îl consider
inaccesibil, dar poate și pentru că am lucrat încontinuu cu adolescenți, încă de când eram și eu
adolescentă. Ce am observat, însă, este lipsa vocabularului emoțional și multe confuzii semantice
cu privire la cuvintele pe care le folosesc pentru a-și descrie emoțiile și comportamentul.

Cel mai trist exemplu este felul în care răspund adolescenții (și nu numai ei) la întrebarea „Ce
este respectul?”. Majoritatea enumeră lucruri pe care nu trebuie să le faci: să nu înjuri, să nu
lovești, să nu țipi, să nu fii obraznic, să nu jignești. Empatia sau asertivitatea sunt de multe ori
concepte străine sau prea puțin înțelese, lipsindu-le chiar și acele „să nu”-uri. În general, termenii
din sfera emoțională sunt definiți prin exemple de comportamente – definiții circulare și închise,
care îi ajută pe adolescenți să opereze cu ele doar la un nivel superficial.
Aici e important că, totuși, subiectele sunt discutate, însă asta scade mult șansele unei comunicări
eficiente, cu riscuri de neînțelegeri, acuze de nesinceritate, așteptări nerealiste în relații, conflicte,
etc. și, prin urmare, scad șansele de a rezolva problemele identificate. Și nu sunt ei responsabili
pentru aceste goluri din educația lor, ci noi, adulții.
Cred că asta spune, despre întreaga noastră societate, că avem alte priorități, cum ar fi sărăcia,
corupția, justiția – dar nu vom reuși niciodată să schimbăm datele acestor probleme prioritare,
dacă nu ne asumăm o schimbare de perspectivă asupra lor. Iar educația incluzivă, cu conținuturi
și metode actualizate și centrată pe nevoile copilului este principala schimbare de perspectivă de
care cred că societatea noastră are nevoie.
 
Dorințe & temeri
Adolescenții din România își doresc lucruri simple: iubire, siguranță, dreptate, libertate. Și e
tragic să descoperi asta, pentru că se subînțelege că nu le au. Bineînțeles, mulți spun că își doresc
bani, gadgeturi, prieteni, haine de firmă sau să fie primii la olimpiade, sporturi sau alte
concursuri, dar toate astea sunt doar instrumente pentru a obține iubire, siguranță, dreptate sau
libertate.

Fricile comune ale tinerilor, însă, sunt printre cele mai inacceptabile: frica de părinți, frica de
profesori, frica de alți adolescenți. Adolescenții au o imagine de sine foarte permeabilă la
influențe externe și trăiesc adevărate furtuni emoționale cu o viteză la care adulții nu se pot
racorda și pe care nu o pot înțelege, drept pentru care reacția adulților va fi una de critică,
învinovățire, ridiculizare sau, cel mai rău, indiferență.
Am descoperit că mulți adolescenți încă dau vina pe comunism pentru ce nu merge bine în viața
lor. Sunt conștienți de diferența de mentalitate dintre ei și majoritatea adulților din jurul lor și o
pun pe seama regimului totalitar, uneori folosindu-se de acuzația asta ca șantaj emoțional în
relația cu părinții pentru a obține ce își doresc.
 
Cum iubesc adolescenții
Adolescenții iubesc tumultuos, în viteză și în confuzie – asta face adolescența cea mai dificilă
perioadă pentru iubire, dar ne și asigură o „recuperare” rapidă. Adolescenții se „repun pe
picioare” (cel puțin la suprafață) mai repede decât adulții după o dezamăgire în dragoste și
aceasta cred că e singura diferență vizibilă dintre relațiile lor și cele ale altor generații.

Contează și faptul că sunt mai influențabili și nu dispun de aceeași libertate de decizie ca adulții,
dar astea sunt regulile naturii, întotdeauna a fost așa. Ce s-a schimbat este cadrul: trendul
mondial de globalizare și capitalizare, accesul la tehnologie și informație, mobilitatea populației,
etc. Aceștia sunt factori care remodelează profilul iubirilor adolescentine și pe care încă nu îi
studiem suficient ca societate, ceea ce dă întregii noastre dinamici sociale o nuanță de iubire de
liceu: tumultuoasă, în viteză și în confuzie.
 
Lucrul cel mai important de care au nevoie adolescenții din România
În termeni pragmatici, adolescenții din România au nevoie de un sistem de educație reformat și
actualizat, ceea ce înseamnă bani pentru educație. Țara noastră are profesioniști, dar prea puțin
interes instituțional de a-și schimba metehnele, cel puțin deocamdată. Jocurile de putere care ne-
au împotmolit după ’89 și circuitul banilor în economia unui stat de drept nu pot fi ameliorate
decât de o generație educată, informată și cu libertate de gândire.
Într-un final, se pare că adolescenții din România au nevoie de niște adulți responsabili și de
niște lideri adevărați, pe care să îi intereseze sincer viitorul țării și care să se implice acum pentru
a produce schimbarea de care avem cu toții nevoie.  

Sa fim noi altfel!

Suntem cu totii obisnuiti sa traim într-o lume care depinde întotdeauna de ALTCINEVA. Sau de
ALTCEVA. si toata lumea are idei, toata lumea stie ca vrea ceva de la viata... dar nimeni nu face
nimic. Toti ne lasam condusi mai mult sau mai putin. Ne este frica sa luam atitudine. Oare
de ce?! Ce-ar fi sa ne hotarâm, într-o zi (si de ce într-o zi si nu chiar azi?) sa traim pentru noi... sa
facem si pentru noi ceva. Chiar si un lucru aparent neînsemnat... dar care sa fie important pentru
sufletul nostru. Eu cred ca si asta, printre altele, înseamna spiritul "Adolescentul". Noi suntem
cei care putem schimba ceva. Noi suntem la vârsta la care ÎNCĂ mai avem curajul sa ne
exprimam. Noi putem fi altfel. Noi putem reprezenta ceva. Multi vad tineretea, dragostea,
frumusetea vietii prin ochii nostri. Atunci, sa fim noi mesagerii acestor idealuri. Trebuie sa avem
curajul necesar. Trebuie sa fim noi însine, si atât. Haideti sa fim asa cum vârsta noastra ne îmbie
sa fim: nebuni, daca vreti... romantici, ambitiosi sau melancolici. Pusi pe sotii si, în acelasi timp,
sufletul societatii în care traim. Viata este minunata. Trebuie doar sa vezi lucrurile bune din ea.
Unii si-ar dori sa mai fie ca noi... haideti sa profitam.
In acest proiect as vrea sa discut mai multe ideei foarte importante pentru mine si pentru
adolescentul din ziua de azi
Situatia tanarului din ziua de azi!
Una din prioritatile pr 22222e414w ezentului ar trebui sa fie situatia tineretului si masurile ce se
impun pentru rezolvarea problemelor tineretului. O natiune nu se poate procupa de viitorul ei
fara sa isi educe tineretul, care de fapt reprezinta viitorul. Pentru a prezenta tineretul in
prezent este necesar sa-I definim patrimoniul spiritual si material care il formeaza. Din
perspectiva materiala tineretul are sangele,limba si conditia sociala, iar spiritual are moralitatea,
credinta si cultura. Analiza tuturor acestor caracteristici duce la "un portret" al
tineretului. Constatand ca acest protret are nevoie de retusari trebuie gasit un artist care sa I le
faca pentru a apropia acest portret de frumos, caci de ideal ar fi prea mult. Totusi un mare artist
ar putea sa-l faca ideal.
Partea materiala a tineretului este o temelie importanta pentru viata sa spirituala. Tineretul de o
anumita nationalitate ar trebui sa aiba sangele strabunilor neamului in vinele sale. Oare astazi se
mai intampla asa? Priviti la televizor imagini din tarile Europei si din Statele Unite, cele mai
reprezentative modele in lume. SUA a ajuns un amestec de sange care a dus la o hibridizare a
tineretului si pe viitor a intregii societati americane. Acest amestec nefericit de sange a alterat o
componenta materiala a tineretului din aceasta tara. Aici "modele" ale tineretului au ajuns
indivizi de perferinta cu cat mai multe origini, de tipul africano-anglo-asiatic sau alte amestecuri
fortate si nenaturale. La fel si cu tarile "dezvoltate" din Europa. Ce cultura se poate naste dintr-un
sange hibrid, fara o identitate bine determinata? O tendinta de amestec ii este impusa si
Romaniei, unde se promoveaza muzica tiganeasca si relatiile cu negri, arabi si alti straini prin
mass-media. Din nou sunt nevoit sa intreb cum se va mai incadra acest tineret pe linia unui
neam, aici a neamului romanesc, cand multi tineri prefera relatiile cu straini decat cu alti romani?

Limba noastra Limba este o alta componenta importanta care este intr-o situatie de degradare
continua. Tinerii din afara unui stat vorbitor de limba engleza folosesc curent expresii englezesti,
ba mai mult, folosesc expresii incorecte gramatical pentru ca negrii din SUA vorbesc la
fel. Astfel si tineretul unei tari vorbitoare de limba engleza pronunta cuvintele gresit, intocmai
precum negri americani. Nu as vrea sa par rau, dar prin aceste obiceiuri tineretul compromite
continuitatea unei limbi.
Conditia sociala pare sa ii intereseze pe multi tineri. Multe fete isi cauta un partener cu bani,
care sa le asigure un viitor fara ca ele sa fie nevoite sa lucreze. Daca tot mai multi tineri
prefera sa isi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, tara in care acestia traiesc va avea
numai de suferit pe viitor si in aceasta suferinta generala vor intra si tineri "nevinovati", care au
incercat sa-si construiasca o conditie sociala cu greu. Daca cei ce aleg sa nu lucreze au tot dreptul
sa o faca, ei nu au nici un drept sa le ingreuneze sansele celorlalti. Mai exista si grupuri mari de
tineri care refuza aspecte ale civilizatiei precum casa, familia, curatenia si alte aspecte obligatorii
pentru omenire. Acestia nu pot face decat rau societatii si sunt ca un gunoi in plus printre
mormanele deja existente.
Moralitatea adolescentului:
Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului interactioneaza cu componenta spirituala
a sa. Este clar ca moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta tinerilor despre
lumea materiala. Se poate usor constata ca in randul tot mai multor tineri moralitatea este la un
nivel foarte scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor si datorita starii
sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din
aceasta stare prin orice mijloace. Doar urmarind emisiunile pentru tineret si citind revistele
dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii
posibilitatea sa ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei.
Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati tineri de la orase mai merg
la Biserica macar de marile sarbatori? Muzica promoveaza in general "liber-cugetatorii"
si este "la moda" sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de moralitatea sa.
Sa ne închipuim revista "Hei!", revista pentru tineret, apare bilunar. Ea, bineînteles, contine doua
pagini de can-canuri din lumea muzicii a filmului, si nu numai. Evident ca ofera si trei topuri,
precum si nelipsita pagina psihologica si nu de putine ori parapsihologica în care trei adolescente
frustrate trimit o data la doua saptamîni, înca de la prima editie, aceleasi trei scrisori: "Sînt
grasa", "Am sînii prea mici" si "M-a parasit pentru ca am refuzat sa facem dragoste". De
asemenea, în fiecare numar (cum s-ar putea altfel?), retardata studenta în anul trei la agronomie,
recomandata de redactie ca "psihologul care va întelege si va sta întotdeauna la dispozitie"
raspunde la aceste trei scrisori cu aceleasi trei clisee: "Greutatea nu conteaza (de altfel nici
marimea, dar asta e din alta revista)", "O sa-ti creasca" si "Ai luat decizia corecta".Daca însa va
închipuiti ca acesta este singurul tip de publicatie pentru adolescenti, va înselati. Exista persoane
care pot mult mai mult si revistele la care acestea scriu. Bineînteles ca si în acestea vom gasi
bîrfe, topuri si scrisori ale copilelor disperate, dar aceste publicatii sînt mai mult decît atît. Ele
contin pagini întregi (vai copacilor taiati pentru ele) de opinii legate de societate si de
prejudecati, de eseuri pe teme tabu, si nu în ultimul rînd, în forma ciresei de pe tort, de
filosofie. Aceasta este pîna la urma masura valorii întregii reviste si a efortului depus, pagina de
filosofie, iar tema care respira atît de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singura:
Dumnezeirea.
     Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la moda sa scrii despre Dumnezeu, si nu numai
sa scrii, ci si sa vorbesti, sa te certi, sa te paruiesti prin cafenele pentru a-ti apara punctul de
vedere. Nu de mult o înalta fata preoteasca îmi spunea ca spiritul voltairian a murit de mult si ca
tinerii din ziua de azi nu mai simt nici o placere din a-l desfiinta pe Dumnezeu. Am constatat
însa, mai tîrziu, ca se însela amarnic. Tinerii se împart azi în doua categorii: rebelii - nu toti atei,
dar eretici - si indiferentii - în general niste fiinte subumane.Cei care cred cu adevarat
in Dumnezeu     mai întîlnesti unul la zece mii iar aceia care mai iau apararea creditei o fac sub
forma individualismului, solipsismului sau a aberantelor variatiuni misticiste. si atunci inevitabil
ma întreb: sa fie doar vîrsta sau revine moda? Nu sînt un sociolog bun si nici un psiholog
perspicace, dar înclin catre prima varianta: adolescentele minti în formare sînt foarte usor de
influentat si cum ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile, tentatia e
mare. Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care au crescut ca o emancipare, o îndrazneala
pentru care ar trebui sa fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la dorinta de
a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice, familiale, scolare sau de orice alta natura se
transpun în plan metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre Dumnezeul lor -
expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce adauga un plus de nemultumire este ca nici
unul dintre adultii din jurul lor nu pare a le lua în serios suferinta, nici parintii, carora de cele mai
multe ori le vine si mai greu decît copiilor lor sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii,
duhovnicii, etc - oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie.
     În realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei trecuti de o vîrsta, se intereseaza
mai mult de-o gramada de soarta tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covîrsitoare importanta
"nerusinatelor" opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este în schimb scuzabil, iar preotii îsi
vad de acatistele lor asemenea caravanei latrate de cîini, pentru ca marii majoritati a acestor
revolutionari "le va veni mintea la cap". Interesanta este însa deductia ce se desprinde din acest
rationament. Cum ramîne cu cei care se simt în continuare revoltati si contestatari, desi de mult
au început sa se barbiereasca în fiecare dimineata? Înseamna ca înca nu si-au încheiat socotelile
cu adolescenta si ca undeva, într-un cotlon prafuit, închis pentru renovare, ascunsa, dar înca în
viata o problema se afla în stand-by. Asa sa fie oare? "Tinerii din ziua de azi, nu mai au pic de
bun simt ", zice adolescentul imitandu-i in batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar
cu un cliseu ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale melodiei "Ani de
liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80. Prima este versiunea originala din film, ia a doua
este o creatie recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara". Diferentele sunt
edificatoare. Pentru noul tineret, "emotiile la romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de
"cercelul din buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si hedonisti, produse ale
culturii fast-food si big-brother, crescuti cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu
mai au timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia lor, dar sunt "exact cum
si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii
din ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu numai de parintii si chiar
bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie
prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost educat de parintii intr-un mod
unicat apropiat de valorile morale ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii
care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod normal si au fost aproape
indiferenti la ceea ce face copilul.Acest lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri
debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau chiar mai rau sa comita infractiuni
grave.Dar oare numai parintii sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri
provenind din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple dar care s-au ocupat
de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.Eu
sunt de parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul roman care nu se ocupa cum
ar trebuii de buna educatie a "noii generatii" ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o
influenta foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua de azi traiesc intr-o
era a tehnologiei un televizorul si calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele
noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a fost "bombardat" cu mesaje cu
influenta sexuala mare, trupele de muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte
costumatii din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de tinerele fete care
incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor.  Dupa o lunga perioada de timp în care
preocuparile legate de sex erau catalogate (în cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale,
mijloacele de comunicare în masa au fost invadate de subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei
de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri Internet etc,
sexualitatea a patruns încet dar sigur pe piata româneasca, producând un impact major asupra
oamenilor, indiferent de vârsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde
sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pâna si banalele reclame la diferite
marci de ciocolata sau cafea apeleaza la sexualitate.
      Aceasta invazie de subiecte "fierbinti", strict interzise altadata a avut efecte benefice dar si
negative asupra societatii.Si filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind
aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are efecte negative nu de multe ori
vedem la stiri pusti care si-au omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor.
Prima dragoste
Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta adolescentei si simt primii
fiori ai dragostei, pasesc in primele relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se
indeparteaza tot mai mult de acestia. Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci
sa fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or fi facand acum. Auzi destul de
des cum ca parintii au interzis copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid
din partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la varsta adolescentei e un lucru
firesc .In general adolescentul isi gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine
confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece timpul  un  adolescent:
Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii dintre ei practica
un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si
simplu asculta muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de domeniul de
interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului roman dupa parerea mea sunt fotbalul si
muzica.Cei mai multi tineri au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e
tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el preferand sa vada un film sa
asculte muzica sau sa stea degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt niste
lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa adolescentul prefera mai mult
televizorul decat cartea de multe ori acest lucru este in dezavantajul lui.
Din pacate adolescentii mai au si "pasiuni" negative pentru ei cum ar fi fumatul si bautura.Tinerii
din ziua de azi incep inca de la varste fragede sa consume    alcool sis a fumeze ceea ce este un
lucru ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de mici.In scoli sin u numai
exista o campanie de informare a tinerilor asupra riscurilor care le provoaca consumul
alcoolului ,tigarilor si drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel !
Sansele tinerilor de a reusii in viata
Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in alte tari.De ce ?In primul rand
pentru banii salariile in alte tari fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt
invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un service bun si un salariu bun
insa tanarul din ziua de azi vrea mai mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate
oferii acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce un trai mai bun in alta
tara.Acest lucru este in dezavantajul tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci
de milioane de dolari.

As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele noastre este mult diferit fata de
adolescentul de acuma 30 de ani .Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei
, tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca un trai mai bun intr-o Romanie
mai buna!Stiu ca in acest proiect nu am reusit sa comentez si sa explic toate problemele
adolescentilor sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea multe pentru a
putea fi discutate pe cateva foi de hartie !
1. Ce impact are această perioadă asupra adolescenților?
Trebuie să ne gândim mai întâi la ceea ce înseamnă adolescența în mod normal, într-o perioadă
obișnuită, fără provocări suplimentare. Adolescența însăși este o provocare. Fiind perioada de
trecere de la copilărie la maturitate, adică aceea în care nu mai ești nici copil, dar nici adult, este
grea atât pentru adolescenții în cauză, cât si pentru cei care îi au în grijă: părinți, bunici, frați
adulți, profesori etc. Adolescentul trece prin numeroase și variate momente de confuzie,
depresie, demotivare, teamă, toate firești și reale. Chiar și când cei mari cred că se alintă sau că
fac lucruri considerate rele de către adulți, ele nu sunt decât strigăte lăuntrice de ajutor. Este
modul lor de a-și manifesta emoțiile și frământările interioare pe care nu știu să le manifeste
altfel. Înainte de a acuza un adolescent sau chiar și un copil de ceva rău trebuie să te întrebi
mai întâi în ce mediu trăiește, cum se comportă parinții între ei, ce atmosferă este in casa în
care locuiesc etc.
Perioada de izolare în care ne aflăm este o provocare în plus pentru toată lumea.
Este o provocare pentru părinții care pot deveni nervoși, ingrijorați pentru situația materială a
familiei și se pot accentua conflicte deja existente între adolescenți și cei cu care locuiesc.
Adolescenții la rândul lor pot trece prin momente suplimentare de anxietate, depresie sau
demotivare din cauza faptului ca sunt împiedicați să socializeze cu egalii lor de vârstă. Toate
acestea pot contribui la o stare continuă de lipsă de sens și motivație.
Situația este chiar mai complicată în cazul adolescenților aflați în ani terminali, în clasele a opta
și a douăsprezecea care au și niște examene de dat în această vară pe lângă toate celelalte
provocări.
Ca o concluzie, impactul acestei perioade de pandemie și izolare poate fi unul major asupra celor
aflați acum la vârsta adolescenței și poate chiar asupra adulților de mai târziu.
2. Ce pot face părinții pentru a-i sprijini?
Părinții trebuie mai întâi să-i înțeleagă, să-i asculte atunci când vin să li se plângă de problemele
lor, să se pună în pielea lor și să își aducă aminte cum a fost pentru ei să fie adolescenți. Spun
asta fiindcă, adesea, adulții uită că au fost și ei copii sau adolescenți și de aici se nasc numeroase
conflicte. De multe ori le cerem copiilor noștri să devină ce nu am putut noi să devenim sau ceea
ce ne dorim noi să devină, fără să luăm în calcul că, in sufletul lui, adolescentul este o ființa care
nu s-a hotărât încă dacă să tănjească după copilăria de care se desparte sau după maturitatea care
îi poate da libertatea de a face ce vrea, dar are dreptul la propriile păreri și opinii.
Astfel sunt indicate discuții intre părinți și adolescenți pe diferite teme, duse într-o atmosferă de
calm și apropiere în care adolescentul să se simtă iubit și în siguranță. Sunt foarte utile și
binevenite activitățile casnice care se pot desfășura in comun, dar trebuie acceptate și momentele
în care adolescentul are nevoie de intimitate, de petrecerea timpului cu sine însuși sau cu
prietenii prin diferite moduri de comunicare. Eu personal nu recomand interzicerea totală a
folosirii mijloacelor actuale de comunicare digitale. Este necesar să existe un echilibru între toate
aceste activități, supravegheate discret de părinți cu multă dragoste, atenție și apropiere. Pe lângă
toate acestea, dacă se simt depășiți sau dacă există probleme speciale, părinții îi pot îndruma pe
adolescenți să discute cu un psihoterapeut, care îl poate ajuta dintr-o poziție neutră și
profesionistă.
Adolescenții nu sunt niciodată inamicii adulților, ci niște omuleți care pășesc timid pe aripa
timpului, care vrând nevrând sunt purtați către maturitate într-o lume plină de provocări
de tot felul și care învață din mers să devină adulți, lăsând în urmă perioada magică a
copilăriei în care întotdeauna apărea un personaj salvator, fie în povești, fie în realitate. Ei
învață de fapt să devină ei înșiși salvatorii de mâine.
3. Ce poate face adolescentul pentru a se regla emoțional?
Adolescentul are și el partea lui de contribuție. În primul rând, trebuie să fie sincer cu sine însuși
și să recunoască când are o problemă de orice natură ar fi, în special una emoțională, o stare
aparte  pe care nu și-o poate explica și să apeleze la ajutorul părinților, să nu aștepte să se
agraveze. O suferință emoțională este ca orice suferință fizică, netratată la timp se poate agrava,
se acumulează o stare interioară tensională, care oricând poate să ducă la o problemă de sănătate
serioasă, mentală sau fizică. În al doilea rând, este bine pentru el să accepte ajutorul, oricare ar fi
el, din partea parinților sau al unui psiholog. În ziua de azi nu trebuie să ne mai fie jenă să
apelăm la un astfel de ajutor. Psihoterapeutul nu este o persoană care te judecă sau te
ceartă sau de care trebuie să-ți fie frică, ci poate fi un om care te ascultă și îți dă și soluții de
depășire a problemelor cu care te confrunți.
Este necesar, de asemenea, ca adolescentul să mențină și o comunicare constantă cu prietenii sau
colegii lui de școală, cu profesorii etc.
Izolarea poate duce la depresie, iar inactivitatea este cadrul cel mai propice de dezvoltare a
acesteia. De aceea, este necesar să găsim zilnic ceva de făcut indiferent de vârstă, un scop, o
activitate care să ne țină pe linia de plutire.
4. Care este diferenta dintre o sedință ținută în cabinet și una desfașurată online
pentru adolescenti?
În primul rând, orice ședință de terapie se adaptează după nevoile clientului care participă la ea,
indiferent de vârsta acestuia sau de locul în care se desfașoară.
În al doilea rând, în ambele cazuri sunt parcurse etapele standard, tot indiferent de vârstă și
anume de stabilire a relației terapeutice, de cunoaștere a dificultăților cu care se confruntă
clientul pentru a stabili ulterior parcursul terapiei. Pe lângă acești pași generali, ritmul de
desfașurare este dictat de ritmul celui aflat în terapie de a integra procesul terapeutic, de a face
schimbările necesare pentru construirea stării de funcționare normală și confort.
Diferențe există, dar nu sunt majore pentru procesul terapeutic. Cadrul de desfașurare este diferit
și acesta poate atrage anumiti factori care să intervină oarecum în procesul terapeutic.
Confidențialitatea este unul dintre principiile de bază ale psihoterapiei și de aceea cadrul trebuie
să asigure discreție și siguranță clientului. El trebuie să se afle într-o încăpere în care să se simtă
în siguranță din toate punctele de vedere, să știe că nu îl ascultă nimeni și se poate relaxa pentru
ca terapia să aibă succes. Daca acest cadru de desfașurare al clientului, fie el adolescent sau
adult, este asigurat, nu trebuie să existe alte interferențe in desfașurarea ședințelor.
In rest, soluțiile de rezolvare depind de la caz la caz, de problemele găsite si de nevoile
clientului, fie el adolescent sau adult.

Viața în pandemie.

Crede cineva că pentru tinerii noștri, efectul devastator al acestei epidemii globale a
rămas fără efect? Dacă cineva își imaginează că adolescenții nu au fost afectați de pandemia care
a facut și încă mai face sute de mii de victime omenești, se înșeală amarnic.
Obișnuiți cu socializarea, cu mersul la școală, la întâlniri cu prietenii, la ieșiri în oraș, la a
merge la petreceri, toate aceste restricții impuse de driguitorii țării, au avut un impact negative
foarte puternic, asta ca să nu spunem devastator , la nivel mental, psihic și chiar fizic asupra