Pubertatea: începutul furtunii

Nimeni nu mă înţelege! Vreau să mă laşi în pace! Oare ce o să creadă colegii mei despre mine? Cum pot să
ies din casă cu faţa asta plină de coşuri? Dacă auzi des astfel de cuvinte de la copilul tău, este un semn că
se îndreaptă vertiginos spre cea mai explozivă, schimbătoare şi nesuferită perioadă de până acum:
pubertatea. Şi, pentru că sunt sigură că şi pentru tine pubertatea copilului tău este bulversantă, chiar dacă te
aşteptai să apară, îţi propun să aflăm mai multe despre ea.
Pubertatea nu îl afectează numai pe copil ci inevitabil şi pe cei de lângă el: părinţi, profesori, bunici, prieteni.
Schimbările prin care trece el vor avea ecou şi în relaţia cu tine, ca părinte. Dacă până acum între voi exista
un relativ echilibru, brusc copilul tău începe să aibă alte aşteptări, dorinţe şi cereri de la tine. De aceea este
important ca, pe lângă pregătirea lui pentru pubertate, şi tu să fii pregătit pentru această etapă. Pentru
început, să înţelegem mai bine cum se simte copilul , aflat în plină pubertate.
Schimbările majore ale pubertăţii
Când vorbim de schimbările pubertăţii ne gândim automat la transformările pe care le suferă corpul lor. Deşi
sunt esenţiale şi importante, acestea reprezintă doar o mică parte din schimbările prin care trece tânărul
puber. Să vedem care sunt celelalte.
 Schimbări de dispoziţie. În mare parte determinate de dezechilibrul hormonal, aceste treceri bruşte de
la veselie la tristeţe sau de la entuziasm la apatie sunt foarte bulversante pentru copil. De cele mai multe
ori el se simte ciudat în propriul corp şi nu înţelege exact ce se întâmplă cu el şi mai ales de ce apar toate
aceste stări. Stranietatea propriilor trăiri îl îngrijorează, el neştiind mereu cum să se descurce cu aceste
emoţii copleşitoare. Nu e de mirare că lipsa de înțelegere față de propria persoană se transformă în
sentimentul că nimeni nu îl înţelege. 
 Îndepărtarea de părinţi. Pentru prima dată în viaţă copilul pune la îndoială capacitatea părinţilor de a-l
înţelege. Aşa apare o distanţare emoţională faţă de aceştia şi o căutare a modelelor în afara casei, adică
în cercul de prieteni. Mai mult, dacă până acum el nu se întreba cine sunt eu sau cu ce sunt eu diferit?,
acum e prima oară când chiar vrea să afle răspunsul. Aşa începe căutarea identității de sine, şi primul
pas este respingerea tuturor modelelor de până acum: părinţi, profesori, adulţi. Deşi nu ştie cine este,
tânărul ştie clar cine nu este: nu este un copil, nu este un adult şi în nici un caz nu este la fel ca părinţii.
Cu fiecare ocazie el va spune şi arăta ce gusturi, preocupări şi valori diferite are  faţă de părinţi. De
asemenea apare și dornța de a se considera egal în drepturi cu părintele (nu şi în responsabilităţi,
desigur).
 Nevoia de spaţiu. Primul pas în stabilirea noii identităţi este constituirea unui spaţiu personal. Orice
puber tânjeşte după locuşorul lui, pe care să îl personalizeze şi să îl construiască după gustul lui. În acest
spaţiu apar şi elemente copilăreşti (dezordine, jucăriile preferate) dar şi elemente din noua identitate şi
noile modele (postere, haine la modă, calculatorul personal, etc). În acest spaţiu copilul se poate gândi la
lucrurile care îl preocupă şi se poate exprima liber, iar orice intrare inopinată a părinților este resimțită ca
o intruziune. 
 Influenţa tot mai mare a prietenilor. În paralel cu îndepărtarea de părinţi are loc apropierea de tinerii de
aceeaşi vârstă sau de cei puţin mai mari. Dorinţa cea mai mare a puberului este să fie considerat un
membru valoros în grupul din care face parte. De aceea, el va respecta cu sfinţenie normelor grupului,
chiar dacă acestea sunt impotriva valorilor proprii sau împotriva regulilor părintești. 
 Lupta pentru un statut înalt în grupul de prieteni. Pentru că în această etapă copilul este dependent
de părerea celor din jur și vrea să fie cât mai apreciat de ceilalţi, el va căuta să îşi asigure o poziţie cât
mai bună în grup. Stabilirea ierarhiilor în grup se face prin comparaţii frecvente între membrii acestuia.
Băieţii au jocuri mai agresive de determinare a celui mai puternic, pe când fetele încearcă să fie cât mai
drăguţe şi mai mature ca să aibă o poziţie privilegiată. În paralel cu aceste comparaţii, fiecare îşi caută o
“nişă” în care să fie cel mai bun: unii devin cei mai buni la sport, alţii sunt cei mai glumeţi, alţii învaţă cel
mai bine, alţii sunt cei mai frumoşi, etc. De obicei în grupurile de băieţi liderii sunt cei mai maturi din punct
de vedere fizic şi care par mai experimentaţi. De multe ori băieţii cei mai agresivi (mai ales cu adulţii) au
un statut mai înalt în grup. La fete, conducătoarea este de obicei cea mai matură fată sau cea care este
recunoscută de majoritatea fetelor drept cea mai frumoasă. 
 Îndrăgostirea. Faţă de perioada de dinainte, în care fetele şi băieţii trăiau în lumi separate, acum apare
interesul faţă de sexul opus. Îndrăgostirea este însoţită de obicei de o senzaţie de nesiguranţă şi
vulnerabilitate, dar şi de o dorinţă sexuală indefinită. Atât fetele cât şi băieţii sunt preocupaţi de aspectul
lor fizic şi sunt îngrijoraţi cu privire la defectele lor fizice, pe care le văd într-un mod accentuat.
Complexele de inferioritate sunt la ordinea zilei în această perioadă.
 Maturizarea sexuală. Oricât par de neglijenţi şi puţin preocupaţi de igienă, tinerii sunt foarte atenţi la
schimbările care se produc cu corpul lor. Băieţii sunt mai bucuroşi când apar semnele pubertăţii decât
fetele, pentru că maturizarea sexuală este apreciată în rândul celorlalţi. La fete lucrurile stau diferit, stima
de sine a acestora scăzând foarte mult în această perioadă, posibil şi din cauza transformărilor fizice.
Dacă băieţii care se maturizează primii au un statut înalt în grup, fetele care intră mai devreme în
pubertate sunt mai predispuse să aibă probleme emoţionale şi de comportament decât cele care se
maturizează la timp.
 Interesul pentru sexualitate. Maturizarea sexuală vine însoţită de primele dorinţe sexuale, care sunt
diferite de cele ale sexualităţii infantile. Preocupările legate de sex, au un caracter secret iar discuţiile cu
adulţii pe această temă sunt deseori însoţite de o jenă puternică. Puberii preferă să se informeze despre
acest subiect de la cei de aceeaşi vârstă decât să aibă “acea discuţie” cu părinţii.

Cu ce probleme se confrunta adolescentii si cum ii putem ajuta

Problemele cu care se confrunta adolescentii sunt multiple si, in multe cazuri, sunt corelate intr-o
oarecare masura: 
 Stima de sine si imaginea corporala
 Stres
 Depresie
 Presiunea colegilor si competitia
 Bullying
 Dependenta de internet
 Consumul de alcool, droguri si fumat
 Inceperea vietii sexuale prea devreme
 Sarcina la adolescente
 Tulburari alimentare
 Comportamente deviante


Ce pot face parintii pentru a construi o relatie sanatoasa cu copilul lor adolescent?
Parintii trebuie sa fie constienti de problemele pe care adolescentii le pot avea si sa fie pregatiti sa le
faca fata. Adolescentii se pot confrunta cu o stare de nesiguranta, confuzie si alegerea unor directii
gresite care implica viata lor, chiar si atunci cand fac parte din familii stabile. Urmatorii pasi sunt
importanti pentru a construi o relatie sanatoasa cu copilul tau si pentru a trata problemele in mod
eficient. Aceste solutii nu functioneaza izolat, combinatia acestora fiind mult mai eficienta. 

Identificarea precoce
Modificarea somnului sau a obiceiurilor alimentare, scaderea interesului pentru activitatile normale
si sanatoase, scaderea notelor la scoala si preferinta catre izolare sunt semne precoce ale depresiei.
De asemenea, cerinta crescuta de a fi performant si competitia fata de colegi pot determina un stres
nedorit. Atunci cand parintele este vigilent si identifica aceste semne devreme, poate sa-si ghideze
copilul catre modalitati sanatoase de a face fata nelinistilor, care sa opreasca evolutia acestor
probleme spre unele mai serioase.

Intelegerea perioadei de tranzitie

Pubertatea este una dintre cele mai importante experiente si reprezinta o parte reala a vietii
adolescentilor. Pubertatea nu inseamna doar modificari fizice si sexuale, ci si modificari cognitive si
emotionale. A fi sensibil si a intelege ca adolescentul traieste o serie de emotii este un pas important
in intelegerea acestei perioade de tranzitie. Majoritatea adolescentilor se simt neintelesi. Este crucial
ca adolescentul sa simta ca sentimentele si gandurile lui sunt validate si ca aceasta validare vine din
partea parintelui. Parintii nu trebuie sa judece sau sa critice ceea ce el simte si gandeste, chiar daca
nu sunt intotdeauna de acord cu comportamentele lui. Furia, confuzia, gelozia, atitudinile
neconforme, antipatia fata de parinti sau persoanele in varsta, nevoia mare de intimitate sunt cateva
exemple de emotii sau sentimente pe care adolescentii le traiesc. Comportamentele deviante rezulta
din incapacitatea de a face fata in mod adecvat intensitatii acestor emotii si vor agrava problemele
comune ale adolescentilor.

Transmiterea de informatii
O problema care are ca punct de plecare curiozitatea si nevoia de a fi independent si in control este
experimentarea de catre adolescenti a consumului de alcool, fumat, droguri si sex. Desi sunt
conversatii inconfortabile, a vorbi cu copilul tau despre aceste lucruri delicate nu numai ca este
modalitatea cea mai sigura de a-l informa corect si din timp, dar va elimina si caracterul „tabu” al
acestor subiecte. Exista credinta din partea multor parinti ca educatia despre sex va creste dorinta de
a experimenta asta. Este doar un mit. Construieste un cadru bun de comunicare devreme, pentru ca
aceste discutii la varsta adolescentei sa decurga firesc. Adolescentii nu agreaza o prelegere lunga
sau o discutie tip interviu cu prea multe intrebari directe. Poti incepe prin a-i pune o intrebare
deschisa, ca de exemplu daca acel subiect reprezinta o problema importanta in clasa lui. Asculta-l
cu atentie si incearca sa nu judeci ce spune, in acelasi timp exprimandu-ti clar asteptarile si punctul
de vedere. Este important ca adolescentul sa inteleaga ca nu accepti anumite comportamente si sa te
asiguri ca stie care sunt consecintele incalcarii regulilor tale. 
O alta problema importanta este dependenta de internet, o problema cu o crestere foarte rapida in
zilele noastre. Iar legat de asta, este riscul de expunere a adolescentilor fata de persoanele straine,
care este de neegalat astazi.  Parintii ar trebui sa discute cu adolescentii si sa-i ajute sa inteleaga ce
inseamna siguranta cibernetica si care sunt modalitatile prin care se pot proteja atunci cand
navigheaza pe internet. Este bine ca parintii sa stabileasca cu adolescentii un set de reguli explicite
si mai ales, sa discute „de ce” acestea sunt importante. Astfel de conversatii purtate in momente
oportune, bazate pe fapte, fara interpretari, i-ar putea ajuta pe adolescenti sa poata sa ia decizii
informate.

Respect
Atunci cand parintele respecta opinia sau decizia adolescentului, increderea in sine si stima de sine
a acestuia vor creste. Abilitatea celor mai multi tineri de a dezvolta o stima de sine pozitiva este
influentata de viata de familie si, in special, de critica parintilor. Cand respectul devine o virtute
reciproca, asta va ajuta la dezvoltarea unei legaturi mai puternice intre parinte si copil.

Stabilirea unei legaturi sanatoase

Stabilirea unei legaturi sanatoase intre copil si parinte este cu atat mai importanta in anii
adolescentei. Comunicarea este cheia dezvoltarii acestei legaturi si are ca rezultat faptul ca
adolescentul se va simti confortabil sa vorbeasca cu parintii lui. Este important sa gasesti acel
echilibru intre a fi  parinte si a fi prietenul copilului tau pentru a putea construi aceasta legatura intre
voi. De exemplu, adolescentii care se confrunta cu probleme legate de imaginea corporala, cum ar fi
faptul ca sunt prea grasi sau prea slabi, prea inalti sau prea scunzi vor beneficia de o abordare
echilibrata din partea parintilor, care are ca punct de plecare acea legatura buna construita anterior.

Incredere si acceptare
Increderea este fundamentul oricarei relatii. Ajuta-ti copilul sa-si construiasca increderea in sine,
incurajandu-l sa participe la activitatile pe care el le alege (nu cele pe care ai vrea tu sa le faca). Fa
un efort si lauda-l de fiecare data cand este cazul. Adesea, parintii considera ca lucrurile bune se
intampla de la sine si frecvent se concentreaza doar pe ce copilul nu face bine, insa fiecare dintre
noi avem nevoie sa fim apreciati.  Incurajeaza-ti adolescentul sa participe la luarea deciziilor in
familie si sa se implice in rezolvarea problemelor familiei impreuna cu tine. Intelege ca este normal
ca adolescentul sa puna sub semnul intrebarii opiniile si modul tau de a face lucrurile, ca parte
normala din procesul de castigare a independentei fata de tine, care este esentiala pentru propria lui
identitate de adult.
Pe de alta parte, spionajul, intrebarile duble de verificare, probarea veridicitatii cu prietenii lui si
neincrederea parintelui vor impiedica stabilirea unei legaturi sanatoase si va duce la comportamente
deviante din partea adolescentului, cum ar fi minciuna, furtul, ascunderea si lipsa de respect. 
Este important sa-l accepti pe copilul tau adolescent asa cum este el si sa construiesti o relatie
bazata pe increderea ta in el. Pe de alta parte, acest lucru il va ajuta si pe el sa se accepte si sa aiba
incredere in sine, in tine, precum si in cei din preajma sa.

Comunicarea si spatiul sigur

Chiar si atunci cand pare ca nu te asculta, esti cea mai influenta persoana din viata adolescentului
tau. Acorda-i copilului toata atentia ta atunci cand vrea sa-ti vorbeasca. Nu citi, nu te uita la
televizor sau calculator, nu face alte sarcini. Asculta-l calm si concentreaza-te pe ceea ce iti spune si
pe intelegerea punctului lui de vedere. De-abia apoi ofera-i propria ta parere, cat mai clar si onest
posibil. Tonul vocii tale poate seta tonul unei conversatii. Evita sa-ti umilesti copilul si sa razi de
ceea ce iti par a fi intrebari si afirmatii naive sau prostesti. Vorbeste-i la fel de politicos si de placut
precum ai face cu un strain. Incurajaza-l sa-si „testeze” noile idei in discutii, insa fara sa-l judeci.
Intelege sentimentele copilului tau, chiar daca nu aprobi intotdeauna comportamentul lui. Pastreaza
usa deschisa pentru orice subiect, fii acel parinte „deschis si abordabil”.
Un astfel de canal deschis, sincer si sigur de comunicare nu numai ca va imbunatati relatia dintre
parinte si adolescent, dar il ajuta pe acesta sa vrea sa discute cu tine despre acele subiecte sensibile,
cum ar fi agresiunea, presiunea si abuzul colegilor. 
La randul lor, parintii trebuie sa se simta confortabil sa vorbeasca cu adolescentii despre subiecte
importante, cum sunt intalnirile, relatiile sexuale sanatoase, consimtamantul in relatia sexuala si
siguranta (de exemplu, preventia bolilor cu transmitere sexuala, contraceptie, consumul de alcool si
folosirea drogurilor). Incapacitatea de a discuta cu copilul tau atat despre aspectele negative ale
acestor lucruri importante, dar si despre cele pozitive il va determina sa faca pasi gresiti, uneori din
simpla curiozitate. 
Aşadar, pubertatea înseamnă instabilitate pe toate planurile: emoţional, fizic, al vieţii în familie, al locului în
cadrul grupului, al dragostei. Nu e de mirare că majoritatea copiilor , aflati in aceasta perioada, sunt foarte
greu de gestionat. Însă această furtună este inevitabilă, iar absenţa ei trebuie să fie un semn de îngrijorare
pentru părinţi. Şi tu, ca părinte, va trebui să înveţi să te descurci cu pubertatea copilului tău. Iată câteva
lucruri pe cred că este esenţial să le rezolvi în această perioadă:
 Să re-negociezi drepturile şi responsabilităţile fiecăruia, astfel încât să se potrivească cu nevoile lui şi ale
tale
 Să păstrezi comunicarea cu copilul tău
 Să înveţi cum să faci faţă respingerii şi îndepărtării acestuia
 Să îl ajuţi să se re-descopere şi să îşi construiască sistemul de valori.
 Să te obişnuieşti cu un control tot mai mic asupra lui
 Să îl ţii departe de situaţiile de risc (consum de alcool, tutun, droguri, etc.)
 Să îi oferi încurajare şi suport când este dezamăgit sau îngrijorat cu privire la integrarea lui în grup
 Să îi transmiţi informaţii corecte cu privire la sexualitate  şi riscurile acesteia

La final, vreau să te încurajez spunându-ţi că, asemeni oricărei treceri, şi pubertatea poate fi o ocazie foarte
bună să îţi re-creezi relaţia cu copilul tău. Şi, dacă tot nu poţi evita furtuna, nu mai bine înveţi, vorba clișeului,
să dansezi în ploaie?