Sunteți pe pagina 1din 5

Adolescena

Ghi Georgiana Narcisa Englez-Spaniol

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viaa unui om. Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele psihice extrem de tumultoase. Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16 ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 - 25 ani). Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema principala. In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala, stabilirea unei identitati personale, independenta fata de parinti. Adolescenta reprezinta o perioada de tranzitie de la copilarie la maturitate. Incepe aproximativ de la varsta de 12 ani si se intinde pana in jur de 20 de ani, cand dezvoltarea fizica este aproape terminata. In aceasta perioada, tanarul se maturizeaza din punct de vedere sexual si isi formeaza o identitate ca persoana separata de familie. Se spune despre adolescenta ca este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune. Este adevarat ca multi adolescenti experimenteaza comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar acest lucru nu

conduce la aparitia de probleme permanente decat la un grup restrans de adolescenti. Multi adolescenti experimenteaza alcoolul si intra in conflict cu autoritatea, dar majoritatea nu dezvolta o dependenta de alcool si nu ajung delincventi. Adolescentii care au probleme grave comportamentale sau emotionale au o istorie de viata plina de probleme similare incepand din copilarie. Cresterea numarului de probleme in adolescenta tine de efectele personale si sociale ale schimbarilor fizice si de momentul aparitiei acestor schimbari. Maturizarea timpurie sau tarzie a adolecentului (cu un an mai tarziu sau mai devreme decat media) afecteaza nivelul de satisfactie al adolescentului fata de infatisarea si imaginea sa. Baietii din clasa a saptea sau a opta care au ajuns la pubertate declara o frecventa mai mare a dispozitiei pozitive fata de colegii lor puberi si tind sa fie mai multumiti de greutatea lor fizica si aspectul general al corpului decat baietii care se maturizeaza mai tarziu. In acelasi timp, baietii care se maturizeaza timpuriu tind sa aiba un nivel de autocontrol si de stabilitate emotionala mai redus decat baietii care se maturizeaza mai tarziu. Adolescentii care se maturizeaza mai tarziu au un nivel mai redus al autostimei in clasa a saptea, dar ajung de obicei sa fie grupul cel mai echilibrat in ultimii ani de liceu. Maturizarea precoce are efectul opus asupra autostimei fetelor. Comparativ cu fetele care se maturizeaza mai tarziu, maturizarea precoce duce la niveluri mai mari de depresie si anxietate, la un nivel mai mic al autostimei si la un grad redus de satisfactie pentru aspectul si greutatea corporala.

Fetele care se maturizeaza mai precoce tind sa se simta jenate de faptul ca au corpuri mai feminine fata de colegele lor. Maturizarea precoce a fetelor duce la cresterea popularitatii acestora deoarece sunt privite ca precoce din punct de vedere sexual. De asemenea, ele sunt inclinate sa aiba o relatie mai conflictuala cu parintii, si sa se confrunte cu probleme emotionale si comportamentale. In perioada adolescentei certurile dintre copii si parinti se amplifica, iar gradul de apropiere dintre acestia se reduce. Multi parinti accepta destul de greu faptul ca adolescentii, in incercarea de a-si crea o identitate proprie, se indeparteaza destul de mult de parinti. Totusi, in majoritatea familiilor perioada de conflicte de la inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi relatii parinte-copil, bazata mai mult pe egalitate. Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale, infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la acesta varsta. Criza de originalitate considera este alt aspect lipsit al de acestei de varste. de Adolescentul omul matur orizont,

imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica, stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de sine. Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata

spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si... temutul conformism de grup. In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu maturizarea si conturarea identitatii de sine. Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica. In schimb, adolescentii care au parinti autoritari, cu reguli rigide si putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai multe probleme emoionale si comportamentale.