Adolescenta, varsta marilor provocari

Adolescenta este perioada de tranzitie spre maturitate , perioada de autocunoastere si proiectare a

idealurilor in viata.
Aceasta se manifesta diferit de la individ la individ, bazându-se pe comportamentul si calitatiile
fiecaruia.
In zilele noastre ,sa fii adolescent nu este usor, din cauza multimilor de tentatii care sunt la
îndemana oricui.
De cele mai multe ori , pentru a nu mai fi umiliti , judecati dupa o anumita problema , situatie
financiara , aspect , trasaturi fizice ,adolescenții se afunda in tentatii , urmeaza un drum periculos
, plin de obstacole ,intre viata si moarte ,trecând de la o extrema la alta. Universul creat este
antiteza realitatii. Dorința de libertate ,starea de euforie , conceptul imaginar de ascensiune
provocate de tentatii , dorinta arzatoare de a scapa de suferinta , de rutina zilnică, ii conduc pe cei
mai multi adolescenti spre un destin crunt , intunecat.
Sansa de a aspira spre o cariera , un ideal se sfarsește incet-incet , incat dispare , lasand in urma
regret si neputinta.
Astfel, consider ca principala cauza pentru care adolescentul renunta atat de usor la lupta ,
lasandu-se in voia sortii , este societatea si mediul inconjurator.
Descopar pe zi ce trece ca exemplele de ”modele” promovate de mass-media , sunt lipsite de
umanitate , bunatate , compasiune fata de aproapele tau,calitati ce definesc ”sufletul” si ne
deosebesc de celelalte specii.
Putini adolescenti mai constientizeaza ca ei reprezinta viitorul acestei societati . Se straduiesc si
lupta sa invete , sa acumuleze noi informatii, sa-si dezvolte abilitatile si capacitatile de a lua
decizii importante , de a-si asuma greselile si de a suporta consecintele, urcand o treapta pe scara
maturitatii.
Ca si primii pasi , rostirea primelor cuvintelor , invatarea alfabetului si a scrierii pe care
un copil le urmeaza , adolescentul porneste confuz si nehotarat în viață si incepe sa redescopere
lumea.
Unii sunt inzestrati cu o putere extraordinara de a trece peste tentatii, peste ura si invidie ,
croindu-si un viitor infloritor „printre frunze uscate ”.
Alții, influentabili , tind spre calea cea mai usoara , calea care ii face sa uite de probleme si
pentru cateva clipe se simt liberi.
Una din marile provocari este gasirea pacii si linistii interioare , impacarea cu sinele . Intrebarile
„Cine sunt? ” , „Care este scopul meu in viata ?” ii macina adesea pe adolescentii , care afla mai
tarziu raspunsul sau poate, niciodata .
Increderea de sine scade , de aceea, nota de originalitate pe care o prezinta si rebeliunea prin
care se afirma , apar ca preocupari intense.
O alta provocare cu care se confrunta este dezvoltarea personalitatii si maturizarea .
Factorul cheie al acestora este modelul in viata pe care si-l aleg, un model in care cultura ,
dorinta de cunoastere , increderea in sine , intelepciunea ar trebui să fie prezente.
Adolescenţa-vârsta schimbărilor profunde şi a riscurilor inevitabile

Dezbaterile despre acţiuni şi întâmplări ale adolescenţilor, în spaţiul public, dovedesc,

de multe ori, o necunoaştere a vârstei adolescenţei Prezint câteva idei despre schimbările,
contradicţiile şi riscurile întâlnite în perioada adolescenţei, preluate din lucrările mele Generaţie
şi cultură şi Sociologie. Adolescenţa este perioada de vârstă cuprinsă între 14-18 ani. Ea este un
moment critic din dezvoltarea individului deoarece acesta caută să se raporteze permanent, la
ceilalţi, ca o persoană autonomă, cu conştiinţa propriei identităţii. Fizic, insul cunoaşte la această
vârstă o dezvoltare accelerată, fetele evoluând mai repede decât băieţii. De altfel, fetele îşi
încheie creşterea fizică la vârsta de 17 ani. Cea mai mare parte dintre ele (75%) ating faza
pubertăţii înainte de 14 ani, pe când băieţii ajung la acest moment, în majoritatea lor (85%), la 15
ani.. Psihologic, adolescentul se caracterizează printr-o bogată imaginaţie, el „visează cu ochii
deschişi“, dar şi prin creşterea puterii de judecată. În schimb, memoria este deficitară. În acest
interval de timp individul dezvoltă interese şi abilităţi speciale fără însă a avea tenacitatea şi
capacitatea de a finaliza o acţiune. Emoţional, adolescenţii sunt foarte sensibili şi de aceea se pot
simţi foarte uşor lezaţi, când se manifestă atitudini ostile faţă de ei. De asemenea, ei dovedesc
interes pentru competitivitate şi sunt dispuşi să participe la orice acţiune care le-ar permite să-şi
etaleze cunoştinţele şi abilităţile. Social, adolescenţii se caracterizează prin autodefinirea sinelui
în relaţie cu societatea în totalitatea ei, iar identitatea apare ca o poziţie a lor faţă de lumea în care
trăiesc. Din acest status apar probleme specifice adolescenţei: tensiunea dintre el şi societate,
câştigarea independenţei faţă de părinţi, alegerea carierei şi a stilului de viaţă. Întrucât
adolescentul îşi construieşte identitatea, în primul rând, în raportul său cu familia şi societatea, el
exersează experienţe proprii pentru că numai astfel trăieşte cu convingerea despre oportunitatea
lor. Adolescenţa este vârsta marilor experienţe şi experimente cruciale, iniţiate şi trăite de
adolescent pentru prima oară în viaţă. Adolescenţii trec prin reale crize existenţiale şi de
identitate. Traversarea acestor experienţe cruciale este o condiţie obligatorie în pregătirea
adolescentului de asumarea de roluri şi statusuri ca viitor adult. Relaţiile părinţilor cu
adolescenţii au particularităţi ce le deosebesc de raporturile din copilărie. Dacă în copilărie, insul
este integrat în actul satelitizării de familie, cu efecte benefice pentru creşterea şi dezvoltarea sa,
adolescentul tinde să fie autonom de familie. Părinţii nu mai sunt modele, dimpotrivă, ei devin
obiectul unor critici severe, ceea ce este natural, pentru că la această vârstă spiritul critic este
definitoriu, iar exersarea lui cu privire la conduita şi mentalitatea părinţilor ajută la formarea
abilităţilor de interacţiune concomitent cu aspiraţia adolescentului către individualitate, uneori
exacerbată. Între părinţi şi adolescenţi relaţiile pot fi tensionate, ajungând până la ruperea lor,
situaţie generată de neînţelegerea din partea părinţilor a problemelor reale ale adolescentului şi
de spiritul excesiv de autonomie al adolescentului. Părinţii, şi în general adulţii, caută să-l
socializeze pe adolescent orientându-l spre ceea ce va face în viitor, spre viaţa de adult, acordând
o importanţă redusă problemelor specifice vârstei lui. Or, adolescentul trăieşte puternic tot ce se
întâmplă cu el în prezent fiindcă el se confruntă cu aspecte concrete ale propriei vieţi, pentru el
grave, şi, de aceea, el este preocupat, înainte de toate, de rezolvarea acestora, fiind mai puţin
interesat de pregătirea pentru ceea ce va face în viitor.